SALONUL LITERAR

96
ANUL XXI-2018

Academia Român : A vota ziua de 15 martie ca Zi a maghiarilor din România

înseamn o încurajare tacit a revendic rilor cercurilor extremiste maghiare care au
început deja o veritabil campanie intern şi interna ional în perspectiva a 100 de
ani de la Trianon. Academia Român nu poate s admit c se poate întâmpla aşa
ceva. Nu exist scuze, argumente şi justific ri de niciun fel.

Liviu Ioan Stoiciu: Apropo de impozit - cartea are impozit de 5 la sut , cu toate aces-
tea crede i c s-a ieftinit pre ul c r ilor? Nici pomeneal , din contr , an de an cre te.
Editorul (m refer la editurile mari, de tipul Editurii Humanitas) i-a b gat numai
un ban greu în plus în buzunar, profitând de bun voin a guvernan ilor (guvernan i
înjura i, ti i, urât de tot; vezi cazul radicaliz rii Gabriel Liiceanu anti-PSD-ALDE).
Nu mai pun la socoteal c editorii refuz s pl teasc timbrul literar c tre Uniunea
Scriitorilor (timbru literar legal de 2 la sut pl tit de cump r tor, pe care editorul îl
bag în buzunar, totalmente imoral; conteaz la nivel de editor mare, repet).

Dan Manolache: Emanoil Gojdu a fost, dup cum se ştie, o personalitate a intelectu-
alit ii române din Transilvania, implicat în sus inerea drepturilor neamului s u în
vremea revolu iei de la 1848 şi de fapt pe parcursul întregii sale vie i. Om politic şi
avocat de succes, cu studii la Budapesta, Bratislava şi Viena, a strâns o imens avere
pe care, prin testament, a l sat-o unei funda ii ce avea s -i poarte numele, dup
moartea sa la 3 februarie 1870. Pâna la începutul Primului R zboi Mondial ea avea
s devin cea mai mare funda ie privat din Imperiul Austro- Ungar, cu un patri-
moniu ce atingea în 1917, peste 8 milioane de coroane. A acordat mii de burse ele-
vilor, studen ilor şi doctoranzilor români. Printre beneficiari, Octavian Goga, Traian
Vuia, Victor Babeş, Constantin Daicoviciu….

REVISTĂ DE LITERATURĂ ȘI ATITUDINE A FUNDAȚIEI

SOCIAL-CULTURALE ”MIORIȚA”-VRANCEA
 SALONUL LITERAR-96
CUPRINS REDAC IA

Pag. 1: La început de 2018, „politic i literar” - Liviu REDACTOR EF

Ioan Stoiciu CULI IOAN U URELU
Pag. 3: Academia Român - Pentru respectarea
Centenarului Marii Uniri i a memoriei istorice a
românilor - Biroul Prezidiului Academiei REDACTOR EF-ADJUNCT
Pag. 4: Limita limbajului poetic - Silvia Ofelia Chelaru PETRACHE PLOPEANU
Pag. 7: Eminescu, un jurnalist de excep ie - un profet al
actualit ii române ti - Marian Niculescu SECRETAR GENERAL
Pag. 8: Am primit un important premiu literar - Gh. GEORGE CORNIL
Smeoreanu
Pag.9: Eminescu interzis - Gândirea politic - Radu
REDACTORI:
Mihai Cri an
Pag13: Din jurnalul unei clipe - Mariana Rogoz Stratulat
GABRIEL DRAGNEA-
Pag. 15: Poezia - Mihai Traist BUCURE TI
Pag. 17: Ionel Moni Constantin - Poezie MARIN MOSCU-ADJUD
Pag. 18: C- a Cornil - Poezie ION PR JI TEANU-BAC U
Pag. 19: Maria Cernegura - Poezie FLORENTIN POPESCU-
Pag. 20: Ninge în aprilie - Proz - Angela Burtea BUCURE TI
Pag.21: Omul v lurit - Proz - Ovidiu Bufnil RODICA ORIC U-FOC ANI
Pag.24: Ce nu în elege Ghi ? - Proz - Sergiu G bureac VIOREL DINESCU-GALA I
Pag.26: Cântec de prieten - Lui Viorel Savin - de Dan ION APOSTU-FOC ANI
Sandu EMILIAN MARCU-IA I
Pag. 28: În lume mai exist o Românie - Internet C-TIN TOMA-FOC ANI
Pag. 29: Emanoil Gojdu, faptele unui patriot - Dan
PAUL LENTZER-GERMANIA
Manolache
Pag. 30: George Cornil - Miezul nop ii în cartierul
RADU BORCEA –FOC ANI
felinarelor stinse-de Lucian Strochi LUCIAN STROCHI-PIATRA
Pag. 33: Ion Laz r da Coza - Un roman din lumea NEAM
roman , de Ionel Necula DAN GABRIEL ARV TESCU-
Pag. 35: Ancadele, lemele i lucansele - Inven ii ROMAN
române ti în poezia cu form fix a lumii, de Culi Ioan TEODORA BADIU-ITALIA
U urelu
Pag.38: Poezia româneasc din Germania, de Grigore FOTOGRAFII: FOTO R DUC
Codrescu ADRESA REDAC IEI:
Pag. 39: Via a ca un labirint-Daniel Luca
C.P. 22, O.P. ODOBE TI,
Pag.41: Gh. Ungureanu - În umbra luminii, de Cristina
VRANCEA, ROMÂNIA
tefan
Pag. 42: Glosând despre scurgerea imanent a timpului, TELEFON:0722917264
de Iulian Albu SITE: www.cultaioanusurelu.ro
Pag. 44: Aneta Pioar - un autor din afara sistemului E-mail:salonul.literar@gmail.com
teatral cu remarcabile calit i dramaturgice, de Aureliu Respectând libertatea de exprimare
Goci a colaboratorilor, revista public
Pag. 47: Cronica iubirilor - Maricica Cîrnu Capan materialele în forma trimis de
Pag. 48: Gânditorul de la Hamangia - internet autori, care î i asum r spunderea
Pag. 49: Salonul literar - o revist de larg respira ie - con inutului prin propria
Traian Gh. Cristea semn tur . Textele nu se înapoiaz .
Pag. 51: Revista ideilor - Petrache Plopeanu ISSN-1454-3001 2
 SALONUL LITERAR-96

ATITUDINI

La început de 2018, „politic i literar”

Liviu Ioan STOICIU

Î e țară trăi ? Ave o lasă politi ă de doi a i. Politi a dă to ul, ea ți e frâul

într-o țară de o rati ă, parla e tarii de toate ulorile fa legile. Politi ie ii
guver ează, dau ordo a țe de urge ță are e i flue țează viața de zi cu zi.
Co for oște irii istori e, la oi politi ie ii su t a la i e i… Corupți, de
proastă alitate orală. Altădată a avut și apete lu i ate la vârf, regatul e-
a asigurat o o ti uitate de perso alități larvăzătoare, apărute î o e te-
cheie ale istoriei (ele au asigurat inclusiv Marea Unire), dar de când am devenit
repu li ă ave par ă u ai î lo uitori. Ba hiar după Revoluție e și ai rău …
Europarla e tarii oștri di Opoziție, să vi la zi, u ai departe, î fru te u „oamenii lui Băses u” (tip
Mo i a Ma ovei sau Sever Mureșa su t duș a ii Ro â iei, er î o ti uare să fu țio eze
umilitorul Mecanism de Cooperare și Verificare (MCV), din cauza ăruia nu mai s ăpă de eticheta de
„țară de hoți, tarată”, de eî redere. Șefa Delegației Co isiei Europe e de la Bu urești are a elași
comportament discutabil, turnând la Bruxelles tot felul de bazaconii pe teme juridice. Pe când la
Bu urești se î ear ă respo sa ilizarea a tului juridi ai ales la ei are te o da ă fără să ai ă
dovezi, u ai pe de larațiile duș a ilor tăi; da ă tre legile justiției aflate a u î Parla e t și la
Președi ție, jude ătorii și pro urorii vor plăti erorile date de gol de CEDO, la o adi ă și respe tarea
prezu ției de evi ovăție, u î depărtarea a uzului de er etare î arest pe tru ori e î vi uire… E
adevărat, so ietatea ivilă se te e ă legile justiției a tualizate u hotărârile Curții Co stituțio ale su t
fă ute pe tru a salva de la puș ărie politi ie ii orupți, î fru te u ei doi președi ți ai partidelor aflate
î oaliție la putere PSD-ALDE , a uzați de Dire ția Națio ală A ti orupție DNA î fel și hip. Doar ă
lu rurile su t ai o pli ate de ât apar ele la pri a vedere, ei a uzați atrag ate ția ă există u „stat
paralel”, care submi ează ilegal Parla e tul do i at de PSD-ALDE și Guver ul! Stat paralel oordo at
de președi tele țării, Klaus Joha is li eral, aflat î opoziție u PSD-ALDE), care are la picioare serviciile
se rete și DNA, Pro uratura Ge erală, Curtea Supre ă de Justiție, urțile de apel el u ește
agistrații, jude ători și pro urori î fu ții, și dire torii SRI, SIE, SPP, STS și âte alte servi ii se rete or
ai fi , toate pervertite de pe vre ea a uzivului președi te de țară Traia Băses u azi, aju s
parlamentar î opoziție . Di auza a estui „stat paralel” (sau „sistem paralel”) s-a aju s să ave î tr-un
a și eva de la alegeri trei guver e, pre ierii pri elor două guver e ale PSD-ALDE devenind prizonieri
ai serviciilor secrete („ are au altă age dă de ât a eea ațio ală”; „servi ii se rete ro â ești puse î
sluj a servi iilor străi e se rete”, după âte se tot la ează . Î o dițiile î are azi opoziția politi ă
parla e tară u ai o tează, di pă ate. Î a est răz oi i ter de uzură, PSD-ALDE reușește totuși să-
și i pu ă ăsuri di progra ul de guver are u are au âștigat alegerile, au res ut salariul i i la
de lei e ervâ d la ul e arile orporații, are ve iseră î Ro â ia pe tru â a de u ă
iefti ă și au s ăzut i pozitul pe ve it de la la la sută di a est a , a res ut pe o grilă u i ă
salariile la ugetari u tre erea o tri uțiilor so iale la salariați; să vadă astfel statul i e u plătește

3
 SALONUL LITERAR-96
ota la să ătate și ota la pe sie; să ătatea și pe siile fii d su fi a țate în România). Sunt neajunsuri,
au azi âștiguri ât asa de itarii fie salarii, fie pe sii . Nu se găsește o for ulă are să-i ulțu eas ă
pe a ărâți, u reuși să ati ge i i ă ar u sfert al ivelului de trai di statele dezvoltate ale U iu ii
Europene, hiar da ă e lăudă ă e o o ia di duduie. O pro le ă de erezolvat ră â e
ărirea e hita ilă a pe siilor pe tru uritorii de râ d. Pe de altă parte, a u țarea reșterii salariilor a
adus și o reștere a i flației… Fa ai i az de ivelul de trai, numai el contând în vremuri de pace (eu
jude partidele de la guver are după apa itatea de a rește ivelul de trai).
Apropo de impozit — cartea are i pozit de la sută, u toate a estea redeți ă s-a ieftinit
prețul ărților? Ni i po e eală, di o tră, a de a rește. Editorul ă refer la editurile ari, de tipul
Editurii Hu a itas și-a ăgat u ai u a greu î plus î uzu ar, profitâ d de u ăvoi ța
guver a ților guver a ți î jurați, știți, urât de tot; vezi azul radi alizării Ga riel Lii eanu anti-PSD-
ALDE . Nu ai pu la so oteală ă editorii refuză să plăteas ă ti rul literar ătre U iu ea S riitorilor
ti ru literar legal de la sută plătit de u părător, pe are editorul îl agă î uzu ar, total e te
i oral; o tează la ivel de editor are, repet … Altfel, ă a adus vor a de U iu ea S riitorilor US —
în acest an, 2018, vor avea loc alegeri pe actualul statut votat de actualul Consiliu de conducere al US,
adi ă u va exista o Adu are Ge erală, i fie are di ele de filiale ale US va organiza o adunare
ge erală, la are se va vota și președi tele US. Pâ ă azi și-a a u țat a didatura prozatorul Da Lu gu
u ș e heraș li eral, aju s î Se at pe listele U iu ii Salvați Ro â ia, fost dire tor al Muzeului
Literaturii di Iași și al revistei Dacia Literară, care i-a alu gat di fu ții pe Lu ia Vasiliu și pe Da iel
Cor u, să-și pu ă î lo proprii oa e i; el e el e a heltuit î fie are a âte . de euro la u
festival i ter ațio al de literatură ex lusivist, u i vitați pe sprâ ea ă, are pri eau și ze i de ii de
euro pentru participare; cel ce i-a dat . de euro pe a e azi î puș ărie, fost președi te li eral la
Co siliul Județea Iași . Are u progra i e s ris ei e ulțu iți de președi ția lui N. Ma oles u îl vor
vota pe Da Lu gu , da ă ar âștiga el alegerile, U iu ea S riitorilor ar deve i o a exă a găștii lui Da
Lu gu. E deja o edie, î a eeași ordi e de idei, U iu ea S riitorilor are o lo ă o dusă de prozatorul
Cristia Teodores u, are se află î ze i de pro ese u N. Ma oles u și U iu ea S riitorilor pe are o
o du e, Du ezeu știe e se ti țe ar ai putea să apară pâ ă la adu ările ge erale ale elor de
filiale al US. A eastă lo ă a US, are-și aută legiti itatea î justiție, a a u țat ă va o testa adu ările
ge erale ale US di ... A î țeles ă N. Ma oles u va a dida pe tru u ou a dat î preu ă u
e hipa sa: Ga riel Chifu și Varuja Vosga ia , da ă u va avea pro le e de să ătate. Î i i agi ez ă
toți președi ții elor de filiale ale US vor fi realeși ei vor fa e parte di viitorul Co siliu e tral al US ,
toți su t fideli a tualului președi te al US, N. Ma oles u — otiv să red ă u se va s hi a i i
ese țial. Adi ă progra ele, proie tele ulturale ale USR vor o ti ua es i tit vezi o s urtă
recapitulare a lor pe http://www.uniuneascriitorilor.ro/2018-02-01-scurta-recapitulare). Acum Uniunea
S riitorilor are u uget a ual e hili rat, a gajații săi i lusiv ai elor ouă reviste literare ale US își
pri es salariile la ti p, ajutoarele so iale pe tru ei aju și î evoi au fo duri reale, o siste te.
Ră â e u se de î tre are pe tru ei u fu ții la US la filiale și la reviste , s riitori de valoare, care
primesc toate premiile acordate de jurii conduse sau patronate de N. Ma oles u…
Eu a a u țat ofi ial ă di a est a ă retrag di lu ea literară și u ai pu li i i o arte.

4
 SALONUL LITERAR-96

CENTENAR

ACADEMIA ROMÂNA
Pentru respectarea Centenarului Marii Uniri şi a memoriei istorice a
românilor
Academia Român este principala institu ie a conştiin ei na ionale a românilor. Aceast menire
este inserat în actul ei de naştere, proiectul ei constitutiv, rostul institu iei şi destinul s u
primordial. Exist momente când un popor nu poate s tac . Exist momente în Istorie când
conştiin a na ional a celor care conduc vremelnic destinele unei na iuni scade sub cota de
alarm . Sunt acele momente în care totul pare de vânzare, totul se negocieaz , totul se
relativizeaz , tot ce e sfânt şi intangibil devine simpl marf pe taraba politic . În aceste
momente, este datoria tuturor celor care trebuie s vorbeasc s ias în fa şi s spun lucrurilor
pe nume. Conştiin a na ional a unui popor are nevoie s se exprime prin institu iile sale. Apelul
nostru c tre clasa politic din România este s nu uite de menirea ei. S nu insulte sufletele a zeci
de milioane de români, tr itori în România şi în afara hotarelor ei, s nu batjocoreasc anul în
care preg tim s rb torirea a 100 de ani de Românie modern , independent şi mare.
Pe 15 martie 1848 „tinerii unguri“ conduşi de Petöfi Sandor şi mobiliza i de poeziile sale
patriotice au ridicat mul imile („Sus! Patria către maghiari strigat-a: E timpul pentru luptă să
fiţi gata!“). La finalul zilei, programul în dou sprezece puncte, printre care şi unirea Ungariei cu
Transilvania, a fost acceptat de c tre Parlament şi de Curtea de la Viena. Aceast zi ar urma s
devin , în preajma a 100 de ani de la Marea Unire a tuturor Românilor, Ziua maghiarilor din
România! A vota ziua de 15 martie ca Zi a maghiarilor din România înseamn o ignorare
flagrant şi vinovat a memoriei istorice a românilor, pentru care Unitatea na ional şi de limb a
constituit busola istoric în toate momentele de restrişte sau de bucurie colectiv .
A vota ziua de 15 martie ca Zi a maghiarilor din România este un gest iresponsabil în perspectiva
men inerii p cii sociale interne, exemplar în ara noastr , în condi iile în care drepturile
minorit ilor de aici dep şesc normele europene în materie. A vota ziua de 15 martie ar însemna
o anulare a eforturilor de s rb torire fireasc a Centenarului unit ii na ionale care are ca miz
crucial Unirea de la 1 decembrie 1918 – clipa astral a istoriei poporului român.
A vota ziua de 15 martie ca Zi a maghiarilor din România înseamn o încurajare tacit a
revendic rilor cercurilor extremiste maghiare care au început deja o veritabil campanie intern
şi interna ional în perspectiva a 100 de ani de la Trianon.
Academia Român nu poate s admit c se poate întâmpla aşa ceva. Nu exist scuze, argumente
şi justific ri de niciun fel. To i vom fi judeca i pentru faptele noastre, mai ales când miza acestor
fapte este na ional , nu individual . Nimeni nu are dreptul s ignore Istoria unui popor.
Trimitem pe aceast cale apelul nostru c tre politicienii români, de orice na ionalitate ar fi
aceştia, la responsabilitate, respect şi, pân la urm , la bun sim .
S nu ne uit m menirea şi s nu uit m niciodat cine suntem. Aşa s ne ajute Dumnezeu!
BIROUL PREZIDIULUI ACADEMIEI ROMÂNE-20 iunie 2017

5
 SALONUL LITERAR-96
ESEU

Limita limbajului poetic

Silvia-Ofelia CHELARIU

Limitele cu care lupt omul con tient de condi ia sa tragic în lume sunt puse într-o rela ie
esen ial cu limba. Mediator între om i transcenden , limba se transform ea îns i în limit .
Cas a omului, cum ar spune Heidegger, limba devine o închisoare a omului. Ad poste te, dar
împrejmuie te Fiin a. Pare a fi spa iul armonic gândit de Platon – i chiar este, cu amendamentul
c zeii lui sunt incon tien i dincolo de hârtie.
Poetul tr ie te limita limbii în arta sa. Contradic iile generate de confruntarea cu universul se
continu în poezie i par a ”înghe a” acolo. Dar, dac ar fi numai atât, poetul s-ar sustrage
condi iei tragice; mi carea lui sufleteasc , îmbinând ideile i viziunile într-un logaritm strict
estetic, ar r spunde legilor unei lumi scoase de sub zarea limitei, cam în felul în care în elegea G.
C linescu lucrurile: ”Poezia nu e compus din idei ce au nevoie de cuvinte (…), ci este ea îns i
o mi care sufleteasc de anume soi, în care idei, viziuni, sonuri, elementele noastre într-un
cuvânt, lovite de o alt temperatur , cad în cristale fantastice, sub regimul unui num r ciudat i
ocult. (…) Luate în sine, prin analiz , ideile sunt teoretice sau practice, au adic o utilitate
spiritual , cristalul în sine este gratuit” (Opera lui Eminescu). Criticul ignor c ideile nu sunt
numai teoretice, dar i poetice, implicând intelectul activ (nous poieticos). Un ”gratuit în sine
cristal” este obiect estetic f r pondere ontic . El convine regulilor artei, ce-i confer consisten ,
îns îl izoleaz . Din dorit loc al dialogului, poemul se transform într-un exponent de lux. Poezia
ne-ar interesa doar tangen ial, n-ar mai însemna farmecul esen ial al existen ei noastre, gra ie
c ruia ne a ez m sufletește activ fa de lume.
Din cele de mai sus reiese c poezia înseamn limb numai dac limba este un fenomen
originar. În viziunea heideggerian g sim acest în eles: ”Omul vorbe te abia atunci i numai în
m sura în care el vorbe te din interiorul limbii, ascultând vorbele pe care ea i le adreseaz ”
(Originea operei de art ). Îns limba este un fenomen originar de grad secund. Ea a devenit
temeiul treptei culturale a omului. Din bun s lbatic al naturii omul a evoluat pân la stadiul de
bun s lbatic al limbii, reg sind astfel un iluzoriu paradis. Importan i filosofi, precum Heidegger
sau, la noi, Constantin Noica, s-au mul umit s fie locuitori ferici i ai limbii, anulându- i
dimensiunea tragic . Poe ii cu adev rat mari, ca i gânditorii cu adev rat tragici, descoper limba
(poezia i cugetarea) drept o lume secund , generatoare de tensiune în ordinea tragicului. De
aceea, poetul se g se te fa de limb într-un raport esen ial: i se încredin eaz , se smulge din
t râmul ei i se reîntoarce la ea, alternând încrederea nem rginit cu suspiciunea sau revolta.
Raportându-se, ca poet, la propria art , acesta sesizeaz condi ia tragic a existen ei în limb .
În Mihai Eminescu. Interpret ri II, criticul Mihai Dr gan se opre te asupra personalit ii
creatoare eminesciene, identificându-i originea, cu o formul nu îndeajuns precizat , în disperare
(ca expresie a condi iei tragice): ”Tocmai aceste contradic ii i constrângeri ale epocii sale,
resim ite întotdeauna la propor ii cosmice de poet i de gânditor, duc la o atitudine ce se poate

6
 SALONUL LITERAR-96

rezuma într-o singur propozi ie – conștiința nimicniciei și a morții, conștiința neantului însuși,
iată sursa marilor creații eminesciene. Disperarea, ca expresie a con tiin ei tragice, devine
fermentul neobi nuit de productiv al crea iei sale.”
Dup ce p trunsese cu fine e analitic raportul creatorului cu istoria, dup ce stabilise cauza
dinamismului l untric eminescian în natura demonic i titanic a poetului, criticul ezit s pun
punctul pe ”i”, în elegând crea ia lui Eminescu drept un loc paradiziac ce- i ignor în adânc
r d cinile. Disperarea i condi ia tragic , prezente, în viziunea criticului, în lupta poetului cu
istoria i transcenden a, ar disp rea atunci când Eminescu se raporteaz la crea ia ca atare: ”…
Eminescu i-a creat o lume a visului, a imaginarului poetic, un spațiu armonios, în care totul este
redimensionat i structurat dup o ordine nou , aceea a fanteziei sale urieșești.” Mihai Dr gan nu
are în vedere, în acest context, c ”fantazia” de ine, la Eminescu, o func ie ontic i de
cunoa tere, c e filozofie în în elesul originar al cuvântului: ”iubire de în elepciune”. ”Fantazia”
eminescian s-a extins pe toate c ile posibile, inclusiv visul, care l-a proiectat pe poet în lumea
armonic de tip platonician, îns nu a sc pat vreodat de sub controlul inteligen ei active (nous
poieticos), cu care se identific .
C una dintre nostalgiile permanente ale poeziei lui Eminescu a r mas universul armonic, în
care s fie posibil reintegrarea sinelui – iat un adev r ce nu mai trebuie demonstrat. Dar abia
acest univers este un ”vis”, în timp ce crea ia devine chiar purt torul lui, care, limitându-l la
limb , la textul poetic, îl anuleaz . Ia na tere aici un conflict mult mai însemnat decât acela
dintre crea ie i istorie. E vorba de conflictul dintre crea ie i esen a ei. În acest fel crea ia,
poezia, se dezv luie ca un loc al tragicului, unde lupta cu limba rena te din ceea ce p rea s fie
propria ei cenu . Absolutul, pentru a nu dec dea din condi ia sa, e necesar s r mân continuu o
”aspira ie”, un drum pe care te afli mereu. Cei p trun i în raza lui nu au odihn , i acesta a fost
cazul lui Eminescu. Aspirând la absolutul vie ii, Eminescu nu a putut ignora absolutul crea iei.
Îns , la Eminescu nu mai poate fi vorba, în ultim instan , nici m car de ”credin a în universul
construit” (Eugen Todoran), deoarece poetul tie c este vorba de un univers mediat de limb .
Eminescu devine con tient de faptul paradoxal c limba r mânea intervalul opac dintre sine i o
transcenden iluzorie. Un interval opac, dar singurul loc al fiin rii poetice, singurul instrument
(în sens orfic) prin care putea fi încercat o ie ire din împresurarea propriei condi ii. Eminescu
g se te o cale de a atrage transcenden a i de a se identifica pe deplin cu ea. În loc s se îndrepte
explicit spre dincolo, el se întoarce i caut dincoace. Dac limba nu îi putea da ”cheile cerului”,
îi poate deschide ”por ile p mântului”, c ci se afund în trecutul na iunii care o vorbe te. Îns în
gradul de generalitate a sentimentului na ional de reg se te, spun filosofii (cf. Constantin Noica,
Sentimentul românesc al Fiin ei), pulsul Fiin ei.
Eminescu încearc s ating izvorul spiritualit ii române ti, aplecându-se asupra limbii
noastre c reia i se încredin eaz , în a teptarea revela iei: ”Nu noi suntem st pânii limbei, ci limba
e st pâna noastr ”. Limba român a vremii este v zut ca un templu d râmat i risipit,
irecognoscibil pentru majoritatea vorbitorilor. Rostul poetului este acela de a c uta în lumea
limbii române ti fragmente sacre, de a le aduna i de a reface din ele vechiul edificiu în spiritul
lui. De aceea, ”nu orice inspira ie întâmpl toare” prime te înc rc tur poetic . Inspira ia

7
 SALONUL LITERAR-96
întâmpl toare dovede te lips de spirit i de sim ire, deoarece c utarea esen ei limbii necesit
îmbinarea de ra iune i afect. Numai prin fantazie”, adic numai din interiorul spiritului limbii în
cazul de fa , construc ia poate fi gândit i în l at în lipsa unei mari p r i a elementelor sale.
Din câteva cuvinte r zle e, poetul încheag o gândire ra ional , p truns de cel mai adânc i
generos sentiment na ional. Eminescu inte te s p trund în cosmosul limbii, nu în abstrac iunea
ei. Sanctuarul are func ia de a comunica de jos, de pe p mânt, cu înaltul. E locul în care
transcenden a se coboar . Identific m, astfel, un alt nume, esen ial, al transcenden ei la
Eminescu: ”floarea sufletului etnic al românimii”. Adic limba român .
În compara ie – i în confruntare – cu transcenden a iluzorie platonician , cu aceea indiferent
schopenhauerian i cu aceea mecanic , a modelului kantian, transcendența națională îl aduce
pe Eminescu pe un t râm sigur, dar f r calitatea absolutului. Na ionalul este un cosmos în
cosmos. Din perspectiva individului, raportarea la transcenden a na ional e salvatoare. Din
perspectiva geniului, în schimb, care î i asimileaz întregul mediu extern, situa ia se reduce la
vechiul raport triplu. Eminescu nu mai este un simplu individ, el a devenit unul exponen ial, o
întrupare a spiritului locului. Transcenden a na ional apar ine timpului istoric i mitic (dar mitic
numai prin sublimarea istoriei). Transcenden a, în ultim instan , are drept calificativ absolutul.
A adar, ”ademenirea” transcenden ei în na ional duce, la Eminescu, la o complex , dar
limitat , rezolvare metafizic – de aceast limit poetul fiind pe deplin con tient –, ca i cum, în
Luceaf rul, C t lina s-ar fi îndr gostit de una dintre metamorfozele lui Hyperion, r mânând,
astfel, str in lui Hyperion însu i. Eminescu tr ie te în opera sa condi ia tragic a limitei crea iei.
Este limita puterilor unei limbi i a limbii, în general.

FESTIVALUL INTERNAȚIONAL DE CREAȚIE

“VRANCEA LITERARĂ”
Devenit o tradi ie deja, Festivalul Interna ional de Crea ie “Vrancea literar ”,
organizat de Liga Scriitorilor din Vrancea (1998),Funda ia Social Cultural
“MIORI A” şi revista“Salonul literar”, va avea loc în luna septembrie 2017.
Cei care doresc s participe (membri sau nemembri ai USR, tineri şi vârstnici)
vor trimite,pân pe data de 1septembrie 2018, volumele de poezie, critic ,
teatru, proz , eseu, istorie literar , teorie literar , monografii (publicate în
2017) laadresa: CULI IOAN UŞURELU, C su a Poştal 22, Oficiul Poştal
Odobeşti, Jude ul Vrancea, Codul Poştal 625300.
Juriul este format din redactori şefi ai unor publica ii literare prestigioase din
ar .
Telefon: 0722/917264; E-Mail: salonul.literar @gmail.com
ORGANIZATORII

8
 SALONUL LITERAR-96

ESEU

EMINESCU, UN JURNALIST DE EXCEP IE -UN

PROFET AL ACTUALIT II ROMÂNE TI

Eminescu a avut o viziune extraordinar despre poporul roman ! A vazut insasi

chintesenta a tot ce se petrecea in România ! Noi, în schimb, NU am înv at nimic sau am
înv at prea putin...Am avut si avem in jurul nostru destui ticalosi care au franat si franeaza
evolutia noastra spre o civilizatie curata... De fiecare data evoc m geniul lui i prea pu in
complotul tic lo ilor. Au trecut 168 de ani de când pronia cereasc l-a adus printre p mânteni pe
Mihai Eminescu, poetul na ional al românilor. Dar pe cât de mare i-a fost harul poetic, la fel de
mare i-a fost înzestrarea de jurnalist şi de vizionar al viitorului. Actualitatea operei publicistice a
poetului nostru na ional este absolut incredibil , datorit vizionarismului lui profetic, de mare
cunosc tor al... "eternit ii locale". A scris în 1880, dar pare a descrie actualitatea politic de azi.
Va prezint azi câteva exemple pentru a marca şi pe aceast cale luminoasa aniversare de la 15
ianuarie.
Despre lumea româneasc de azi:"Plebea de sus face politic , poporul de jos s r ceşte şi se
stinge din zi în zi de mul imea greut ilor ce are de purtat pe umerii lui... Clasele productive au
dat înd r t; ranii au s r cit; industria de cas şi meşteşugurile s-au stins cu des vârşire, iar
clasele improductive, oamenii ce încurc dou buchi pe hârtie şi aspir a deveni deputa i şi
miniştri, advoca ii, s-au înmul it cu asupr de m sur , dau tonul, conduc opinia public ".
Despre politic şi economie:"De când lumea nu s-a v zut ca un popor s stea politiceşte sus şi
economiceşte jos; amândou ordinele de lucruri stau într-o leg tur strâns ; civiliza ia
economic e muma celei politice. Nu exist alt izvor de avu ie decât sau munca, fie actual , fie
capitalizat , sau sustragerea, furtul. Când vedem milionari f când avere f r munc şi f r capital
nu mai e îndoial c ceea ce au ei a pierdut cineva".
Despre mit şi alegeri:"Mita e-n stare s p trunz orişiunde în ara aceasta; pentru mit capetele
cele mai de sus ale administra iei vând sângele şi averea unei genera ii. Oameni care au comis
crime grave se plimb pe strade, ocup func iuni înalte, în loc de a-şi petrece via a la puşc rie.
Func¬ iunile publice sunt, adesea, în mâinile unor oameni strica i, lovi i de sentin e
judec toreşti... Elemente economice nes n toase, juc tori la burs şi întreprinz tori şarlatani se
urc , cu repejune, în clasele superioare ale societ ii omeneşti".
Despre partidele politice:"Partidele, la noi, nu sunt partide de principii, ci de interese personale
care calc f g duielile f cute na iei în ajunul alegerilor şi trec, totuşi, drept reprezentan i ai
voin ei legale şi sincere a rii. Cauza acestei organiz ri stricte e interesul b nesc, nu comunitatea
de idei, organizare egal cu aceea a partidei ilustre Mafia şi Camorra, care miroase de departe a
puşc rie".

9
 SALONUL LITERAR-96
Despre administra ie şi emigra ie:"Oare nu e caracteristic pentru tratamentul de care se bucur
popula iile noastre din partea administra iei şi a fiscului când constat m c , în acelaşi timp în
care zeci de mii de str ini imigreaz în fiece an, românii, din contr , p r sesc ara lor, ca şoarecii
o corabie care arde, şi c emigreaz ?".
Despre clasa politic :"Uzurpatori, demagogi, capete deşarte, leneşi care tr iesc din sudoarea
poporului, f r a o compensa prin nimic, ciocoi boieroşi şi fudui, mult mai înfumura i decât
coborâtorii din neamurile cele mai vechi ale rii".
Despre guvernan ii de azi:"P rerea mea individual e c politica ce se face azi în România şi
dintr-o parte şi dintr-alta e o politic necoapt "...
Despre viitorul neamului românesc:"Vom avea de-acum înainte domina ia banului
interna ional, impus de str ini; libertatea de munc şi tranzac iuni. Peste tot cre¬din ele vechi
mor, un materialism brutal le ia locul, cultura secolului, mân -n mân cu s r cia claselor
lucr toare, ame¬nin toat cl direa m rea a civiliza iei creştine.
Shakespeare cedeaz în fa a bufoneriilor şi dramelor de incest şi adulteriu, cancanul alung pe
Beethoven, ideile mari asfin esc, zeii mor".

Marian NICULESCU

AM PRIMIT UN IMPORTANT PREMIU

LITERAR
Premiul const într-un articol scris de Gheorghe Smeoreanu despre cartea mea „Eminescu,
poem cu poem”. Este un articol atât de inteligent, atât de bine scris, cu atâta în elegere i
generozitate, încât m face s m simt r spl tit pentru munca mea de aproape cinci ani la carte.
Reproduc textul în continuare.

EMINESCU CITIT PE SMARTPHONE. EROISMUL LUI ALEX. TEF NESCU

Cei peste o sut de ani de exegez a operei au reu it s îl trimit pe Mihai Eminescu la
muzeu.Analizele sofisticate, adeseori sonoabe, cu obligatoriile lor excursuri mitologice, apoi
exalt rile colare, au alienat opera poetului în asemenea grad încât au scos-o din uz.
Desigur, opera a r mas la lucru la r d cinile limbii i în incon tientul colectiv, dar Eminescu a
fost declarat dep it. Un fel de team de ridicol a f cut ca românii s nu îl mai citeasc i nici s -
l pomeneasc , în ideea, corect , apar inând lui Patavievici, c poetul nu mai d bine.
Da, Eminescu nu mai d dea bine, situa ie de un dramatism cumplit pentru România.
Ei bine, când credeam c totul este pierdut, c Eminescu va r mâne pururi exasperant de
învechit, a ap rut cartea lui Alex tef nescu Eminescu, poem cu poem.
Alex Ştef nescu îl salveaz pur şi simplu pe Eminescu dac nu de uitare, m car de la
mumificare, în reînvie, îi spune s ias afar din mormântul literar şi, obosit dar viu, poetul îl
ascult .
Nu cunosc în cultura român un act de un asemenea altruism, fiindc Alex Ştef nescu se
arunc în apele uit rii operei eminesciene riscându-şi ca un salvamar via a sau m car reputa ia sa

10
 SALONUL LITERAR-96

de criticliterar. Dac ar fi eşuat, dac Eminescu nu era adus la mal şi resuscitat, criticul ar fi fost
pe veci acuzat. Alex Ştef nescu a ştiut îns pe ce se bizuie, anume pe capacitatea sa de a sim i
spiritul zilei de azi şi de a traduce poezia antum a lui Eminescu în acest spirit.
Se observ c Eminescu d bine pe smartphone-uri şi alte gadget-uri, ba chiar poate fi trimis sub
form de sms.
F r glum !În mod firesc, un firesc bine calculat, criticul şi istoricul îl reinterpreteaz pe
Eminescu, îl redescoper în analize scurte, cât s poat fi citite pe telefon în metrou (abia aştept
ca în cele din urm cartea s fie pe net) cuvântul de ordine fiind onestitatea.
Alex Ştef nescu este onest cu cititorii s i, le promite c va vorbi la temperatura cea mai fireasc
a hermeneuticii şi aşa face. Nu cunosc, o spun din nou, vreun istoric literar care s vrea şi s
reuşeasc s fie atât de prieten cu tinerii precum Alex Ştef nescu.Şi înc pe ce tem : Mihai
Eminescu. Poate doar Neagu Djuvara s fi reuşit ceva asem n tor, dar cu domnitorii din cronici,
atunci când a scris Scurta istorie a românilor povestit celor tineri. Este un curent cu accente de
marketing în a prezenta astfel valorile clasice, dar s o faci f r s tr dezi nu e uşor, ba aş spune
c e nevoie de un talent uriaş. Alex Ştef nescu are acest talent, iar capitolul s u despre
Luceaf rul este peste tot ce s-a scris mai bine pe acest subiect din toate timpurile.
Chiar aşa, din toate timpurile, asta f r s vreau s deranjez pe nimeni, mai ales c , recunosc, e
vorba aici de gusturi. Admirabil carte este Eminescu, poem cu poem, cine nu o citeşte risc s
se îndep rteze mai mult, tot mai mult de opera celui despre care Cioran spunea c îl
idolatrizeaz . Înc ceva, care ine de propriul meu subiectivism. Citind cartea, am sim it c
salvez ceva din condi ia mea de român, asta l sând la o parte bucuria lecturii.
Mul umesc,Alex. tef nescu

Gheorghe SMEOREANU

EMINESCU INTERZIS-GÂNDIREA POLITIC

Cartea aceasta
B die Mihai Eminescu,
Prin cartea aceasta voiesc s te redau pe tine însuţi ţie. Cu
înseşi cuvintele tale. Aşa cum le-ai încredinţat eternit ţii prin scrisul
t u jurnalistic.Fireşte, n-o fac cu ochi cuminţi de fat . (Precum ştiu c ai fi
preferat.) Dar cu ochi nebatjocoritori de român.M-am str duit s strâng în ea ideile-ax
ale gândirii tale.Politice, economice, sociale. S le articulez ca sistem. Aşa încât semenii
noştri s te poat cunoaşte.Nu pretind c am reuşit perfect. Nu dispensez pe nimeni de a-
ţi citi opera (publicistic , manuscrise, proz ş.a.m.d.). Dimpotriv .Recomand tuturora s
îţi parcurg scrisul în întregime. S îşi formeze fiecare, cu propriul lui cap, propria-i
opinie.Le d ruiesc, îns , materialul de faţ . Cu dragoste creştin . Şi cu dorinţa de a le fi
întru folos.
ÎNTRU DUMNEZEU ÎNAINTE!
Radu Mihai Crişan nevrednicul,Bucureşti,9 martie 2008
Duminica Sfinţilor 40 de Mucenici din Sevastia

(Trăind intr-o vreme când noțiunea de patriotism pare demonetizată, un fragment din opera eminesciană
poate să reamintească lupta marelui poet cu aceia care uitau de țară,de patriotism, uitau de tot pentru
interesele lor meschine. Poate n-ar fi rău să-i luăm exemplul și să nu trecem nepăsători pe lângă aceia
care spoliază țara in zilele noastre-C.I.U)

11
 SALONUL LITERAR-96
„Eşti «patriot» de meserie, postulant, consumi numai, te bucuri de partea cu soare a vie ii,
ad postit de eterna lesniciune de a îmb ta o na ie, parte incult , parte pe jum tate cult , cu vorbe
late şi cu ap rece”… „Din momentul în care luptele de partid au degenerat în România în lupta
pentru existen a zilnic , din momentul în care mii de interese private sunt legate de finan e sau
de c derea unui partid, nu mai poate fi vorba de neatârnarea politic a diferitelor grupuri care-şi
disput puterea statului. Din momentul în care interesul material de-a ajunge la putere
precump neşte, o spunem cu p rere de r u: lupta egal (votul universal n.n.), în ar şi în
Parlament, nu mai e decât manipulul unor ambi ii personale, al unor apetituri, pe cât de
nes ioase, pe atât de vrednice de condamnat”… „Sistemul demagogic, care din
politic face o specul , din sufragiul claselor am gite o scar de înaintare în economia, nu
politic , ci privat , a membrilor societ ii de exploata ie”, „m nânc venitul rii, m nânc pe
datorie pâinea a trei genera iuni viitoare, c ci tot luxul ce-l face azi, mâine va fi mizerie. Deficit
lâng deficit, împrumut lâng împrumut, datorie lâng datorie, pân ce finan ele României nu vor
fi, curând, decât, o gaur mare”. Iar „poporul, mânat la alegeri de baioneta civico-electoral ,
suport plebea aceasta, f r a pricepe. Încurcat în paragrafi şi articoli traduşi din fran uzeşte,
nemaiştiind a distinge alb de negru şi adev r de minciun , cu mintea uimit de fraze f r cuprins,
de un întreg lexicon de termeni care n-au nici o realitate înd r tul lor, e pe punctul de a-şi pierde
pân şi limba şi bunul sim , vestit odinioar ”… „Toate puterile sufleteşti ale genera iunii sunt
absorbite de lupte de partide şi, la rândul lor, toate partidele nu sunt decât de amploaia i, dup
chiverniseală (foloase necuvenite n.n.) e deviza tuturor partidelor, a tuturor purt torilor de
stindard cum s-ar zice – c ci, la urma urmelor, fiecare e în stare s moar pentru stindard şi
pentru…chiverniseal ”…C ci, „poate s fie un partid demagogic altceva decât esploatatorul
intereselor publice? Mul imea asta de oameni f r înv tur , care şi-a f cut din politic o
specul , poate ea s trateze nego ul ei cu fraze, altfel decât oricare precupe ?”„Pentru cel ce
în elege, un ân ar sun ca o trâmbi , iar pentru cel ce nu în elege, tobele şi surlele sunt în zadar;
şi, în orice caz, lumina nu se aprinde decât pentru cei ce v d, nu pentru orbi”… „Trebuie ca, cu
to ii, s ne d m seama de cauzele ce turbur societatea, de elementele ce impiedic redobândirea
echilibrului pierdut, şi s le combatem cu curaj şi st ruin : Dintrun principiu tutelar, principiul
egalit ii înaintea legii, s-a f cut o arm de r zboi între clase; toate condi iunile sociale s-au
surpat şi s-au amestecat într-un fel de promiscuitate; spiritul public a luat o direc iune foarte
periculoas ; tradi iunile rii s-au uitat cu totul; o clas nou , guvernant , s-a ridicat, f r
tradi iuni şi f r autoritate, încât ara cea mare, temeiul şi baza na ionalit ii noastre, nu-şi
g seşte conştiin a raporturilor politice cu cei ce o guverneaz ; drepturile politice au devenit un
instrument de ambi iune, de îndestulare a intereselor particulare; în locul sentimentului public
dezinteresat avem pasiuni politice, în loc de opiniuni avem rivalit i de ambi ii; toleran a pentru
toate interesele cele mai vulgare şi cele mai de jos este morala ce distinge ast zi lumea politic
de la noi”; „atât trebuin ele statului cât şi ale particularilor - ale plebei de sus cum zicem noi -
sunt cu mult mai mari decât veniturile lor; balan a comercial - f r importan pentru o ar
industrial , dar important pentru una agricol – ne este defavorabil ”. „Tinere ea unei rase nu
atârn de secolii pe care i-a tr it pe P mânt. Orice popor care n-a ajuns, înc , la o deplin
dezvoltare, care n-a trecut înc prin corup ia şi mizeriile ce le aduce cu sine o civiliza ie înalt ,
dar în decaden , e un popor tân r. La popoarele tinere se va constata un fel de identitate
organic : craniile sunt cu totul asem n toare în privin a forma iunii şi m rimii, statura este cam
aceeaşi, precum un stejar nu este decât reproduc iunea unui alt stejar. Din aceast asem nare de
forma iune rezult o mare asem nare de aptitudini şi înclin ri, care se manifest în caracterul
unitar al na ionalit ii. Din asem narea de aptitudini rezult o extrem putere şi energie

12
 SALONUL LITERAR-96

vital a colectivit ii. În acest stadiu de dezvoltare, al nediversific rii, omul face atât de mult
parte din totalitate, încât nu el, ci abia totalitatea formeaz un singur individ. O încrucişare cu o
alt ras , asemenea tân r , d un rezultat nou, în care aptitudinile amundurora se împreun într-o
form nou , vital . Amestecul, îns , dintre o ras îmb trânit şi una tân r d aceleaşi rezultate
pe care le d c s toria între moşnegi şi femei tinere: copii închirci i, m rgini i, predispuşi spre
morbiditate. Iar ceea ce este fizic adev rat e [şi] intelectual şi moraliceşte adev rat. Spiritele
sunt morbide: de-acolo substitu ia a orice activitate intelectual adev rat prin viclenie, tertip şi
minciun ”. „Elemente str ine, îmb trânite şi sterpe, s-au amestecat în poporul nostru şi joac
comedia patriotismului şi a na ionalismului. Neavând tradi ii, patrie hot rât ori na ionalitate
hot rât , au pus, totuşi, mâna pe statul român. Conştiin a c ele sunt deosebite de neamul
românesc nu le-a disp rut înc – ele se privesc ca o oaste biruitoare într-o ar vr jmaşe. De-
aceea nu-i de mirare c întreaga noastr dezvoltare mai nou , n-a avut în vedere conservarea
na ionalit ii, ci realizarea unei serii de idei liberale şi egalitare cosmopolite. A fost o fine e
extraordinar de-a debita esen a cosmopolitismului sub forma na ionalit ii80 şi de-a face s
treac toate elementele s n toase şi istorice ale trecutului sub acest jug caudin81. Odat
egalitarismul cosmopolit introdus în Spre pild prin manipularea abil a sim mântului de
fraternitate: „Toate capetele unor rase degenerate care s-au îngr m dit în oraşele României,
to i microcefalii şi toate stârpiturile, apar sub form de reputa ii uzurpate; toat aceast plebe s-a
constituit în st pâna p mântului românesc. Libertate, Egalitate, Fraternitate! Ce e mai frumos
(mai profitabil pentru ea n.n.) în lume decât ca tot ce se scurge în România ca într-o mlaştin s
fie liber ca noi, egal cu noi, frate cu noi (adic s beneficieze de viglien a complet adormit ,
precum şi de toleran a maxim a celor pe care îi spoliaz ; ba poate chiar şi de colaborarea lor…
n.n „Cine va face lista func ionarilor, mai cu seam înal i, a pensionarilor, a deputa ilor, a
arendaşilor bunurilor publice şi [a celor] private, c-un cuvânt a tot ce reprezint circula iunea şi
reglementarea vie ii generale a rii, va observa, cu înlesnire, c frânele st pânirii reale a[u]
sc pat din mâna elementului autohton şi istoric, şi-a[u] înc put pe mâini str ine”.
«Românul» a contractat năravul legile politice ale rii, orice patriot improvizat şi de
provenien îndoioas a voit [şi a putut] s stea al turi (s aib aceleaşi drepturi n.n.) cu aceia pe
care trecutul lor îi lega, cu sute de r d cini, de ar şi popor. Dar aceşti oameni noi, aceşti
«patrio i», c utau numai foloasele influen ei politice, nu datoriile. Din cauza acestor elemente,
care formeaz plebea de sus, elementele autohtone ale rii dau repede înd rat în privire moral
şi în privire material ”… „Str ini superpuşi fără nici un cuvânt (superpuşi ilegitim n.n.) na iei
româneşti, o exploateaz cu neomenie, ca orice str in f r p s de ar şi popor”, de-„am ajuns,
într-adev r, în aceast Americ dun rean , ca tocmai românii s fie trata i ca str ini, s se simt
str ini în ara lor proprie”… „Acest spectacol al exclusivei (al integralei n.n.) st pâniri a unei
rase şi dec zute şi abia imigrate asupra unui popor istoric şi autohton e o adev rat anomalie,
c reia poporul istoric ar trebui s -i puie cap t, dac ine la demnitatea şi la onoarea lui”… „Nu e
indiferent ce elemente determin soarta unui popor. Predispozi ii şi aptitudini moştenite, virtu i şi
sl biciuni moştenite, calit i sau defecte intelectuale şi morale, dau domniei unui element etnic
alt caracter decât domniei altui element. Demagogia la noi însemneaz ura înr d cinat a
veneticului f r tradi ii, f r patrie, f r trecut, în contra celor ce au o tradi ie hot rât , un trecut
hot rât”. „A fi bun român nu e un merit, nu e o calitate ori un monopol special, ci o datorie
pentru orice cet ean al acestui stat, ba chiar pentru orice locuitor al acestui p mânt (România
n.n.), care este moştenirea, în exclusivitate şi istoric , a neamului românesc. Acesta este un lucru
care se în elege de la sine”. „Ceea ce voiesc românii s aib e libertatea spiritului şi

13
 SALONUL LITERAR-96
conştiin ei lor în deplinul în eles al cuvântului. Şi fiindc spirit şi limb sunt aproape identice, iar
limba şi na ionalitatea asemenea, se vede uşor c românul se vrea pe sine, îşi vrea na ionalitatea,
dar o vrea pe deplin”. „Nu voim s tr im într-un stat poliglot, unde aşa-numita patrie e deasupra
na ionalit ii. Amundou nu sunt decât dou cuvinte pentru aceeaşi no iune, şi iubirea de patrie e
una cu iubirea na ionalit ii. Singura ra iune de a fi a acestui stat, pentru noi, este na ionalitatea
lui româneasc . Dac e vorba ca acest stat s înceteze de-a fi românesc, atunci o spunem drept c
ne e cumplit de indiferent soarta p mântului lui”. „Nu oprim pe nimenea nici de a fi, nici de a se
sim i român. „Ceea ce contest m, îns , e posibilitatea multora dintre aceştia de a deveni români,
deocamdat . Aceasta e opera secolelor. Pân ce îns vor fi cum sunt: pân ce vor avea instincte
de pung şie şi cocoterie nu merit a determina via a public a unui popor istoric. S se oralizeze
mai întâi, s -nve e carte, s -nve e a iubi adev rul pentru el însuşi şi munca pentru ea îns şi, s
devie sinceri, oneşti, cum e neamul românesc, s piarz tertipurile, viclenia şi istericalele „Eşti
«patriot» de meserie, postulant, consumi numai, te bucuri de partea cu soare a vie ii, ad postit de
eterna lesniciune de a îmb ta o na ie, parte incult , parte pe jum tate cult , cu vorbe late şi cu
ap rece”… „Din momentul în care luptele de partid au degenerat în România în lupta pentru
existen a zilnic , din momentul în care mii de interese private sunt legate de finan e sau de
c derea unui partid, nu mai poate fi vorba de neatârnarea
politic a diferitelor grupuri care-şi disput puterea statului. Din nmomentul în care interesul
material de-a ajunge la putere precump neşte, o spunem cu p rere de r u: lupta egal (votul
universal n.n.), în ar şi în Parlament, nu mai e decât manipulul unor ambi ii personale, al unor
apetituri, pe cât de nes ioase, pe atât de vrednice de condamnat”… „Sistemul demagogic, care
din politic face o specul , din sufragiul claselor am gite o scar de înaintare în economia, nu
politic , ci privat , a membrilor societ iide exploata ie”, „m nânc venitul rii, m nânc pe
datorie pâinea a trei genera iuni viitoare, c ci tot luxul ce-l face azi, mâine va fi mizerie. Deficit
lâng deficit, împrumut lâng împrumut, datorie lâng datorie, pân ce finan ele României nu vor
fi, curând, decât, o gaur mare”. Iar „poporul, mânat la alegeri de baioneta civico-electoral ,
suport plebea aceasta, f r a pricepe. Încurcat în paragrafi şi articoli traduşi din fran uzeşte,
nemaiştiind a distinge alb de negru şi adev r de minciun , cu mintea uimit de fraze f r cuprins,
de un întreg lexicon de termeni care n-au nici o realitate înd r tul lor, e pe punctul de a-şi pierde
pân şi limba şi organic : craniile sunt cu totul asem n toare în privin a forma iunii şi m rimii,
statura este cam aceeaşi, precum un stejar nu este decât reproduc iunea unui alt stejar. Din
aceast asem nare de forma iune rezult o mare asem nare de aptitudini şi înclin ri, care se
manifest în caracterul unitar al na ionalit ii. Din asem narea de aptitudini rezult o extrem
putere şi energie vital a colectivit ii. În acest stadiu de dezvoltare, al nediversific rii, omul face
atât de mult parte din totalitate, încât nu el, ci abia totalitatea formeaz un singur individ. O
încrucişare cu o alt ras , asemenea tân r , d un rezultat nou, în care aptitudinile amundurora se
împreun într-o form nou , vital . Amestecul, îns , dintre o ras îmb trânit şi una tân r d
aceleaşi rezultate pe care le d c s toria între moşnegi şi femei tinere: copii închirci i, m rgini i,
predispuşi spre morbiditate. Iar ceea ce este fizic adev rat e [şi] intelectual şi moraliceşte
adev rat. Spiritele sunt morbide: de-acolo substitu ia a orice activitate intelectual adev rat prin
viclenie, tertip şi minciun ”. „Elemente str ine, îmb trânite şi sterpe, s-au amestecat în
poporul nostru şi joac comedia patriotismului şi a na ionalismului. Neavând tradi ii, patrie
hot rât ori na ionalitate hot rât , au pus, totuşi, mâna pe statul român. Conştiin a c ele sunt
deosebite de neamul românesc nu le-a disp rut înc – ele se privesc ca o oaste biruitoare într-o
ar vr jmaşe. De-aceea nu-i de mirare c întreaga noastr dezvoltare mai nou , n-a avut în

14
 SALONUL LITERAR-96

vedere conservarea na ionalit ii, ci realizarea unei serii de idei liberale şi egalitare cosmopolite.
(Fragment din “Eminescu interzis-Gândirea politic ”, de Radu Mihai Cri an)

EMINESCU - SINGUR ÎMPOTRIVA TUTUROR

Moto : i mai potoli i-l pe Eminescu! ( Mesaj trimis conservatorilor de P.P. Carp)
Este evident pentru cine cunoa te lupta jurnalistului Eminescu, lupt torul singuratic la Timpul
c nu întâmpl tor ziarul liberal Românul a indus opiniei publice, „nebunia” lui Eminescu
începând de prin ianuarie 1883, când Eminescu demasc clar înscenarea de atac terorist asupra
lui IC Br tianu, decembrie 1882, când este destituit din func ia de redactor ef de conservatorii
lui ( scenariu prin care primul ministru s-a debarasat „ „justificat” cu sprijinul ministrului de
interne de mul i incomozi. („Ale tale dintru ale tale” articol în care poetul se referea clar c
terori tii care au vrut s -l asasineze pe IC Br tianu i nu au reu it erau oamenii liberalilor).
Aproape num r de num r Românul a vorbit despre poetul „nebun”. Epitetul „nebun” a prins
încet, încet la marele public. În edin a parlamentar din 13 aprilie 1883 i s-a decis soarta i la 28
iunie la baia public a fost pus în c ma de for i dus la casa de nebuni. Apoi doctorului u u
i-a fost lesne s confirme „nebunia”. A a au sc pat i liberalii i conservatorii de un incomod,
c ci nu întâmpl tor PP Carp, trimitea telegram în care cerea conservatorilor: „ i mai potoli i-l
pe Eminescu” i l-au potolit de tot pe acest mare patriot român, pe acest mare gânditor politic, pe
acest inegalabil Poet. F r îndoial c la potolirea lui Eminescu o contribu ie mare a avut i
imperiala Austria.

Sursa:Internet

Din jurnalul unei clipe

Am fost înnobilat cu ”Stelele (d)in cer”
Oamenii nu se deosebesc atât prin ceea ce zic cât prin ceea ce fac.(Mihai Eminescu)

Merit s privesc înapoi, c tre ziua de ieri, o zi pe care am tr it-

o ca într-o poveste, cu regi i regine, cu ”un luceaf r, r s rit, /
din lini tea uit rii,/”, cu prin i i prin ese din cele patru z ri, cu
în elep i sf to i i zâne ugube e, cu un bufon de tept ce glumele
î i spune în fa a tuturor, cu trubaduri destoinici i teatru
ambulant.
O zi de neuitat, o zi de ianuarie rece, cu un soare timid i distant
pe imensitatea albastr a cerului. Priveam zâmbind la umera ul
ag at de raftul bibliotecii, pe care îmi pusesem un costuma i o
bluz . Cu ele urma s m îmbrac la evenimentul din acea zi, în
programul c ruia eram inclus cu prezentarea c r ii ”Doamne, de
ce m-ai pedepsit cu mine?”. Un titlu care a stârnit o sumedenie

15
 SALONUL LITERAR-96
de curiozit i i comentarii. Eram hot rât s -mi încep prezentarea volumului de poezii cu
justificarea acestei alegeri i s spun, r spicat i clar, c de fapt nu-mi strig nemul umirea c tre
cer, ci doar doresc s fiu ajutat s g sesc r spunsuri la multele întreb ri pe care mi le pun zilnic,
i pe care, cred c i le pune fiecare.
Înainte de a pleca, am verificat, din nou, geanta. C r ile, pixurile, o noti cu câteva idei, o
tablet de magne B6, una de ciocolat cu ment , rujul, crema de mâini, un pache el de erve ele,
o cutie de chibrituri, un volum cu poezii de Eminescu i... încrederea c totul va fi bine i
frumos, a teptau cumin i s fie folosite la momentul potrivit. Împreun cu tat l meu (care, de
când mama s-a mutat în lumea lini tii, m înso e te aproape la toate evenimentele din ora )
ajungem cu un sfert de or înainte de începerea programului. Lume, lume, fel de fel, cunoscu i i
necunoscu i, de aproape i de departe, mari i mici, zâmbitori i obosi i, dar to i ajun i în sala
Casei de Cultur cu a tept ri diferite..
i, ca în orice spectacol al vie ii, la a treia b taie de gong, Împ ratul din cealalt podgorie (a
se citi Culi Ioan U urelu din Odobe ti), îndeplinind i func ia de Maestru de ceremonii,
anun deschiderea balului de c tre prim-dansatorul palatului, Prin ul istoriei locale (pe numele
lui adev rat, Mihai Adafini, în timpul liber profesor de istorie), care va interpreta baletul
Evocarea Centenarului Marii Uniri de la 1 decembrie 1918. Urm resc cu aten ie expunerea
colegului meu, dar i reac ia s lii la finele prezent rii. Trebuie s tiu dac voi p i pe un teren
minat, pe o pojghi sub ire de ghea gata oricând s se rup , pe nisipuri mi c toare, hulpave i
lacome s m înghit cu carte i costum cu tot, ori în gr dina Edenului, unde voi fi primit cu
petale i ghirlande de lotus. P esc încrez toare spre microfon, dup ce acela i Împ rat îmi
anun intrarea în scen . Privesc, zâmbesc, vorbesc... Nu prea tiu ce spun, dar simt o c ldur
imens în piept, pe care o trimit c tre fiecare femeie, c tre fiecare b rbat. Simt o und de bucurie
încurajatoare ce vine de la fosta mea profesoar de Limba i Literatura Român , Mariana
Alecsiu, un sentiment de mândrie rev rsat în întreg universul de la tat l meu, de îng duin ,
r bdare, admira ie, îndoial , mul umire, repro , curiozitate, respect, dragoste, invidie, câteva
ghidu ii din partea Cameliei Gabriela Ciobotaru - zâna cea bun - (directoarea Casei de
Cultur ), aten ie, dispre , plictis... Nici nu ti i, dragi spectatori, cât de expu i sunte i pentru a fi
studia i de cel care, de i singur în fa a dumneavoastr , v poate citi pe chip orice tr ire, v poate
”scana” adâncimile sufletului. Ei, bine, tocmai aceast ”lectur uman ” m încânt i-mi creaz o
stare, aproape euforic . V mul umesc pentru toate gândurile, pentru toate vorbele spuse i
nespuse! Gata! Am vorbit prea mult ast sear ! Trebuie s -mi fac ie irea din scen , cu elegan i
distinc ie. Cred c mi-a reu it!
Voi afla zilele urm toare de la Prin ii i Prin esele locului (Daniela Camelia Munteanu,
Aurelian Ivan, C t lin Enache, adic Biroul de Pres i Imagine al Prim riei ora ului Panciu),
ce sunt din start vinova i de poze, film ri i comentarii despre ce-a fost i ce-ar mai fi trebuit s
fie! Tiptil, i aparent emo ionat, se instaleaz în fa a microfonului Bufonul Regelui, (aliasCosti
Toma, mânuitor abil de cuvinte i rime, ce zice adev ruri..., adev ruri... în me te ugite
întortocheri de fraze) cel care le tie, le face i le desface pe toate. Bineîn eles cu asentimentul

16
 SALONUL LITERAR-96

tacit al ” efului”:”De ce m-ai pedepsit cu mine”/E un volum adev rat!/Şi s v spun acum îmi
vine:/”Doamne”, c bine-ai mai lucrat! Costi Toma
Aplauze, explozie de veselie, trezire din nostalgii i vis ri! Dar... Lini te! Începe actul
III!„Vrancea Literar - Antologia scriitorilor vrânceni (vol. II)“, coordonator: Culi Ioan
U urelu, pre edintele Ligii Scriitorilor din Vrancea. Acum s te v d, Împ rate, cum î i aperi
coroana!Trecut prin multe i m runte, Culi Ioan U urelu, se descurc excelent, chemându- i
prietenii (Ion Apostu, Rodica Soreanu, Petrache Plopeanu) s -i dea o mân de ajutor i un
pumn, nu de dolari i nici în plex, ci de vorbe bune. Toate oferite cu sinceritate din partea lor i
cu Magna cum laudae din partea mea. O munc de Sisif, cu documentare ampl i temeinic
despre fiecare scriitor antologat. A teptam cu ner bdare actul final, omagierea poetului na ional
Mihai Eminescu de actorii Trupei de Teatru „Protha“, îndruma i de C t lin Eduard Sfîrloag ,
într-un recital de versuri din lirica eminescian .
Se pare c e o modificare în program, întrucât Împ ratul Panciului (Cred c a i ghicit cine e.
Nimeni altul decât Iulian Nica, primarul ora ului) se ridic i, în loc de cuvântul de încheiere,
îmi roste te numele, chemându-m la ramp pentru... a-mi oferi Trofeul ”Mihai Eminescu”,
pentru promovarea culturii în acest micu târg, cândva cunoscut ca ”picior de Paris”. Nu, e prea
mult! Sala Casei de Cultur devine imens , un spa iu infinit în care toate planetele îmi zâmbesc,
cometele îmi m tur c rarea spre centrul Universului, unde sunt a teptat cu darul nemuririi. În
acea clip am fost înnobilat ”Cu stelele (d)in cer”. Reu esc s îng imez un ”Mul umesc!” lung,
prelung, în timp ce buzele au murmurat în oapt : Doamne, de ce m-ai pedepsit cu mine?
i am ascultat poezii de Eminescu pân când ziua i noaptea s-au contopit într-o îmbr i are de
dragoste etern .(Mariana Rogoz STRATULAT, 16 ianuarie 2018)

MIHAI TRAIST
Rona de Sus, eterna Terra Nova,
o ran ce m doare sângerând,
prin tine trece drumul spre Moldova
i Roni oara curge susurând.
La Rona m întorc cu bucurie,
o p r sesc t cut i l crimând,
lumea întreag , vreau ca s o tie,
eu Rona o port în suflet i în gând.

În lutul Ronei se odihnesc str mo ii,

ELEGIE PENTRU RONA DE SUS
Rona de Sus, frumoas i etern ,
durerea mea din nordul transilvan,
triste ea mea, pe linia matern ,
colindul meu de la sfâr it de an.
din lutul ei sunt z mislit i eu,
aici mai cânt înc -n zori coco ii
i se îmbrac -n verde Dumnezeu.
Aici prin cur i mai latr câte-un câine,
p storii î i plâng triste ea din caval,

17
 SALONUL LITERAR-96
cuptoarele înc miros a pâine
i coasa înc uier pe deal.
Rona de Sus, frumoas i etern ,
durerea mea din nordul transilvan,
triste ea mea, pe linia matern ,
colindul meu de la sfâr it de an.
CÂNTEC JELIT
Ronişoara dorul t u doinit
de o vreme sufletul mi-l toarce,
din râna ta am fost lumit
şi-n râna ta m voi întoarce.
Ronişoara mea – p mânt sfin it,
azi m doare zarea ta înalt ,
eu precum Esenin am iubit
s lcii şi mesteceni laolalt .
Am plecat demult orfan plângând,
ai r mas şi tu plângând orfan ...
eu te port mereu cu mine-n gând,
ca pe un glonte de argint în ran .
Înspre toamn am s m întorc
ca s s - i v d gorunii de aram ,
dorurile mele întruna torc
o potec spre mormânt şi mam .
Ronişoara mea te chem mereu,
via a mea i-o d rui ca pe o salb ,
cheam -m şi tu la sânul t u
ca s m prefaci în lut şi iarb .
CÂNTEC PENTRU S N TATEA
ARDEALULUI
Martirul meu Ardeal cel tras pe roat ,
Ardealul meu Central şi Apusean,
pe sub goruni adun -i laolalt :
pe Avram, pe Horia, Cloşca şi Crişan.
Nici dacica opinc nu se pierde
în Ardealul meu de vale şi de deal,
Ardealul meu bolnav de foaie verde,
al rii scump altar şi ideal.
Eşti prea al meu şi prea al tuturora,
doinit din frunz , fluier şi caval,
mai cresc în codru l ncile lui Horea,
mai url lupul dacic în Ardeal.
Ardealul meu-provincie român ,
Ardealul meu valah şi transilvan
când plec din tine nu mi-e la îndemân
m simt str in şi singur şi orfan.
Şi cânt cucul iar şi bat -l vina,
de peste mun i r sun un oftat –
în Oltenia, Moldova, Bucovina,
în Muntenia, Dobrogea şi Banat.
Şi se r scoal mo ii în morminte,
din z ri se aude un nechezat de cal,
când pe Avram simbolul na iei sfinte,
îl spânzur duşmanii prin pie e în Ardeal.
Martirul meu Ardeal cel tras pe roat ,
Ardealul meu Central şi Apusean,
pe sub goruni adun -i laolalt :
pe Avram, pe Horia, Cloşca şi Crişan.
MAM DE IARB ŞI LUT
Ce sfânt -i râna ce te-a-n rânat,
mam plecat în zori spre asfin it,
de-atâta povar cât am de purtat,
înainte de vreme m simt ostenit.
Ce sfânt -i triste ea în acest cimitir,
mama mea drag de iarb şi lut,
de-atâta triste e de moarte m mir
şi-n clopot m torn, de via b tut.
Eu vin de departe şi plec spre sfârşit,
via a spre moarte m duce de mân ,
deşi-s înc verde, mai am de tr it,
mam , pastreaz -mi un loc în rân ……..
18
 SALONUL LITERAR-96
RONDEL PENTRU
PRIETENI
Hei prieteni clipa a
venit se pare
Când ne vom desp r i
definitiv
Acesta e momentul trist
în care
Voi scrie end la cap de portativ
Mai sper s fie totuşi o eroare
O not fals , un acord fictiv,
Dar prieteni clipa a venit se pare
Când ne vom desp r i definitiv
Am traversat prin Marea Întâmplare,
Uni i de-acelaşi altruist motiv,
Pe unii v-am iubit cu disperare
Şi v regret în felul meu parşiv.
M tem c mintea mi s-a r t cit
Cuvintele îmi zburd printre stele
Cu gra ie pe muchie de cu it.
Hei prieteni clipa a venit se pare!
POEM RESCRIS
Rescriu poemul tinere ii mele.
Ca un Homer déjà înc run it
Eu, când voi fi doar oale şi ulcele,
Am s r mân la fel de- îndr gostit.
Am s r mân la fel de - îndr gostit
Trecînd prin ani, dar ce v pas vou
Chiar dac timpul a zburat gr bit
Din visul meu, p strez un strop de rou .
Din visul , meu p strând un strop de rou ,
Îmi prind la tâmple primii ghiocei,
IONEL MONI CONSTANTIN
Imi modelez din coast - o Ev nou
Şi redevin Adam, de dragul ei
Când, fericit în bra e vreau s-o frâng,
M calc , reaua, pe piciorul stâng.
LIKE
E noul Dumnezeu precum se ştie
La care se închin to i aezii
Cei care mig lesc o poezie
Stând noaptea f r somn ca huhurezii
E un balsam când brave gospodine
Se simt atinse de un har divin
Şi scriu aiurea versuri anodine
Când scap în sarmale prea mult vin
Sunt unii ce-l declar o urare
Pe care prietenoşi o scriu confra ii
Dar care-n gând, sunt gata s declare
C peste tot azi public rata ii
E spus în parlament în româneşte,
În Uniune-i foarte r spândit
În media apare-n englezeşte
Iar în talk show-uri folosit greşit
Ne-a invadat de peste tot ho eşte
Aduce “rating”, alt cuvânt blamat,
Apare chiar când nu se potriveşte,
Voi da i-mi like c nu m-am sup rat.
19
 SALONUL LITERAR-96

CONSTAN A CORNIL OCHII

Ochii ace tia tiu
Când e primejdie
Pe linia dintre
Început i sfâr it
tiu când e nisipul
pres rat
pe urmele visului r t cit.
S RUTUL
i mai ales când
S rutul e frunza
vine iarna în locul
Primei speran e
prim verii
Care urc fiorul
neanun ata t cere a ta
Pe treapta dorin ei
din ultimul asfin it.
Este un fulger
Ce lumineaz inima
ANOTIMPUL IUBIRII
F cînd-o s se
Pânza alb
priveasc
A r corit anotimpul iubirii
Plutind în s ngele iubirii
Îmbr cat în miez de var
Este culoarea
Cu dragostea
De sub cerul fl c rii
Celui mai aprins orizont.
Ce se aprinde din soare
Pentru lumina nop ii.
LA STATUIA DIN COL
Dealul cuvintelor
ALFABET ÎNCHIS
Aduce lumina
El o numea
vechiului popas
Cerneala gândului nescris
al celor dou inimi
Ea nu tia o iot
ce- i caut ritmul
Din alfabetul lui închis
în carul plin
Se roteau ca dou cercuri
cu fânul speran ei
Într-o lumin mare
amurgul d ruie
un nou buchet soarelui
Dragostea lor era
la jum tatea distan ei
Un orizont
dintre statuia din col
Croit dintr-o venire
i cele dou lacrimi ro ii
i o plecare.
ce- i serbeaz bucuria
de a fi mereu împreun .

20
 SALONUL LITERAR-96
MARIA CERNEGURA
F r punct
iubite
î i scriu poemul acesta
f r virgule
f r pauze
f r litere mari
f r puncte puncte
f r paranteze
i mai ales
f r punct i de la cap t
n-ai vrea s -l scriem
mai departe
f r nici un punct
împreun
Iubirea pleac …
St m pe-un apus de frunze verzi
eu nu te-aud, tu nu m vezi
eu te întreb, tu nu r spunzi
î i spun cuvinte, nu le-auzi
tu chiar nu vezi c m iube ti
de ce te faci c nu mai e ti
i-n piatra rece te zide ti
î i cer s -mi vii din piatr seac
tu chiar nu vezi iubirea, pleac
i-o iarn gri î i face croi
cu geruri grele între noi
pâinea nu se termina niciodat
doar noi…
Catren
na alb plutitoare
soarele-i in urma ta
tu te vindeci de iubire
eu m -mpov rez cu ea
Camera cu îngeri
ninge pe strada Sevastopol
în camera mea cu vedere spre Calea
Victoriei
m viziteaz în fiecare zi
o echip de îngeri camufla i
pe sub halatele albe î i poart aripile strânse
în urma lor r mân pene pe jos
vin infirmierele
fac cur enie cu îndemânarea acelora
ce î i grebleaz gr dina de frunze
pe sub halatele lor verzi
aripile sunt i mai vizibile
din când în când aflu ve ti bune de la medici
fe ele lor m p r sesc tot mai luminate
de parc ar participa la na terea mea
Se f cea c …
Se f cea c ne hr neam
dintr-o pâine rotund i mare
i nu ne s turam de bun ce era
to ii ne temeam c n-o s mai fie
dar fiecare avea partea lui
cu miezul ei ne tr iam via a
i când nu mai puteam de oboseal
ne culcam sub coaja uscat
cu fa a spre cer
19
 SALONUL LITERAR-96

PROZA
Ninge în aprilie
Azi a fi vrut s -mi fii al turi. M car în spatele ferestrelor, dac nu i
în mijlocul naturii. i tii de ce? Fiindc ninge în aprilie! N-am apucat
niciodat s strângem între palmele noastre fulgii lui aprilie. Nu
seam n nici pe departe cu cei de la Cr ciun. Sunt mari i apo i, rari
i neuniformi, dar sunt mul i, mul i de tot. Nu, tu n-ai cum s -i vezi
sau poate chiar stai la ad postul lor. Cine tie? Nu mi-ai vorbit
niciodat despre fulgii lui aprilie. S nu fi tiut c exist ? Tu le tiai
pe toate! Îmi ar tai doar bog ia florilor din toate livezile p mântului. M duceai de fiecare dat
acolo unde era floarea mai deas i mai înmiresmat i m l sai s ame esc sub farmecul lor. Te
îndep rtai, pretextând c nu tiu ce ai uitat în ma in i m priveai pe furi s vezi cât sunt de
copil în fa a atâtor frumuse i, tiute pân atunci numai de tine. Alergam de fiecare dat i
atingeam în goana mea crengile pomilor, iar floarea alb sau roz plutea deasupra capului meu.
Albit de floare, îmi pl cea mângâierea lor, iar mirosul inconfundabil, mirosul acela de crud i de
curat m ame ea. M l sam u or îmb tat , la poalele pomilor. Visam, zburam, iubeam!
Te bucurai, fiindc era preludiul oferit de natur , iar eu îi c deam prad . U oar prad ! Tu doar
priveai! Zâmbeai i te înc rcai de pl cerea pl cerii, privindu-m . Nu cereai nimic în schimb. Era
suficient. i nu era bucurie mai mare ca aceea: s oferi omului iubit ceva din ceea ce n-a gustat
niciodat pân atunci, iar tu s nu ceri nimic în schimb.
-Dorule , întoarce-te, vino, unde pleci, nu te îndep rta! Pomii au înflorit i pentru tine!
Î i mai aduci aminte, nu? Î i întorceai privirea, apoi, dup al i câ iva pa i, te întorceai. P rea c
mergi greu, c pa ii nu te mai ajut , dar tu, de fapt, voiai s m re ti suspansul.
-Ai crezut c te p r sesc? m întrebai într-o lini te amenin toare, clipind rar din ochii înce o a i.
N-a venit vremea! Azi am venit special, doar pentru a nu fi singur prin ploaia de petale albe i
roz. Livada asta îmi apar ine, acum e i a ta.
- i mâine? Mâine a cui va fi?
-A mea i-a ta, a noastr ! A acestor clipe, albe i roz, pline de dor i de parfum numit ”April”.
tii, din livada aceea mi-ai adus primele cire e, erau cire e de mai. Mâncam lacom, cu sau f r
sâmburi, iar tu priveai i râdeai. Cu gura pân la urechi râdeai! Întotdeauna am iubit cire ele, dar
nimeni n-a tiut povestea lor, doar tu i eu. Oare cum n-am tiut atunci de ce ochii t i erau plini
de lacrimi? St teai culcat, cu capul în poala mea, iar lacrimile izvorau din ochii t i a a cum ninge
în aprilie. i le tergeam u or cu buzele fierbin i i înfometate de tine. Iar tu... Tu îmi luai
mâinile una câte una i mi le s rutai, de parc ar fi fost ultimul s rut de pe lume. A ezai obrazul
pe ele i iar le s rutai.
-Mi-s dragi mâinile tale! a a mi-ai spus atunci. tii, mâinile oamenilor nu seam n între ele, iar
ale tale sunt calde, blânde, t m duitoare. i cât le iubesc!
Nu luam în seam cuvintele tale, mi se p reau normale, fire ti, fiindc eu eram îndr gostit de
mâinile tale. Le-am iubit din prima clip , fiindc sub vraja lor intram în mirajul iubirii. Erau
frumoase, cu degete de pianist, cu unchii t iate rotund i-ntotdeauna îngrijite. Îmi pare r u c nici
azi nu e ti lâng mine. Am fi ie it afar amândoi, ne-am fi întâlnit la locul nostru de tain i ne-
am fi l sat nin i cu fulgii lui aprilie.

20
 SALONUL LITERAR-96

Acum privesc doar de la fereastr minunea naturii, iar ochii mei se încarc cu boabe de rou .
i-mi este atâta dor...Acum în eleg de ce plângeai atunci, fiindc tiai c vei pleca. De aceea îmi
s rutai mâinile cu atâta ardoare, de aceea m strângeai la piept cu atâta emo ie, cu atâta drag, de
aceea î i lipeai obrajii de obrajii mei! Doar tu tiai!
De n-ai fi plecat, azi am fi strigat amândoi: ninge atât de frumos în aprilie!
Angela BURTEA

OMUL V LURIT
de Ovidiu BUFNIL
Am aşteptat toat vara reîntoarcerea pelerinului Balthazar în speran a c -mi va r spunde la toate
aceste întreb ri i c -mi voi recupera stickul i am finalizat Codul ICAN.
Se zvonise c în peregrin rile lui, Balthazar ar fi reuşit s ia leg tura cu lumea virtual i c ar fi
descoperit o insul secret în oceanul Atlanticus unde s-ar fi aflat comoara lui Bibescu. Domnişoara
Elvira a fost de p rere c Balthazar ne va aduce o mul ime de mesaje importante i c va schimba soarta
tuturor într-un chip miraculos.
Vestea sosirii lui s-a împr ştiat în mândrul nostru Adamville îndat ce Agamemnon, dirigintele po tei, a
primit o telegram din Londra. Gângav din naştere, el ne-a f cut s credem la început c ar fi vorba de
venirea lui Messia. Nu ne-ar fi mirat un asemenea eveniment pentru c doctorul Spiridon se l udase c va
face primul transplant de creier din lume, ce comedie, i câte i mai câte, sfâr itul lumii, ce mai încoace i-
ncolo! Noi, moreaugarinii secretului, de la Clubul navigatorilor,
ne-am ar tat foarte mândri c un membru de vaz al clubului nostru
va înscrie în cartea de onoare a or şelului o reuşit de asemenea
propor ii. Ne-am l udat peste tot. Am turnat o gr mad de baliverne
oricui era dispus s ne asculte, erau o mul ime de naivi.
L-am întrecut astfel pe Gaspar, m tur torul. Derbedeul avea
darul de a min i extrem de conving tor. El a povestit mai multora
c doctorul Spiridon tranşa cadavre într-un cavou p r sit din
cimitirul municipal. Zicea c le cr pa craniul cu o dalt foarte bine
ascu it şi c apoi le t ia creierul felii, felii. A mai povestit c
extratere trii mi-au furat stickul pe care nu-l mai g seam de ceva
vreme i c un c pitan fioros, care tot umbla cu un submarin galben pe
m rile i oceanele lumii, se preg te te s dea omenirii o lovitur
mortal .
Aflându-ne într-o sear invita i la poetesa Carmen, p rintele
Elefterie ne-a avertizat în fel şi chip. Ne-a spus c transplantul de creier ar putea fi un afront adus lucr rii
Domnului şi c mânia cereasc ar putea pogorî asupra noastr cât de curând posibil. L-am ascultat cu
convingere dar nu l-am contrazis de team s nu tulbur m pl cuta serat literar .
Caloriferele erau fierbin i. Magnetofonul cânta în surdin . Carmen ne înv luia cu o privire tandr . E
drept, poemele ei nu aveau darul de a ne înfl c ra. În schimb, poetesa era o amfitrioan plin de gra ie şi
de farmec. Avea un glas cristalin şi melodios. Fa a-i catifelat se deschidea clip de clip într-un zâmbet
cuceritor. Eram servi i cu lichior de ananas si cu ciocolat fierbinte. Se aprindeau lumân ri. Papucii din
blan de iepure sorbeau zgomotul paşilor noştri. Carmen îşi calcula gesturile. Ni se adresa în şoapt .
Ghiceam în toate o anume recunoştin . Cu un an în urm poetesa divor ase. Fostul ei so , farmacistul
Iamandi, se hot râse s intre în politic . Îmbr işase cu febrilitate doctrina socialist . Cum poetesa
cocheta cu liberalii, între cei doi s-au iscat dispute aprinse. Procesul de divor a însufle it întreg or şelul.
În acele zile, gazeta noastr local , Tribuna poporului, s-a vândut foarte bine. Ea a g zduit pamfletele şi
scrisorile deschise ale celor dou tabere i tot felul de dezv luiri nelalocul lor. Farmacistul Iamandi nu ne-
a iertat mult vreme c inusem partea poetesei Carmen, foarte hot rât.

21
 SALONUL LITERAR-96
Pe noi nu ne interesau câtuşi de pu in culisele politicii, dar am g sit de cuviin s sprijinim o
persoan atât de delicat precum era poetesa Carmen. Dup ce s-a dat verdictul, farmacistul Iamandi a
încercat s -i determine pe unii consilieri municipali s cear închiderea clubului nostru. Cum unul dintre
ei se trata pe ascuns cu morfin , farmacistul era cât pe-aci s reuşeasc . Bietul om îi plângea pe la uş . Îl
suna la telefon în puterea nop ii. Îi cerşea fiola salvatoare plângând în hohote. Spre norocul nostru, a fost
zdrobit de o grind de o el pr buşit de pe schel ria noului sediu al b ncii comerciale.
Reîntoarcerea pelerinului ne-a electrizat îns şi am l sat balt micile noastre probleme provinciale. Ne-am
hot rât s -l întâmpin m aşa cum se cuvine, cu mare alai, cu mare pomp .
Berta Schwartz a scris invita iile. Vivaldi, tambur-majorul fanfarei municipale, ne-a promis c ne va sta
la dispozi ie, f losul. Zibin, comerciantul, ne-a vândut un sfert de ton de artificii. Pierre, buc tarul
clubului nostru, a preg tit un osp regesc. Ne-am certat la cu ite cu el, in bine minte, un nesuferit, ce s
mai vorbim! Nu ne-a l sat cu nici un chip s p trundem în buc t rie s -i afl m secretele. A pus un ucenic
plin de coşuri s p zeasc uşa înarmat cu un linguroi de aluminiu. Ce b iat fioros.
La rug min ile noastre, poetesa Carmen a scris un emo ionant discurs de bun venit i chiar l-a scris.
Grupa de pompieri voluntari din mândrul nostru Adamville şi-a împodobit maşinile cu ghirlande de
trandafiri. Tulumbele au fost vopsite în toate culorile curcubeului, frumoase tulumbe. Angelica-de-metal,
propriet reasa de la Patul de argint, a angajat fete noi, şcolite la Paris, Londra, Milano, Melisador,
Watalaa Wangam, Orcheström, Burgund, Ovaloo, Stantivorej, Magribar, Kolsupe, Dadao, Kimballa,
Lateea Gome, Ormooz, Galabraa, Fontas, Ascondia, Marsilia, Tato Malo, Worsko, Bashaala, Combeta,
Efadalor, Pompaton, Wescutas, Vitalon, Bumbela, Combatador, Foretta Vion, Yagoo, El Satador, Torina,
Efar, Kamer, Gobed, Ygonaa, Baradazar, Gompanion, Berlin, Foragan, Alpetta, Musao, Salvedar, Ganta
Baray, Toame, Meto şi nesupusa Agya.
Maxim, profesorul de muzic , i-a dedicat pelerinului o simfonie la care lucra de ani de zile.
Domnişoara Elvira i-a brodat o pern . Klaps, antrenorul de la bazinul municipal de înot, a inventat un nou
stil pe care l-a numit balthazar. Ofelia, sora şef de la sanatoriul Carol al II-lea, a compus o scenet
despre via a pelerinului pe care urmau s-o joace chiar pacien ii din sanatoriu. În tot acest timp, primarul
Barzulis se d dea de ceasul mor ii. Nu ne înghi isem niciodat . În campania electoral îl criticasem în
Tribuna poporului cu mult asprime. Acum p rea s cocheteze cu ecologiştii şi între inea rela ii strânse
cu avocatul Luigi. Acesta ar fi dat şi luna de pe cer numai s vad închis clubul nostru. Cu un an în urm ,
când înc se mai num ra printre membrii noştri, ne-a f cut de ruşine la concursul de var al
mânc cio ilor. E de-a dreptul curios cum de nu ne-am dat seama de la bun început c -i un trişor şi un
pezevenghi. În timpul întrecerii, avocatul Luigi a b gat în sân un ditamai claponul, chipurile l-ar fi
înfulecat, ha, ha, ha. Spera astfel s ob in un punctaj maxim care s -i netezeasc drumul c tre fotoliul de
preşedinte al clubului, ha, ha, ha.
Acum, aflând de preg tirile noastre, avocatul ne-a şicanat în toate felurile. A încercat s ne fure
artificiile. A spart cauciucurile maşinii de stins incendii. A trimis nişte scrisori obscene poetesei Carmen
încercând s imite semn tura doctorului Spiridon. L-a c utat la telefon pe Balthazar vrând s -l determine,
ce m gar, s -şi amâne apropiata vizit .
Pelerinul Balthazar trecea prin or şelul nostru aproape în fiecare an. H l duia pe întregul mapamond,
umbla de acolo, colo. Avea rela ii misterioase cu diverşi conduc tori spirituali, cu politicienii
momentului, cu r zvr ti ii sfârşitului de secol. Unii îl b nuiau c practic magia neagr . Al ii, dimpotriv ,
sus ineau c Balthazar s-ar ocupa de magia alb .
Existau şi opinii potrivit c rora pelerinul şi-ar fi vândut sufletul diavolului sau demonului apelor şi c
acum f cea pe c r uşul între Iad şi P mânt, o groz vie.
Oricum ar fi fost, Balthazar avea asupra noastr o influen covârşitoare. Ne îndeplinea dorin ele cele mai
n struşnice. Ne povestea lucruri nemaiauzite. Ne desluşea secretele mai-marilor zilei. Prin el vedeam
lumea cu al i ochi, ne preg team s ie im în larg.
Cum preg tirile pentru întâmpinarea lui necesitau sume importante de bani, domnul Lubomir, directorul
b ncii comerciale, ne-a oferit un împrumut nesperat, ce u urare.
Domnul Lubomir? Avea el un interes. Ar fi vrut ca Balthazar s -l ajute s ob in o linie de credit de
la un consor iu bancar britanic despre care citise într-o gazet . Inten ia lui a fost criticat adeseori de

22
 SALONUL LITERAR-96

partida socialist care nu vedea cu ochi buni aceast întreprindere, sociali ti, ce s mai spui?! Bineîn eles
c am turnat şi noi gaz peste foc.
În sfârşit, sosirea pelerinului a fost precedat de o mul ime de zvonuri care ne-au pus pe jeratec. Se
povestea c mii de furnici gigantice invadaser plajele braziliene şi c înfulecaser peste o mie de turişti
americani. C o sut de femei au manifestat în pielea goal în Pia a Universit ii în semn de protest fa
de inten ia guvernului de a interzice avortul. C un cefalopod fugit din laboratoarele armatei teroriza
Londra. C beduinii devastaser coastele Africii de Nord şi c se preg teau pentru un r zboi nimicitor în
Europa. C la Moscova se n scuse un copil cu trei capete care vorbeau câte zece limbi fiecare şi care
afirmau c ar fi ba Napoleon, ba Einstein, ba Enrico Fermi. C în apropiere de Paris un tren se ciocnise de
copia lui identic din cauza unor devia ii ale câmpului gravita ional. C savan ii americani descoperiser
c ceea ce noi consideram a fi superba şi mizerabila realitate nu era altceva decât realitate virtual şi c
întreg universul p rea s fie un computer gigantic. C , în mod firesc, inteligen a artificial urmeaz celei
umane şi c în urm toarea sut de ani o s ne rupem gâtul. C revolu iile fuseser puse la cale de
conspiratori planetari care vesteau naşterea unei alte rase de oameni, f r de stomac. C apa ar fi fost o
fiin cosmic şi c în curând avea s ne înghit o dat şi pentru totdeauna.C demonul apelor se preg tea
s ne schimbe avatarul. C la cele mai înalte nivele se purtau la nebunie petrecerile în pielea goal şi c ,
în curând, aveam s primim de la biroul eviden ei popula iei numere de ordine care aveau s înlocuiasc
numele şi prenumele din buletin.
O gr mad de baliverne! La gar s-a adunat întregul Adamville în ziua cu pricina, mare tevatur . Se
înghesuiau cu to ii pe peron s -l întâmpine pe Balthazar. Primarul Barzulis venise înso it de o întreag
suit . Era şi farmacistul Iamandi, îmbr cat într-un costum cadrilat, proasp t scos de la naftalin . Era şi
regizorul Borisov, b rbos, neîngrijit, fumând pip şi scuipând la tot pasul o flegm g lbuie. Parc eram cu
to ii de la circul acvatic din Marsila Mole, uite-a a ne fandoseam! Avocatul Luigi se i ise şi el. Purta
pantofi de lac şi inea sub bra o serviet burduşit cu documente. El mi-a optit c niciodat nu s-ar fi
gândit s -mi fure stickul. Îl seconda antrenorul Klaps de la bazinul municipal de înot. Era îmbr cat cu un
trening nou-nou . Era tuns zero. De gât îi spânzurau un fluier de argint şi un cronometru…… (Fragment)

EDITURA “SALONUL LITERAR”-VRANCEA

PRACTICA PRETURI FOARTE MICI LA PUBLICAREA
CARTILOR BELERISTICE, STIINTIFICE SI REVISTE. SE
ACORDA SI NUMEROASE BONUSURI.
VA ASTEPTAM CU DRAG! DIRECTOR: CULI IOAN
USURELU-TELEFON: 0722917264

23
 SALONUL LITERAR-96

PROZA
CE NU ÎN ELEGE GHI !

Eşti un b rbat din România, cam piedut în spa iu şi neumblat

prin lume, Ghi . Dintr-o dat , te trezeşti la uş cu nişte neamuri
de sânge (dup nepotul verişoarei str bunicii din str inatate). Şi î i
zic:
- B i, rumâne, de mâine o s stai în cas cu nişte femei.
Italience, nem oaice, spanioloaice, englezoaice etc…La gr mad !
Marşezi. O dai afar pe nevast -ta, românca şi te mu i cu o
gr mad de femei. În timp, vin şi altele. Acum sunt 27. Ghi ,
tocmai te-ai mutat în marea familie UE ! Acum dou mii de ani te-
au luat cu sila i ai mai înv at câte ceva, dar cârcota cum e ti lora li s-a f cut lehamite de tine !
Au venit, în schimb migratorii f r num r peste tine, de nu mai tii dac a mai r mas ceva din
Ghi orginalul ! Acum, la început, ai fost fericit ! De unde, pân mai ieri, le vedeai pe fetele alea
doar în poze sau la televizor, acum le po i vizita la liber în fiecare noapte. Bine… bani s ai !
Dac nu ai, doar stai şi b leşti pe gaura cheii. Spanioloaica î i vinde roşii, pe care Maria le
cultiv , italianca maşini, nem oaica î i d tehnologie pentru orice, chiar şi pentru ştersul la
gur , iar olandeza te înva s fumezi şi î i vinde lalele.Tu ce s le vinzi lor, pentru c i-ai distrus
i vândut tot din cas , eşti s rac şi vai de tine, nu prea produci m rfuri bune. Ghi , s fim
serioşi… nici nu prea te omori cu munca !Mai vopseşti gardul când vin ele acas , mai freci
menta prin gr din , la crâ m , deh…
ie, Ghi , i-au pl cut întotdeauna femeile ! Ele mai strâmb din nas, dar, te tolereaz pentru
c eşti bun de consumator. M nânci mult şi bei de rupi. Tot salariul t u se duce în stomac,
Ghi ! Eşti singurul caz de genul sta în casa UE ! Speri c o s vin ziua în care o s le vinzi şi
tu ceva ? Pup za din tei. Stai cu un pai în gur şi te întrebi de câ iva ani ce ai putea s le vinzi.
Fabricile le-ai dat pe nimic, p mâturile pe-o sticl de b utur , iar inteligen a ta e deja plecat pe
afar . Ai votat, tot timpul ho ii, la Putere ! i neuronii au plecat. Stai rezemat de gard şi speri s
î i vin o idee. Nu mai vine nimeni cu o g leat , o saco , un ajutor social, ce naiba m car zece
lei !... E greu, Ghi , ai cam r mas f r neuroni, Ghi ! Î i place şi nu î i place s tr ieşti cu
fetele în cas . Vrei s mergi în dormitorul lor din când în când, dar ie î i este gândul tot la
românca ta pe care ai alungat-o. Era i amândoi tineri şi s raci, acum eşti într-o cas bogat , dar
tot s rac. Paradoxul paradoxurilor, Ghi !... stea nu dau de poman !În Marea Familie e din
când în când r ceal i scandal. E ti luat la întreb ri, de ce nu e ti democrat. Cel mai r u e când
fetele î i impun s iei, în camera ta, nişte migran i, deşi tu ai cea mai am rât înc pere, nu ai nici
m car baie i toalet prin cas , ci tot prin fundul gr dinii i cu ligheanul. Ai uitat c ai mai primit
ni te migran i acum vreo mie de ani i uite se fac st pâni pe sili tea ta !?!
Prin marea cas comun , mai întâi, s-a rupt în figuri nebuna de grecoaic . Leneş şi cu gura
mare, a f cut scandal c pleac din cas . Celelalte fete au scos banul numai s o vad mai
liniştit . Figuri şi alarm fals ! Grecoaica voia doar bani de epilat. Ia banii şi se retrage o vreme
în camera ei. Când o s îi creasc din nou musta a, va face din nou gur . Englezoiaca i-a b gat
i ea picioarele în casa comun şi s-a cerut Brexit din UE. Pleac singur în lume, dar gurile rele
spun c şi-a g sit reg sit americanul. Ghi , eşti tot mai buimac ! Ai t i te fur de- i merg fulgii,
ilal i se uit chiorâ la tine de cârcota ce e ti. Te gânde ti c nu avea ce dracu c uta
englezoaica aia în cas !?! Frumoas nu era, fidel nici atât, îns tia s bea cot la cot cu tine,

24
 SALONUL LITERAR-96

Ghi . Şi î i lipseşte. Şi nem oaicei îi lipseşte, c o aduna în fiecare noapte de pe str zi. „D -o
încolo !” zici. „S m p r seasc ! R mân cu celelalte 26 i care or mai veni.”
Acum, englezoaica plecat , plânge de rupe pentru c va trebui s îşi spele singur chiloţii. Nici
Sam nu prea mai vrea o asemenea afacere. Şi asta e dramatic… Peste canal, problemele abia
apar! În locul ei, se ofer s doarm cu tine mai des, fata din Sco ia.
Problema se complic , Ghi ! Englezoaica nu i-a l sat destul b utur în frigider, p linca /
uica ta nu- i mai place, iar sco ianca nu i se pare o partid bun , de i are un whisky !... Se-aude
c vine şi irlandeza, frumoas de fugi în codru verde. Bere avem i noi! Hopa ! Te-ai întoarce la
românc . Dar ea e deja cuplat cu Giancarlo, 82 de ani, patron de restaurant la Roma. Mesaj:
„Prostu-le ! Pe iel il iubesk !” Eşti complet n uc ! Nu mai ştii nimic. Refuzi pe rând bulg roaice,
belgience ... E ti tot cârcota ul de acum dou mii de ani ! Mo tenire grea !
Tu, român, moldovean amestecat cu oltean i ardelean sau invers, te ii tare şi nu te dai
oricui! Suedezele şi fan uzoaicele se in şi ele tari şi nu se dau unui Ghi ca tine. Prefer s se
cupleze între ele. Aşa c e ti tot mai singur prin mijlocul casei pline de fete, gândindu-te la
româncu ele tale. Parc ai face o vizit în Basarabia, dar i se par cam s race. Iar s rac cu s rac
d tot s rac. Nu e ca la mate, cu minusul. Ai uitat c unirea face puterea !
Şi, te trezeşti, Ghi , tot ca prostul ! Nu mai întelegi nimic din via a ta, nu mai ştii al cui eşti, nu
î i mai dai seama dac eşti român sau GOHUGEA SLABULUNG PECUTATU.
Începi s te dai cu capul de p mânt folosind tehnologia german a aparatului de dat cu capul
de p mânt. Tu nu mai ştii nici s te dai singur cu capul de p mânt f r s ai tehnologie,
Ghi ! Tot timpul cu nasul în iPhone. Apoi, în mijlocul disper rii, când crezi c totul s-a
terminat, când eşti total pierdut, sun cineva la uş . E devocika krasivaia, Katiuşa. Aia cu davai
ceas, davai palton ! Nu ştiu de ce, Ghi , dar am, din ce în ce mai prezent , senza ia c ve i
r mâne împreun cu alde Ghi la Putere.
Parc v d c o s se mute la tine neinvitat , iar, la final, î i va lua tot din cas , inclusiv
iPhone-ul. S vezi via atunci, Ghi !
Sergiu G BUREAC

COMUNICAT

Revista Arena literarã i Asocia ia Difuzorilor i Editorilor-Patronat al Cãr ii organizeazã în

anuI 2018 prima edi ie a Concursului Na ional de Poezie "Radu Cârneci", care va fi
premers de un moment omagial „Radu Cârneci”, organizat de Editura „Betta” i revista
„Arena literar ”, pe 14 februarie, orele 16.00 la Clubul „Calderon”. Manifestarea va avea
loc în perioada 15 februarie-15 martie, finalizându-se cu acordarea premiilor i cu
lansarea ANTOLOGIEI ce va cuprinde cele mai valoroase dintre textele selectate în
cadrul concursului. Festivitatea care va încheia Concursul va avea loc în zilele Salonului
Interna ional de carte „Bookfest-2018" (finalul lunii mai).

25
 SALONUL LITERAR-96

Anivers ri

Cântec de prieten
Lui Viorel Savin - 77
M şi mir şi mult m minun! De cum poate Boier Dumnealui s se-ncropeasc (aparent, vezi
bine!) din to i ghimpii şi scaie ii literaturii române, când are la îndemân florile talentului
prinse la butonier , mânuri de aur prin care Dumnezeu îi toarn straşnic porunca scrisului etc.…
Atunci NUŞTIUCINE m strig pe numele mic cu vorbe descul e şi eu alerg prin sângele meu şi
v d cu ochii lui Viorel Bibireştii s i cu garduri uriaşe cât palma (aşa-mi m rturisea el mai an r
nostalgia paradisului pierdut! ),eu neputând s sculptez pe de rost fulgere m sluite, s fiu vecin
de iluzii cu el, neînc pute şi-acestea în pântecul
vreunei coli de scris…pritocite pe la miezul nop ii,
când se deşteapt cel mai bine cuvântul şi scriptura cap t
gust de insomnie îndulcit cu miere de lun şi lin
lumin , departe de vâlvele lumii. Numai Viorel cel Mare
printre noi , aspiran ii la praznicul slovei meşteşugite sublim,
devine îmblânzitor de oglinzi şi puitorul de mine solare,
sume indu-şi capul pe sus cu-ndrept it mândrie, asemenea
macilor umblând blajin prin Gr dina Maicii Domnului de la
Naum. Viorel Savin îşi des vârşeşte truda manolic zidit între
mormane de c r i şi morganatice biblii, departe de
”arogan a titlurilor academice”, pentru c (ne)dreapta
m sur a zilei de mâine nu va şti cum şi cât s -i mul umeasc -ndeajuns… Astfel, c „se vor
ve teji amurguri”, vor trece secolii şi ei, nevrednicii, care i-au ar tat din plin copita
recunoştin ei, vor tot spune b i foloşpoac , d -te,m , sfântu de-aci, c iat i-ai g sit bac ul cu
sta – ( sta fiind chiar Scriitorul Viorel Savin – Antim-ul „istui veac înjunghiat” -) şi da i dup
el cu/ “crati e, ceaune platouri de inox tig i şi cazane”/…, ra aidracu de/ “otrepe mândre”/ şi
/“sec turi…coprofage paceaure cu stil mar afoi”/... Ce s - i fac, Serenissime, n-ai fost cu ei, n-
ai fost ca ei, nici m car un pârlit de majur, dup cum bine zici: /“laşi nemiloşi / def im tori
tic loşi haini/ jigodii pofticioase de m riri ilicite”…/ …/ “cl n i/moftangii”/ … , adic , tocmai/
”cei aduna i s m judece”/ … …/”În sala de execu ii pentru oameni oneşti…”/… , Şi-astfel,
pedeaps pentru ei, ipocri ii, vor înflori dimine i de coliv şi „Dumnezeu îi va înveşnici
numele” doar lui, arzoiului berbec din zodiacul lui april şi-i va cresta o nou vârst pe r bojul
de aur al fiin rii noastre c rtureşti. Şi nu-i da, Doamne, semn celest cu ”praguri de lumin ”
prea curând, pentru c dragostea noastr fr easc se cuprinde între dou lacrimi de înger
poposit la Apa Vavilonului….Genius loci i se va spune survolând oglinzi paralele pân la totala
confuzie cu Nyvas – aşa cred-, spre pohval , gloatelor b nuite, mai mereu, de felonie. Topos de
necredin şi deşert ciune de suflet se face uitarea… ne v muiesc zilnic ei, trep duşii, existen a
pus la zid, cetatea îşi zguduie por ile cu salve iluzorii de tun , întâmpinând pe Poet, goluri de

26
 SALONUL LITERAR-96

peşteri tocmite t cere fac semne discret la semnele vremii… Se cain poala vântului negru
noaptea - întreag , ziua- întreag … vânt al Trecerii preagr bite spre patria lui Melec, cel care ne-
aminte cu degetul la buze c Via a nu-i decât o adiere de zâmbet pe rictusul Mor ii… Pentru c
tot pe Tragismul fiin rii noastre f r noim s-au otr vit castanii de spaim , s-au sinucis uşure- n
vis. Dragule, chiar crezi c eu le-am smuls inima, aşa cum m-acuz neto ii?... Iat , ve i spune,
înfloresc spinii lui Crist pe frun ile uit rii nedate s rutului vostru tiptil…! Şi eu mai zic ceva din
chinovia mea de la Berzun i, al turi de Maestru, ca s se afle şi s ştie tot natul: “S ne gândim şi
la cei/ ce n-au primit bun de tipar/ nescareva p uni/ str ini de timpul lor/ se odihnesc în sceptre/
deşi regretele lor/ n-au ap rut niciodat / în şpalturi/gâtuind cineva/ delicat cucuta cenzurii/.
Ave, MAÎTRE!
Dan SANDU
Ne al tur m prietenului Viorel SAVIN, la ANIVERSAR ,
urându-i ANI MUL I I C R I MARI! (C.I.U)

Îmb trânim, frumoas doamn ….

Îmb trânim, frumoas doamn , Ai cicatrici şi urme-adânci
Eu sprijin anii mei de tine L sate de dureri şi prunci.
Ca de un munte de lumin . Dar şi aşa, vei fi mereu,
Tu-i por i... iar umerii t i mici, Mireasa sufletului meu.
Atât de firavi, de novici,
Ca doi c lugari puşi s -ndure Îmb trânim, frumoas doamn ,
Canonul lor în rug ciune, Singur t i în cuib de cuci
Îmi in triste ile de-o via Ne-aşteapt iarba de sub cruci,
Şi zile f r de speran S odihnim în ea tr iri
Când r t cind c r ri prin ploi Din lada plin cu-amintiri.
Tu m chemai s fim iar doi. Dar sufletelor noastre-acum
Luai în spate din poveri Le cresc l stari pe scurtul drum.
Şi le-ngropai în prim veri. Sunt înflori i ca-n prim var
Iar peste tot ne împresoar
Îmb trânim, frumoas doamn , Parfumul clipelor în doi
Dar cu atâta drag î i duc Din vraja vie ii ca un roi.
Al neputin ei t valug Şi te iubesc iubit doamn ,
Ce i-a cuprins ca-ntr-o vâltoare Magnolie-nflorit -n toamn !
Pl pândul trup precum o floare...
i l-aş purta spre infinit,
Numai s ştii cât te-am iubit. Angelina Nadejde
Îngenuncheat pân' la pâmânt
E îmbr cat ca-ntr-un veşmânt,
Tivit cu sl biciuni uvoi,
De multe ori şi cu nevoi,

27
 SALONUL LITERAR-96
ROMÂNII DE PRETUTINDENI

În lume mai exist o Românie ! Unde se afl și ce

reprezint aceast a doua „Românie”
tia i c în lume mai exist şi o alt Românie?
De i poate nu a i auzit pân acum, în lume, nu departe de România exist o alt Românie,
care nu este un stat, ci o regiune montan întins , populat cu români (sau vlahi). Dup ce
c l torul str bate spectaculoasele chei ale râului Mojalka, pe drumul ce leag Sarajevo de
Belgrad, privirea îi este cucerit de o zon cu mun i de în l ime medie – Mun ii Românija, care
se scrie şi se pronun aproape ca în limba român , noteaz Antena Satelor. Primul lucru care
str punge peisajul de un verde smarald nemaîntâlnit, este un han, Rumanski Bar, iar, imediat în
apropiere, un panou pe care scrie în englez : „Welcome to Romanija”. Român fiind, nu ai cum
s nu te întrebi mirat dac nu cumva privirea î i joac feste sau dac chiar te afli în a doua
Românie de pe glob.Romanija din Bosnia este cea mai mare regiune din Republica Srpska, fiind
locuit de vlahi, de rumâni sau morloci, ciobani care vorbesc o limb român veche,
similar potrivit studiilor, celei vorbite în România prin secolele X-XI, în care predomin „r”-ul.
Din punct de vedere administrativ regiunea Saraievo-Romanija, care este una dintre cele apte
regiuni ale Republicii Srpska, parte component a Bosniei de azi. Ora ul Vlasenica, unul dintre
cele mai mari din regiune, a fost unul dintre principalele centre ale „Vlasilor”, numele dat de
popula iile slave românilor.Nici portul tradi ional nu este departe de cel românesc autentic, fiind
o combina ie între cel al mo ilor şi cel al macedonenilor.
Principalele oraşe cuprinse în regiunea Romanija sunt Pale (capitala Republicii Srpska), Sokolac
şi Han Pijesak. În Pale exist şi un club de fotbal cu numele de FK Romanija.
Veliko Lupoglav este cel mai înalt varf muntos al regiunii, situat la 1600 de metri. Zona este
fascinant , cu sate montane pres rate ici-colo, din care r sar case mari cu pân la 2 etaje, unele
pierzându-se pe culmile muntoase ale Dinaricilor.
Potrivit lui Varlam, proprietarul hanului „Rumanski”, pân în 1990, în perioada lui Tito,
localnicii nu aveau voie s spun c sunt români. Li se repeta c Romanija şi România nu au
nimic în comun. Cine spunea altceva era arestat şi putea primi chiar şi 10 ani închisoare.
Acum sunt mândri de faptul c „limba român ” s-a n scut mai întâi aici, şi mai târziu în spa iul
carpatic i iubesc România, pe care o viziteaz destul de des.

Sursa-internet

28
 SALONUL LITERAR-96

Emanoil Gojdu, faptele unui patriot!

( 9 februarie 1802- 3 februarie 1870)
În zona lacului Ohrid, în Albania se afl un s tuc
uitat în care tr iesc vreo 800 de suflete. Dintre
cele şase biserici existente doar una mai
func ioneaz . Numele lui, Voscopole, nu ne
spune multora dintre noi nimic.Odinioar îns ,
pe la mijlocul veacului al XVIII-lea, pe când se
numea Moscopole, era un str lucitor oraş. O
adev rat cetate a vlahilor, cu 60 - 70. 000 de
locuitori, peste 40 de biserici, 12.000 de case
placate cu marmur , o mare tipografie, academie
şi enumerarea ar putea continua.Vom ad uga spre compara ie c , pe atunci, Atena avea
aproximativ 10.000 de locuitori.
Pe la 1760 au început persecu iile care au culminat cu distrugerea lui complet în 1788 când a
fost ars de trupele lui Ali Paşa. Am evocat Moscopole pentru c printre cei care s-au refugiat
atunci în spa iul românesc s-a num rat şi familia lui Emanoil Gojdu care s-a n scut la Oradea la
9 februarie 1802.A fost, dup cum se ştie, o personalitate a intelectualit ii române din
Transilvania, implicat în sus inerea drepturilor neamului s u în vremea revolu iei de la 1848 şi de
fapt pe parcursul întregii sale vie i. Om politic şi avocat de succes, cu studii la Budapesta,
Bratislava şi Viena, a strâns o imens avere pe care, prin testament, a l sat-o unei funda ii ce
avea s -i poarte numele, dup moartea sa la 3 februarie 1870. Pâna la începutul Primului R zboi
Mondial ea avea s devin cea mai mare funda ie privat din Imperiul Austro- Ungar, cu un
patrimoniu ce atingea în 1917, peste 8 milioane de coroane. A acordat mii de burse elevilor,
studen ilor şi doctoranzilor români. Printre beneficiari, Octavian Goga, Traian Vuia, Victor
Babeş, Constantin Daicoviciu….
Dup Marele R zboi, instalat la Sibiu, funda ia a început lupta sa cu autorit ile maghiare
pentru recuperarea moştenirii. A fost cât pe ce s reuşeasc în 1940 dar….a intervenit Dictatul de
la Viena. În 1953, guvernele comuniste ale celor dou state “fr eşti” s-au în eles şi asupra a ceea
ce nu le apar inea, moştenirea Gojdu. Reluate dup 1989, pretract rile între guverne s-au
desf şurat cu dificultate şi s-au finalizat printr-un vot al Parlamentului care decidea înfiin area
unei funda ii publice cu o incert activitate…. Pentru foarte mul i a fost o solu ie injust care
nesocotea voin a marelui patriot român şi drepturile legitime ale fundatiei înfiin ate de el.
Controversele continu şi în prezent când imensa avere care, dup unele estim ri, ar valora peste
un milliard de euro pare a fi definitiv pierdut .
Ast zi, la aniversarea lui Emanoil Gojdu, cel care scria “laud Dumnezeirea c m-a creat Român”
ne putem întreba dac am f cut ce trebuia pentru cinstirea numelui s u.

Dan MANOLACHE

29
 SALONUL LITERAR-96
CRONIC LITERAR

GEORGE CORNIL – MIEZUL NOPŢII ÎN CARTIERUL

FELINARELOR STINSE
de Lucian STROCHI

Romanul lui George Cornil , ap rut în 2013 la Editura Salonul

literar, este un „roman al subteranei”, aşa cum ni se sugereaz de dou
ori în titlu.
Este un roman total, unul din pu inele de acest fel din literatura noastr .
Naratorul, în raport cu „istoria” povestit este de fapt un narator -
personaj, intradiegetic şi autodiegetic, relatând faptele din perspectiva
particip rii directe la evenimente, redactând subiectiv la persoana I o
nara iune subordonat memoriei, analepsele şi plonj rile în prezent
fiind permanente dup o tehnic a „ro ii din ate”.
În acelaşi timp, naratorul este şi un narator subiectiv-implicat, orientându-se spre zone obscure,
ascunse, greu detectabile ale sensibilit ii umane; prin el istoria este mereu fragmentat ,
nesigur , indecis , dar cu elemente de senza ional şi chiar cu tente de miraculos şi fantastic. Dar,
de multe ori, naratorul devine narator-martor, încercând s prezinte nara iunea din ipostaza unui
observator neutru sau vag implicat afectiv. În fine, nu o dat , naratorul devine narator-mesager,
fiind extradiegetic şi homodiegetic, prezentând cititorului, ascult torului, receptorului o
întâmplare istorisit de altcineva.
Din perspectiva „discursului” naratorul este un narator-omniscient, disputându-şi cu
personajul literar statutul de judec tor suprem, de instan ultim , având îns abilitatea de a se
afla într-o aparent situa ie ingrat , p rând s ştie mai pu in decât personajul care îşi câştig o
independen total ; este un narator omniprezent, preluând uneori func iile naratorului autocrat,
intervenind cu digresiuni, comentarii, informa ii suplimentare, note de subsol, detalii culturale,
etnografice, lingvistice; este şi un narator-reflector, întrucât schimb prin interven iile şi
deghiz rile lui, perspectiva asupra evenimentelor şi personajelor; este aparent ubicuu şi se
insinueaz în toate mediile, mai ales în cele interlope.
Miezul nopţii în cartierul felinarelor stinse este, pân la urm , un roman de dragoste,
personajul ezitând între „venere” şi „madon ”, între Fiona şi Mina, pân la urm cele dou
nefiind altceva decât o singur persoan . Este şi un roman al prieteniei, Jurjen Rassmusen şi
Patrick Rutgerus Swann riscându-şi via a pentru a-l ajuta pe erou s ajung la iubita sa. Eroul
este un personaj picaresc purtând mai multe nume precum Joseph, Joey Nebunul, Joe, Van
Hoorn - amintind parc de un alt personaj celebru al lui Kafka. De fapt Joseph este şi substitutul
lui Joris, fratele mai mic al lui Jurjen Rassmunsen, ucis într-o benzin rie sau chiar al lui Jurjen.
Romanul are o tent fantastic pentru c se bazeaz şi pe motivul dublului, pe substitu ii, pe
confuzii. Este un roman al penumbrelor, al lucrurilor indecise şi în acelaşi timp un roman al
gesturilor brutale, decisive, având ca final violul, mutilarea sau chiar moartea. Iat cum vede
Joseph Van Hoorn via a: „Viaţa cuprinde târât, mers, fugă, zbor, cădere, nu neapărat toate, nu
neapărat în această ordine, iar drumul cel bun este adesea abrupt, îngust şi obositor, iar eu am
derivat de multe ori de la el.”
Miezul nopţii în cartierul felinarelor stinse este şi roman picaresc, cu un personaj emblematic
precum Tomas Rieder „şeful echipei de vânz ri” care str bate parc întreg p mântul într-o
mişcare brownian .
Iat -i traseul: Juneau-Auckland -Ulan Bator -Lusaka – Atani-viaductul Landwasser-Bora
Bora, Cinque Terre, plaja ro ie din Panjin peştera Son Doong –Derweze Templul Tigrilor
din Saiyok - Termopile –Insula Paştelui-Struma-Mun ii Bucegi-Guanacaste-m n stirea
Pangboche –muntele Ararat- Sinjur- ruinele Turnului Babel –Catacombele din Machu
Pichu –lacul El Dorado –lacul Retba-lacul Hiller -Marele Zid-Beijing-Paris-Istambul-

30
 SALONUL LITERAR-96
castelul Urquhart - Bamyan - Trolltunga - Siberia - templul din Deshnoke, Calcutta –
Golful Phang Nga –Uluru etc.
Este şi un roman romantic, „miezul nop ii” e cicatricea de neşters a romantismului, dar şi un
roman naturalist, un roman racambolesc, „senza ional”, cu destule r sturn ri de situa ii, cu
obsesii, confuzii şi nerecunoaşteri.
Abigail, mama lui Swann, nu-şi recunoaşte fiul: „Peste măicuţa Abigail trecuseră anii, o
încărunţiseră, o gârboviră, îi slăbiră auzul şi vederea şi nu îl recunoscu, precum nu recunoscu
nici lănţişorul de aur pe care ea i-l pusese în pătuţ cu zeci de ani în urmă şi pe care el
continuase să îl poarte, chiar şi după ce aflase că era de tinichea.”
Exist cîteva metafore obsedante, precum ceasul şi sirena. Iat câteva mostre: „Reunit cu
iubita sa, Wim Wolfswinkel îi povesti că leşinase atunci când căzuse în apă, după ce încercase
zadarnic să se lupte cu valurile şi că ar fi murit cu siguranţă dacă nu ar fi auzit nişte clopote
care îl treziră. Când deschise ochii, i se păru că vede o sirenă care parcă avea chipul ei şi că
aceasta îi arătă colacul de frânghie aruncat de pe vas. Îi spuse că datorită ei era viu şi că ea era
sirena lui, sirenă pe care avea însă să o părăsească după scurt timp pentru o dansatoare dintr-
un bar de noapte.”
Verdronken, un povestaş, realizeaz o „povestire în ram ”: „Pe la jumătatea toamnei, într-o
zi în care ceaţa groasă se lăsase până la suprafaţa apei, un pescar, trăgându-şi năvoadele,
descoperi că prinsese o sirenă.”(…) „ O aduse în piaţa de lângă primărie, iar clopotele
bisericilor se auzeau, vestind oraşul să se adune, să vadă minunea. (…) Mi-am făcut loc în
mulţimea care se îngrămădea, iar când am văzut-o, am ştiut că era mai presus decât orice fiinţă
umană aş fi putut întâlni vreodată. Stătea ghemuită în năvod şi privea rugătoare. S-a uita în
ochii mei şi inima mi-a tresărit cum nu mai simţisem vreodată.”
Chiar dac povestirea se ambiguizeaz , Verdronken fiind un posibil pacient psihiatric („Hai,
Verdronken, e vremea pentru pastile şi injecţii. Lasă copii în pace”), sirena şi „valul uriaş şi
întunecat” pe care reîntâlnesc pe parcursul romanului, relativizând pentru a doua oar , totul.
Joseph se întâlneşte şi el cu sirena şi nu o dat : „O priveam cum înota cu gingăşia unei sirene
şi mă întrebam ce licoare trebuie să fi băut pentru a se transforma în om. Ghiceam ce se
ascundea acoperit de materialul subţire, devenit uşor transparent, al chiloţeilor ei uzi. Nu aveam
nevoie de diamante cât timp aveam sclipirile picăturilor de apă care îi făceau muşchii corpului
ei sprinten şi virginal să lucească. Atunci am sărutat-o pentru prima oară, am simţit că îmi fugea
pământul de sub picioare şi că aveam să cad cu faţa în apă. Era udă şi rece, buzele ei dulci
miroseau a caramele şi mă atingeau blând, timid, transmiţându-mi un tremur în vintre. Simţeam
că eram cel mai fericit om de pe pământ şi, probabil, chiar eram.” şi: „În arenă strălucea doar
o semisferă de apă electrică în care se afla o sirenă. Eram extaziat. Aş fi vrut să mă apropii, aş fi
vrut să o ating, să îi vorbesc, să o privesc în ochi, să întreb dacă îl cunoştea pe domnul
Verdronken. Chipul ei angelic zâmbea în timp ce îşi unduia trupul perfect în lichidul ireal,
jucându-se cu superba sa coadă din solzi multicolori.” şi înc : „Cumva, nu ştiu de ce, mi-am
imaginat sirena din povestea domnului Verdronken aşa cum mi-o aminteam pe Mina şi cum
chipul ei rămăsese în mintea mea, poate şi din cauza ochilor ei, frumoşi, bleu, care se
transformau într-un Delft-blauw atunci când plângea. Eram copil atunci. Odată cu nevinovăţia
vin şi naivitatea, dar şi speranţă. Acum, deşi aş vrea, nu mai cred în sirene, chiar dacă am văzut
cu proprii ochi una în bazinul unui circ acvatic italian.”
Romanul este o „salat de idei şi de cuvinte”, tocmai pentru a se sugera diversitatea,
intruziunea, pierderea identit ii, reunind realit i dintre cele mai insolite.
Iat câteva cuvinte expresii, idei: Oranjegekte (nee.) nebunia portocalie, Acttenhuis (nee.)
partea din spate a unei case, anexa secret , Blue: albastru, trist (eng.), Smiley face fa
zâmbitoare (eng.),Hand in hand cântec al suporterilor echipei de forbal Feyenoord Rotterdam,
Bloody Mary, cokteil cu votc şi suc de roşii (arlus), Bauer berar (germ.), Peyote specie de
cactus care con ine nescalin , Alyosha Petrovici om al lui Dejan Mircovici, Coffeeshop
localuri unde se comercializeaz legal canabisul, Zeewolf lup de mare (nee.), Hagfish (nee.)
animale marine, asem n toare cu iparii,Grey shadow umbra cenuşie (eng), Camden cartier
londonez r u-famat, De Klassieker meciul clasic Ajax-Feyenoord, Altschlift –modalitate
complex de t iere şi şlefuire a diamantelor, rezultând o pies cu baza în form de octogon şi

31
 SALONUL LITERAR-96
vârful în form de piramid , D –cel mai ridicat grad de culoare al diamantului, nivel maxim de
claritate, FL flawless perfect, impecabil (eng), Cullinan cel mai mare diamant descoperit,
cânt rind 3106 carate, Deinonychus gen de dinozaur carnivor biped din Cretacic, cu gheare
masive în form de secer , 1 teraton = 1000 de miliarde de tone, Diagrama lui
Lorenz sistem dinamic tridimensional în care se manifest un flux haotic, Teoria haosului
(efectul fluturelui) câmp de studiu al matematicii cu aplicabilitate în diverse discipline,
stipulând interdependen a tuturor elementelor constituente ale lumii, Titlul unei lucr ri a lui
Edward N. Lorenz: Bătaia aripilor unui fluture în Brazilia poate stârni o furtună în Texas?,
Orde van Oranje –Nassau (nee.) ordin cavaleresc militar şi civil olandez, inaugurat în 1892, De
laatste trein naar Rotterdam (nee.) cântec al suporterilor echipei de fotbal Feyenoord
Rotterdam, La Cucaracha cântec tradi ional spaniol, devenit popular în Mexic, Omul vitruvian
–omul perfect înscris într-un cerc, ilustrând propor iile corpului uman, Amalthea, domni a
unicorn din romanul Ultima licornă, Erika Oterbreek iubita „inaccesibil ” a lui Joseph, Joy
buzzer dispozitiv folosit pentru farse Gekken Schip Corabia nebunilor (nee.), C lug ri a
(Mantis religiosa) ordin de insecte ale c ror femele devoreaz mascculul dup actul de
împerechere, Barbarossa- numele de cod al invaziei Germaniei în URSS la 22 iunie 1941,
Metsavennad (eston ) Fraţii pădurii partizani care au purtat un r zboi de gueril împotriva
st pânii sovietice, Balti kett (eston ) Lanţul Baltic Lanţul libertăţii demonstra ie paşnic a dou
milioane de oameni care au format un lan uman de 600 de kilometri de-a lungul celor trei state
baltice la 23 august 1989, Ragnarök amurgul zeilor, Nikita t b carul basm cules de Mihail
Bulatov, Tesviseks! Noroc! (eston ), Tallinn Hundid Lupii din Talinn (eston ) echip de
hochei, Brocken pisc din mun ii Harz 1141 m loc de întâlnire al vr jitoarelor, aici se produce
fenomenul glockenspectre, ustaşi –membri ai organiza iei fasciste şi teroriate croate, fondat în
anii 1929-1930, desfiin at în 1945,revolu ionarul argentinian Ernesto „Che” Guevara,The Hot
Barrister Avocatul fierbinte (eng), Mundus vult decipi. Lumea vrea să fie înşelată (lat.) …ergo
decipiatur fie deci înşelată, Het Geweldige Wolf Meid Uimitoarea fat -lup (nee.),, Non posso
nu pot (ital)., Wolvin lupoaic (nee.),,Sunrice r s rit de soare (eng) Kogel glon (nee.),,
Meermin siren (nee.), Haai rechin (nee.), Dame Geluk Doamna Noroc (nee.), Delft-blauw
albastru de delft (nee.), Ratten şobolan Grote Broer Fratele cel Mare (nee.), Rat regele
şobolanilor (nee.);Tâlhari şi pira i conduşi de Pier Gerlofs Donia Goliatul nordului kobus van
der schlossn ho , robin hood, Liefje –scumpo (nee.), Zical olandez : haring in' t land,
dokter aan de kant un hering pe zi ine doctorul departe Papiamento limb creol . Cea mai
r spândit limb din Aruba, Bonaire, Curacao, Nathaniel Joachim Abbink cel ce d dea
anun uri în ziare c închiria apartamentul doar pentru a fi vizitat şi a mai avea cu cine discuta
Beguine femei care îşi dedicau via a rug ciunii şi faptelor bune, f r a fi m icu e, Zeliko
Raznatovic lider paramilitar sârb Mein Ehre heisst Treue onoarea mea este loialitatea -
sloganul trupelor Waffen SS, Verdronken înecatul (nee.), Timmerman dulgher, tâmplar,
lemnar Van de Tijd al timpului (nee.). (Va urma în num rul viitor)

Ion Lazăr da Coza – Un roman din lumea romană

Ionel NECULA
M hot râsem s încetez cu lectura c r ilor scrise de al i confra i şi s -mi v d
de proiectele mele – multe amânate, multe întârziate şi tot mai multe abandonate.
Primind romanul semnat de Ion Laz r da Coza, În umbra Vezuviului (Editura
Salonul literar, Odobeşti, 2016), am hot rât s fac îns o concesie, poate şi pentru
c e vorba de un roman – rara avis în condi iile când toat lumea scrie poezie, când
pia a c r ii, sub pretextul unui postmodernism aproximativ, cel mai adesea greşit
în eles, este saturat cu tot felul de elucubra ii. A fost o vreme când Alex
Ştef nescu, cu emisiunea sa televizat , Tichia de m rg ritar a mai descurajat din
avânturile unor poe i, fireşte, to i geniali şi privilegia i ai divinului, prinşi în fenomenologia a ceea ce se

32
 SALONUL LITERAR-96
autodefineşte ca respiraţie a lui Dumnezeu pe pământ – to i în gra ii divinit ii iar cei mai mul i dintre ei
considerându-se chiar predestina i unei misiuni profetice, aceea de a înnoi expresia poetic şi de a
revolu iona afirmarea lirismului în în lume. A mai descurajat, cum spuneam, Alex Ştef nescu, dar
fenomenul a devenit aşa de cuprinz tor c-ar fi fost nevoie de zece emisiuni de acest fel pentru a se sim i o
relativ descongestionare a pie ii. Nu furniz m solu ii, dar atunci când o poezie se citeşte şi de la primul la
ultimul vers şi de la coad la titlu cu aceelaşi rezultat comprehensiv e un semn de f c tur şi de
improviza ie histrionic .
Romanul şi proza în general este altceva, reclam abilit i constructive, un travaliu mai insistent, mai
elaborat şi o ad stare mai aşezat la masa de scris. Cum s nu m bucur şi s nu apreciez cum se cuvine
apari ia acestui roman în vitrina c r ilor vrâncene - pe care o in în aten ie şi în gra ii receptive de mai
multe decenii şi-am dat deseori seama de dinamica ei.
Ac iunea romanului asupra c ruia ne-am propus s ne pronun m în aceste rânduri se decupeaz din
lumea Romei antice şi red atmosfera înc rcat din perioada imediat urm toare întâmpl rii de pe Locul
C p ânii care a marcat apari ia unei noi religii, una monoteist , menit s dislocuiasc perimatul
p gânism politeist. . Tema este cu adev rat preten ioas şi pu ini scriitori au cutezat s -şi trag sevele
narative din atmosfera înc rcat şi tulbure din vremea când vechile credin e p gâne erau înc active şi
lumea nu ar ta prea mult convingere fa de noua religie n scut din iubire, jertf şi suferin .
Cronologic, ac iunea romanului semnat de Ion Laz r da Coza urmeaz celei descrise de Lloyd C. Duglas
în romanul s u C maşa lui Isus, dar, fireşte maniera şi mijloacele celor doi scriitori sunt total diferite.
Aş mai aminti c tot un scriitor român, Viorica Stavil - so ia lui Constantin Micu-Stavil , fostul şef de
cabinet al lui Ion Petrovici din vremea când de inea portofoliul Ministerului Înv mântului, trecut şi el
prin Gulagul comunist – este autoarea unui roman de succes răsunător care a fost tradus în limba francez
şi ap rut la Editura parizian Lattese pentru care i s-a decernat marele premiu Broquette-Gonin al
Academiei Franceze. În acest roman, eroina princupal este Maria Magdalena şi ac iunea lui reconstituie
atmosfera acelei epoci vascularizat de Isus şi de înv turile noi pe care le propov duia. N-am în eles de
ce autorul nu aminteşte nimic despre scrisoarea guvernatorului din Iudeea c tre împ ratul roman – cel mai
pre ios document, de nu cumva singurul, care vorbeşte despre prezen a istoric a lui Isus. Revenim îns
la cartea lui Ion Laz r da Coza. Personajul principal este o fost sclav în familia Rincianus – Saphira
Antonia Metellia care, în devo iunea ei fa de st pâna sa Flavia Antonia, a recurs la o fapt de-a dreptul
pr p stioas . Accept s -şi d ruiasc propriul copil st pânei sale şi s asume, în schimb, ca fiu legitim
monstrul n scut de st pâna sa. Toat opera ia de inversare a copiilor s-a petrecut în cel mai adânc secret,
aşa c Saphira creşte fiul fostei sale st pâne iar Flavia Antonia pe cel al fostei sale sclave, c reia, drept
recunoştin îi oferi libertatea şi o proprietate pentru a tr i f r lipsuri. Cei doi copii fuseser concepu i în
acelaşi timp, când tân rul proconsul Caecilius Antonius Rincianus şi aghiotantul s u, so ul Saphirei. s-au
aflat într-o permisie, venind din îndep rtata campanie militar de la marginea imperiului. Nu s-a mai
întors decât venerabilul proconsul, deoarece so ul Saphirei, dar asta avea s-o afle Saphira direct din gura
bravului proconsul când a venit s -şi vad pruncul nou-n scut, a c zut apărând reşedinţa stăpânului în
urma unui atac banditesc al zeloţilor. A avut parte de onoruri militare (p.42). În cele şapte zile de
petreceri hot râte de noul t tic, prilejuite, desigur de bucuria nou-ap rutului moştenitor, Caecilius
Antonius Rincianus d dovad de generozitate şi de o imagina ie neobişnuit , atât în ceea ce priveşte
meniurile acestor zile cât şi a spectacolelor preg tite special pentru distrac ia oaspe ilor. Întregul program
al s rb torii, cu toat varietatea improviza iilor, şi cu reconstituirea atmosferei, a modului de via roman
este detaliat de autor în peste 40 de pagini.

33
 SALONUL LITERAR-96
Teodoros, pruncul r mas în grija Saphirei este un retardat cu picioarele încrucişate, deci olog din
naştere, dar şi cu un nivel intelectual destul de redus, incapabil de a în elege lumea din jurul lui, despre
care nici nu are cunoştin întrucât mult vreme n-a ieşit din cas şi, prin urmare, n-a supus percep iei
decât cele câteva lucruri din camer . Cum Saphira s-a dovedit priceput în afaceri şi-a devenit destul de
prosper material a cump rat o familie de sclavi pentru mica podgorie d ruit la eliberare, iar copilul
acestei familii, de vârst apropiat cu Todoros, l-a ajutat s cunoasc lumea şi s se integreze în diluviul
vie ii şi societ ii. Prietenia care se leag între cei doi copii este profitabil cu deosebire pentru Teodoros
care ajunge s se întremneze fizic şi s se emancipeze intelectual într-o ritmic neaşteptat .
Suntem la poala Vezuviului, în anii de dup r stignirea lui Isus, când creştinismul şi credin a într-un
singur Dumnezeu, dislocuieşte politeismul p gân, iar noua religie este primit cu tot mai mult
convingere, dar şi prigoana împotriva credincioşilor cap t accente severe şi neîndur toare. Saphira,
mama lui Teodoros, este prins şi ea în v lm şagul acestei mişc ri noi, are chiar o func ie episcopal şi
particip la întrunirile din catacombe sau de la Ruina Ars , unde propov duieşte noua înv tur cu o
exaltare mistic . Neîn elegeri încep s apar şi în lumea creştinilor, apar impostorii şi invidioşii şi Saphira
se vede, la un moment dat, marginalizat , fiind nevoit s apeleze la autoritatea evanghelistului Marcu
pentru a-şi c p ta pozi ia episcopal t g duit de fra ii s i întru Domnul. Cât priveşte pe Teodoos, odat
cu emanciparea sa intelectual , devine o prezen public , particip chiar la dezbaterile din Forum şi
atunci când unul dintre vorbitori, nimeni altul decât Lauren ius Caecilius Rincianus încearc s -şi in
discursul de candidat la apropiatele alegeri, Teodoros îl înfrunt cu vigoare şi-l combate ca un veritabil
contracandidat, cum şi este recunoscut de mul imea din Forum. De fapt, aceasta e intriga romanului. Cei
doi candida i reprezint dou lumi inversate, fiecare ar trebui s se reg seasc în firea şi substan a
celuilalt. Nu se reg sesc pentru c taina n-o cunoaşte decât Saphira şi Flavia Antonia, niciuna interesat în
recunoaşterea ei public
Aceasta e cartea, dar dincolo de grija autorului pentru document, pentru o descriere cât mai fidel a
modului de via roman r mâne construc ia narativ , tehnica discursului epic şi tot ceea ce poate conferi
lucr rii apeten şi valoare literar . Romanul este alc tuit din secven e narative şi nu în elegem de ce
autorul a ales dispunerea fluidic şi n-a c utat s le delimiteze în vreun fel. Sigur c am putea s
formul m mai multe rezerve – secven a erotic a Flaviei Antonia, care nu se integreaz în economia
romanului, sau pierderea unor personaje pe traseul expunerii - dar peste toate acestea r mâne o întrebare.
Autorul dispune de abilit ile necesare unei afirm ri literare? Or, la aceast întrebare r spunsul nostru este
afirmativ, mai are de lucrat cu sine, dar îl creditez pe autor ca pe o speran în revigorarea prozei vrâncene
şi a spiritului vrâncean, marcat, dup câte ştiu de o adev rat n val spre lirism, deşi n-am descoperit
pân acum repere conving toare.

Poezie româneasc din Germania *

Prefa atorul volumului de poeme semnat de Ana-Maria Moraru, anume

scriitorul b c uan Dan Per a, credem c are dreptate: „... îi recunoa tem
poeziei sale eminescianismul, cel pu in ca ritm, ca sonoritate. Dar poeta
tr ie te în Germania i poezia cu rim i cu suflu eminescian nu reprezint
pentru ea asumarea volitiv a unei scheme poetice, ci o chemare.
Eminescu este pentru ea ara, este iubirea, este dorul i a fi eminescian

34
 SALONUL LITERAR-96
este ceva organic. Pe de alt parte, ea are o anumit propensiune pentru acumularea i
împ rt irea experien ei de via ”.
Într-adev r, biografismul evident i în volumele anterioare (Foc nestins, Ed. Rovimed
Publishers, 2015; Empatie, 2016, aceea i editur ), precum i alte componente tematice, lirismul
n valnic, metafora i întoarcerea obsedant spre sine, toate tr deaz un eu auctorial marcat de
vibra ie i confesiune liric , precum i de imaginarul poeziei neoromantice. Românca, poposit
pentru cine tie cât timp în ara lui Schiller i Goethe, care n-are alt reper, probabil decât în
Eminescu, rupt de limba român i de familie, ca atâ ia tineri români în acest veac, i-a
abandonat expresia în lirismul eminescian, dar i în imaginarul iubirii, al barierelor înstr in rii i
al visurilor înc neîmplinite. Poemele sale pot fi proiectate în dou straturi. Unele marcheaz
sensurile enigmatice ale uneia gata s plece în deriv , altele îns î i ascund nelini tea într-un
cotidian derizoriu, sau în tribula ii auctoriale înc nedezlegate. Sunt peste tot versuri i sintagme
ale unui imaginar incendiar, înc nu totdeauna cu acoperire stilistic-expresiv , dar totdeauna cu o
nonşalan seduc toare, i irepro abile în incanta ia lor. Se adaug la aceste însu iri caracterul
irepro abil al ritmicit ii i prozodiei neoclasice, care mai încânt pe mul i cititori care resping
din satura ie structurile postmoderniste i avalanşele avangardismului compromis prin
desuetudine i vulgarit i.
În Necuvinte, parc se ascund sensuri greu de comunicat: „Şi poate c-am rostit cumva prea
multe/ din toate câte-n cuget adunate,/ dorind urechea ta s le asculte/ i poate-au fost cumva
necump tate”. În Ploaia din exil, se percepe o triste e enigmatic , indescifrabil : „Se scurge
peste mine apusul a tept rii,/ pe cerul f r stele se na te negrul nop ii./ Las ploaia s îmi spele
durerile amare,/ dând prad resemn rii pân i clipa mor ii”.
Întoars obsesiv spre sine, poeta e adesea r t cit în labirintul nesfâr it al enigmelor cotidiene
imprevizibile, în c utarea unei fericiri iluzorii i a descifr rii tainelor lumii din acest veac. Poate
n-ar fi r u s deschid i ferestrele poeziei contemporane de ast zi. Poten area lirismului o
genereaz i factori extraliterari, ce se pot deduce u or în Călător, Flăcări gemene, Focul iubirii
i altele. Adie frecvent vânturi elegiace, ritmurile nelini tii asediaz tinere ea, ca în Târziu, Focul
iubirii, Noi, dar poate tonul poeziei ar câ tiga în seduc ia cititorului prin evitarea termenilor de
superlativ semantic, precum focul, mistuit, rai, flacără, agonie etc. Artele poetice pre i post-
moderne au impus demult sugestia, simbolul i ambiguizarea, încât strigătul i trompeta au
r mas pentru alte forme artistice. Este ceea ce deduce autoarea i în Arta de a iubi, unde
declarativismul este respins con tient: „A fost un început de drum cu lacrimi/ cu iad i
chin, sortit s m înghit / dar eu, descoperind c -n foc i patimi/ pot arde-ncet, ca flac ra
mocnit ”. Adev rul este c poezia româneasc scris pe meridianele neromâne ti are lungi
tradi ii. Chiar Eminescu trimitea versuri la Junimea scrise în spa iul germanic, iar Gabriela
Melinescu în cel suedez . Estetica poeziei e peste tot aceea i. Ana-Maria Moraru e o poet în
formare i are anse prin sensibilitate i imagina ie, inclusiv prin sim ul acut al cuvântului.
Grigore CODRESCU

Ana-Maria Moraru, Flac ra divin , Editura Ateneul scriitorilor, Bac u –România, 2017

35
 SALONUL LITERAR-96

Via a ca un labirint
Teo Cabel ( tefan Teodor Cabel), în volumul de versuri Labirintul (Editura Brumar,
Timi oara, 2017), dezv luie calea de urmat prin h i ul de st ri, teme ori realit i: cea a
cuvintelor.În fapt, suntem în rezen a unui labirint al vie ii, iar poetul e un adev rat zugrav în a
descrie ceea ce simte ori vede, îns nu folose te armele pictorului (geam nul pereche), penelul i
evaletul, ci ale sale, proprii, ascunzându-se practic în ele, devenin chiar una cu acestea:
cuvintele („R d cinile literelor înfipte în vene, / nu în ghea ”).
Pe de alt parte, poetul este un c l tor în spa iu i timp, reu ind s surprind peisajele în
imagini demne de un artist vizual („Refugiat în atelierul din mijlocul ora ului / Bucuria plânge
cu petale violet”; „Doar sânii r ncii / Respir adânc / Într-un tablou r zvr tit”).Explica ia e
simpl : lumina din cuvinte („R d cinile literei taie întunericul”), literele izvorând din sentimente
(„R d cinile literelor înfipte în vine, / nu în ghea ”).Trecerea timpului sub toate aspectele,
inclusiv înlocuirea zilei cu noaptea i a unui anotimp cu altul, e ceva firesc, timpul fiind un
martor t cut a tot ceea ce e uman ori în leg tur cu omul. i totu i, i în fa a sa se poate ivi un
labirint, dar f r a putea reu i s îl abat din curgere („ia uite, tat , adun frunzele / s nu mai tie
toamna / pe unde a l sat semn / s se întoarc !”; „Zidul zilei se ridica peste noapte”; „Pânza de
p ianjen are atâtea unghiuri încât cercul / Îi împrumut vârsta / S alunece de-a lungul axelor”).
Libertatea de alegere a drumului de urmat reprezint pentru poet o adev rat pedeaps
(„Parfumul de libertate / Un treang”), iar totul în jur concur la crearea unui mediu ostil, capabil
de a-i pune opreli ti în cale, inclusiv timpul schimbându- i mi carea („Merg cu bolovanii zilelor,
nu trecute, ci viitoare, în t lpi, /Condamna i de propria libertate / La r t cire în timp”). Dar nu
doar timpul, ci i spa iul se transform , intervenind realit i multiple, chiar i imaginarul
dobândind valen e de real („Mi-am umplut ochii / i pl mânii cu zare”; „Fiecare î i imagineaz ,
aprioric, minuni. / Cine mai tie s le recunoasc ?”). Exist îns i iubire în cuvinte, capabil de
a transforma întunericul în lumin i noaptea în mireas („În livada cu meri / Noaptea a venit / În
rochie de mireas ”). Îns cuvintele nu doar men in poezia în interior, în singur tatea eului, ci o i
exteriorizeaz întrucât drumul în doi ori al turi de mai mul i (cititori) e mult mai u or, chiar dac
ar fi vorba de o simpl iluzie („O, Dulcineea imagine de oval! / Umbr furi at , candid, în
lumin . / Sancho Panza, de testat ca înger, / Caut în plumb aripa de albin ”).
Iubirea e un sentiment sinonim cu speran a, cu împlinirea sufleteasc , spiritual („Tocmai la
dragostea ta, / M-a duce, nu m l sa!”), dar i cu credin a, cu lupta cu ispitele de fiecare zi („Nu
tiu cum este în Rai / De Iad m sp l în fiecare zi, nu se ia”). Iar amintirea copil riei, cu puritatea
sa, d for poetului în lupta aceasta („Un l trat, singura melodie peste / Ciorchinele de vederi
din via copil riei”). Con tientizarea puterii amintirilor conduce spre o alt ac iune: s direa de
amintiri pentru mai târziu; altfel spus - clipa trebuie tr it acum i aici („Savurezi o amintire de
acum zece ani / Eu plantez un pui de amintire pentru urm torii / Zece ani”).
Întreb rile puse de autor: „Cine e poetul?” i „Unde-i poetul?” r mân doar aparent f r r spuns.
Deoarece poet poate fi oricare dintre noi, iar locul poetului nu poate fi decât unul singur:

36
 SALONUL LITERAR-96

labirintul. Un labirint al vie ii. A a cum via a este asemuit cu o bibliotec („În biblioteca vie ii /
Am g sit volume cu foile goale”), i fiecare om poate fi i este o carte, iar via a fiec ruia devine
poezie („Poetul nu e pre ul / Pe care / C lcâiele cuvintelor / Î i terg sensuri nici de ele
în elese”).
Aflat fa în fa cu destinul („Zarea îmi închide poarta, s / R mân afar -n soarta...”), poetul
tie c fiecare drum care i se a terne la picioare este unul ini iatic i nu trebuie s se lase cople it
de încerc rile ce-i dau târcoale, având o putere interioar de nest vilit („Cuvintele / Curg de jos
în sus / Mereu acelea i / Mereu deschid alte drumuri / Cuvinte i piatr ”), care transcende timpul;
mai mult, timpul cosmic devine unul al poeziei, unde totul este permis („Alergam s prind
clipele, / Atinse de pulpele ei, metafore bronzate, / Multe mi se sp rgeau în amintiri”).
Chiar dac uneori for a imagistic scade în intensitate ori intervine explicitarea („... ca într-o
buc t rie cu oale / Râncede. / Mobila lor universal saco a. / ifonier, bufet i bibliotec ”),
poezia lui Teo Cabel este adânc , p trunz toare.
Suntem în prezen a unei veritabile pledoarii pentru via , unde fiecare om poate fi i chiar
este, în felul lui, un poet i î i poate croi propriul destin.
Daniel LUCA

Gheorghe Ungureanu- În umbra luminii

Prozatorul b c uan Gheorghe Ungureanu se afl la a opta apari ie editorial prin tip rirea prozei “În
umbra luminii”, în 2017, la Editura Rovimed Publishers. Este un mic roman cu o prefa a criticului
Grigore Codrescu sub titlul “Impresii de lectur ”, din care afl m c prozatorul Gheorghe
Ungureanu“de ine reperele unui prozator autentic, deschis c tre compozi ii valoroase i semnificative”.
Tema volumului este existen ialist , personajul principal , Olgu a lui Toader, f când confesiunea propriei
vie i, undeva, într-o gar provincial , iar ascult torii s i sunt doi so i vârstnici, împreun cu nepoata lor, o
copili . Femeia pare a monologa într-un film introspectiv al vie ii sale i cu ochii min ii “începu s - i
rememoreze o sumedenie întreag de lucruri din via a sa zbuciumat .”
Naratorul demonstreaz înc o dat , propriu stilului s u epic, o anume putere de filozofare existen ialist ,
c ci nu se descriu simplu faptele, întâmpl rile, necazurile unei vie i demne de fi transcris într-un roman,
ci mai mult de atât, înv turile i în elepciunile care decurg din via a povestit . Este o filozofie
exemplificat de personaj, de altfel, Olgu a lui Toader, în pofida caracteristicilor de om simplu, la care o
situeaz chiar numele ales, are capacitatea decel rii sofismelor propriei vie i:
“Înger i demon, lup între semeni, f ptur mirific , totu i r mâne, oricum am vrea s o spunem, omul.
Seam nul nostru, manifestându- i voca ia în multitudinea faptelor, tendin elor i ipostazelor tr irilor sale.
i asta pentru c , dac acela i soare ne lumineaz deopotriv pe to i, doar umbrele noastre sunt cele care
se r sfrâng, adeseori, diferit.” Acesta este tonul de adânc filozofare pe care Gheorghe Ungureanu îl
folose te auctorial dar în spusele unei femei, pe un peron de gar , deschis confesiunilor c tre ascult tori.
Olgu a lui Toader î i poveste te copil ria în care era numit “Prin esa lor drag ” de c tre rude i bunicul
pentru care copila dezvoltase un întreg cult. Bunelul , ajuns pe de-a-ntregul sub talpa nevestii, numit
sec tur , cotoroan , b b ciune, dinspre care veneau valuri de blesteme, minciuni, zvonuri care f cea

37
 SALONUL LITERAR-96

via a familiei un co mar, de la mama i bunica vitreg . Copil ria, de i descris idilic într-un mirific sat de
munte, este urm rit de aceast du m nie, între metresa bunicului i p rin ii s i...un fapt care întunec
povestirile magice ale vârstei de aur, anii cei mai frumo i. Îns i de aici, autorul desprinde înv minte:
“a a a fost s se duc bunelul în lumea din ceruri, aflat pe steaua lui cândva h r zit s -i fie mai bun ,
mai dreapt , sau poate c , pentru cine mai are pentru a ne putea spune, sau m car a ne deslu i m re iile i
tainele necuprinsului, aflate dincolo de priceperea noastr . ”
Partea a doua a romanului descrie studiile f cute de Olgu a, adolescen a, greut ile prin care trece i
ajunge la vârsta matur nefiind vreodat iertat de necazuri, de drame familiale, de pierderi ireparabile dar
i de obstacole serioase în carier , cu copiii. Punctul culminant al nara iunii se situeaz atipic, spre finalul
volumului prin moartea so ului iubit, o moarte suspect , din r zbunare, din gelozie, pe care Olgu a vrea
s o pedepseasc ini ial, ca mai apoi s renun e, preferând o via de c l torii în lumea larg , spre uitare,
sub îndemnul “mor ii cu mor ii, viii cu viii”. Cartea poate fi citit ca lec ie de via . Olgu a reprezint
caracterul puternic, ambi ios, vital, uneori chiar masculin r zb t tor, care nu se las prad obstacolelor,
r ut ii oamenilor, e ecurilor i g se te în permanen calea spre mul umire personal i spiritual . O
introspec ie pe care o face nu atât întru recapitularea vie ii sale c tre cele dou cuno tin e din gar , ci
pentru definirea propriei personalit i, pentru justificarea i aflarea propriei meniri. O viziune bilan ier ,
“un caz de via ”, pe care autorul Gheorghe Ungureanu îl trateaz cu r bdare, detaliat, respectând
locurile, ritualurile, obiceiurile acelui loc i acelui timp relatat. O c l torie de via , axat pe a teptarea
unei c l torii cu trenul, nu poate fi decât o lec ie existen ialist .
Cristina TEFAN

Ancadele, lemele i lucansele-inven ii

române ti în poezia cu form fix a lumii
Cum scriam i în comentariul meu la o carte monumental , ANCADIERUL, scris de
Lucian Strochi, acest autor a avut inspira ia (dup unii o îndr zneal teribil , dac nu o adev rat
ciud enie etc.) de a inventa trei noi specii literare în secolul XXI, când to i credeau c s-a scris
i s-a spus totul în teoria literar .
Consisten a volumului ”Ancade, Lucanse, Leme”, scris de Lucian Strochi în 2016 i ap rut la
Editura ”Cetatea Doamnei” – Piatra Neam , ne demonstreaz c , la fel ca în oricare alt domeniu
al activit ii umane, i în teoria literar este posibil ( dac nu obligatorie) o permanent înnoire.
i pentru c lumea, în general vorbind, este curioas , dornic de cunoa tere i autocunoa tere,
poetul Lucian Strochi, doctor în filologie, vine cu propriile comentarii la fiecare poezie pe acest
teren atât de fertil, dar i atât de lunecos al noilor specii.
Numele de ANCAD este legat de prenumele so iei autorului (ANCA-DA)NA), c reia îi i
este dedicat marea carte numit ANCADIERUL. Tehnica lui Lucian Strochi de a da un nume
acestei specii literare aminte te de Mihail Sadoveanu, care a dedicat un volum ultimei sale so ii.
Titlul acelui volum era DAIM (în traducere -”Domni (aleas a) inimii mele”). Despre Ancad
mai afl m c este alc tuit din trei catrene, un distih i un monostih. i chiar dac se aseam n

38
 SALONUL LITERAR-96

cu sonetul englez, observ m c monostihul, care-i repetarea unui vers considerat de autor ca fiind
foarte important în text, nu exist la poezia englez în discu ie. i ca s fie complet diferit de
sonetul englez, ancada are o structur mai rigid a rimelor. Aceste rime vor fi astfel repartizate:
în primul catren rima e împerecheat , în al doilea este îmbr i at , iar în al treilea este
încruci at . Practic, rima ne induce o idil cu o evolu ie fireasc pân la actul final: c s toria.???
Distihul, într-un fel, este conclusiv, iar ultimul vers-mnemotehnic-adesea melancolic, este
decisiv. Clar c singura tem a Ancadei va fi doar Iubirea, dar poate anticipa i o fereastr , o
intrare, ca s nu mai vorbim despre sinecdoca în care g sim un con inut atât de drag b rba ilor,
dar i femeilor: frumuse ea feminin marcat de arcada sprâncenelor.
Iat , spre exemplificare, cum arat o ancad , ”Ancada iubirii în tandem”: I ”Lumina în
ochii s i alb se frânge,/S crezi c râde-n hohot sau c plânge,/ i-a citit de curând un liric
poem/ i c poart -un noroc sau poate-un blestem. II /Durerea-n lacrimi tulburi i se
strânge,/Iubirea îi pare acum un totem,/Od triumfal sau un recviem,/Ce via a îns i, prin
versuri, r sfrânge. II /Suntem, e drept, un tandru, duios tandem,/De i mi c rile noastre-s
n tânge,/Dar amândoi destinul vor înfrânge/Într-un spa iu ciudat, într-un timp boem. III
/De aceea nu-i suntem sor ii la cherem, IV /Împlinindu-ne un sentiment suprem. V /Într-
un spa iu ciudat, într-un timp boem…”
Observ m în întreag poezie o ambiguitate continu ….Oricât am încerca s afl m de unde vine
lumina i de ce este alb , nu putem decât s ne d m o p rere (ambigu …) sau s fim de acord cu
autorul, care lanseaz totu i o variant : ”alb e neutral , impersonal , indiferent , a a cum poate
fi vocea la un moment dat…” i cum tema principal a ancadelor este iubirea, întâlnim i aici
diferite forme sau situa ii, în care g sim sau am dori s-o g sim: fie atunci când dispare lumina
s r mân iubita, iubirea, fie c iubirea este momentul extrem al vie ii i atunci poate fi numit
”od triumfal ”, fie ne-o închipuim sau chiar o vedem ca un totem, ca o plant exotic sau ca un
obiect sfânt la care trebuie s te închini, pentru c î i aminte te de tot ce a fost i a r mas mai
frumos dintr-o via …
În ceea ce prive te ”duiosul tandem” întâlnit în poezie, ne întreb m dac a devenit sau poate
deveni el un androgin. Poetul nu ne ajut s descoperim faptul în sine, în schimb ne las
libertatea s ne imagin m i aceast posibilitate…
conceput ancada, decât unul scurt, psihologic vorbind, dar în realitate-etern. i, a a cum ne
repet ultimul vers, timpul este i boem. Iar spa iul nu putea fi altfel decât ”ciudat”. Nu ne mai
mir m, desigur, pentru c totul este sub protec ia ambiguit ii i a lipsei oric rei conven ii.
Vom aminti, în cele ce urmeaz , câteva titluri de ancade doar pentru a vedea ipostazele (atât de
variate) în care putem s afl m iubirea: ”Ancada iubiri absolute”, ”Ancada iubirii totu i
salvate”,”Ancada iubirii v zute ca lem ”, ”Ancada iubirii nem rturisite, deci vinovate”, ”Ancada
frumoaselor trecutelor iubiri”, ”Ancada unei iubiri neîmplinite minore”, ”Ancada iubirii peste
fire”, ”Ancada iubirii mistice”, ”Ancada iubirilor celebre”, ”Ancada iubirilor alternative” i
multe altele.
Cea de-a doua specie inventat de Lucian Strochi, LUCANSA, mi se pare pu in mai
complicat i difer foarte mult de ancad . Iat i o lucans , ”Lucansa celui pios”: I /Despre

39
 SALONUL LITERAR-96

mor i, s vorbe ti numai de bine./Despre vii s p strezi o grea t cere./Despre eroi s

vorbe ti, de morminte./Despre îngeri, s privim lung, vis tori. II /Cu respect s vorbe ti
de c l tori./S vorbe ti alb, cu i f r cuvinte./Despre dragoste, mil i durere,/Despre raze,
desprinse din lumine. III /S te închini noaptea: nop ile-s pline/ De visuri, de gânduri, de
mistere./Noaptea s lu m, deci, cu to ii aminte,/Despre învin i i despre înving tori. IV /S
te închini, o dat , de dou ori./Icoane vr jite, s ai în minte./S iube ti, s mori, dac i se
cere./Dar s credem azi în cele divine.
Clar c lucansa nu este numai o poezie de dragoste ca ancada, lucansa are o tematic mult mai
complex , ea putând trece de la ”zbor la iubire, de la unitatea contrariilor la evolu ie, de la pace
la lupt , de la erou la prezic tor, de la mor i la vii”… etc. În ceea ce prive te versifica ia, aceast
specie are, în primele dou catrene o rim îmbr i at , versul 1 rimând cu 8, 2 cu 7, 3 cu 6, 4 cu
5. Când lucansa e dubl , se adaug la prima lucans o a doua, dar cu rime diferite, respectând
îns aceea i schem . În situa ia c versurile din a doua lucans rimeaz cu cele din prima, atunci
avem o dubl lucans perfect . Autorul acestei specii merge chiar mai departe i ne explic
existen a lucansei-sonet, compus din dou catrene i dou ter ine ca în sonetul italian.
Mai întâlnim i o lucans cu 20 de versuri, la care al patrulea catren î i schimb rima
(încruci at ) i preg te te, într-un fel, catrenul final. Lucian Strochi o nume te ”atamanic ”,
plecând de la ” tman”, care înseamn ”act”, ”fapt ” i are reprezentare i simbol în cifra ”cinci”
(num rul de catrene). Dup Ioan D nil , denumirea speciei ar veni de la prenumele autorului i,
probabil, o desinen feminin . Explica ia autorului este diferit : el s-a gândit la forma acestei
poezii i tipul de rim . Rimele se g sesc într-o ”ans ”, o ”bucl ”, iar ”luc” se traduce din rus
prin ”ceap ”, care, prin multele ei foi, ajunge la forma poeziei. Tot ”luc” mai înseamn în
englez (look) i ”prive te”, însemnând un îndemn de a observa mai bine ”ansa”.
Citind cu aten ie lucansa de mai sus, observ m c Lucian Strochi are o atitudine favorabil
credin ei, obiceiurilor, datinilor str mo e ti, iar codul nostru moral ar trebui s ne îndemne
întotdeauna spre uitarea i iertarea tuturor faptelor rele ale celor mor i, dar i ale celor vii.
Toleran a i intransigen egal pentru to i…. tiind c specia în discu ie este dedicat în
întregime credin ei, nu ne mir m c aceast credin este absolut (”S iube ti, s mori, dac i se
cere”). Din p cate, ast zi au r mas, din credin a din ce în ce mai desacralizat , doar ritualurile.
Orice ar fi, ”credin a este primul vârf al triunghiului credință-iubire-speranță”. De remarcat c
avem în fa a noastr o lucans dubl perfect , iar verbele sunt în majoritate la modul conjunctiv
prezent, aceasta însemnând o ac iune posibil , realizabil …
Ultima specie literar cu form fix inventat de Lucian Strochi este LEMA. Cuvântul vine
din limba greac i, în traducere, înseamn un lucru primit, luat sau ob inut. E drept c e mai
mult un substantiv folosit în matematic i logic . Autorul a ales unul din în elesurile acestui
termen: ”Lema este o teorem care nu mai trebuie demonstrat , adev rul fiind evident”.
Am zice c este, de fapt, o axiom , dac ne referim strict la domeniul matematicii. Dar noi
suntem aici în domeniul poeziei i atunci vom aborda lema ca un adev r poetic sau o metafor
nominal , poezia având versuri f r ambiguit i. M sura metric va fi variabil , în timp ce rima
poate fi împerecheat i încruci at de cele mai multe ori i foarte rar îmbr i at . De i, de

40
 SALONUL LITERAR-96

obicei, orice afirma ie din aceast poezie este tran ant , la final este posibil , de multe ori, i
surpriza.
Toate lemele ( apte) din volum au un ton senten ios, de adev r axiomatic dar pe t râm poetic i
nu tiin ific. Cred c , din punctul meu de vedere cel pu in, lema ”Discurs despre pe ter ” poate
s ne dea o privire general asupra acestei specii:La început, desigur, lucrurile… I /Cuvântul
mult mai târziu, /Moartea mai întâi, apoi vii lucrurile, /Din paharul spart, un sânge sa iu.
II /La început, desigur, cuvântul,/Gloduros i amorf, greu, de piatr . /Se înc lzea, învia
cuvântul, /Cristaliza în prism ,vatr . III /La început, desigur, cuvântul, /Cuvântul,
topindu-se str veziu. /Disp rea dintre lucruri, cuvântul, / i-am început s nu-l mai tiu.
A a cum tiam noi de mult vreme, la început a fost cuvântul….Logica din poezia de mai sus
ne spune cu totul altceva: ”La început, desigur, lucrurile…” Mai întâi obiectul i apoi numele
s u. E clar c limbajul articulat a ap rut la om de-abia pe o treapt superioar de dezvoltare,
atunci când acest cuvânt putea s redea no iuni abstracte, polisemantice, de mare complexitate.
Atât de complexe sunt limbajele, atât de specializate la un moment dat, încât nimeni nu mai
poate spune c tie tot, c st pâne te toate sensurile cuvintelor. Gândirea uman i cuvântul au
evoluat foarte mult i autorul crede c umanitatea, pentru cuvânt i gândire, merit un elogiu. În
text observ m trei catrene i trei anafore duble:”la început, desigur”. De i mai greu de descifrat,
în fiecare catren g sim un triunghi logic: moarte, vii, sânge (1), încălzea, învia, vatră (2),
topindu-se, dispărea, nu știu (3). Aparent independente, triunghiurile sunt legate, prin cuvânt,
între ele i avem, a a cum ne-a promis autorul în definirea lemei, parte i de surpriza din catrenul
al treilea.
F r a face o clasificare a poeziei lui Lucian Strochi, afirm, cu siguran a c nu gre esc, faptul
c volumul în discu ie este cu totul altceva decât s-a scris pân ast zi în literatura noastr i a
lumii. Este o carte notabil în care autorul î i expune nu numai talentul, ci i inventivitatea sa
debordant . Forma poemelor este diferit de tot s-a scris pân acum, iar con inutul, sigur, s-a
adaptat perfect acesteia. În acela i timp îns , ca în toate c r ile sale de poezie, autorul î i
p streaz delicate ea i rafinamentul expresiei, poemele sale fiind de un înalt nivel artistic i
emo ional, ceea ce face ca volumul s fie printre cele mai valoroase-dac nu cel mai valoros -
din literatura actual . De ce s n-o recunosc, aceast carte mi se pare o provocare pentru oricare
dintre cititori, dar mai ales pentru filologi i scriitori, profesionalismul îmbinându-se aici cu
talentul de excep ie. Iar faptul c pe internet sau chiar în anumite reviste au ap rut deja ancade,
leme si lucanse ale celor care au avut ansa de a primi aceast carte de la autor, mi se pare, într-o
traducere personal , c noile specii inventate au ”prins” la public i asist m deja la un mare
succes al ini iativei lui Lucian Strochi. Felicit ri din toat inima, prietene!

Culi Ioan U URELU

41
 SALONUL LITERAR-96

Glosând despre scurgerea imanent a timpului

A compune poezie cu form fix de tip glos este un exerci iu dificil, poate din aceast cauz
pu ini scriitori şi-au exercitat talentul în acest gen. Un alt motiv al reticen ei vizavi de aceast
form poetic ine probabil de structura care încurajeaz redundan a. Dup cum se ştie, cea mai
cunoscut poezie de acest gen, în istoria literaturii române, este „Gloss ”, de Mihai Eminescu, a
c rei perfec iune şi profunzime nu cred c va fi dep şit vreodat .
Am admirat curajul autorului Mircea Constantin Jurebie de a scrie nu doar un poem de tip
glos , ci un întreg volum de poezii în acest gen. Amintim defini ia glosei: „o poezie cu form
fix şi caracter gnomic, în care fiecare strof , începând de la cea de-a doua, comenteaz succesiv
câte un vers din prima strof , versul comentat repetându-se la sfârşitul strofei respective, iar
ultima strof reproduce în ordine invers versurile primei strofe”. Poetul are libertatea de a alege
num rul de silabe, metrica, rima versurilor. Mircea Jurebie utilizeaz preponderent iambii şi
troheii, rareori amfibrahii. În ceea ce priveşte rima, opteaz pentru rima îmbr işat şi cea
încrucişat . Titlul volumului, „Cândva”, deconspir tema fundamental : Timpul, aşa cum se
întâmpla şi-n capodopera eminescian , chiar şi motivele le reg sim: fugit irreparabile tempus,
fortuna labilis, vanitos vanitatum. Subliniem îns c nu sunt varia iuni la „Glossa” lui Mihai
Eminescu, chiar dac din punct de vedere tehnic, nu ar fi fost greşit. În istoria literaturii
universale, se-ntâlnesc cazuri în care glosa are drept prim strof (numit şi cabeza) un motto
dintr-o crea ie poetic celebr . Mircea Jurebie, fidel modelului eminescian, îşi asum
compunerea cabezei, respectând regula ca strofele urm toare s vin ca explica ii şi glosări la
temele enun ate. Autorului îi apar ine şi motto-ul pe care-l fixeaz pentru întregul volum:
„Antumele devin postume/ Într-a vremilor convoi./ Efemer -i ast lume.../ Efemeri suntem şi
noi.” Forma de adresare este cea din postura unui în elept, sau poate şi mai potrivit spus cea a
omului ajuns la deplin maturitate, care dup o bogat experien de via , poate oferi sfaturi.
Este cel care îşi asum greşelile din trecut şi are generozitatea de a-i înv a pe cei mai tineri cum
ar putea s le evite.
În continuare vom z bovi un pic asupra urm toarelor topos-uri: iluziile, filozofia lumii,
timpul.
Iluziile. Se fac foarte des referiri la ele în cuprinsul c r ii. Un echivalent al lor sunt chiar şi
visele, dar visul nu apare ca proces psihic, cuvântul nu este întrebuin at nici cu sensul lui cald şi
optimist, de reverie, meditaţie, visare. El este folosit cu sens figurativ, de iluzie deşartă, motiv de
r t cire: „Nu r t ci cu visul prin vremuri paralele”, „În vise f r vlag se r t cesc iluzii”.
Motivul vieţei ca vis îl întâlnim în crea ia lui Mihai Eminescu, în opere ca „Scrisoarea I”.
„Mortua est”. Visul este aşadar mai mult un miraj, o capcan periculoas pentru sufletele lipsite
de t rie sufleteasc . „Cândva” are un caracter sceptic, pesimist, stoic, nihilist, similar filozofiei
schopenhaueriene.
Filozofia lumii. Filozofi şi filozofii? În ce m sur pot p trunde adev rul absolut? Mai degrab
omul poate aspira la cunoaşterea acestui adev r, pare s afirme Mircea Jurebie, dar filozofiile nu

42
 SALONUL LITERAR-96

sunt neaparat favorizante. Aceast convingere m duce cu gândul la o afirma ie ce apar ine
paradoxal unui mare filozof german, Martin Heidegger: „Este cât se poate de adev rat şi în
perfect ordine: «Filozofia nu este bun la nimic».” Pentru Mircea Jurebie, filozofiile sunt
ficţiuni, iar schimbarea lor continu , în func ie de contextele social-istorice în care apar, se
asociaz cu efemerul. „Şi-n p r site academii,/ Filozofii se-neac -n fic iune” („Contradic ii”),
„Filozofii de veacuri sunt toate efemere,/ Sclipesc pentru o clip , mor în sporov ial .” („S
vânezi fantasme”), „Filozofii uscate se-neac în confuzii”, cu toate c „Filozofia lumii n-a fost
nicicând banal ”. Ceea ce afirm şi Heidegger, citatul de mai sus are o continuare: „(...) mai este
nevoie de o mic completare, în spe de o r sturnare a întreb rii: dac pentru noi filozofia nu e
bun la nimic, nu cumva, în cele din urm , noi suntem buni la ceva pentru filozofie (...)” Deşi se
manifest , în aparen , împotriva filozofiilor, Mircea Jurebie nu le dispre uieşte, mai mult decât
atât, nu-i sunt str ine principalele sisteme filozofice, iar cea mai bun dovad sunt versurile sale,
cu substan ial fond ontologic. Autorul mediteaz la condi ia uman , deşi cu scepticism,
raportând-o la efemeritate şi sim indu-se adesea dezarmat de faptul c totu-i deşert ciune.
Trebuie îns men ionat c sunt şi câteva glose mai optimiste, mai ales cele care au ca adresant un
copil, unde autorul îndeamn la cunoaştere şi studiu.
Timpul. Marea tem a c r ii! Pentru evocarea sa, autorul foloseşte diferite figuri de stil, epitete,
metafore, chiar şi personificarea, afirmând c „e b trân”. Timpul e un colec ionar de nostalgii
amare, un dirijor al destinelor preponderent nefericite. El se revars prin amintiri, pulverizând
bacovian „parfumuri vechi, orientale”. Zorii zilei simbolizeaz începutul vie ii, noaptea, sfârşitul
iminent. Poetul îşi m rturiseşte spaimele în fa a curgerii timpului. Infinitatea timpului genereaz
angoas , pentru c din veşnicie sufl „boarea nefiin ei”, amenin ând, în termenii poetului,
lugubru, fantasmagoric. Reflexiile asupra timpului nu-s lipsite de note ironice sau chiar
autoironice. Într-un loc, ineditul unui epitet const în comicul s u, timpul este „moşneag ciufut”.
O percep ie asem n toare, dar într-o form mai frust , g sim în poemul de o triste e ap s toare,
„Era demult”, timpul este descris ca un „am rât moşneag pl pând”. Dar timpul, Quelle horreur!,
îşi poate suprima propria existen : „Se sinucide timpul şi în trecut înghea ,/ Secundele se pierd
în lunga neclintire,/ Se scurge în niciunde un ultimp strop de via ,/ Se risipesc avânturi în lumi
de t inuire.” („Se sinucide timpul”) În strofa care explic versul al patrulea se reia motivul
deşert ciunii lumii: „Cu nasu-n colb adoarme un pui de-n elepciune,/ Din anticile vremuri,
oftând plin de mâhnire:/ Ştiin a omeneasc e doar deşert ciune!/ Se risipesc avânturi în lumi de
t inuire.” Deşi are obsesia trecutului, cu am girile şi regretele intrinseci, Mircea Jurebie este
interesat de fiecare dintre cele trei dimensiuni temporale: trecut, prezent, viitor. Pentru viitor
previziunile sunt sumbre, apocaliptice. Prezentul, reflectat ca „o vag n lucire”, echivaleaz cu
„o îndep rtare de sine”. Şi chiar dac triumful vie ii pe P mânt este (înc ) asigurat prin
ciclicitate, succesiunea genera iilor se afl în permanen (co)rela ie cu moartea. Nimic nu se
schimb , istoriile se repet : „Nu trebui’ s ii minte! Ce-a fost o s mai fie!/ Îmb trânesc cu
timpul, mor şi apoi renasc,/ Doar umbre se perind ciupind din veşnicie.../ Copacul te priveşte
prin fiecare vreasc.// Lumea se tot învârte... În tainic spiral ,/ Cine o manevreaz , doar Cel divin
o ştie./ Citeşte printre rânduri istoria-ancestral !/ Nu trebui’ s ii minte! Ce-a fost o s mai fie!!//

43
 SALONUL LITERAR-96

Trecutul va include în sine viitorul,/ Prezentul se comprim sub un vremelnic teasc,/ Au toate-
aceeaşi soart , îşi iau şi îşi frâng zborul.../ Îmb trânesc cu timpul, mor şi apoi renasc.” („Ce-a
fost o s mai fie”) Aceast aglutinare între trecut, prezent şi viitor se întâlneşte şi-n crea ia altor
poe i, vom ieşi pu in din rigoarea gloselor şi vom da citire unui fragment din poemul „Patru
cvartete” de T.S. Eliot: „Timpul prezent şi timpul trecut/ Sunt poate amândou prezente-n timpul
viitor,/ Iar timpul viitor con inut în cel tre cut./ Dac -n întregime timpul e veşnic prezent/ Nu
exist izb vire pentru el.” Conform Serge Fauchereau, o tem foarte important în poemul lui
T.S. Eliot este cea a Mântuirii. Dac vom citi cu aten ie volumul lui Mircea Jurebie s-ar putea s
observ m c şi în cazul s u aceast tem ocup un loc special, chiar dac nu este enun at direct.
Anti-iluzionist, în sens schopenhauerian, totuşi Mircea Jurebie încheie cartea în ton optimist,
poezia „Cândva”, având un bogat con inut de idei pozitive privind continuitatea vie ii, fiind în
opinia mea cea mai frumoas glos din aceast carte, poate c nu întâmpl tor autorul d acelaşi
titlu întregului volum. Iulian ALBU

ANETA PIOAR –UN AUTOR DIN AFARA SISTEMULUI

TEATRAL CU REMARCABILE CALIT I DRAMATURGICE

Se spune c pentru a fi autor dramatic, s scrii piese de teatru, trebuie s fii „ om de teatru” , adic ceva
direct implicat: director de teatru, secretar literar, regizor, pompier, contabil, , garderobier sau tiu eu,
orice altceva, dar s fii în institu ia glorioas a spectacolului. Câteva exemple, multe de nonconformitate,
adic de autori care biografic, nu au avut leg tur cu lumea teatrului i totu i au fost autori protigio i de
opere dramatice.
Camil Petrescu a fost „ om de teatru ”, dar Lucian Blaga chiar nu a avut nici o leg tur cu lumea
teatrului... i totu i amândoi sunt dramaturgi geniali, fire te, fiecare cu universul s u personalizat i
anima i de alte viziuni i defini ii ale conceptului de „ teatru”. A a c nu numai c nu trebuie s ne mir m
când apare câte un dramaturg d ruit cu har, ci s -l salut m cu toat reveren a, indiferent din ce zon
profesional sau orizont social provine.
Dar s ad ug m - i asta trebuia s afirm de la început – c dramaturgia nu este un gen foarte aglomerat,
nu exist prea mul i concuren i i competitori cu real voca ie. i în sensul acestei afirma ii se mai adaug
i povestioara cu „ trenul literaturii”- care a inceput s se uite. Se spune c EXPRESS-UL LITERATURII
– sau , tiu eu, o fi PERSONAL, o fi ACCELERAT? - ar avea vreo zece vagoane, dintre care cinci de
poe i, patru de prozatori i un vagon la coada trenului ; format din zece compartimente dintre care cinci de
istorici literari, patru din critici literari i un compartiment de dramaturgi. A i în eles?! Nu „se zice” , eu
zic. Contrar celor spuse mai sus„ exist ” îns i scriitori care n-au leg tur profesional cu teatrul i,
totu i, reu esc s fie autori dramatici cu totul remarcabili. i nu-mi aduc aminte acum decât de Mihai
Neagu Basarab, medic de profesie i de Ion Coja, profesor universitar specialist în lingvistic .
Filolog, profesor de limba român , d-na Aneta Pioar , scrie dramaturgie dintr-o pasiune individual ,
pentru scena imaginarului, conturând universuri fic ionale i tipologii memorabile, aflându-se în
confruntare i completare pe scena vie ii. Din p cate, acest teatru viu, dinamic, împlicat în contestul

44
 SALONUL LITERAR-96

social r mâne f r urm ri scenice, teatrele profesioniste, f când alte op iuni repertoriale, legate de interese
pragmatic-materiale sau atrase de str lucirea temporar a unor personalit i cu putere administrativ în
industria cultural .În prefa a c r ii LACRIMI DE R S ( Editura RAFET 2013), d-na Aneta Pioar
contureaz câteva dintre opiniile despre istoria teatrului românesc i estetica dramaturgiei. A sublinia
conceptele de „ intensitate a comicului” sau de „evolu ie psihologic ” sau „situa ia tragi-comic ”.
Autoarea se adreseaz posibilului receptor al textului, ini iindu-l asupra condi iei de simplu cititor, prin
„urm ri i spectacolul în imagina ia voastr ”. Autoarea are o concep ie înalt despre teatru pe care o
sensibilizeaz într-un fel de sentin , înrudit cu povestea trenului literaturii: „Teatrul este regele pe tabla
de ah, al tuturor artelor, no iunea de artist e sinonim cu aceea de boem. Ei, arti tii, sunt oameni care
tr iesc într-un mod neobi nuit, ei sunt aceea care au o stare de spirit special fa de legile comune ale
existen ei, iar autorul de teatru e te primul regizor al pieselor sale, el urm re te spctacolul în momentul
cre rii operei, el fiind i primul spectator” ( Prefa la volumul LACRIMI DE RÂS, teatru ,Editura Rafet,
Râmnicu- S rat, 2013)
În afar de volumul amintit, autoarea mai de ine o alt carte CRIMA DE LA ÎNTORSURA
BUZ ULUI Ed. Rafet, Râmnicu- S rat, 2014 i împreun cuprind apte piese de teatru:comedii,drame i
tragi-comedii într-un act sau trei acte cu dimensiuni de la 10 pagini la 50 de pagini.
”Gemenii” este o dram complex în care personajele sunt puse într-o situa ie limit . Tat l copilului r pit
din parc, datorit neglijen ei mamei, care vrea s se sinucid , sim indu-se vinovat , adopt un copil
crescut la un orfelinat, ca s - i salveze so ia, nemaisperând în a-l g si pe al lor. Când pare c dilema s-a
rezolvat, apare r pitorul în persoana fostului so al femeii, care le pune condi ia de a-i da fata ce era a lui,
în schimbul b iatului. Marilena, care se simte vinovat de tot ce s-a întâmplat accept i copilul adoptat,
o las i pe fat s plece cu tat l natural, pentru ca nimeni s nu ajung la pu c rie. Personajele sunt bine
conturate, chiar i copiii care au personalitatea lor în evolu ie. Cei doi b ie i, de i dau numele piesei,
GEMENII, ei lipsesc de pe scen , ap rând doar la sfâr it, dar în acela i timp ei constituind subiectul
dezbaterilor dintr-o familie respectabil , ea profesor, iar el ofi er de poli ie. Apar elemente spectaculoase;
r pire, urm rire, apari ii nea teptate, suspansul fiind la tot pasul.
Iat cum debuteaz scena III( Claudiu, încalc cu bun tiin legile, o corupe pe directoare i aceasta îi d
b iatul): „dup ase luni la un orfelinat din Vrancea. În biroul directoarei, Claudiu discut cu aceasta.
CLAUDIU: A a cum am discutat data trecut , doamn , v dau 10.000 de EURO,...dac m ajuta i... V-
am mai spus, mi-am pierdut copilul, acum simt c -mi pierd i so ia, dac nu rezolv problema. Acum dou
zile a înghi it 15 somnifere, dac nu suna fata la salvare murea. Este într-o stare deplorabil ... St numai
în medical... Am fost cu ea i la Ia i , la SOCOLA.
DIRECTOAREA: Bine, domnule, dar cum facem?
CLAUDIU: P i, mi-a i zis c b iatul nu are nici o identitate, nici un nume în dosar...
DIRECTOAREA: Nu are, c am a teptat mereu, poate vine cineva dup el, c l-o fi urm rit din umbr
nemernica ce i-a dat via . Ce copil bun! Am mai avut cazuri... Mul i copii crescu i de noi pân la patru,
cinci ani, sunt acum în S.U.A. , în Fran a.
CLAUDIU: i mi-a i spus c îi zice i D nu . Doamne, ce coinciden ! i seam n cu b iatul nostru bine
de tot... e pu in mai palid, mai speriat ... dar... V dau toate datele lui Dan al nostru.”
Piesa are un anume dinamism i o evolu ie liniar coerent , în condi iile în care nu sunt r sturn ri
spectaculoase de situa ie. Autoarea are experien a discursului dramatic, st pâne te limbajul teatral - ceea
ce înseamn c are i experien a celorlalte genuri literare.

45
 SALONUL LITERAR-96

Piesa de teatru în dou acte, LICITA IA DIN VIS, este o excep ional construc ie absurd , extrem de
dinamic i imaginativ în rigorile i dimensiunile limbajului postmonernist. Scena a II-a din primul act
este o construc ie oniric în care se proiecteaz imagina ia debordant a Mariei, aflat într-o situa ie
critic , grea, de i licen iat în FILOLOGIE, nu- i g se te o slujb . Solu ia ie irii din s r cie ar fi ca
T nase s - i vând ... so ia, pe Afi ul de vânzare precizeaz „cu so cu tot”. În actul II în afara celor dou
personaje din primul act intr în ac iune celelalte personaje: Van Gogh, Giovanni Boccaccio, Varvara,
Veronica Micle i Mihai Eminescu. Toat scena licita iei este un spectacol în sine, prin apari ia i
dispari ia personajelor istorice, care vin la licita ia în care obiectul licitat este ...personajul feminin Maria,
so ia lui T nase, economistul. Inspirat din realitatea strict a vremurilor noastre, în TR DAREA, pies
într-un act, autoarea selecteaz personajele din lumea noilor îmbog i i, caractere mai pu in evoluate
intelectual în compara ie cu alte personaje din alte piese, ac iunea evoluând între dou localuri de pomin :
LA PARAUA CHIOAR i LINGURA SPART . Îns , între aceste personaje se infiltreaz i un agent
S.R.I sub acoperire. Ca formul dramatic textul cel mai evoluat r mâne O ÎNTÂLNIRE CAM
CIUDAT , care p e te spre teatrul absurdului, adunând într-o consf tuire istoric pe : Burebista,
Decebal, Vlad epe i tefan cel Mare i confrunta i cu un simplu cet ean din zilele noaste care e
zdruncinat de problemele vie ii de zi cu zi. Evident, subiectul se putea dezvolta, dar autoarea a mizat pe
un impact dramatic între personajele istorice i cet eanul din zilele noastre. Memorabile sunt replicile pe
care unele personaje le adreseaz publicului, stârnind interesul i curiozitatea spectatorului privind
evolu ia subiectului.
D-na Aneta Pioar este un dramaturg redutabil, ap rut...ca s zic a a!... din pustiu, f r o preg tire
profesional prealabil , f r anticipa ii i exerci ii preg titoare i f r s frecventeze sistematic sistemul
teatral profesionist. Talent pur, inconfundabil i... inconfortabil. Nu-i va fi u or s se afirme într-o lume,
nu neap rat ostil , dar neîncrez toare c unul de-al lor a venit de nic ieri i neanun at s câ tige gloria
inestimabil a scândurei de pe scen . Dovedind egale disponibilit i pentru dram i comedie, ca i
pentru tragicomedie, cu o bun tiin a textului, care poate oscila între 10 i 50 de pagini, reu ind
excelente portretiz ri tipologice, ca i o îndemânatic grada ie a ac iunii, d-na Aneta Pioar este un
dramaturg complet care, cu mult talent literar, poate s atrag publicul spre teatrul adecvat, autentic,
problematic, legat de condi ia omului de azi, intrat în lumea nou , a milenului al- III-lea, dup experien e
sfâ ietoare în regimuri politie i ideologii antagonice. Apari ia unui dramaturg adev rat, implicat prin
tematic în via a comunit ii, iar prin talent la vârful literaturii actuale, nu poate fi decât salutat cu o
reveren i aplaudat cu putere.Interesant este c autoarea, care cunoa te foarte bine dramaturgia
româneasc i î i arat recuno tin a fa de înainta i, în teatrul s u i-a asumat tradi ia, ca un ferment
pentru creativitatea personalizat .În prefa a la volumul LACRIMI DE RÂS enumer pe to i marii
înainta i, oprindu-se la perioada interbelic i omi ând marii dramaturgi mai apropia i de noi: Teodor
Mazilu, Ion B ie u, Marin Sorescu i ei reprezentând o tradi ie catalizatoare, dar oricum spre formule mai
accentuat moderniste decât gusturile clasice ale doamnei Aneta Pioar . Cum un dramaturg adev rat este
o„ rara avis” în contextul literaturii contemporane, nu putem decât s o salut m i s o încuraj m pe
aceast doamn puternic i îndr znea , care i-a construit propriul teatru în imaginarul s u eflorescent i
i-a alc tuit i un repertoriu divers i complex care poate fi preluat cu încredere de toate teatrele din ar .

Aureliu GOCI

46
 SALONUL LITERAR-96

Cronica iubirilor...
Toat agoniseala poetului ION APOSTU: Anotimpuri, Nostalgii, Melancolii, Amintiri i
toate... IUBIRI! Îndr znesc a-i numi poezia, pâinea sufletului, c ci poezia i se na te precum
aluatul în covat ...f in , ap , sare, peste care, Dumnezeu a az harul Lui. i lacrimi... multe
lacrimi, pentru c adev rata poezie nu cap t form i culoare, decât dac , versul e udat cu roua
s rat a ochilor. Poetul este prisma prin care Dumnezeu î i trimite frumuse ile pe Pâmânt, iar
versul s u devine bucat aburind de pâine, hrana sufletului...Mereu îndr gostit de clip , de
frumos, de frunza care p r se te ramul, de Dumnezeu, de anotimpuri, de femeie, artistul se
îmbrac în haina iubirii i pribege te pe c r ri de dor, c r ri tiute doar de el...Ah,cât dor, cât
nostalgie, cât trecut, cât regret... ah,cât durere!!! i cât iubire..."Azi, îmi eşti cântec şi poem,/Pe
coapsa ta aş vrea s scriu!/Impr ştiat ca un boem/S nu mai ştiu dac sunt viu."I.A.
Con tientizeaz p catul i sper ca Dumnezeu s nu fie atât de aspru cu el. Imaginar, st la un
pahar de vorb cu Divinitatea, cerându-i în elegere, cerându-i dezlegare de p cat...
Domnul tace, dar t cerea Lui i cununa de har oferit , e semn de învrednicire spre crea ie i
d ruire, e semn de iertare..."Erai deasupra vremii, regin peste timpuri,/Tu î i doreai o clip , eu...
patru anotimpuri./Aveai comori ascunse, ştiai c-am s te prad,/Credeai c sunt cu tine... dar eu
eram în iad."I.A. Poezia valseaz pe timp, mi cându-se cu elegan peste prezent , înspre trecut
i tr gând, discret, cu coada ochiului, spre viitor. Trecutul r mâne o form de evadare din lumea
real , un balsam, un loc înc rcat energetic, un loc unde poetul se retrage spre a- i g si echilibrul,
hrana sufleteasc . Cât neputin în fa a timpului..."Ce asasin… mai e şi timpul, dar… cine-l
poate-nl n ui?-“Un ucigaş sc pat de zeghe, ferit sentin ei… unui jude!/Nu ştie ce-i, dar
osândeşte, când vrea incepe-a zbân ui,/Se joac cu pu inul nostru şi-i veşnic mut şi nu ne-
aude."I.A.Ceasul timpului poetic poart cu el, dragostea toat . Arar se mai opre te din mers i
prive te, oftând în tic-tac-uri, spre anotimpurile vietii...Ce metafore, ce amestec de vorbe, ce
lian i, ce culori..."Culoarea dragostei, cu tine, e cea mai dulce dintre toate,/Iar gustul dragostei
îmi place, s-aşterne-n… roşu rubiniu./Suntem doi c l tori vremelnici , pe calea spre
eternitate,/Ce vom migra-nso i i de frunze… prin anotimpul ruginiu."I.A.
Tematica poeziilor este divers ... femeia, natura, dorul, iubirea, timpul...Femeia e iubit , e
r sf at , e adorat , e dorit , dar niciodat p r sit ...Î i localizeaz iubita într-un punct cardinal i
spre acolo î i trimite toat adora ia, toat dragostea, toat nostalgia, toat triste ea, toat energia.
Poetul e un nimeni f r ea, aceea care îl provoac în a scrie...femeia!-“"De-aş fi pictor, te-aş
picta... în culori apetisante,/Te-aş picta... în mii de feluri, în inute elegante./C-un penel... te-aş
face Eva... înainte de p cat,/Te-aş picta, şi p c toas , pe lâng m rul muşcat."I.A.

V las un nume, Ion Apostu, pictor în cuvinte !

Maricica Cîrnu CAPAN

47
 SALONUL LITERAR-96

Gânditorul de la Hamangia i secretele sale mai

pu in cunoscute
Unul dintre cele mai fascinante artefacte antice, descoperite pe teritoriul României,
mai precis la Cernavod , pe Dealul Sofiei, este Gânditorul de la Hamangia. Într-un cimitir de
inhuma ie neolitic , au fost descoperite în 1956, dou figurine de lut ars. Ele au apar inut culturii
Hamangia i au fost create în urm cu aproximativ 6000 de ani. Un b rbat şezând pe un sc unel
într-o pozi ie ce imit gestul gândirii, motiv pentru care a fost numit „gânditorul” şi o femeie
şezând al turi, probabil consoarta lui, figurinele sunt considerate adev rate capodopere ale artei
primitive universale. În anul 2000, statueta de la „Hamangia” a fost desemnat , de c tre o
comisie interna ional , unul din cele 10 artefacte ale culturii p mântene care ar trebui s ne
reprezinte planeta. Respectiv, „Gânditorul” ar trebui s fie unul dintre simbolurile care s fie
trimise în spa iu pentru o eventual întâlnire cu o civiliza ie extraterestr .
Gânditorul de la Hamangia i secretele sale
Gânditorul de la Hamangia nu este o statuet oarecare pentru c odat analizat a scos la
iveal numeroase aspecte fascinante. În primul rând s-a impus prin formele sale geometrice de
invidiat, dar i prin m surile sale. Gânditorul are o în l ime de 113 centimetri i o circumferin
de 355 centimetri. Aceste dou numere nu au nimic ie it din comun, dar atunci când sunt divizate
ob inem constanta Pi, cu o eroare de numai 3 zecimi de milion. 355: 113 = 3,1415929 fa de
3,1415926 cunoscut. S fie o simpl coinciden ?
În lumea antic coinciden ele nu prea existau, iar atunci când era creat un lucru, se respectau
anumite constante i norme. Aceste numere au fost p strate cu str şnicie de ini ia ii vechilor
popoare, ele fiind atestate mai târziu şi de înv a i geto-daci, codificate şi în structura
sanctuarelor de la Sarmisegetuza Regia. Vechii egipteni le cunoşteau şi ei, iar la chinezi apar
ceva mai târziu. În l imea „gânditorului” nu a fost f cut la întâmplare, dovedind c str moşii
noştri aveau cunoştin e de matematic şi geometrie, iar aceast opera ie de ob inere a lui Pi din
dou numere întregi reprezint poate cea mai veche atestare a rela iei fundamentale.
De asemenea, l imea care cuprinde gâtul şi ceafa care sunt plate au l imea exact cât anvergura
deschiderii picioruşelor sc unelului. În parametrul l imii gâtului se relev o valoare şi o unitate
de m sur de excep ie: num rul de aur – 1,6180339.Toate aceste observa ii – ce constituie doar o
mic parte, infim , a argumentelor aduse – confirm c „Gânditorul” de la Hamangia reprezint
una dintre cele mai complexe statuete care s-au realizat vreodat , constituind o veritabil «cheie
de cod» în descifrarea mesajului vestigiilor noastre istorice şi a multora din alte p r i ale Terrei,
deoarece la baza acestora st un concept comun ideomatematic.

Sursa:internet

48
 SALONUL LITERAR-96

“SALONUL LITERAR”- O REVIST DE LARG

RESPIRAŢIE
Citisem cândva , cu triste e, în revista DILEMA: "Calitatea revistelor literare a scăzut
dramatic pentru că nu le mai face nimeni care să se priceapă, iar asta pentru că nimeni nu mai
e motivat, nici cultural, nici financiar, să se dedice unei reviste." Opinie apar inând
scriitorului Marius Chivu, dând glas unui adev r dureros. În ciuda acestei eviden e, negura
am r ciunii ne-a fost înl turat , dup lectura unei reviste de literatur şi atitudine intitulat
SALONUL LITERAR 95, an XX - 2017 a FUNDA IEI SOCIAL - CULTURALE "MIORI A-Odobeşti,
Vrancea.
Nu avem inten ia s prezent m in extenso con inutul publica iei amintite pe care o consider m
de bun calitate. L s m aceast pl cere celor interesa i. Totuşi, pentru a-i demonstra îns
valoarea şi c este într-adev r bine f cut , vom supune aten iei poten ialilor cititori titluri de
articole, nume de autori, aspecte relevante din cuprinsul ei. Este ştiut c valoarea unei
publica ii care se respect o d colabor rile valoroase semnate autori merituoşi, cât şi nivelulul
elevat al articolelor, crea iilor, cronicilor, informa iilor con inute. Revista se deschide cu un
articol deosebit de interesant având titlul <<...Se consider inoportun schimbarea denumirii
str zii Mircea Vulc nescu, "întrucât Mircea Vulc nescu a fost o personalitate reprezentativ a
culturii române">>, semnat de cunoscutul scriitor şi publicist Liviu Ioan Stoiciu, în cadrul
rubricii "Atitudini". Reputatul critic literar Alex Ştef nescu vorbeşte despre poezia
"Doina"(crea ie eminescian renumit ) în termenii doc i şi accesibili care îmbog eşte lectorul.
Isabela Vasiliu-Scraba semneaz un interesantul articol "Emil Cioran despre Mircea
Vulc nescu într-un text cenzurat în post-comunism".Cronicile literare pertinente, bine
documentate şi persuasive apar sub semn tura autorilor: Octavian Constantinescu, Lucian
Strochi, Ioan Holban, Mişu Vladimirescu, Petrache Plopeanu. Exist şi pagini captivante de
istorie literar care ne prilejuiesc întâlniri cu personalit i precum Zoe Dumitrescu Buşulenga,
Robert Ficheux (reputat geograf francez şi statornic prieten al Romaniei), Gustav Graser. În
sec iunea dedicat religiei şi filozofiei, Dan D. Iacob ne re ine aten ia cu materialul "Hegel
despre iubire" care se încheie cu o considera ie conform c reia capacitatea de a iubi deplin
echivaleaz cu a poseda atât un talent aparte cât şi un dar : "Şi atunci-spune autorul-, putem
afirma c Duhul eman şi din întâlnirea în iubire a doi oameni, chemând, întru întregire,
cealalt parte a Duhului. Iar o astfel de iubire este, dup credin a mea, în fa a lui Dumnezeu,
egal cu sfin enia şi genialitatea."
Cuceritor prin adev rul con inut este micul eseu al Doinei Rusti, “CUM TII DAC AI
TALENT LITERAR”, în care nu se sfieşte s dezv luie câteva fe e ale realit ii privind talentul
literar. Sunt detaliate concis doar “8 semne care î i arat indubitabil c scrisul t u se vede de la
distan .” În paginile revistei "Salonul literar" poezia este la mare pre ; sunt prezen i cu crea ii
originale Ioan Toderi , Nicolae V l reanu Sârbu, Ionel Nistor, Boris Marian Mehr. Poetul
Traian Vasilic u din Chişin u semneaz poezia "Întoarcerea Neamului", crea ie str b tut de o
vibrant înc rc tur emo ional şi de un autentic fior patriotic. .
C în Vrancea evenimentele culturale de excep ie au intrat în tradi ie o confirm Radu Borcea în
articolul "Regal literar la Panciu”, surprinzând atmosfera de elevat inut scriitoriceasc a
Festivalului Interna ional de Crea ie "Vrancea literar "(octombrie 2017). În aceast atmosfer , s-
au înmânat premiile dobândite de creatorii premia i atât din ar , cât şi de peste hotare.
Edificatoare privind pulsul evenimentului sunt cuvintele din scrisoarea lui Paul Lucian Letzner
(Germania), adresate profesorului-scriitor Culi Ioan Uşurelu-directorul Festivalului: "Am avut

49
 SALONUL LITERAR-96

marea pl cere s fiu al turi de crema literaturii vrâncene, moldoveneşti, Leag nul Literaturii
Româneşti. Ce tr ire mi-a i oferit!..."
Dac afirm m c revista "Salonul literar" r spunde cu brio aştept rii cititorilor dornici de l rgire
şi consolidare a orizontului cultural, nu credem c greşim. Argumente ale afirma iei de mai sus le
constituie articolele: "Simone Boue -Viaţa mea cu Cioran", "Fascinanta via şi spectaculoasa
moarte a lui Pitagora", "Francois Vaucluse", "20 de cuget ri de la Carl Jung" care te ajut s
în elegi via a" etc.
Nu dorim s închin m osanale profesorului Culi Ioan Uşurelu, scriitor de real talent şi om de
aleas cultur , deşi merit deplin gratitudine, fiind şi sufletul revistei, al Festivalului
Interna ional, al Funda iei Social-Culturale “Miori a” etc. Ne limit m a cita doar un fragment din
opinia unui participant la memorabilul eveniment: “…îmi exprim recunoştin a fa de spiritul de
ospitalitate al SALONULUI LITERAR, loc de întâlnire al creativit ii şi al culturii. V admir, v
respect şi m minunez cum de rezista i s supravie ui i actualului context cultural infestat de o
perfid criz a valorilor.”(V.Matei, Br ila)
Traian Gh. CRISTEA

SPA II CULTURALE (Impresii…)

Dintru început spun c am o rela ie special cu unele reviste din ar , printre care Ardealul
literar, Bucure tiul literar i artistic, Familia, Bucovina literar , Plumb, 13 Plus, Spa ii culturale
etc. Referindu-m la Spa ii culturale, am remarcat întotdeauna în l imea cultural impus
aceastei reviste de c tre redactorul ef, d-na Valeria Manta T icu u, poet , prozatoare i critic
literar de mare talent. Am r mas surprins când, în numarul 56 din ianuarie–februarie 2018, am
observat cele apte pagini A4 dedicate “Revistei revistelor”. Mi-am închipuit ca acel “Cititor de
reviste” (pe care nu-l /n-o cunosc ) are ceva de spus în privin a viitorului umanit ii sau despre
alt eveniment epocal….Din pacate, am citit cu stupefac ie doar o în iruire de titluri din anumite
reviste, care, dup acest “cititor”(e) înseamn “prezentare”... Singura publica ie despre care
“gânde te” ceva este “Salonul literar”. Am crezut c -mi face o favoare i a comis marea
“gre eal “ de a citi. Nici gând! Acest “necititor” scrie: “La Festivalul Interna ional de Creatie
“Vrancea literar ” s-au dat 42 de premii. Nu cred c d-l Culi Ioan U urelu a ratat vreo carte
primit pentru concurs”. Probabil c respectivul(a) a dorit s fie ironic( ), dându-se de gol ( i
aici) c nu cite te. Pentru c , dac ar fi trecut m car cu privirea peste preambulul meu (cum ar fi
fost normal când se fac afirma ii), ata at listei cu premii, ar fi aflat c am primit la sectia de
Poezie peste o suta de carti (a a am scris acolo, iar acum précizez c au fost 147), în timp ce la
proza scurt , roman, eseu, reportaj, jurnal, memorialistic , istorie i critica literar , teatru,
precum i literatura str in cu sec iile de poezie i de proz s-au mai adunat 44 de titluri. Prin
urmare, 191 de c r i în total. Dintre acestea, juriul, care a citit absolut totul -din respect pentru
munca i talentul scriitorilor - a dat 19 premii, iar revistele, funda iile, prim ria au dat-simbolic-
diplome pentru încurajarea tinerilor, dar i a maturilor care nu au acces (se tie de ce) la
“marile” concursuri (la care premiile sunt date mai mereu cu “cântec”…). Cel/cea care, în
necuno tin de cauz , d cu bâta în balt pentru c este doar un “necititor” al revistelor, aduce,
prin presta ia sa, mari deservicii unei reviste serioase, cu mul i colaboratori de marc i cu
articole de interes na ional. (C.I.U urelu, redactor ef al revistei “Salonul literar”)

50
 SALONUL LITERAR-96

REVISTA IDEILOR
PETRACHE PLOPEANU
BUCURE TIUL LITERAR I ARTISTIC (Bucure ti):Trei titluri care m atrag i trei idei. „O rela ie
«imposibil »: Maiorescu-Eminescu”, autor Marian Nencescu: Maiorescu a dorit s fac din Eminescu
profesor universitar, de aici revolta acestuia din urm i r ceala dintre cei doi. „C l toria esen ial în
viziunea Bibliei i a scrierilor Ortodoxiei”, apar inând pr.prof. dr. Theodor Damian: întreaga existen
uman este o c l torie. „Moscova z pezilor fierbin i” al lui Ion Andrei : „fierbin eala” z pezilor este
febra crea iei unui titan precum Tolstoi sau a unui nonconformist precum Bulgakov. Al i autori, alte
articole: Acad. Mihai Cimpoi „Eminescu la centenarul Marii Uniri”, tefan Dorgo an, „Lenin, Moromete
i C lae”, Ion Haine , Nicolae Constantinescu. Poezie: Marin Constantin, Nguyen Chi Thien (Vietnam).

NORD LITERAR (Baia Mare):M opresc la Daniela Sitar-T ut, „Brâncu i amoureaux? L’histoire
d’amour entre Tantan et Tonton”: femeile din via a lui Constantin Brâncu i, de i numeroase, n-au reu it
„s amprenteze” decisiv statutului acestuia r mânând la statutul de „muze”. Alte articole: S luc Horvat,
„Eminescu, mereu Eminescu”, Delia Munteanu, „Prezen e feminine în destinul scriitorilor români”,
Constantin Cuble an, „Dragostea în vremuri de înstr inare”, Ioan Gro an, „Tat -slab povestitor”. Versuri
de Doina Rândunica Anton, Yves Vecciani (Fran a).

PLUMB (Bac u):Dumitru Br neanu în „Între comunism i globalizare” identific asem n ri izbitoare
între principiile marxiste i fenomenul cre rii „Guvernului mondial” clamat de c tre Norman Cousins,
pre edintele Societ ii Federaliste Mondiale. Autorul ofer un spa iu larg preocup rilor unor sisteme
educative pentru sexualitatea copiilor, trecând uneori dincolo de necesitate. Alte articole: Mihaela
Maravei, „Descul în mileniul trei”, Cristina tefan, „Elisabeta Iosif – Globul de cristal, actualizarea
fantasticului românesc în literatur ”, Emil Bucure teanu, „Parfum”. Versuri de Dan Movileanu.

LUCEAF RUL DE DIMINEA (Bucure ti):Pagina 4: Alex tef nescu, „Gheorghe Grigurcu, exilat
în propria lui ar ”: „Criticul nu- i administreaz bine talentul i nu- i organizeaz succesul. Uneori
creeaz impresia c saboteaz receptarea de c tre cititori a propriilor lui texte”. În ciuda acestor fapte
Gheorghe Grigurcu are o mare autoritate explicat prin autenticitatea actului critic. Pagina 10: Tudorel
Urian, „Un veac de banalitate a r ului”: „Ceea ce ocheaz la închisoarea de la Sighet este faptul c a fost
construit în plin centrul ora ului”, pe lâng zidurile ei desf urându-se via a cotidian a ora ului, dând
astfel chiar r ului din banalitatea sa. Alte articole: Horia Gârbea, „Tetralogia r ului”, Anastasia Dumitru,
„Nicolae Steihardt”, Dan Gulea, „Scriind Marele R zboi”. Proz : Cornel Nistea, „Ea i romanul”, Emil
Lungeanu, „ urubul”. Versuri de Vasile Dan, Nohad Salameh (Liban / Fran a), Marc Alyn (Fran a),
Andreea Petcu.

13 PLUS (Bac u):Viorel Savin, „Ca s putem cere s fim respecta i”: „Mult i-a fost greu României în
bordelul socialist!”, dar, continu autorul, dup ce în decembrie 1989, comunismul a c zut, s-a uitat c
libertatea nu este tot una cu anarhia. Ion Dinvale, „Între ignoran , obtuzitate i rea-credin ”, vorbind
despre „acuza iile” aduse lui Eminescu cum c n-are sistem filozofic i c n-ar fi original: „Practic
Schopenhauer nu i-a dat nimic în plus fa de ceea ce avea Eminescu înn scut…” . Alte articole: Petre
Ischi „Radu Cârneci i mitul eternului feminin”, T.S.Eliot, „Tradi ia spiritului european în poezie”,
Valeria Manta T icu u, „La «judecata poe ilor»”, Cornel Vasile, „Gheorghe Andrei Neagu, «Tab ra
Damna ilor»”, Versuri de Lucian-Victor Bota, Proz de Ioan icalo, Ion Tudor Iovian
51
 SALONUL LITERAR-96

ARDEALUL LITERAR (Hunedoara):Dar unde sunt cenaclurile de alt dat ? se întreab în editorial
Mariana Pândaru: „O perioad frumoas a vie ii, spre care privim acum cu nostalgie… cea mai
important lec ie înv at în acele vremuri a fost s fim solidari unii cu al ii… Ce s-a ales acum din
solidaritatea de alt dat ? A devenit o frunz sub ire de plop, care se manifest dup cum bate vântul, cum
bate interesul”. Liviu Ioan Stoiciu: „Dup 45 de ani, la Petro ani, de la miner în subteran la cet ean de
onoare”. Titlul spune totul. Aurel R u, interviu realizat de dr. Anca Sîrghie: „M num ram printre cei
care sperau c Blaga î i va redobândi statutul s u interbelic”. Alte articole: interviu cu fiul lui Al. Vaida-
Voevod, Mircea realizat de Livia Fumurescu, Gheorghe Schwartz, Hârtiile oficiale ale misiunilor
diplomatice. Versuri de Liviu Ioan Stoiciu, Gheorghe GrigurcuTheodor Damian, Dumitru Ichim, Mihai
Macovei, Pablo Neruda. Proz de Ladislau Daradici, Passionaria Stoicescu, Dana-Irina St nculea.

LITERADURA (Buz u): Adrian Alui Gheorghe se întreab „dac scriitorul român ( i de aiurea?) nu e în
postura acelui clovn, într-o aren cu auti ti. Pentru cine mai scrie autorul român? Pentru cititori? Cititorii
au devenit un orizont îndep rtat, rarefiat, inconsistent. O dovedesc tirajele c r ilor, chiar a celor
considerate «sigure», care nu dep esc ordinul sutelor”. Subscriem. Florentin Popescu ne poart prin
locuri i printre oameni, din Buz ul de alt dat , amintindu-l în acest num r pe colegul s u de banc ,
scriitorul de mai târziu, Mihai S lcu an. Proz de Ioana Bogdan, Florentina Loredana Dalian, Dumitru
D n il . Versuri de Ion Nicolescu, Al. Florin ene, Florin Caragiu, Geo Galetaru, Ion Ro ioru.

VATRA VECHE:Lucian-Zeev Her covici ne prezint traducerile lui Mihai Eminescu în Israel: primul
volum a ap rut în 1954, traduc tor fiind poetul Yehosua Tan-Pai, al doilea în 1990, traducerea apar inând
poetei Ahuvah Bat-Hanah, iar a treia editare, o bro ur nepaginat , realizat de Denis Idel, incluzând
numai poemul „Luceaf rul”, în 2008. Anca Sîrghie ne prezint un Emil Cioran aflat în coresponden cu
Alina Diaconu, scriitoare i publicist de la Buenos Aires, care avea s dedice romanul ei Los ojos azulos
(Ochii alba tri), cona ionalilor ei celebri Emil Cioran i Eugene Ionescu. Alte articole: Tania Nicolescu,
Fereastr spre lume, Silvia Urdea, Democra ia american fa în fa cu scamatoriile politice. Interviuri cu
scriitorul bulgar Ognean Stamboliev, cu Anca Sîrghie, cu Eugen Enea Caraghiaur. Proz de Nicolae
Suciu, A. I. Brumaru. Versuri de George Filip, Teofil R chi eanu, Dumitru Velea.

SPA II CULTURALE (Rm. S rat):Editorialul Valeriei Manta-T icu u: Cit m din „Prima Scrisoare
Deschis scris cu mare dragoste c tre românii de pretutindeni”: „Bunul român e pretutindeni prin lume.
Bunul român e românul acela nu blajin de prost, istorice te vorbind, ci românul ca, iubindu- i patria pur i
simplu, f r surle i tobe, î i d ruie te via a celorlal i români care fie merit d ruirea asta, fie nu merit ”.
Vasile Ghica ne readuce în memorie gestul Cocu ei Conachi, so ia lui Nicolae Vogoride, care a pus la
dispozi ia unioni tilor moldoveni scrisorile compromi toare care probau falsificarea alegerilor pentru
Adunarea ad-hoc. Alte articole: Virgil Diaconu, Poetul optzecist L.I.Stoiciu vs. poezia tân r de azi,
Doina Cernica, Despre t cere în Praga de Aur, Diana Vrabie, Liviu Deleanu, ironia unui destin. Proz de
Mihaela Malea Stroe, Teo Cabel. Versuri de Radu Cârneci, Nicolai T icu u, Leons Briendis, Camelia
Manuela Sava, Petrache Plopeanu, Lucian M n ilescu, Dumitru Pan , Federico Garcia Lorca.

MENORA (Minirevista comunit ii evreie ti din Foc ani):Rubrici: tiri din Israel, tiri din Vrancea, tiri
din lume, Pagini de istorie, Din secretele istoriei, Planeta umor, S n tate, Curiozit i, Info club, La pas
prin ar .

52
 SALONUL LITERAR-96

SIR WINSTON CHURCHILL

Sir Winston Churchill – cel care ne-a predat lui Stalin, este, conform unui studiu realizat în
2002 de BBC, „cel mai mare britanic din istorie”. Om politic, ofi er în armata britanic , istoric,
scriitor i artist. El a fost singurul prim-ministru britanic c ruia i s-a acordat Premiul Nobel
pentru literatur i primul care a fost onorat cu titlul cet ean de onoare al SUA.

Din zicerile sale:

*Vulturul se ridi ă ai sus î văzduh atu i â d z oară o tra vântului i nu invers.
*Succesul reprezint abilitatea de a trece de la un e ec la altul f r s î i pierzi entuziasmul.
*Viciul congenital al capitalismului – distribu ia inegal a bog iei; demnitatea congenital a
socialismului – distribu ia egal a s r ciei.
*Când vulturii tac, papagalii încep s tr nc neasc .
*R zboiul este atunci când, pentru interesele altora, mor cei nevinova i.
*Cel mai bun argument împotriva democra iei e o discu ie de cinci minute cu un aleg tor oarecare.
*Tr im pe timpul evenimentelor mari i a oamenilor mici.
*Întreaga istorie a lumii se poate rezum la aceasta: atunci când na iunile sunt puternice, ele nu sunt
întotdeauna juste, iar când vor s fie juste, nu mai sunt puternice.
*Înv a i istoria, înv a i istoria! În istorie se afl toate tainele clarviziunii politice.
*Cel mai bun mod de a strica rela iile este de a începe s le clarific m.
*Americanii g sesc întotdeauna singura solu ie corect ... Dup ce le-au încercat pe toate celelalte.
*Nici o stea nu str luceşte pân nu se va g si cineva s -i in în spate o pânz neagr .

53
 SALONUL LITERAR-96

REDAC IA REVISTEI „SALONUL LITERAR”

UREAZĂ TUTUROR
COLABORATORILOR ȘI CITITORILOR UN

PAȘTE FERICIT!

54