Toxicomania este definită ca fiind o apetenţă anormală şi prelungită manifestată

de către anumiţi indivizi pentru substanţe toxice sau droguri pe care le-au
cunoscut accidental sau le-au căutat cu intenţie efectul analgezic, euforic sau
dinamizator, apetenţă care devine rapid obişnuinţă tiranică şi care atrage după
sine aproape inevitabil creşterea progresivă a dozelor.
Aceste substanţe sunt toxice din cauza unei mari nocivităţi proprii şi
aproximativ specifice pe care unii autori o numesc puterea toxicogenă (alcaloizi
de opiu) sau unei utilizări prea intensive sau prelungite (alcoolul), provocând în
organism reacţii de adaptare ce se traduc printr-o toleranţă paradoxală, printr-o
stare de trebuinţă imperioasă şi prin accidente mai mult sau mai puţin
impresionante în caz de dezobişnuire bruscă.
Unele toxicomanii pot antrena degradări organice, câteva dintre ele ducând pe
termen mai scurt sau lung la decăderea fizică şi mentală a individului.

Dependenţa este definită ca fiind o constrângere la luarea unui drog a cărui

suprimare provoacă o indispoziţie şi/sau tulburări fizice; dorinţă de a absorbi
periodic sau continuu o substanţă pentru a obţine din acest fapt o plăcere sau a
risipi o senzaţie de indispoziţie.

Clasificarea drogurilor după Lewin:

1. toxicele sedative ale spiritului (euphorica):opiul şi alcaloizii săi, cocaina;
2. toxice îmbătătoare (inebrinatia): alcool, etc;
3. toxice de iluzionare a simţurilor (phantastica): haşiş, mescalina;
4. toxice excitante (excitantia): cafeină, tutun.