FUNDAŢIA ACADEMICĂ ALUMNI A CNMB

Program Management educaţional

LUCRARE ABSOLVIRE

Conflictul educațional
Liceul Teoretic ”George Călinescu”, Constanța

Coordonator grupă,

Prof. Irinela NICOLAE

Coordonator lucrare,

Prof.

Absolvent,
Prof. Adriana Nicoleta Argatu

-Constanţa – 2016

1
MOTTO:

Conflictele fac parte integrantă din natura umană şi deci nu pot fi evitate în totalitate.

2
CUPRINS

PARTEA I: TEORIE ȘI LEGISLATIV ………………………………………… 4

Definiție, clasificare, cauze …………………………………………………….. 4

Exemple de conflicte …………………………………………………………… 9

Măsuri legislative ………………………………………………………………. 10

PARTEA II: PE SCURT SAU PE ÎNȚELESUL TUTUROR ………………….. 11

Conflictele? Rezolvare sau amânare? ………………………………………… . 11

Informațiile și părinții …………………………………………………………. 12

Studiu de caz ………………………………………………………………….. 14

Bibliografie …………………………………………………………………… 15

3
 PARTEA I
TEORIE ȘI LEGISLATIV

Definiție, clasificare, cauze

Conflictul, ca formă de interacţiune între fiinţe, este prezent în întreaga organizare a lumii
vii, dar oamenii sunt singurele fiinţe de pe pământ care intră în conflict unii cu alţii şi din alte
motive decât cele legate de supravieţuire.
Şcoala, ca subsistem al sistemului social nu poate evita conflictele. În cadrul unităţilor de
învăţământ pot apărea 3 tipuri de conflicte:
1. conflicte între salariaţii şcolii,
2. conflicte între elevi şi
3. conflicte între personalul şcolii (mai ales cel didactic) şi beneficiarii primari şi
secundari ai educaţiei, adică elevii şi părinţii acestora.
Dacă în trecut nu existau decât foarte puţine conflicte între elevi şi cadrele didactice sau
între cadrele didactice şi părinţii elevilor, în prezent, situaţia s-a schimbat în mod radical.
Cele mai des întâlnite conflicte sunt cele din categoria a doua, dar în ultimul deceniu se
constată şi o înmulţire a celor din categoria a treia.
Cauzele acestor conflicte sunt multiple şi pot fi clasificate în :
1. Cauze care ţin de evoluţia societăţii umane în ansamblu:
1.1 Majoritatea cercetătorilor în domeniul inteligenţei umane afirmă că pe măsură ce se
dezvoltă tehnologia, inteligenţa majorităţii oamenilor scade. Acest lucru se datorează faptului că
nu mai avem nevoie de atât de multă inteligenţă pentru a supravieţui. De fapt, oamenii nu sunt
chiar atât de inteligenţi pe cât se cred.
Dovezi:
 Numărul mare de războaie care au avut loc în istorie, aproximativ 14 600 în 5 500 de
ani de istorie scrisă ceea ce înseamnă o medie de cca 3 războaie pe an. Chiar în momentul de faţă
au loc războaie în Ucraina, Siria, Irak, Libia, Nigeria,
 Prin acţiunile lor lipsite de orice responsabilitate la adresa naturii, omenirea îşi distruge
propria casă, ceea ce numai semn de inteligenţă nu poate fi.

4
 1.2 Societatea de consum impusă astăzi ca model socio-economic şi cultural global
dezumanizează şi îmbolnăveşte masele largi ale populaţiei prin metode ca nesiguranţa vieţii şi
promovarea imoralităţii şi degradării umane prin : alcoolism, consum de droguri, sexualitate
exacerbată, epuizarea şi îmbătrânirea prematură a cetăţenilor ( datorită supramuncii în condiţii de
concurenţă crâncenă), polarizează excesiv bogăţiile lumii, epuizează rapid resursele Terrei şi
poluează masiv, astfel că pune în pericol viaţa generaţiilor viitoare.
Valori ca: umanism, solidaritate, pace etc. nu-şi mai au locul în noua ordine capitalistă
globală, care pune la bază profitul cu orice preţ (mergând până la lichidarea fizică a milioane de
oameni fie prin declanşarea unor războaie pentru resurse purtate în numele ”democraţiei şi
libertăţii”, războaie care îmbogăţesc şi mai mult pe marii afacerişti, fie prin menţinerea Lumii a
III-a într-o stare cronică de subdezvoltare, cauzată între altele tocmai de acest neoimperalism
occidental).
1.3 La nivel mondial se constată o criză majoră a educaţiei. Învăţământul obligatoriu a
fost introdus în epoca industrializării şi a avut ca scop producerea de forţă de muncă necesară
noilor domenii economice. Ori în prezent, în epoca computerizării şi robotizării, o 2 numeroasă
forţă de muncă educată nici nu mai este necesară şi nici de dorit de către elitele lumii. Ba
dimpotrivă, se urmăreşte crearea unor oameni de tip robot. De aceea, asistăm la nivel global la
măsuri în direcţia reducerii accesului la educaţie.

2. Cauze care ţin de evoluţia societăţii româneşti postdecembriste.

2.1. Corupţia şi goana după îmbogăţire rapidă au devenit endemice. Cultul averii,
indiferent de modul în care este dobândită şi concepţia că totul se vinde şi se cumpără au
acaparat conştiinţele unui număr din ce în ce mai mare de compatrioţi ai noştri.
2.2. Legile ineficiente care în loc să înfăptuiască dreptatea îi favorizează mai mult pe
infractori decât pe oamenii cinstiţi.
2.3. Slăbirea familiei şi coeziunii sociale datorate libertinajului sexual, legalizării
avorturilor şi diferenţelor de avere.
2.4. Rolul şcolii în societate a scăzut. Educaţia nu mai este văzută ca un mijloc de
propulsie socială. Prin intermediul mass-mediei se induce în tânăra generaţie ideea că cel mai
important lucru în viaţă nu este să ştii carte ci să ai bani, obţinuţi, indiferent prin ce mijloace.
Însuşi idealul de viaţă al actualei generaţii s-a schimbat. Idealul de viaţă al unui copil născut în

5
comunism era să meargă la şcoală, să înveţe cât poate, să obţină un servici, o locuinţă, să-şi
întemeieze o familie, să-şi crească copii şi să iasă la pensie liniştit. Idealul de viaţă al copiilor
actuali este să se distreze cât mai mult, să aibă bani (dacă se poate fără servici) iar dacă obţin un
servici să muncească cât mai puţin şi să câştige cât mai mult.
2.5. Nivelul de educaţie al românilor a cunoscut un declin continuu după 1989. Mai mult
de jumătate dintre adulţii României de azi nu citesc nici măcar o carte după ce termină şcoala.

3. Cauze generate de organizarea defectoasă a sistemului de învăţământ.

3.1 Subfinanţarea cronică a învăţământului. Deşi Legea Educaţiei prevede ca în fiecare an
să se acorde educaţiei un procent de minim 6 % din PIB, acest lucru nu s-a întâmplat niciodată.
Salariile cadrelor didactice sunt printre cele mai mici din economie, media coeficientului de
ierarhizare fiind de 2,80 dintr-un total de 12 .
Salariile demotivante produc o serie de efecte negative:
 Multe cadre didactice abandonează sistemul căutând joburi mai bănoase şi chiar emigrând în
străinătate, fapt ce produce o „scurgere de creiere” cu efect negativ asupra evoluţiei de ansamblu
a societăţii româneşti.
 Multe cadre didactice se ocupă şi cu alte activităţi în afara celor de la catedră fapt ce afectează
negativ procesul de învăţământ
3.2 Aşa cum este organizat în momentul de faţă sistemul de învăţământ românesc
promovează neştiinţa, risipa, birocraţia şi interesele.
Dovezi:
 Modernizarea unor şcolii urmate în anul următor de desfiinţarea acestora, încălcându-se astfel
chiar unul din principiile de bază ale Legii Educaţiei, conform căruia „şcoala este centrată pe
elev”. (Art. 3, al. p)
 Pentru prima dată în istoria învăţământului românesc, clasa I a început anul şcolar fără
abecedare.
 Numărul crescător de sarcini administrative şi alte cerinţe birocratice duce la mai puţin timp
disponibil cadrelor didactice pentru pregătirea materialelor de studiu şi lecţiilor şi pentru
evaluarea realizărilor elevilor.
 Un articol care promovează neştiinţa şi ineficienţa este art. 202 din ROFUIP care prevede că
elevii din clasa I nu pot fi lăsaţi repetenţi. Dacă acum , când întregii clasei i se predă acelaşi

6
material, elevii respectivi nu reuşesc să dobândească competenţele 3 esenţiale de scris, citit,
socotit şi integrare socială, cum vor reuşi ei să facă acest lucru în clasa a II- a când colegilor lor
l-i se predau lucruri diferite, chiar dacă, aşa cum se specifică în ROFUIP, vor intra într-un
program remedial desfăşurat de învăţător împreună cu un specialist de la Centrul Judeţean de
Resurse şi Asistenţă Educaţională. Acest lucru presupune alocarea unor resurse suplimentare,
ceea ce contravine „principiului eficienţei” (Art. 3, al. d din Legea Educaţiei).
 Curriculum de multe ori nu este adaptat puterii de muncă şi de înţelegere a elevilor,
încălcându-se de multe ori unul din principiile de bază al învăţării şi anume cel conform căruia
materialul predat trebuie să corespundă intereselor, atitudinilor, aspiraţiilor şi posibilităţilor
intelectuale ale elevului.
 Sub pretextul că vechile manuale erau proaste s-a creat o adevărată industrie a manualelor şi
materialelor auxiliare, industrie care aduce pentru unii profituri foarte mari. În timp ce manualele
mai vechi includeau informaţii relevante, organizate logic şi prezentate competent, noile manuale
sunt deseori confuze, includ fragmente de informaţie disparate, cu o metodologie ineficientă şi o
grămadă de imagini colorate.
 Trecerea de la gimnaziu la liceu nu se mai face pe baza unor concursuri riguros organizate ci pe
baza repartizării computerizate, care ţine seama atât de rezultatele obţinute la Evaluarea
Naţională cât şi de rezultatele obţinute pe parcursul ciclului gimnazial, fapt care în principiul este
corect dar cu condiţia ca notele să fie obiective în întreaga ţară, ori ştim cu toţi că există mari
discrepanţe între şcoli şi între cadrele didactice în ceea ce priveşte acordarea lor.

4. Cauze care ţin de personalitatea cadrelor didactice, elevilor şi părinţilor.

4.1 Lipsa de autoritate a unor cadre didactice, determinată de o serie de factori ca: gradul
redus de conştiinţă profesională, neseriozitate în abordarea sarcinilor de serviciu, vârstă etc
4.2 Comunicarea slabă. Elevii nu ştiu să-şi exprime în mod pozitiv nevoile şi dorinţele lor
şi nu ştiu să asculte. Aceasta deoarece ei preferă să comunice tot mai mult prin intermediul
telefonului sau internetului decât direct, faţă în faţă.
4.3 Lipsa de motivaţie a elevilor faţă de învăţătură. Unii elevi iubesc şcoala şi cartea în
mod natural, curiozitatea îi împinge să facă experimente, să descopere, să citească, să înveţe. Pe
aceşti elevi, ceea ce îi motivează să înveţe este bucuria, plăcerea de a şti. Nu toţi elevii au acest
potenţial. Pentru unii copii , studiul este o plăcere, (are valoare internă ), pentru alţii este o cale

7
de a obţine succese şi recompense ( are valoare externă ). Şi unii şi alţii sunt conştienţi că vor şi
pot să înveţe şi chiar atunci când întâmpină dificultăţi se străduiesc să înveţe fiind dispuşi să
achite costurile învăţării, renunţând la anumite activităţi de relaxare, hobbyuri etc. Există însă un
număr din ce în ce mai mare de elevi care sunt total demotivaţi să înveţe deoarece: nu au
încredere în ei, nu au nici un interes pentru studiu, nu sunt dispuşi să plătească anumite costuri
ale învăţării (să renunţe la distracţii), părinţii şi cadrele didactice au aşteptări reduse de la ei,
atmosfera din familie este tensionată, mediul social şi familial nu favorizează şcoala.
4.4 Modificările hormonale caracteristice vârstei şcolare, la care se adaugă o alimentaţie
nesănătoasă generatoare de mari cantităţi de energie care, nefiind canalizată corespunzător se
eliberează prin acte de violenţă.
4.5 Majoritatea elevilor şi o bună parte din părinţi dobândesc noţiunile esenţiale despre
lume şi viaţă prin intermediul televizorului şi calculatorului. Ei ajung astfel să trăiască într-o
lume virtuală care aproape nu are nimic de a face cu cea reală şi de aici dificultăţile lor de
adaptare la lumea reală.
4.6 Influenţa negativă a mass-mediei care promovează violenţa în mod cotidian. De
asemenea, tot mass-media are tendinţa de a dramatiza evenimentele petrecute în unităţile de
învăţământ.
4.7 Înţelegerea defectuoasă a funcţionării sistemului democratic (majoritatea elevilor şi
părinţii lor asociază democraţia cu dreptul de a face ei ce vor, nepăsându-le de drepturile
celorlalţi).
4.8 Dezinteresul sau interesul prost înţeles al părinţilor faţă de şcoală. Părinţii încep să
privească cadrele didactice ca pe nişte “chelneri” care trebuie să se afle la dispoziţia propriilor
odrasle şi a lor.
4.9 Greşelile făcute de părinţi în educaţia propriilor copii:
 Mulţi părinţi sunt ei înşişi needucaţi, deci cum ar putea să-şi educe cum trebuie propriul copil.
 Mulţi părinţi consideră că şcoala este suficientă pentru educaţia copilului, că acesta trebuie
educat numai aici, nu şi acasă.
 Mulţi părinţi îi lasă prea mult copii la calculator şi televizor sau pe stradă. Ori studiile de
specialitate au dovedit clar că micul ecran nu favorizează o participare activă la procesul de
cunoaştere, ci, dimpotrivă, presupune o experienţă pasivă pentru mintea umană, fapt ce duce la
scăderea nivelului de inteligenţă şi al performanţelor intelectuale.

8
 Mulţi părinţi nu implică copilul în treburile casei învăţându-i să fie leneşi.
 Mulţi părinţi le oferă copiilor prea mult şi nu le cer nimic, fapt ce-i determină pe aceştia să
creadă că în viaţă nu trebuie să depui prea mult efort pentru a avea ce-ţi doreşti. Această atitudine
nu poate avea decât efecte dezastroase pentru viitorul societăţii, pentru că va creşte numărul
celor care nu vor reuşi să-şi asigure traiul prin muncă şi care vor apela la mijloace imorale şi
ilegale, fapt ce va duce inevitabil la mari convulsii sociale şi chiar la conflicte militare care,
având în vedere extraordinara evoluţie în domeniul tehnologiei militare vor pune în pericol
existenţa Umanităţii şi chiar a vieţii pe Pământ.

Exemple de conflicte:

1. Cele mai des întâlnite conflicte sunt provocate de neatenţia şi indisciplina la ore. Multor elevi,
orele li se par plictisitoare şi neinteresante şi de aceea nu doresc sau nu sunt capabili să fie atenţi.
Deficitul de atenţie este şi un rezultat al numărului prea mare de ore petrecut în faţa
calculatorului sau televizorului. Prin atitudinea lor, aceşti elevi încalcă dreptul la educaţie al
elevilor care vor să înveţe şi chiar pun în pericol sănătatea cadrelor didactice.

2. Agresiunile verbale şi fizice între elevi sunt prezente cotidian în viaţa şcolară. Şi ele sunt un
rezultat al timpului petrecut în faţa televizorului şi calculatorului. Sunt încălcate astfel dreptul la
securitate al elevilor precum şi dreptul la imagine.

3. Conflicte între cadrele didactice şi părinţi, provocate mai ales de nemulţumirile elevilor şi
părinţilor faţă de notele acordate devin şi ele tot mai numeroase ele fiind încurajate chiar de
legislaţia actuală. Art. 122 din ROFUIP stipulează că elevul sau părintele are dreptul de a
contesta rezultatele evaluării scrise în termen de 5 zile de la comunicare.

9
 Măsuri legislative

Sunt încălcate astfel autoritatea şi prestigiul profesional cadrelor didactice, fapt ce va

contribui şi mai mult la scăderea calităţii actului educativ. În vederea prevenirii şi gestionării
conflictelor noul ROFUIP a stipulat o serie de măsuri binevenite:
1. Încheierea Contractului educaţional în momentul înscrierii elevului în clasa
pregătitoare (Art. 256 şi Anexa 2).
2. Introducerea unor proceduri de intervenţie la nivelul unităţii de învăţământ în situaţii
de violenţă (Anexele 3 şi 4)
3. Elaborarea unui nomenclator al actelor de violenţă (Anexa 5)
4. Sancţiunile trebuie aplicate cât mai repede (conform art 147, al. 2), iar părinţii trebuie
informaţi.
5. Părinţii trebuie informaţi că au obligaţia să ia legătura cu şcoala cel puţin odată pe
lună. Prezenţa părintelui va fi consemnată în caietul învăţătorului/dirigintelui (Art. 243, al. 5 )
Aceste măsuri trebuiesc completate cu altele, adoptate la nivelul fiecărei unităţi de învăţământ
6. Stabilirea unor reguli clare la nivelul şcolii şi la nivelul fiecărei clase, reguli care
trebuie aduse la cunoştiinţa elevilor şi părinţilor.
7. Monitorizarea permanentă a situaţiilor conflictuale apărute prin alcătuirea unui registru
al fiecărei clase şi al unui centralizator la nivel de unitate.
8. Neregulile trebuie dezbătute periodic la nivelul Consiliului clasei. Fiecare diriginte
stabileşte o zi a săptămânii când va întruni Consiliul (dacă este nevoie); ziua şi ora trebuiesc
stabilite în aşa fel încât să asigure prezenţa cât mai multor cadre didactice care predau la clasa
respectivă. Părintele care face parte din consiliu va fi şi el informat şi invitat.
9. Sancţionarea rapidă a abaterilor disciplinare, conform prevederilor Legii Educaţiei
Naţionale şi ROFUIP. În concluzie, conflictele şcolare nu pot fi evitate în totalitate, dar este
necesară o gestionare corectă a lor în aşa fel încât să servească interesele tuturor părţilor
implicate şi să ducă la instaurarea unei atmosfere de încredere între părţi, de natură să stimuleze
performanţele şcolare ale elevilor.

10
 PARTEA II

PE SCURT SAU SPRE FOLOSUL TUTUROR

Conflictele? Rezolvare sau amânare?

Se știe că FAMILIA reprezintă una din cele mai vechi forme de comunitate umană, ce
asigură menținerea continuității biologice, culturale a societății, satisfacerea nevoilor personale,
asigurând sentimentul siguranței, menținerii și dezvoltării personalității.
Activitățile cu părinții, ca parteneri, pot deveni un start bun pentru a crea părinților respect
de sine, încredere în competențele lor, făcându-i mai buni.
În mod firesc, pentru fiecare părinte copilul său este un ,,bulgăre de aur". El îl vede frumos,
bun, deștept, pentru că l-a urmărit cum a crescut, cunoaște detalii referitoare la
perioadele copilăriei mici și știe câte momente dificile a trecut împreună cu acesta.
Școala este una din treptele sistemului de învățământ, de aceea implicarea părinților în
programul educativ încă de la început este importantă, căci doar așa își vor forma deprinderi
de parteneriat cu școala și implicit cu cadrele didactice.
Parteneriatul școală - familie se referă la construirea unor relații pozitive între familie și
școală, la o unificare a sistemului de valori care poate avea un efect benefic asupra copiilor
atunci când aceștia văd cadrele didactice sfătuindu-se cu părinții.

11
 Informațiile și părinții

Toți părinții au nevoie de informații de bază referitoare la copiii lor. Ei trebuie informați
despre scopul de bază al programului educativ la care participă copiii lor și trebuie implicați în
luarea deciziilor (acest lucru se face în liceul nostru și prin Comisia de curriculum). Părinții trebuie
să fie la curent cu progresele copilului lor, dar și cu percepția pe care o
are școala despre calitățile și problemele copilului. Profesorul sau dirigintele va sugera acestora
modul în care își pot ajuta copiii acasă, căci sunt părinti care oferă copiilor sprijin suplimentar
în învățare.

Pentru realizarea parteneriatului cu părinții ESTE ESENȚIAL CA:

*** părinții să fie priviți ca participanți activi, care pot aduce o contribuție reală și valoroasă la
educarea copiilor lor;
*** să se recunoască și să se valorifice informațiile date de părinți referitor la copii;
*** părinții să ia parte la adoptarea deciziilor referitoare la copiii lor;
***părinții să facă parte din Comitetele de părinți;
*** să ajute la continuarea programului educativ acasă;
*** să urmărească în mod regulat progresul copiilor lor;
*** să ia parte, să sprijine activitățile extrașcolare organizate în școală.

Datorită diferențelor de scopuri, resurse, pregătire, valori, nevoilor diferite, percepții,

atitudini, de foarte multe ori există posibilitatea apariției unor conflicte ce pot fi determinate de :
*** o slabă colaborare;
*** lipsa de informații;
*** intoleranța la stilul de viață al celuilalt, la opiniile sau chiar la prezența fizică;
*** neacceptarea unor diferențe de pregătire, condiții sociale, morale, religie, naționalitate;
*** lipsa unor preocupări în sensul construirii relațiilor de colaborare;
*** numărul limitat al întâlnirilor dintre diriginte și părinți;
*** neclaritate în rolurile fiecăruia și în responsabilitățile ce le revin.

12
 De aceea, cele mai importante căi de rezolvare a conflictelor sunt:
*** cunoașterea reciprocă;
*** comunicarea periodică cu aspecte formale și informale;
*** acceptarea reciprocă, înțelegere și toleranță față de diferențe;
*** evaluarea permanentă a relațiilor comune;
*** sprijinul acordat familiei în raport cu creșterea și educarea copilului;
*** atmosfera destinsă, non-formală și pozitivă în întâlnirile cu părinții;
*** profesorul trebuie sa fie pregătit să asculte, să fie interesat despre sugestiile date
de părinți; atunci când ei simt că ideile le sunt luate în serios se vor implica mai mult în sprijinirea
copilului și a școlii;
*** nu etichetați copiii în fața grupului de părinți și nu emiteți judecăți de valoare care
pot stânjeni unii părinți.
Cultivarea unor relații de parteneriat efectiv între școala și familie, în
sprijinul educației și creșterii copilului constituie cheia succesului viitor n adaptarea și
integrarea școlară; este primul pas către o educație deschisă, flexibilă și dinamică
a personalității copilului.

,,SĂ GÂNDIM CÂT MAI DEPARTE, CU O DESCHIDERE CÂT MAI FLEXIBILĂ ȘI

SĂ ACȚIONĂM CU GRIJĂ, ÎN PAȘI MĂRUNȚI ȘI SIGURI"

13
 STUDIU DE CAZ:

O parte din elevii clasei au fumat în vestiarul sălii de sport a liceului. R.O.I. prevede
scăderea notei la purtare a celor vinovați, la 7 și exmatriculare 3 zile cu consemnare în catalog.
Doamna profesoară a permis unui număr de 5-7 fete să stea în vestiar, pentru că nu făceau sort
din diferite motive. Pentru că niciuna dintre ele nu a recunoscut fapta, pedeapsa se va aplica
tuturora.
Pentru a rezolva cazul am convocat o miniședință cu părinții celor implicați. Numărul
părinților a fost mai mare de 7, deoarece se mai întâmplasesă încalce R.O.I. și alți elevi sub alte
motive.
Încă de la începutul ședinței, una dintre mămici era extreme de violentă verbal fiind
necăjită, de fapt, pentru că fiica ei - o fată cuminte, nu fumează, dar se află sub același regim, ca
și ceilalți elevi, deoarece nu vrea să mărturisească cine a greșit. În calitate de diriginte, trebuie să
fiu corectă, deci voi aplica sancțiunea tuturor celor care nu au fost în sala de sport.
Am întâmpinat o mare rezistență din partea părinților, dar le-am cerut să facă două
lucruri:
- Să îmi spună care este mesajul pe care ei îl doresc să-l transmită copiilor lor,
- Să scrie dorința lor pe o foaie de hârtie.
De asemenea, am folosit un ton calm, tolerant, dar clar, ferm, explicând de fiecare data
importanța deciziei noastre în acel moment.
Am observant că părinții sunt foarte agitați verbal, dar sunt mai cumpătați când este vorba de a
scrie ceva, de a da mărturie scrisă.
Problema s-a soluționat cu decizia părnților de a le aplica corect R.O.I. și legea
învățământului. Mesajul ce trebuia transmit elevilor prin deciziilor noastre, ale celor majori și
răspunzători de educația lor era: dacă greșești trebuie să repari sau să suporți consecințele. Legea
învăâământului prevede ridicarea pedepsei dacă timp de 30 de zile elevul nu mai are nicio
abatere. Am încercat și eu să-i ajut implicându-i în diferite proiecte.

DISCUTAȚI CALM CU PĂRINȚII! ARĂTAȚI-LE MESAJUL CORECT!

14
 FIȚI CALMI!

Bibliografie:
1. Legea Educaţiei Naţionale.
2. Regulamentul de Organizare şi Funcţionare a Unităţilor din Învăţământul
Preuniversitar.
3. Creţan Constantin, De la maimuţa sălbatică la maimuţa domestică, Editura Pastel,
Bucureşti, 2010.
4. Ene Virgiliu, Criveanu Nicoleta, Drăgulinescu Andrei, Efectele micului ecran asupra
minţii copilului, Editura Prodromos, 2007.
5. Petrea Irina, Şi tu poţi fi supernanny, vol. 2, Editura Tei, Bucureşti, 2008.

15