Sunteți pe pagina 1din 4

EMPATIA IN COMUNICARE

Emotiile pot influenta intr-un mod mai mult sau mai putin subtil comportamentul in
relationarea sociala. Exteriorizarea lor poate lua forma unor trasaturi accentuate de
personalitate care pot eticheta o persoana ca fiind vesnic nemultumita, snoaba, increzuta,
laudaroasa.
In cazul de fata aceste trasaturi ne intereseaza pentru gasirea unor cai de comunicare cat mai
optime in abordarea acestor tipuri de persoane.
Un rol deosebit in stabilirea unei bune comunicari cu aceste persoane o joaca empatia,
capacitatea empatica ca functie de comunicare.

Fenomenul empatiei se manifesta adaptativ in actul de comunicare interumana, permitand un


anumit mod de patrundere in psihologia partenerului de discutie, ca mijloc de elaborare a
propriului model de comportament.
Prin intermediul empatiei avem posibilitatea de a intelege mai bine partenerul, de a-i intui
gandurile si trairile afective, de a-i anticipa comportamentul si chiar de a actiona
corespunzator asupra acestuia.
Empatia este o cale de patrundere in cadrul intern de referinta al interlocutorului, putand
contracara manifestarea agresiva, ceea ce va permite aparitia unei atitudini tolerante, de
ascultare si de luare in considerare a argumentelor furnizate de partener ca o conditie atat de
necesara comunicarii interpersonale.

Sa spunem ca ai o prietena care se plange tot timpul si se victimizeaza permanent. Cum ar


trebui tratata o astfel de persoana?

R: Daca e vorba de o prietena este clar ca in relatia de comunicare sunt prezente si


sentimentele.
Asadar, vorbim din start de o anumita tendinta de tolerare a acestei persoane chiar daca
modul sau de manifestare este o modalitate repetitiva si constanta in timp.
Cum ar trebui sa o tratam?...Sunt mai multe variante, depinde de starea noastra de moment.
In general, ca prieteni vrem sa intervenim si sa ajutam in indepartarea acestei stari.
De asemenea, putem tolera sau putem deveni indiferenti, indepartandu-ne si rarind contactul
cu astfel de persoane.
Daca dorim sa pastram o relatie cu acea persoana, pentru ca ne e prietena sau pentru ca
trebuie sa comunicam cu ea, ar fi bine sa-i intelgem manifestarea comportatamentala
(reactiile noastre comportamentale au intotdeauna la baza un motiv) pentru ca aceasta nu e
altceva decat exteriorizarea gandurilor.
Ce poate presupune acest comportament de victimizare si lamentare?
Poate avea cauze diverse: o banala nemultumire si neimplinire in plan personal-afectiv, o
stima de sine scazuta, o strategie de a parea o persoana preocupata, nevoie suportiva - de a
capta atentia tuturor - si pana la semnalarea unui dezechilibru psiho-afectiv.
In aceste circumstante desigur comportamentul nostru de relationare cu o astfel de persoana
se schimba de la o situatie la alta.
Factorul comun pentru toate cazurile este abordarea unui comportament suportiv, empatic
si de intelegere, insa, cu tendinta de a influenta si diminua prin contrargumentare
aceasta manifestare de victimizare.
O interventie brutala in combaterea aceastei manifestari nu face decat sa agaseze si sa
determine o respingere inconstienta a acestei persoane.
Asadar, daca prietena ta se plange ca, desi e foarte activa la servici si se implica foarte mult,
nu reuseste sa se evidentieze, nu incerca sa treci cu superficialitate peste aceasta discutie.
Uneori motivele sunt chiar sub ochii nostrii, dar implicarea subiectiva ne impiedica sa le
vedem. In aceste circumstante parere unei persoane pe care au investit-o cu incredere este de
multe ori de ajutor.

Autor: Mizgai Ancuta, psiholog


Cabinet psihologic - Mizgai Ancuta Mihaela

Empatia in comunicare - Aroganta si Inhibitia

Cineva din anturajul tau este cea mai laudaroasa si ingamfata persoana din lume. Cum ar
trebui abordata respectiva amica pentru a-i mai potoli elanul?

Daca cineva din cercul de amici sau prieteni are tendinta de a epata, de a iesi in evidenta, de
a-i ridiculariza pe ceilalti, de a se posta pe un nivel superior celorlalti si de a arata asta, este
indicat sa nu i se atraga atentia in mod direct, pentru ca ar declansa o reactie de aparare, ceea
ce ar duce la o accentuare a acestei manifestari.
Intr-o astfel de situatie este bine de stiut ca dorinta acuta de a iesi in evidenta, de a etala
calitati pe care poate nu le poseda, ascunde nesigranta, teama de esec, neincrederea in fortele
proprii, timiditate sau pur si simplu o hiperexagerare a imaginii de sine. Acestea ar fi o parte
din motivele manifestarii unui astfel de comportament care, in general, indica o lipsa.
E foarte important ca atragerea atentiei sa nu se faca in public, o discutie in particular e
mult mai eficienta, pentru ca intr-un cadru restrans scade si nevoia de a iesi in evidenta.
Astfel, scutul poate fi mai usor inlaturat, comunicarea putand imbraca diferite haine afective
potrivite situatiei, deschiderea si acceptarea propriilor greseli fiind facilitata. Uneori un
comportament transant poate avea pe termen scurt efect de inhibare a manifestarii, insa, nu va
elimina cauza, sau poate fi ignorat.
O usoara indiferenta si ocolirea a companiei sale ar putea sa il faca pe acesta sa inteleaga ca
are un comportament gresit. De multe ori un comportament nonverbal clar exprimat poate
avea un efect mult mai rapid si patrunzator decat cel verbal.

Ai o prietena foarte buna, insa, este timida si discreta. In ce mod trebuie sa te porti cu ea,
pentru a o ajuta sa scape de inhibitii?

Aceasta tipologie presupune tendinta de interiorizare, de ascundere sociala, asa ca modul de


reactie in interrelationarea cu ea este indicat sa fie destul de delicat, rabdator, pentru ca treptat
sa isi reconstruiasca propria imagine de sine.
In aceasta situatie empatia presupune raportarea la ceilalti prin raportarea la sine.
Ce inseamna asta?
Daca increderea in propria persoana e scazuta, automat empatia este defectuoasa, ceea ce
conduce la o socializare redusa.
Sa luam un exemplu aleator: o prietena are retineri sa iasa in societate, cu atat mai mult in
grupuri unde nu cunoaste majoritatea persoanelor. Argumentele aduse de ea ca motivare a
retinerii sale, desigur, de cele mai multe ori nu sunt plauzibile si pot fi referitoare la aspectul
fizic, tinuta, pregatire si lista poate continua.
Nu e important argumentul adus, ci veridicitatea lui. Un rol deosebit in acest caz il are
raportarea la realitate, contrargumentarea cu lucruri obiective din experienta anterioara.
De asemenea, conteaza foarte mult capacitatea noastra de a-i insufla siguranta, chiar si atunci
cand prin gesturi stangace face minore gafe. O putem asemana cu debutul mersului biped la
copil, aceea nesiguranta si tendinta de a cauta punct de sprijin in obiectele din jur.
Asadar, spre deosebire de celelalte doua situatii abordate, in acest caz, neincrederea si
nesiguranta sunt factori care fac sa schiopateze relationarea interpersonala, generand
comportamente sociale stangace. Radacinile acestora isi pot avea originile inca din perioada
copilariei. Ar fi absurd sa ne asteptam la o schimbare brusca a comportamentului lor, chiar
daca vom depunde un efort constant si sustinut.
In comunicarea si relationarea cu o altfel de persoana este bine sa se foloseasca o
tonalitate care sa insufle incredere, un comportament de sprijin si motivare.
In mod special sa se evite reprosurile, daca totusi acestea sunt necesare, ar fi indicat sa se faca
prin exemplificare.
Am specificat toate aceste aspecte tocmai pentru a reliefa faptul ca in cazul acestor persoane,
un comportament superficial, de nerabdare sau care sa arate nepasare si neintelegere, poate
accentua aceasta trasatura manifesta.

Autor: Mizgai Ancuta, psiholog


Cabinet Psihologic - Mizgai Ancuta Mihaela

Empatia in comunicare - tipuri de personalitate

Ce tipuri de personalitate sunt cele mai dificile?


Nu exista un tip mai dificil decat altul asa cum nu putem spune ca sunt tipuri de personalitati
unele mai bune si altele mai rele, ar fi o utopie. Oricum nu regasim un tip de personalitate sa
zicem in stare pura, ci, in general, suntem rezultatul unei combinatii de caracteristici de
personalitate specifice tipurilor deja cunoscute: personalitate anxioasa, personalitate
paranoida, personalitate isterica, peronalitate obsesionala, personalitate narcisista,
personalitate dependenta; personalitate pasiv-agresiva.
Observam ca am surprins niste caracteristici de personalitate care se manifesta accentuat si
care influenteaza caracterizarea persoanei in functie de aceasta, reducand-o la un singur
cuvant atribut: vesnic nemultumita, snoaba, increzuta, laudaroasa.
In concluzie, putem spune ca fiecare tip de manifestare presupune un comportament diferit a
celor ce relationeaza cu aceste persoane, care sa tina cont de cadrul in care se manifesta, ce
tip de relatie exista intre cele doua persoane, motivul ascuns care declanseaza aceasta
manifestare.

Cum se pot imbina cel mai bine diversele tipuri de personalitati, intr-un cerc de prietene?
In general cele extroverte simt ca se pot pune in valoare, se pot manifesta, langa persoanele
introverte, fiindca au impresia ca sunt ascultate, nu sunt stingherite in a atrage atentia asupra
lor. Dar as putea spune ca nici una dintre ele nu ar avea de castigat, pentru ca, daca intr-un
cerc de prietene una are o tendinta manifesta de a se lauda, iar cealalta se simte timorata si
stangace in relatiile sociale, aceasta relationare personala nu face decat sa accentueze
deficientele fiecareia dintre cele doua persoane.
Si daca tot ne referim la cerc de prieteni, atunci este bine de stiut faptul ca trebuie sa
constientizam, apeland la empatie, nevoile celuilalt, reusind astfel sa pastram un
echilibru. Trecem de la orientarea auto-psihica (spre propria persoana) la orientarea allo-
psihica (spre ceilalti) si nu facem altceva decat sa intelegem sau sa incercam sa intelegem
persoana/persoanele cu care interrelationam.
Astfel, daca in cercul de prieteni avem doar firi extroverte, buna intelegere are la baza
capacitatea de a acorda spatiu si timp pentru a se manifesta fiecare, in caz contrar situatiile
pot deveni tensionate si generatoare de frustrari.
Stim ca personalitatea ne defineste si prin comportamentul de raspuns la stimulii exteriori sau
interiori, definindu-ne astfel unicitatea. Importanta este insa si capacitatea noastra de adaptare
la societatea in care traim, astfel incat rezultatul sa fie unul optim atat pentru noi cat si pentru
ceilallti. Pentru asta este nevoie de o buna capacitate de intelegere a celorlalti, care poate
decurge din autocontrol si cunoastere de sine.
Asadar, cum ar trebui sa ne comportam cu o astfel de personalitate?
In nici un caz sa nu ignoram starea si atitudinea sa. Nu castigam nimic, daca ne facem ca
nu observam sau ca nu ne pasa. Va cauta si va reusi in cele din urma sa ne faca sa-i adresam
cel putin un cuvant si sa-i remarcam atitudinea. Totodata, ar fi bin sa nu cadem in jocul pe
care l-a inceput. A reactiona tot intr-un mod pasiv-agresiv va conduce la un cerc de reprosuri
si acte reciproc agresive, care nu vor duce la nimic bun.
Prin identificarea motivului supararii si intelegerea acestuia va se poate evita un conflict care
ar putea aduce daune fiecaruia.

Autor: Mizgai Ancuta, psiholog