UN ŞMECHER LA LECŢIE

VA TREBUI SĂ FACEŢI NEAPĂRAT şi cît mai degrabă cunoştinţă cu

Matei.T i l i c ă , c u m î i s p u n c o l e g i i . Ş i n a p e n t r u c ă
băiatul, după cum singuri veţi putea judeca, ar
avea ceva extraordinar sau măcar deosebit în
fiinţa lui;statură potrivită, potrivit de gras,
n a s , g u r ă , f r u n t e p o t r i v i t ă , p o t r i v i t d e curat (de
murdar, aş fi ispitit mai curînd să spun, dar se înţelege
că murdăria
nu e niciodată potrivită) etc. Cu toate acestea,
repet, căutaţi de-i fa ceţicunoştinţă. N-o să-1
uitaţi curînd, vă asigur. Dar pentru asta trebuie
s ă - l vedeţi scos la lecţie.Da, să-l vedeţi ieşind din
fundul clasei la tablă, rotindu -şi ochii, rugător, printre
bănci: —Ce avem, mă? Ce avem?Apoi, oprindu-se
zîmbitor în faţa profesorului:
—
Ah, ce bine îmi pare că m-aţi scos! Şi în aceeaşi
f r a c ţ i u n e de s e c u ndă , î n to r c î nd u - s e de s p e r a t s p r e c l a s ă : —
Nu mă lăsaţi, mă! Nu mă lăsaţi!
Ei, Matei, ce lecţie am avut pentru azi? se aude
î n t r e b a r e a profesorului.T i l i c ă s e t r a g e p e n e s i m ţ i t e l i n g ă
prima bancă şi-i izbeşte colegului talpacu călcîiul: —
Suflă,mă!Apoi, privind cu nevinovăţie
d r e p t î n o c h i i p r o f e s o r u l u i : N-am înţeles
întrebarea, tovarăşe profesor. Su-flă! — C e t i t l u a r e
lecţia de a z i ? B ă i a tu l în c h ide o c h i i, s tr îng e d in
p um n i, tr o p ă ie , o f te a z ă : —
Nu pot să zic, tovarăşe profesor, e un nume încurc
a t . . . Profesorul arată cu capul o fată scoasă şi ea la
lecţie.
Despre Vasile Lupu, răspunde aceasta.
A ş a a m v r u t s ă s p un ş i e u! ţ îş ne ş te b ă ia t u l, b ir u i nd, î n c e le d
i n u r m ă , nefericitul lapsus.
Unde a domnit Vasile Lupu?
M a i p une ţi - m i o da tă î n tr e b a r e a , to va r ă ş e p r o f e s o r . N - a m
î n ţe le s - o
b ine . . . s e r o a g ă c u u m i l i n ţ ă T i l i c ă , a p o i , d u p ă c e î n t r
e b a r e a a f o s t r e p e t a t ă , r ă s p un de c u s ig u r a nţ ă : V a s i le
Lupu a domnit în... ah! îşiî n g h i o n t e ş t e p e f u r i ş v e c i n a .
N u p o t s ă z i c . . . î m i s t ă p e l i m b ă . . . —În Moldova,
răspunde fata.
Tot aşa am vrut să zic şi eu!
— Cînd?
La una mie şase sute treizeci şi... începu fata.- N u
tu, să spună M a t e i . - Eu? Vasile Lupu a
domnit la una mie şase sute treizeci si...
si... setrage de ciuful frizurii, privind printre
de g e te încla s ă . Ce tot spune ăla din fund? Parcă şa
s e . . . p a r c ă ş a p t e . . . - E i ? — L a una m ie ş a s e s ute tr e iz e c i şi
— a da ug ă de - a b i a îng ă i m a t — şi aşpte. — Cît? — 0 m ie ş a s e s ute
t r e iz e c i ş i ş a p s e . — A a v u t r ă z b o a ie ? — N u . . . A a v u t . — A
avut, sau n-a avut?
Nnnn... a avut... îmbolmăjeşte băiatul afirmaţia cu
o m î r î i a l ă v a g n e g a t i v ă . — Ş i c i ne e r a d o m n în M un te n ia ?
în Muntenia era domn... începe el avîntat, şi se
o p r e ş t e r ug ă to r : N-am î nţe le s în t r e b a r e a , to v a r ă ş e
p r o f e s o r . P r o f e so r u l o r e p e tă s i la b is in d, p a r c ă s c o s di n
s ă r i te . — A , d a . . . î n M u n t e n i a e r a d o m n a l M u n t e n i e i ,
ş t i u t o v a r ă ş e p r o f e s o r , da r n u p o t s ă z ic . E un n um e
î n c u r c a t. Ţ î ţ î i e şi bîţîie din
picior, trăgînd discret de mînecă pe fetiţa ce
r i d i c ă mîna. — î l chema ca şi pe tine, îl ajută
profesorul.
—
Aşa am vrut să spun şi eu, se repede înaripat
băiatul. în Muntenia era domn... Tilică
Vodă!Profesorul înmoaie tocul în cerneală. — T r e c i l a
l o c . N o t a t r e i . B ă i a t u l s e a g a ţ ă d e t a b l ă , j i g n i t . —Mai
întrebaţi-mă, tovarăşe profesor. Eu am învăţat...d a r m - a m
încurcat la denumirile mai grele... --
Denumiri grele? Dar pe voievodul Munteniei - ţi-
ams p u s - î l c h e m a c a ş i p e t i n e , M a t e i . - Ş t i u , d a r
m-aţi încurcat, bombăne băiatul cu
lacrimi in o c h i . C e - s eu de vină? Poate
dumneavoastră nu ştiţi, dar mie băieţii aşa îmi
z i c e . Î n loc de Matei... Tilicăăă!