Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Osteomielita este un proces acut sau cronic de infectie al osului si periostului, secundara altor infectii ale
organismului. Infectia asociata cu osteomielita poate fi localizata sau se poate extinde prin periost, cortex, maduva
osoasa si alte tesuturi adiacente. Patogenul bacterian variaza in functie de varsta pacientului si de mecanismul de
infectie.Exista doua categorii principale de osteomielita: hematogena sau prin inoculare directa sau contigua.
A.Osteomielita hematogena este o infectie cauzata de insamintarea bacteriana prin singe. Germenii provin de la o
alta sursa de infectie a organismului: panaritiu, abces dentar, infectie faringiana, bronsica, urinara, otita, etc. Apare
mai ales la copii, iar localizarea frecventa este zona metafizara.
C.Osteomielita acuta In functie de calea de infectare, osteomielita acuta poate fi impartita in hematogena si
exogena (directa). Osteomielita hematogena este observata predominant la copii si implica oasele lungi, mai ales
cele ale membrului inferior. La adulti extinderea hematogena este mai frecventa la nivelul corpilor vertebrali
lombari.
Inainte de pubertate infectia debuteaza in zona metafizara. Deoarece oasele sunt structuri rigide, edemul local creste
foarte mult presiunea si conduce la necroza tisulara locala, distrugerea tesutului osului si inlaturarea matricii osoase
si a calciului. Infectia se extinde de-a lungul osului, prin cavitatea medulara si ajunge sub periostul osului. Distructia
vasculara secundara determina moartea ischemica a tesutului osos si formare de sechestre (tesut osos
nevascularizat). Deasupra sechestrului, se formeaza tesut osos nou care tinde sa izoleze procesul infectios.
D.Osteomielita cronica. Este o infectie severa, persistenta a osului si a maduvei osoase. Este dificil de tratat
definitiv, de aceea pacientii pot purta aceasta infectie ani de zile.
Boala poate rezulta prin:
-tratament inadecvat al osteomielitei acute
-traumatism grav cu inocularea directa a unui germen foarte agresiv si rezistent
-cauze iatrogene cum este artroplastia si fixarea interna a fracturilor cu materiale de osteosinteza care intretin
infectia
-alte infectii existe in organism precum: Mycobacterium tuberculosis si specii de Treponema
Osteomielita tuberculoasa: Este secundara extinderii infectiei de la o sursa primara din plamani sau digestiva.
Apare mai frecvent in vertebre si oasele lungi. O data stabilita, bacilii determina reactie inflamatorie cronica. Apar
mici necroze cazeoase care fuzioneaza si formeaza un abces mare. Infectia se extinde de-a lungul epifizelor in
articulatie.
Osteomielita sifilitica: Extinderea prin placenta a spirochetelor de la mama la fat determina sifilis congenital.
Oasele lungi sunt afectate in principal. Sifilisul congenital are 2 forme: periosteita si metafizita. In periosteita,
periostiumul este ridicat de pe diafiza oaselor lungi cu formare de os nou. In metafizita este implicata metafiza
juxtaepifizeala cu cresterea resorbtiei de os. Absenta activitatii osteoblastice determina separarea epifizei de
metafiza.
Diagnostic
Probe de laborator
-cultura bacteriana din sange, tesut osos, aspirat articular. Apoi se efectueaza antibiograma si se initiaza
antibioterapia.
-hemoleucograma in care se remarca cresterea numarului de leucocite.
-probele inflamatorii: VSH, PCR, fibrinogen crescute
Imagistic:
–radiografia: prezinta modificari osoase la 5-7 zile de la infectie, observandu-se zone de osteoliza
(distrugere/resorbtie osoasa), iar ulterior dupa 3 saptamani se observa aparitia sechestrelor si izolarea acestora prin
formarea de tesut osos nou.
scintigrafia: este sensibila pentru diagnosticarea osteomielitei. Se foloseste teghnetiu 99 pentru a determina zonele
de infectie si remodelare osoasa. Ajuta la localizarea exacta si extinderea infectiei.
–tomografia computerizata: permite examinarea tridimensionala a tesutului osos afectat, vizualizand distrugerea
osoasa, extinderea infectiei, remodelarea si formarea de tesut osos nou.
–RMN: aceasta metoda apreciaza extinderea zonei
afectate, avand o sensibilitate de 90%. Dar nu poate
detecta infectia. Este metoda de electia in examinarea
coloanei, pelvicului si uneori a membrelor.
-biopsia aspirativa: se efectueaza cu un trocar sau cu un
ac sub ghidaj radiologic sau ecografic pentru a obtine
mostre de tesut infectat, in vederea stabilirii
diagnosticului.
Prognostic. Evolutia acestei afectiuni este de cele mai multe ori grava, spre forma cronica cu durere si dizabilitatate,
amputatii la nivelul membrelor afectate, infectii generalizate, sepsis.
10-15% din pacientii cu osteomielita vertebrala vor dezvolta sechele neurologice sau compresie medulara.
30% din copiii cu osteomielita oaselor lungi vor dezvolta tromboza venoasa profunda.
Rata de mortalitate este mica daca nu se asociaza cu sepsis (infectie generalizata) sau cu o alta conditie patologica
de fond.
USMF “Nicolae Testemitanu”
REFERAT
TEMA “OSTEOMIELITA LA COPIL”
Chisinau 2018