Amiaza de vara - Demostene Botez

Trece soarele prin mine ca prin geam.

Ce mai sunt? Ce mai am?
Ce-am ramas?
Inima �mi bate, mecanic, ca un ceas.

C�te veacuri oare au trecut

De c�nd stau �n soare fara g�nd?
Oare-s eu acela de la �nceput
Ce-a ramas aicea, ezit�nd?

Sau lumina asta de la soare,

Sc�nteind �n ochi ca pe izvoare,
Ma petrece �nspre negre locuri,
Desfac�nd �n clipe albe veacuri.

Prin tacerea cea de foc a dupa-amiezii,

Eu cu ochii-abia deschisi, ca huhurezii,
Vad cum timpul sta pe loc de mult
Si ca pe un vuiet departat l-ascult.

Viata dormiteaza germin�nd,

Si o simt �n jur, universala,
�ntr-o nesf�rsita oboseala
Si-n absenta ultimului g�nd.

Si ram�n si eu uitat de toate

Si de mine �nsumi tot, uitat,
Rar clipind, cu capul aplecat,
Ca oricare alta vietate