Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Ecu PDF
Ecu PDF
ABSTRACT:
Unitatea electronică de control sau ECU este echipamentul cu cea mai dinamică
expansiune în industria auto. Clasificarea unităților electronice de control din punct de
vedere al arhiecturii software asigură posibilitatea de a dezvolta componentele software ca
aplicații deschise care se pot adapta ușor pentru diverse modele de autovehicule, nu doar
pentru un singur producator ci pentru mai mulți producători, permițând astfel o reducere
semnificativă a costurilor de cercetare, dezvoltare și implementare în producție.
Deoarece un autovehicul modern are peste 100 de sisteme electronice de comandă și
control, prin această lucrare s-a făcut o clasificare a unităților electronice de control din
punct de vedere a categoriilor de sisteme pe care le deservesc. Pentru fiecare categorie s-a
evidențiat structura arhitecturii software care intră în componența acesteia.
1. INTRODUCERE
2. INFORMAȚII
Din 1994 standardul OSEK/VDX oferă o interfaţă open pentru programarea aplicațiilor
– API, care făcând abstracție de hardware-ul folosit la bază facilitează proiectarea sistemelor
de operare în timp real. Standardul OSEK/VDX defineşte un modul pentru nucleul aplicației
(kernel) în timp real care este o interfață între software și hardware în care pot fi implementate
diverse modele software în module de memorie pe 8-biți sau pe 16-biți [10]. OSEK este
standardul german pentru sisteme deschise şi interfeţele corespondente pentru electronica auto
(Offene Systeme und deren Schnittstellen für die Elektronik im Kraftfahrzeug), iar VDX este
standardul francez pentru comunicare între sistemele componente (Vehicle Distributed
eXecutive).
Sistemele software dezvoltate pentru unitățile electronice de control sunt specifice
fiecarui model de autovehicul și se clasifica în următoarele categorii:
2. Sisteme ECU fără control asupra emisiilor de noxe includ sisteme electronice,
electrice și mecanice a căror funcționare nu au legatură cu emisiile de noxe, spre exemplu
unitatea centrală care controlează funcțiile electronice ale autovehiculului BSC (Body System
Control), modulul de control al unghiului de virare SAS (Steering Angle Sensor), modulul de
control al frânării BCM (Break Control Module), etc. [3]. Această clasă de sisteme ECU au
rolul de a controla modulele electronice, mecanice și hidraulice printr-un altgoritm de control
în timp real. Arhitectura software folosită de sistemele ECU fără control asupra emisiilor este
similară cu arhitectura software folosită de sistemele ECU cu control asupra emisiilor, având
aceeași structură software de bază diferențele apărând doar la nivelele critice de siguranță.
Arhitectura este compusă din nouă componente software care includ modulele:
User Interface Management este interfața cu utilizatorul care integrează şi prezintă
facilitățile oferite de către componentele modulului servicii în afişajul Infotainment;
Service este modulul servicii care permite adăugarea și instalarea de dispozitive
Infotainment suplimentare;
Intermediate Machine este modulul care asigură compatibilitatea dispozitivelor
hardware și portabilitatea produselor software folosite în sistemul Infotainment;
Native Machine este modulul care conține mecanismul de control pentru
caracteristicile hardware ale echipamentelor folosite;
Network Control este modulul de control al magistralei de comunicație;
OS in Real Time (RTOS) este sistemul de operare în timp real;
On – Board Diagnostic este modulul de diagnosticare internă;
Self Test este modulul de autotestare al echipamentelor hardware.
5. Sisteme ECU pentru diagnosticare externă (Off – Board Diagnostic Tester) definesc
un set de protocoale de comunicație folosite în diagnosticarea autovehiculului. Pe baza acestui
set de protocoale de comunicație sistemul ECU are rolul de server de diagnosticare
(Diagnostic Server), iar sistemul de diagnosticare extern are rolul de client de diagnosticare
(Diagnostic Client) [3].
Clientul de diagnosticare trimite o cerere de colectare de date către sistemul ECU şi
primește răspunsul de service de la serverul de diagnosticare. Testerul de diagnosticare se
conectează la magistrala de date a autovehiculului CAN, prin intermediul conectorului de
testare OBD şi interacţionează cu toate modulele sistemului ECU de la care colectează şi
raportează eventualele stări de avarie stocate în memoria internă. Interfaţa cu utilizatorul a
testerului de diagnosticare facilitează comenzile de diagnosticare și vizualizarea rezultatelor
[6].
Arhitectura este compusă din șapte componente software care includ modulele:
User Interface Management este modulul care primește cererea de service de la
utlizator și deschide o sesiune de diagnosticare (Diagnostic Session Service Control);
Vehicle Model Database este baza de date cu valorile standard despre parametrii și
caracteristicile tehnice ale autovehiculului;
OS in Real Time (RTOS) este sistemul de operare în timp real;
Diagnostic Sesion Service Control este sesiunea de diagnosticare şi serviciul de
control;
CAN Bus Transport este magistrala de trasport a datelor de la sistemul ECU către
testerul de diagnosticare extern;
CAN Bus Data Link este magistrala de legătură cu testerul de diagnosticare extern;
Wireless Adaptor asigură o conexiune radio la testerul de diagnosticare extern
folosind tehnologie Wi-Fi, Bluetooth sau ZigBee.
Diagrama arhitecturii software pentru aceste sisteme este prezentată în tabelul 4.
3. CONCLUZII
4. NOTĂ:
5. BIBLIOGRAFIE
[1] Bonnick, A., Automotive computer controlled systems diagnostic tools and techniques,
Butterworth - Heinemann Ed., Oxford, UK (2001), ISBN: 0-7506-5089-3;
[2] Bosch, R., CAN Specification version 2.0, Robert Bosch GmbH, Postfach 50, D-7000
Stuttgart 1, (1991);
[3] See, W.-B., Vehicle ECU Classification and Software Architectural Implications,
Technical report, Chia University, Taiwan, ROC, (2006);
[4] Schäuffele, J., Zurawka, T., Automotive Software Engineering Principles, Processes,
Methods and Tools, SAE International, Warrendale, (2005), ISBN-10 0-7680-1490-5;
[5] Website AUTOSAR: http://www.autosar. org/index.php?p=3&up=0&uup=0&uuup=0,
(2012);
[6] Website CIA-CAN: http://www.can-cia.org/index.php?id=can, (2012);
[7] Website FLEXRAY: http://www.flexray.com/index.php?sid=626170724d85f586fa4dbaa
594b0cb02&pid=94&lang=de, (2012);
[8] Website JASPAR: https://www.jaspar.jp/ english/guide/company.php, (2012);
[9] Website MOST: http://www.mostcooperation.com/technology/most-network/index.html,
(2012);
[10] Website OSEK/VDX: http://portal.osekvdx.org/index.php?option=com_content&task
=view&id=4&Itemid=3, (2012).