4.1.

2 Dreptul de proprietate

Potrivit Codului civil: "Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura si a

dispune de un lucru in mod exclusiv si absolut, insa in limitele determinate de lege".
Pentru a putea constitui exercitiul unor drepturi, actele persoanei trebuie sa fie
recunoscute, sau sa nu fie interzise de lege, intrucat un act contrar legii nu se poate
constitui, din punct de vedere juridic, exercitiul unui drept.
Dreptul subiectiv este o prerogativa a activitatii individuale, in virtutea caruia
subiectul unui raport juridic poate actiona in limitele permise de lege.
Drepturile civile ale persoanelor fizice si juridice, in raport cu sfera persoanelor
obligate si in functie de continutul obligatiilor corespunzatoare, sunt:

- drepturi absolute;
- drepturi relative.

Drepturile absolute sunt acele drepturi carora le corespunde obligatia generala

negativa a tuturor persoanelor de a se abtine de la incalcarea lor.
Din categoria drepturilor absolute fac parte: drepturile personale nepatrimoniale,
cum sunt dreptul la nume, dreptul la integritatea persoanei, la onoare, etc.; drepturi ce
deriva din raporturile de familie; drepturile de autor si inventator; dreptul de prorpietate
precum si celelalte drepturi reale.
Drepturile relative sunt acele drepturi carora le corespunde obligatia uneia sau a
unor persoane determinate, de a da, de a savarsi sau de a se abtine de la anumite acte
sau fapte juridice.
Aceste drepturi opereaza numai in privinta subiectului obligat sau a subiectelor
obligate.
Acestea sunt toate drepturile ce se nasc din contracte.
O alta clasificare a drepturilor se poate face dupa continutul lor economic, astfel:

- drepturi patrimoniale;
- drepturi nepatrimoniale.

Drepturile patrimoniale sunt acele drepturi care au un continut economic, oferind

posibilitatea unei evaluari banesti.
Drepturile nepatrimoniale sunt acele drepturi care nu au un continut economic, cum sunt
cele legate de persoana omului.
Drepturile patrimoniale se impart in:

- drepturi reale;
- drepturi de creanta.

Drepturile reale sunt acele drepturi patrimoniale pe care titularii lor le exercita direct
asupra lucrurilor, fara concursul altor persoane.
Drepturile reale se impart la randul lor in:

- drepturi reale principale;

- drepturi reale accesorii.

Din categoria drepturilor reale principale fac parte: dreptul de proprietare, dreptul de
superficie, dreptul de uzufruct, uz si abitatie, dreptul de servitute.
Din categoria drepturilor reale accesorii fac parte: ipoteca, privilegiile si amanetul.
 Sunt denumite drepturi reale accesorii deoarece servesc drept garantie reala unor
drepturi de creanta.
Drepturile de creanta sunt acele drepturi patrimoniale in baza carora subiectul activ
numit creditor poate pretinde subiectului pasiv, numit debitor ca acesta sa dea, sa faca
sau sa nu faca ceva.
Drepturile civile ale persoanelor fizice si juridice sunt recunoscute si ocrotite atat de
Constitutie cat si de Codul civil, in scopul satisfacerii intereselor acestora in acord cu
interesul general al statului.