CONSIDERATII GENERALE ASUPRA CAILOR LEGALE DE ATAC

1. Notiunea si importanta cailor legale de atac

Evolutia istorica a sistemului cailor legale de atac a parcus mai multe etape semnificative pentru transformarile socio-politice in diferite etape.
La inceput regula rei iudicata pro veritate accipitur (lucru judecat se considera adevarat) a impus sentinte cu valoare de adevar absolut,
conceptia despre justitie avand la baza o gandire profund religioasa; in aceasta perioada existenta unor remedii procesuale pentru desfiintarea
hotararilor judecatoresti nici nu putea fi conceputa, justitia fiind considerata o expresie a divinitatii.

Laicizarea justitiei a creat posibilitatea acceptarii unor remedii impotriva hotararilor judecatoresti netemeinice si nelegale; la inceput
acestea se infatisau mai degraba ca veritabile actiuni in anulare, pentru ca nu presupuneau ierarhizarea instantelor judecatoresti, dar,
procedurile romane tarzii creaza organe distincte de jurisdictie, presupunand o ierarhizare, cu consecinte favorabile asupra modului de
reglementare a cailor de atac.

La romani, in perioada de trecere spre feudalism, precum si in epoca medievala, dreptul s-a confruntat in ceea ce priveste stabilitatea
hotararilor si valoarea lor de adevar, mai degraba cu un fenomen contrar, existand posibilitatea anularii unei hotarari pronuntate sub o domnie
anterioara decatre noul domnitor. Pe masura inaintarii in timp si apropierii de epoca moderna aceasta posibilitate a fost limitata pana la
disparitie, au fost create organe speciale pentru exercitarea functiilor judecatoresti si, dupa realizarea separatiei puterilor, s-a creat, in cele din
urma, incepand cu Regulamentele Organice (1831, 1832) un sistem de organe ierarhizate cu atributii de control, care a dobandit o forma stabila
si moderna, mai ales in perioada reformatoare a domniei Lui Cuza.

Fara indoiala, controlul hotararii judecatoresti pronuntate in prima instanta apare ca o necesitate din cele mai vechi timpuri. Pentru
aceasta, in decursul anilor s-a organizat in toate tarile un sistem legal al cailor de atac, permitandu- se in anumite conditii si desfiintarea
hotararilor irevocabile.

In dreptul procesual civil roman Codul din 1865 si Legea de Organizare a Inaltei Curtii de Casatie au consacrat un sistem al cailor de
atac care cuprindea doua cai ordinare (opozitia si apelul) si patru cai exraordinare(recursul, revizuirea, contestatia si actiunea recursorie)

Legea din 1929 pentru accelerarea judectii a redus campul de aplicare al opozitiei, iar Legea din 1943 a desfiintat aceasta cale de
atac.

In periada 1948-1952 sistemul cailor de atac din legislatia noastra procesuala a suferit modificari substantiale: recursul a fost
reglementat ca o cale ordinara de atac; dispozitiile privind apelul, recursul in interesul legii si recursul in anulare au fost abrogate; alaturi de
revizuire au fost introduse in Cod doua cai extraordinare de atac - contestatia in anulare si cererea de indreptare, care s-au numit ulterior recurs
in supraveghere si recurs extraordinar.

Prin Legea 59/1993 sistemul cailor de atac a fost din nou modificat, incercandu-se revenirea la sistemul anterior. In categoria cailor
ordinare de atac a fost inclus si recursul (critica: conditii, motive, nu e suspensiv de executare; de regula vizeaza numai nelegalitatea, deci nu
provoaca un control complet al hotararii).

Acte normative de data recenta: O.G. nr. 138/2000 (aprobata prin Lg. 32/2001)si O.G. nr.59/2001 au adus modificari semnificative si
novatoare sistemului legal al cailor de atac: recursul a fost calificat, in mod firesc, drept o cale extraordinara de atac; la judecata in apel a fost
limitata in mod substantial posibilitatea reluarii ciclului jurisiditional dupa anularea primei hotarari; a fost suprimat motivul de recurs care viza
netemeinicia hotararii atacate; s-a introdus un nou aliniat la recursul in anulare etc (explica, da cateva exemple pe text).

O caracteristica comuna a cailor legale de atac rezida in aceea ca ele se adreseaza, de regula, instantelor ierarhic superioare. In
acest fel se realizeaza un control judiciar eficient asupra hotararilor judecatoresti pronuntate de judecatorii de la instantele inferioare. Numai in
anumite circumstante exceptionale se poate reveni asupra solutiei de catre aceeasi instanta care a pronuntat hotararea atacata, prin intermediul
cailor de retractare (ex). De aceea, in doctrina se afirma ca in dreptul modern controlul judiciar se intemeiaza pe principiul organizarii
ierarhice a instantelor judecatoresti.

Justificarea cailor de atac se releva astfel sub mai multe aspecte:

- judecata in caile de atac reprezinta controlul exercitat de instantele competente asupra unei judecati precedente, despre care se pretinde
ca nu si-a atins finalitatea;

- judecata in caile de atac se justifica si pe considerentul ca nu toate elementele cauzei se cunosc intotdeauna la prima instanta; ele se pot
descoperi mai tarziu, dupa ce prima judecata a fost finalizata;

- prin intermediul cailor de atac se realizeaza si functia de indrumare a instantelor superioare fata de cele inferioare. Art. 315 C. proc.civ.
dispune ca." In caz de casare, hotararile instantei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru judecatorii fondului".

Existenta cailor legale de atac constituie pentru parti o garnatie a respectarii drepturilor lor fundamentale si le confera posibilitatea de a solicita
remedierea eventualelor erori judiciare. Pe de alta parte, instituirea cailor legale de atac este de natura sa garanteze si calitatea actului de
justitie, judecatorii fiind obligati sa-si respecte indatoririle lor, indeosebi acelea privitoare la impartialitate si cunoasterea temeinica a legilor: atat
a celor de drept material, cat si a celor de procedura.

2. Controlul judiciar si controlul judecatoresc

Asa cum am aratat inca din cursurile introductive, in sistemul nostru judiciar instantele judecatoresti exercita un control de legalitate si
temeinicie nu numai asupra hotararilor judecatoresti, ci si asupra unor hotarari pronuntate de alte organe cu activitate jurisdictionala si uneori
chiar asupra unor acte administrative obisnuite, fara caracter jurisdictional. Fata de aceasta imprejurare, in doctrina s-a ridicat problema daca
situatiile de control a unor hotarari pronuntarte de organe din afara sistemului judiciar se incadreaza in sfera controlului judiciar.

Pentru a oferi un raspuns corect trebuie sa definim notiunea de control judiciar. Astfel, controlul judiciar este considerat a fi dreptul si
obligatia pe care le au in cadrul unui sistem judiciar instantele judecatoresti superioare de a verifica , in conditiile si cu procedura stabilita de
lege, legalitatea si temeinicia hotararilor pronuntate de instantele judecatoresti inferioare lor si de a casa acele hotarari ce sunt gresite sau de a
le confirma pe cele ce sunt legale si temeinice.

De multe ori insa, institutia este folosita intr-un sens mai larg, incluzand si situatiile in care controlul vizeaza hotararile organelor din
afara sistemului judicar sau acte administrative obisnuite. Pentru a se evita aceste confuzii, doctrina de data recenta propune limitarea sensului
notiunii de control judiciar la definitia data mai sus - controlul exercitat in interiorul sistemului judicar de catre instantele superioare asupra
hotararilor pronuntatre de catre instantele inferioare; si definirea unei institutii procesuale distincte - controlul judecatoresc.

Controlul judecatoresc este definit ca fiind controlul ce se exercita de catre instantele judecatoresti asupra hotararilor organelor de
jurisdictie administrativa ori asupra unor acte administrative emise de organe care nu fac parte din sistemul instantelor judecatoresti.

Prin urmare, desi cele doua notiuni se aseamana prin insasi finalitatea lor - realizarea controlului de catre instantele judecatoresti dupa o
procedura prestabilita de lege, ele raman notiuni distincte, putand evidentia diferente semnifictative:

- Prin controlul judiciar se controleaza hotarari judecatoresti (acesta are, deci, un caracter omogen), in timp ce pe calea controlului
judecatoresc se exercita controlul asupra unor acte ce emana de la organe ce nu fac parte din sistemul judicar (ex: procesele-verbale de
contraventie - numeroase organe)(control eterogen).

- Controlul judicar se declanseaza prin intermediul cailor legale de atac : apel, recurs, recurs in anulare, in schimb controlul judecatoresc se
declanseaza prin mijloace procedurale specifice, spre exemplu: contestatia, plangerea. Controlul judecatoresc pe cale de actiune se realizeaza
de judecatorii, tribunale si curti de apel. In unele situatii, controlul judecatoresc se poate declansa si pe calea recursului, in cazurile prevazute de
art.4 din Lg.29/1990, cand se ataca in fata sectiei de contencios administrativ acte administrative jurisdictionale, dupa epuizarea cailor
administrativ-jurisdictionale.

Mijlocul procedural al actiunii poate fi folosit nu numai in materia contenciosului administrativ, ci si in alte cazuri determeniate de lege. Spre
exemplu, art.100 alin.1 Lg. 36/1995 reglementeaza actiunea in anularea actelor notariale; art.364 C. proc. civ. reglementeaza actiunea in
anularea hotararii arbitrale.

(Ex: - control realizat de judecatorie , se pronunta o hotarare in ultima instanta, susceptibila de recurs

- control realizat de catre judecatorie care pronunta o hotarare nedefinitiva

- control realizat de tribunal sau de curtea de apel ca instante de fond, hotararile fiind susceptibile numai de recurs: contencios-
administrastiv

- control exercitat exclusiv de Tribunalul Municipiului Bucuresti pe calea recursului: art.56 Lg.64/1994 in materie de inventii; art.25
dinLg.129/1992 in materia modelelor si desenelor industriale

- control exercitate de Curtea Suprema de Justitie, prin intermediul recursului)

3. Clasificarea cailor legale de atac

In doctrina au fost folosite mai multe criterii pentru clasificarea cailor legale de atac. Le vom preciza in continuare pe cele mai semnificative.

1. Dupa conditiile de exercitare a cailor de atac acestea se impart in cai ordinare si cai extraordinare de atac.

Caile ordinare de atac - sunt acelea care pot fi exercitate de catre oricare din parti si pentru orice motiv (titlul IV, cartea aII-a apelul,
singura cale ordinara de atac in legislatia noastra procesual civila); nu este necesar ca un text sa prevada expres posibilitatea utilizarii caii de
atac respective, dar daca se doreste suprimarea acesteia, trebuie sa existe o dispozitie legala expresa in acest sens (ex. art.282¹)

Caile extraordinare de atac - sunt acelea care pot fi exercitate numai in conditiile si pentru motivele strict determinate de lege (titlul
V, cartea a II-a): recursul, contestatia in anulare, revizuirea, recursul in interesul legii si recursul in anulare.

Punctul de legatura intre caile exraordinare de atac il reprezinta conditiile restrictive in care ele pot fi exercitate (in principal aceste
conditii restrictive se refera la motivele pentru care aceste cai pot fi exercitate - ex: revizuirea, citeste , art. 322; se mai pot referi la persoanele
care le pot exercita: recursul in anulare: 330, instantele competente a le solutiona - recursul in interesul legii: 329).

Recursul in interesul legii ofera insa o nota particulara fata de celelalte cai extraordinare de atac pentru ca exercitarea sa nu este
limitata la anumite motive, doar daca anumite chestiuni de drept au primit o solutionare diferita din partea instantelor judecatoresti. O parte a
doctrinei considera ca aceasta cale de atac nu ar trebui inclusa in categoria cailor extraordinare de atac, ci intr-o categorie distincta, pentru ca
ea nu are efecte utile pentru parti, ci are doar rolul de a asigura o practica unitara(art.329 alin. ult.).
 Importanta practica a acestei clasificari vizeaza urmatoarele aspecte:

- executarea silita a hotararii care se ataca este suspendata de drept pe durata termenului in care poate fi exercitata calea de atac ordinara,
precum si pe timpul judecarii acesteia, in vreme ce exercitarea cailor extraordinare de atac nu are acest efect; in unele cazuri legea prevede
posibilitatea suspendarii, la cererea partii interesate(art. 300, 319¹);

- cat timp este deschisa calea de atac ordinara nu se poate recurge la o cale extraordinara de atac, in principiu insa, caile de atac
extraordinare se pot folosi concomitent (- ex: contestatia in anulare si revizuirea, explica: motive diferite);

- in unele situatii, calea de atac extraordinara devine inadmisibila, daca partea interesata putea sa invoce motivul respectiv prin intemediul
caii ordinare de atac, dar nu a facut-o (ex: daca a expirat terenul de apel, hotararea devine nu numai definitiva, dar si irevocabila, astfel incat ea
nu va mai putea fi atacata cu recurs - art.377; nelegalitatea procedurii de citare pentru ziua cand s-a judecat pricina si necompetenta instantei
nu pot fi invocate direct pe calea contestatiei in anulare, partea interesata fiind obligata sa valorifice aceste motive anterior prin intermediul
apelului si al recursului - 317).

2. Dupa instanta competenta a se pronunta asupra cailor de atac acestea se impart in cai de atac de reformare si cai de
atac de retractare.
Caile de atac de reformare - sunt considerate acelea care se solutioneaza de catre o instanta superioara celei care a pronuntat
hotararea: apelul, recursul, recursul in anulare.

Caile de retractare - sunt de competenta instantei care a pronuntat hotararea atacata: contestatia in anulare si revizuirea.

Desi aparent nu ar fi normal ca aceeasi instanta sa judece si calea de atac exercitata impotriva propriei hotarari, trebuie precizat ca
prin caile de atac de retractare se invoca imprejurari limitativ prevazute de lege care nu au fost avute in vedere la pronuntarea hotararii atacate
(ex.). astfel incat, instanta nu isi controleaza propria hotarare, ci judeca uneloe aspecte noi.

3. Dupa intinderea atributiilor instantei competente sa se pronunte asupra cailor de atac exista:

Cai de atac devolutive - acelea care pot reedita judecata in fond, fara restrictii in privinta administrarii probelor. Aceasta se
realizeaza insa numai in limita a ceea ce s-a solicitat prin actiune si in limita a ceea ce formeaza obiectul caii de atac (detalii la apel). Singura
cale de atac devolutiva in dreptul nostru procesual civil este apelul. El permite o noua rejudecare a pricinii atat sub aspectul problemelor de fapt,
cat si asupra dezlegarii date problemelor de drept. In conditiile art.304¹ si recursul are un caracter devolutiv (citeste, nuanteaza - procedura
ramane cea de la recurs, numai inscrisuri).

Cai de atac nedevolutive - nu presupun o rejudecare a fondului pricinii.

Referitor la acestea, caracterul nedevolutiv se raporteaza la calea de atac propriu-zisa, iar nu la rejudecarea pricinii ca efect al
admiterii caii de atac respective (ex: admiterea recursului poate conduce la casarea hotararii - art.312 al.2,3 si implica, in continuare,
rejudecarea fondului; admiterea unei cereri de revizuire pentru majoritatea motivelor din art.322 conduce la rejudecarea fondului; la fel
admiterea unei contestatii in anulare duce la anularea hotararii atacate si la rejudecarea fondului).

4. Dupa sfera persoanelor care au dreptul sa exercite o anumita cale da atac:

Cai de atac comune - cand acest drept apartine partilor de la judecata in prima instanta sau procurorului;

Cai de atac speciale - dreptul este recunoscut numai unui anumit subiect de drept. Au acest caracter recursul in interesul legii si
recursul in anulare care pot fi exercitate numai de catre Procurorul General al Parchetului de pe langa Curtea Suprema de Justitie.

5. In functie de efectele pe care le produce declararea caii de atac asupra posibilitatii de punere imediata in executare a
hotararii:

Cai de atac suspensive - declararea caii de atac suspenda de drept posibilitatea executarii silite a hotararii. In sistemul procesual in
vigoare numai apelul se infatiseaza ca o cale suspensiva de executare.

Cai de atac nesuspensive de executare- declararea caii de atac nu suspenda de drept executarea. Astfel de cai de atac sunt
recursul, recursul in anulare, contestatia in anulare si revizuirea. Prin exceptie de la aceasta regula , in situatiile prevazute de art. 300 alin.1,
recursul este suspensiv de executare (citeste). Instanta poate dispune motivat, in general cu obligatia pentru partea care a cerut-o de acordare
a unei cautiuni, suspendarea executarii silite si in alte cazuri decat cele aratate anterior.

4.Reguli comune privitoare la instituirea si exercitarea cailor legale de atac

1. Legalitatea cailor de atac

In afara cailor de atac prevazute de legenu se pot folosi alte mijloace procedurale in scopul de a se obtine reformarea sau retractarea unei hotarari judecatoresti .

2. Ierarhia cailor de atac

Principiul ierarhiei cailor de atac decurge din modul de organizare a instantelor judecatoresti intr-un sistem piramidal . Aceasta inseamna ca , ca in principiu , nu se poate
exercita o cale extraordinara de atac atata timp cat partea are la dispozitie o cale ordinara de atac .

3. Unicitatea dreptului de a exercita o cale de atac

 Dreptul de a exercita o cale de atac este , in principiu, unic si se epuizeaza odata cu exercitarea lui . Aceasta inseamna ca nimanui nu-i este ingaduit de a uza de doua ori
de una si aceeasi cale de atac. In caz contrar, exceptia puterii lucrului judecat va putea fi invocata de cel interesat sau de instanta din oficiu spre a anihila calea de atac
inadmisibila . Unicitatea cailor de atac vizeaza insa numai caile ordinare de atac, nu si cele extraordinare . Datorita specificului cailor extraordinare de atac acestea pot fi
exercitate in unele cazuri , in mod repetat ( calea revizuirii ).

4. Neagravarea situatiei partii in propria cale de atac

Doctrina si practica judiciara a considerat in mod constant ca acest principiu se aplica si in materie civila pentru identitate de ratiune .

Prin urmare, aplicarea acestui principiu in procesul civil face imposibila inrautatirea situatiei partii in propria sa cale de atac .
CAILE LEGALE DE ATAC

Caile de atac sunt mijloace sau remedii juridice procesuale prin intermediul carora se poate solicita verificarea legalitatii si temeiniciei hotararilor judecatoresti si in final
remedierea erorilor savarsite .

Caile de atac reprezinta tocmai acele mijloace procedurale care fac posibila exercitarea controlului judiciar .

Controlul judiciar este definit ca fiind „dreptul si obligatia pe care le au in cadrul unui sistem judiciar instantele judecatoresti superioare de a verifica, in conditiile si cu
procedura stabilita de lege, legalitatea si temeinicia hotararilor pronuntate de instantele judecatoresti inferioare lor si 343g66d de a casa sau modifica acele hotarari ce sunt
gresite sau de a le confirma pe cele ce sunt legale si temeinice ” .Intr-o formula de sinteza , conchid aceiasi autori, controlul judiciar este ” controlul exercitat de instantele
superioare asupra actelor de jurisdictie ale instantelor inferioare ”.

Ne aflam cu alte cuvinte in prezenta unui control omogen, iar nu eterogen cum se intampla in cazul controlului judecatoresc . Acesta din urma este definit ca acel
control ce se exercita de instantele judecatoresti asupra hotararilor organelor de jurisdictie administrativa ori asupra unor acte administrative emise de organe care nu fac parte
din sistemul instantelor judecatoresti .

Clasificarea cailor legale de atac

1 Cai ordinare si cai extraordinare de atac

Caile ordinare de atac sunt acelea cate pot fi exercitate de oricare dintre parti si pentru orice motiv . Sunt incluse in aceasta categorie, de legiuitor, apelul si recursul.

Caile extraordinare de atac sunt acelea care pot fi exercitate numai in conditiile si pentru motive strict determinate de lege .Sunt incluse in aceasta categorie
contestatia in anulare , revizuirea, recursul in interesul legii si recursul in anulare .

2. Cai de atac de reformare si cai de atac de retractare

Caile de atac de reformare sunt considerate acelea care se solutioneaza de o instanta superioara spre a declansa controlul judiciar .Sunt considerate cai de atac de
reformare apelul, recursul si recursul in anulare . In schimb, caile de retractare sunt de competenta instantei care a pronuntat hotararea atacata . Fac parte din aceasta din
urma categorie contestatia in anulare si revizuirea .

3. Cai de atac devolutive si cai de atac nedevolutive

Caile de atac devolutive sunt acelea care pot judecat in fond . Calea de atac devolutiva tipica este apelul . Celelalte cai de atac au un caracter nedevolutiv ,caci ele
nu pot determina, in principiu, o noua judecata in fond . In aceasta categorie se includ recursul si recursul in interesul legii .

4. Cai de atac comune si cai de atac speciale

Criteriul acestei distinctii vizeaza dreptul de a exercita caile de atac . Cand acest drept apartine partilor sau procurorului ne aflam in prezenta unei cai de
atac comune . Cand un atare drept este recunoscut unui subiect de drept ne aflam in prezenta unei cai de atac speciale .

5. Cai de atac suspensive si cai de atac nesuspensive de executare

Aceasta distinctie se face in functie de efectele e care le produce declararea caii de atac asupra posibilitatilor de declansare imediata a executarii silite . In sistemul
procesual in vigoare numai apelul se infatiseaza ca o cale suspensiva de executare . Recursul, recursul in anulare , contestatia in anulare si revizuirea sunt cai de atac
nesuspensive de executare .

Reguli comune privitoare la instituirea si exercitarea

cailor legale de atac

1. Legalitatea cailor de atac

In afara cailor de atac prevazute de legenu se pot folosi alte mijloace procedurale in scopul de a se obtine reformarea sau retractarea unei hotarari judecatoresti .

2. Ierarhia cailor de atac

Principiul ierarhiei cailor de atac decurge din modul de organizare a instantelor judecatoresti intr-un sistem piramidal . Aceasta inseamna ca , ca in principiu , nu se poate
exercita o cale extraordinara de atac atata timp cat partea are la dispozitie o cale ordinara de atac .

3. Unicitatea dreptului de a exercita o cale de atac

Dreptul de a exercita o cale de atac este , in principiu, unic si se epuizeaza odata cu exercitarea lui . Aceasta inseamna ca nimanui nu-i este ingaduit de a uza de doua ori
de una si aceeasi cale de atac. In caz contrar, exceptia puterii lucrului judecat va putea fi invocata de cel interesat sau de instanta din oficiu spre a anihila calea de atac
inadmisibila . Unicitatea cailor de atac vizeaza insa numai caile ordinare de atac, nu si cele extraordinare . Datorita specificului cailor extraordinare de atac acestea pot fi
exercitate in unele cazuri , in mod repetat ( calea revizuirii ).

4. Neagravarea situatiei partii in propria cale de atac

Doctrina si practica judiciara a considerat in mod constant ca acest principiu se aplica si in materie civila pentru identitate de ratiune .

Prin urmare, aplicarea acestui principiu in procesul civil face imposibila inrautatirea situatiei partii in propria sa cale de atac .