Ins titutul p entru D repturile O mului din M o ldov a

Ghid
în domeniul promovării și protecţiei
drepturilor persoanelor
care trăiesc cu HIV
CARTIER
Publicată de Editura CARTIER
Editura Cartier, SRL, str. București, nr. 68, Chișinău, MD2012.
Tel./fax: 24 05 87, tel.: 24 01 95. E-mail: cartier@cartier.md
Editura Codex 2000, SRL, Strada Toamnei, nr. 24, sectorul 2, București.
Tel./fax: 210 80 51. E-mail: romania@cartier.md
www.cartier.md

Cărţile CARTIER pot fi procurate, în toate librăriile bune din România și Republica Moldova.

LIBRĂRIILE CARTIER

Casa Cărţii, bd. Mircea cel Bătrân, nr. 9, Chișinău. Tel.: 34 64 61. E-mail: casacartii@cartier.md
Librăria din Centru, bd. Ștefan cel Mare, nr. 126, Chișinău. Tel./fax: 21 42 03.
E-mail: librariadincentru@cartier.md
Librăria din Hol, str. București, nr. 68, Chișinău. Tel./fax: 24 10 00. E-mail: librariadinhol@cartier.md
Librăria 9, str. Pușkin, nr. 9, Chișinău. Tel.: 22 37 83. E-mail: libraria9@cartier.md
Editor: Gheorghe Erizanu
Lector: Em. Galaicu-Păun
Coperta: Vitalie Coroban
Design/tehnoredactare: Sergiu Fusa
Prepress: Editura Cartier
Tipărită la Bons Offices
Radu Danii, Doina Munteanu, Alexandrina Ioviţă, Iurie Osoianu, Natalia Mardari, Olesea Doronceanu, Andrei Lungu,
Jana Vilhovaya, Igor Chilcevschii
Ghid în domeniul promovării și protecţiei drepturilor persoanelor care trăiesc cu HIV
Ediţia I, mai 2011
© 2011. Toate drepturile rezervate. Cărţile Cartier sunt disponibile în limita stocului și a bunului de difuzare.
Descrierea CIP a Camerei Naţionale a Cărţii
Cercetare cu privire la instituţia reţinerii în Republica Moldova / Olimpia Gribincea, Nadejda Hriptievschi, Vasile
Rotaru [et al.]. – Ch. : Cartier, 2011 (Tipogr. “Bons Offices” SRL). – 34 p. – (Cartier juridic).
300 ex.
ISBN 978-9975-79-686-6.
343.12(478)

C 35

Ghidul se distribuie gratuit.

Ghidul a fost întocmit de Radu Danii, jurist, domenii de interes:
justiția, drepturile omului, buna guvernare.

La realizarea ghidului au contribuit:

Doina Munteanu, manager al Proiectului Reducerea Impactului Infecţiei

HIV în Republica Moldova, IDOM;

Alexandrina Ioviţă, coordonator pentru Monitorizare și Evaluare,

UNAIDS;

Iurie Osoianu, șef de secţie coordonarea activităţilor de prevenire,

tratament și control HIV/SIDA, Centrul SIDA în cadrul Centrului
Naţional de Sănătate Publică;

Natalia Mardari, coordonator al Programului Litigare, IDOM;

Olesea Doronceanu, avocat în cadrul Programului Litigare, IDOM;

Andrei Lungu, jurist în cadrul Programului Litigare, IDOM;

Jana Vilhovaya, jurist în cadrul Proiectului IDOM Promovarea respectării

și apărării drepturilor consumatorilor de droguri injectabile pentru
prevenirea și tratamentul HIV;

Igor Chilcevschii, președintele Ligii persoanelor care trăiesc cu HIV din

Republica Moldova.

Opiniile exprimate în acest ghid nu reflectă neapărat opinia oficială

a finanţatorului. Reproducerea parţială a ghidului este permisă doar cu
indicarea sursei, iar reproducerea integrală – cu acordul IDOM.
Ghidul este elaborat și publicat în cadrul proiectului „Reducerea Im-
pactului Infecţiei HIV în Republica Moldova”, finanţat de Fondul Global
de Combatere a SIDA, Tuberculozei și Malariei, runda a 8-a (recipient
principal – Centrul pentru Politici și Analize în Sănătate, sub-recipient
– Institutul pentru Drepturile Omului din Republica Moldova).
Informația care se conține în ghid reflectă situația de până la 1 decem-
brie 2010
 Institutul pentru Drepturile Omului din Moldova (IDOM, www.
idom.md) este o organizaţie non-guvernamentală independentă, fonda-
tă în 2007 de către un grup de juriști preocupaţi de problematica drep-
turilor omului. Scopul major al IDOM este a contribui la promovarea și
apărarea drepturilor și libertăţilor fundamentale ale omului, prevăzute
de legislaţia naţională și internaţională. Domeniile sale de intervenţie
strategică ţin de drepturile PTHIV, drepturile persoanelor cu dezabilită-
ţi mentale, drepturile pacienţilor, drepturile reproductive, precum și de
combaterea torturii și eliminarea tratamentului inuman și degradant.
Fondul Global de combatere a SIDA, Tuberculozei și Malariei
(GFATM, www.theglobalfund.org) reprezintă un organism financiar
internaţional care investește resurse bănești globale pentru a salva vieţi
omenești. Activitatea sa se bazează pe un parteneriat strategic între in-
stituţii guvernamentale, societate civilă, sectorul privat și comunităţile
afectate de cele trei epidemii: HIV/SIDA, Tuberculoza și Malaria. Până
în prezent, în cadrul a 8 runde de finanţare, Fondul Global a acordat
21,7 miliarde de dolari SUA în 150 de ţări pentru a susţine programe de
prevenire, tratament și suport împotriva celor trei maladii.

Centrul pentru Politici și Analize în Sănătate (Centrul PAS, www.

pas.md) este o organizaţie neguvernamentală, independentă și non-pro-
fit, creată în anul 1999. Misiunea sa este de a institui o societate demo-
cratică prin dezvoltarea sectorului social și de sănătate, promovarea și
evaluarea politicilor, consolidarea capacităţilor și suportul reformelor.
ACRONIME

AMT – Asociaţii Medicale Teritoriale (fostele policlinici)

AP – Avocat Parlamentar
APL – Autorităţi Publice Locale
ARV – antiretroviral
CC – Codul contravenţional
CDC – Convenţia ONU cu privire la Drepturile Copilului
CpDC – Comitetul ONU pentru Drepturile Copilului
CpDESC – Comitetul ONU pentru Drepturile Economice, Sociale și Culturale
CDP – Centre de Detentie Provizorie
CDPD – Convenţia ONU cu privire la Drepturile Persoanelor cu Disabilităţi
CpDPD – Comitetul ONU pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilităţi
CoE – Consiliul Europei
CEDO – Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăţilor Funda-
mentale
CtEDO – Curtea Europeană a Drepturilor Omului
CEDS – Comitetul European pentru Drepturile Sociale
CETFDF – Convenţia ONU asupra Eliminării Tuturor Formelor de Discriminare faţă de Femei
CpETFDF – Comitetul ONU pentru Eliminarea Tuturor Formelor de Discriminare faţă de Femei
CETFDR – Convenţia ONU privind Eliminarea Tuturor Formelor de Discriminare
Rasială
CIM – Clasificatorul Internaţional al Maladiilor
CpETFDR – Comitetul ONU pentru Eliminarea Tuturor Formelor de Discriminare
Rasială
CpMM – Comitetul ONU pentru Muncitorii Migranţi
CMF – Centrul Medicilor de Familie
CMTI – Comitet(e) ONU de Monitorizare a Tratatelor Internaţionale
CNSP – Centrul Naţional de Sănătate Publică (denumirea veche CNȘPMP – Centrul Naţional
Știinţifico-Practic de Medicină Preventivă)
CDO – Consiliul ONU pentru Drepturile Omului
CPDMM – Convenţia ONU privind Protecţia Drepturilor Muncitorilor Migranţi și Membrilor
Familiilor lor
CPP – Cod de Procedură Penală
CSE – Carta Socială Europeană
CT – Comitetul ONU împotriva Torturii
CTPTCID – Convenţia ONU împotriva Torturii și altor Pedepse ori Tratamente cu Cruzime, In-
umane sau Degradante
CTV – Consiliere și Testare Voluntară
DO – Drepturile Omului
DUDO – Declaraţia Universală a Drepturilor Omului
GFATM – Fondul Global de combatere a SIDA, Tuberculozei și Malariei (din engl. Global Fund
to Fight AIDS, Tuberculosis and Malaria)
HIV – Virusul Imunodeficienţei Umane (din engl. Human Immunodeficiency Virus)
IDOM – Institutul pentru Drepturile Omului din Moldova
ITS – Infecţii Transmisibile Sexual
LS – Litigare strategică
 ODM – Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului
OÎCDO – Oficiul Înaltului Comisar ONU pentru Drepturile Omului
OMS – Organizaţia Mondială a Sănătăţii
ONG – Organizaţie Non-Guvernamentală
ONU – Organizaţia Naţiunilor Unite
PIDCP – Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile și Politice
PIDESC – Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Economice, Sociale și Culturale
PIDO –Protecţia Internaţională a Drepturilor Omului
PNUD – Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare
PTHIV –Persoane care Trăiesc cu HIV (inclusiv în stadiul SIDA)
SIDA –Sindromul Imuno-Deficienţei Achiziţionate
SPT –Subcomitetul ONU pentru Prevenirea Torturii
SSAGONU – Sesiunea Specială a Adunării Generale ONU
UNAIDS – Programul Comun ONU privind SIDA (din engl. Joint United Nations
Programme on HIV/AIDS)
UDI – utilizator de droguri injectabile
 7

CUPRINS

Introducere ................................................................................................... 9
Cui îi este destinat ghidul ........................................................................................ 9
Structura ghidului .................................................................................................... 9
Capitolul I INFORMAŢII DE BAZĂ DESPRE HIV ȘI SIDA................ 11
Sistemul imunitar ................................................................................................... 11
Ce este HIV.............................................................................................................. 11
Ce este SIDA ............................................................................................................ 12
Evoluţia infecţiei HIV în interiorul corpului uman ......................................... 12
Testarea și consilierea voluntară .......................................................................... 14
Căi de transmitere și comportamente riscante .................................................. 16
Metode de protecţie. Programe de reducere a riscurilor ................................. 17
Tratamentul HIV și SIDA ..................................................................................... 19
Statistici naţionale și internaţionale .................................................................... 19
Capitolul II. NOŢIUNI GENERALE DESPRE DREPTURILE
OMULUI ȘI SĂNĂTATE ....................................................... 23
Ce sunt drepturile omului, caracteristici și clasificare .................................... 23
Drepturile omului și sănătatea: standarde internaţionale și europene .......... 25
Drepturile omului și HIV: standarde internaţionale și europene
de protecţie a drepturilor PTHIV. Terminologie non-discriminatorie ......... 27
Capitolul III. REFLECTAREA DREPTURILOR PTHIV
ÎN LEGISLAŢIA REPUBLICII MOLDOVA ....................... 37
Cadrul normativ în vigoare (legi, hotărâri de guvern, regulamente,
ordine, instrucţiuni) ............................................................................................... 37
Respectarea drepturilor PTHIV în Moldova .................................................... 39
• Dreptul la cel mai înalt standard posibil de sănătate.................................. 39
• Nediscriminarea și egalitatea în faţa legii .................................................... 40
• Dreptul de a nu fi supus imixtiunilor arbitrare sau ilegale
în viaţa particulară ........................................................................................... 41
• Dreptul la educaţie .......................................................................................... 43
• Dreptul la muncă ............................................................................................. 44
8

• Dreptul la libera circulaţie .............................................................................. 46

• Dreptul la libertatea și securitatea persoanei ............................................... 48
• Criminalizarea transmiterii HIV .................................................................. 52
Capitolul IV. ASPECTE PROCEDURALE PRIVIND APĂRAREA
DREPTURILOR PTHIV ....................................................... 53
Mecanisme naţionale de protecţie a drepturilor PTHIV ................................. 53
Modalitatea și ordinea sesizării diferitor instanţe naţionale competente ..... 54
Mecanisme internaţionale și europene de protecţie a drepturilor PTHIV.
Procedurile de urmat ............................................................................................. 60
Capitolul V. DREPTURILE PTHIV ÎN REGIUNEA
TRANSNISTREANĂ............................................................. 71
ANEXE ................................................................................................. 79
Modele de acţiuni, cereri, demersuri, plângeri la adresa diferitor
instanţe naţionale și internaţionale competente5 .............................................. 79
Legislaţia. Prevederi naționale și internaţionale:............................................... 88
Demers în adresa Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale și Familiei .......... 93
Studii de caz. Exemple de Litigare strategică în Moldova
(experienţa IDOM) ............................................................................................... 105
Coordonate utile ....................................................................................................110
Organizaţii non-guvernamentale și reţele naţionale ..................................... 115
Organizaţii internaţionale ....................................................................................117
Reţele internaţionale și regionale ........................................................................118
Referinţe documentare și bibliografice ............................................................ 119
Standarde și mecanisme internaţionale și regionale ....................................... 122
Bibliografie ............................................................................................................ 123
Webografie............................................................................................................. 124
 Introducere

Cui îi este destinat ghidul

Acest ghid a fost elaborat ca răspuns la necesităţile profesioniștilor care activea-
ză în domeniul protecţiei drepturilor omului. Lucrarea este destinată, în princi-
pal, juriștilor, implicit avocaţilor, și membrilor organizaţiilor nonguvernamentale
de profil. Pornind de la natura informaţiilor pe care le conţine, acesta poate fi de
un real folos și altor categorii de specialiști, care îl pot utiliza în munca lor coti-
diană: asistenţi sociali, psihologi, medici, formatori, profesori etc. La fel, PTHIV și
membrii familiilor acestora pot consulta ghidul în anumite privinţe.
Scopul ghidului este de a oferi cunoștinţe teoretice și practice privind diverse
aspecte ce ţin de HIV, sănătate, drepturile omului, instrumente și remedii naţio-
nale și internaţionale de promovare și protecţie a drepturilor PTHIV.

Structura ghidului
Ghidul a fost conceput ca o lucrare practică, comodă de utilizat, ce conţine in-
formaţii succinte și explicite, structurate în cinci capitole:
Capitolul I conţine informaţii de bază despre HIV și SIDA, căile de trans-
mitere și comportamentele care prezintă risc de infectare, metodele de protecţie,
testarea și consilierea voluntară, tratamentul. Tot aici se pot găsi cele mai recente
date statistice naţionale și internaţionale.
Capitolul II prezintă noţiuni generale despre drepturile omului și sănătate,
caracteristici și clasificări proprii drepturilor omului. Sunt enunţate unele stan-
darde internaţionale și europene privind drepturile omului și sănătatea, se conţin
unele trimiteri la și extrase din jurisprudenţa CtEDO. De asemenea, se oferă ter-
minologia nondiscriminatorie recomandată spre utilizare.
Capitolul III reflectă drepturile PTHIV așa cum sunt ele reglementate de le-
gislaţia Republicii Moldova și, respectiv, descrie cadrul normativ în vigoare (legi,
hotărâri de guvern, regulamente, ordine, instrucţiuni). Se prezintă o analiză a res-
pectării unor drepturi fundamentale ale PTHIV în legislația și practica națională,
cum sunt dreptul de a nu fi supus imixtiunilor arbitrare sau ilegale în viaţa parti-
culară, nediscriminarea și egalitatea în faţa legii etc.
Capitolul IV se referă la un șir de aspecte procedurale privind apărarea drep-
turilor PTHIV atât în plan naţional, cât și internaţional. Sunt prezentate meca-
10

nismele naţionale, internaţionale și europene de protecţie a drepturilor PTHIV,

modalitatea și ordinea sesizării diferitor instanţe, unele modele de acţiuni, cereri,
demersuri, plângeri, reclamaţii la adresa diferitor instanţe competente, precum și
exemple de litigare strategică în Republica Moldova în baza experienţei IDOM.
Capitolul V oferă o analiză a bazei normative care asigură drepturile și garan-
ţiile PTHIV în regiunea Transnistreană.
Pe lângă acestea, la începutul ghidului se conţine o listă cu acronime utilizate
atât în ghid, cât și în literatura de specialitate, iar la sfârșit sunt prezentate un șir
de coordonate utile: instituţii și organizaţii naţionale și internaţionale de protecţie
a drepturilor omului, lista cabinetelor de consiliere și testare voluntară la HIV și
hepatite virale, pagini web și adresele de contact ale unor instituţii publice, orga-
nizaţii non-guvernamentale și reţele naţionale și internaţionale care activează în
domeniu.
Pentru a facilita găsirea unor legi, rapoarte, pagini web, cărţi de specialitate sau
buletine informative relevante tematicii abordate în ghid, la sfârșit se conţin un șir
de referinţe documentare și bibliografice.
 Capitolul I

Informaţii de bază despre HIV și SIDA

Sistemul imunitar
Tot timpul suntem înconjuraţi de nume-
HIV are un șir de caracteristici care îl
roase microorganisme (bacterii, viruși, para- ajută să evite metodele de apărare ale
ziţi). Pentru a le depista și a se apăra de ele, organismului, inclusiv capacitatea de
organismul dispune de o reţea bine pusă la a muta foarte rapid. Aceasta înseamnă
că odată ce HIV a pătruns în organism,
punct de celule, ţesuturi și organe, numită sistemul imun niciodată nu va scăpa de
sistem imunitar. Un sistem imunitar sănătos el pe deplin.
va depista repede pericolele externe și, de cele
mai multe ori, va scoate la capăt cu ele. Rolul
de a comunica celorlalte celule implicate în lupta împotriva infecţiilor când să
acţioneze îi revine unui grup de celule albe din sânge, numite limfocite CD4.
Nimerind în organism, HIV atacă limfocitele CD4. Acest virus le reprogra-
mează astfel încât acestea încep să producă viruși și nu mai sunt capabile să lupte
cu agenţii patogeni. Cu timpul, cantitatea de HIV în organism crește, iar celulele
infectate mor. În rezultatul micșorării numărului de limfocite, sistemul imunitar
slăbește atât de mult, încât nu mai poate lupta nici cu infecţiile care, în mod nor-
mal, nu prezentă niciun pericol.

Ce este HIV
HIV este abrevierea pentru Virusul Imu- HIV
nodeficienţei Umane (engl. Human Immuno- Human – se transmite doar între
deficiency Virus). Acest virus se transmite de oameni;

la om la om și supravieţuiește doar în interio- Immunodificiency – distruge abilitatea

corpului de a lupta cu infecţiile;
rul corpului uman, mai exact în lichidele bio-
logice. HIV este periculos deoarece distruge Virus – agent patogen care provoacă
boli contagioase.
sistemul imunitar al omului și, în timp, cau-
zează SIDA.
HIV este membrul grupului de viruși numiţi retroviruși, care acţionează la ni-
vel genetic. El copiază propriul material genetic în materialul genetic al celulelor
umane. Aceasta înseamnă că celulele vor rămâne infectate pe parcursul întregii lor
vieţi. HIV infectează celulele umane și utilizează energia și hrana necesară acestor
celule pentru a crește și a se reproduce.
 Capitolul I
12

O persoană infectată cu HIV poate să nu știe că este infectată și să se simtă

foarte bine timp de mai mulţi ani. Numai un test de sânge poate depista prezenţa
virusului. A fi infectat cu HIV și a avea SIDA sunt lucruri diferite.

Ce este SIDA
SIDA, Sindromul Imuno-Deficienţei Achi-
ziţionate, este etapa finală a infecţiei HIV. Un
sindrom indică prezenţa concomitentă a mai
multor boli și infecţii. Imunodeficienţa este
SIDA
Sindromul – complex de simptome
asociate, caracteristic pentru o anumită
stare patologică a organismului.

scăderea capacităţii organismului de a lupta Imuno-Deficienţei – pierderea capaci-

tăţii de a lupta cu infecţiile
cu diverși agenţi patogeni. Pe lângă aceasta, în
cazul imunodeficienţei, se încetinește sau se Achiziţionate – care este dobândit de la
alţii, nu este înnăscut
oprește procesul de restabilire a organismului
Din cauza pierderii capacităţii de apărare a
sistemului imunitar, persoanele aflate în sta-
diul SIDA încep să dezvolte diverse boli și infecţii, numite oportuniste, provocate
de microbi sau viruși inofensivi pentru cei cu un sistem imunitar sănătos.

Evoluţia infecţiei HIV în interiorul corpului uman

Odată cu slăbirea sistemul imunitar, persoana devine extrem de vulnerabilă la
boli, chiar și la cele care în trecut nu prezentau nicio problemă și puteau să treacă
fără vreo intervenţie. La început acestea se pot manifesta ca mici probleme de să-
nătate, dar cu timpul bolile se agravează și persoana HIV pozitivă se îmbolnăvește
din ce în ce mai des până în momentul în care dezvoltă o afecţiune severă. Anume
la acest stadiu se poate spune că persoana are SIDA.
Din momentul pătrunderii HIV în organism, infecţia parcurge patru etape:

1. Infecţia primară (seroconversia)

De cele mai multe ori în acest stadiu per- Simptomele infecţiei primare cu HIV se
soana infectată nu simte nimic deosebit. HIV numesc „simptoame ale seroconver-
începe să se multiplice și este posibil ca după siei”. Ele se manifestă la circa 20-50%
dintre persoanele noi infectate și apar
2-6 săptămâni din momentul infectării să odată cu formarea în sânge a anticor-
apară careva simptome, asemănătoare unei pilor la HIV. Specialiștii susţin că virusul
răceli: pierderea poftei de mâncare, febră, poate fi transmis deja peste 24 de ore
din momentul infectării.
slăbiciune, dureri de cap, de gât, diaree, pier-
derea nesemnificativă a greutăţii. De cele mai
multe ori acestea trec de la sine în câteva săp-
tămâni. Chiar dacă persoana se adresează medicului, diagnosticul infecţiei HIV
este foarte des omis.
I n f o r m a ţ i i d e b a ză d e sp re H IV și SI DA
13

2. Perioada asimptomatică
La această etapă sistemul imunitar întâlnește o infecţie necunoscută pentru el,
cu care nu poate lupta. Virusul începe să se înmulţească activ și cantitatea lui în
organism crește repede, dar încă nu afectează grav sănătatea persoanei. Acest sta-
diu poate dura până la 10-15 ani, în funcţie de stilul de viaţă al persoanei – modul
în care se alimentează, face sau nu sport, fumează, consumă sau nu alcool, dro-
guri, urmează sau nu tratament. Persoana arată și se simte sănătoasă, mult timp
nu prezintă niciun fel de simptome și poate nici să nu bănuiască că este infectată
cu HIV. Din această cauză virusul poate fi identificat doar prin testarea sângelui
la HIV.

3. Perioada simptomatică
Această etapă poate fi și ea una îndelungată. Pe parcursul ei se observă clar un
declin al stării de sănătate, urmare a deteriorării serioase a sistemului imun. Pe-
rioadele când persoana este grav bolnavă alternează cu perioade când ea se simte
mai bine. Acest fapt se întâmplă din câteva motive:
• Nodulii limfatici și ţesuturile devin afectate sau „istovite” din cauza ac-
tivităţii prelungite pe parcursul anilor;
• HIV a distrus deja un număr mare de celule imunitare;
• Organismul nu mai reușește să înlocuiască celulele imunitare pierdute.
Totodată, apar și simptomele SIDA. La început multe dintre ele sunt slabe, iar
apoi din ce în ce mai pronunţate:
• stomatite, candidoze;
• adenopatii – mărirea în volum a ganglionilor limfatici și persistenţa
acestui simptom mai mult de o lună. Ele pot apărea în diverse stadii ale
evoluţiei HIV;
• diaree cronică cel puţin pe parcursul unei luni;
• transpiraţii nocturne abundente;
• febră care se menţine timp îndelungat;
• slăbiciune, oboseală permanentă;
• manifestări cutanate, erupţii, Herpes Zoster;
• infecţii serioase ale rănilor care nu pot fi tratate fără antibiotice;
• tuberculoză;
• pierderea bruscă a cel puţin 10% din greutatea corpului;
• tulburări de creștere și dezvoltare la copii.
 Capitolul I
14

4. Stadiul SIDA
SIDA este stadiul final și cel mai sever al
Definiţia SIDA (conform Centrului de
infecţiei HIV, când organismul nu mai este în Control și Prevenţie al Bolilor din SUA)
stare să se apere de infecţii. Diagnosticul cli- include 26 de infecţii oportuniste, prin-
tre care:
nic SIDA este confirmat atunci când rezulta-
• diverse forme de cancer;
tele testelor arată un număr de limfocite CD4
• tumori;
mai mic de 200/mm³ de sânge (în mod normal
• tuberculoză;
numărul lor la adult depășește 1000/mm³) sau • pneumonie;
persoana prezintă una ori mai multe infecţii • infecţii intestinale;
oportuniste. • sarcomul Kaposi etc.
Infecţiile oportuniste sunt complicaţii tar-
dive ale infecţiei HIV. În timp ce majoritatea
dintre ele afectează foarte rar persoanele sănătoase, pentru pacienţii cu SIDA
aceste infecţii sunt mai agresive, au urmări mai severe, sunt mai dificil de tra-
tat decât la alţi pacienţi și deseori sunt fatale.
Consilierea și testarea voluntară este o
Persoana bolnavă de SIDA își poate reface să- combinaţie între două activităţi – consi-
nătatea după unele boli, dar numai parţial și lierea persoanelor care doresc să-și facă
pentru puţin timp. În cele din urmă, bolnavii testul înainte și după această procedură
și testarea propriu-zisă.
decedează.

Testarea și consilierea voluntară

O simplă examinare fizică nu poate arăta dacă o persoană este sau nu infectată
cu HIV. Este imposibil să-ţi dai seama din privire dacă cineva are sau nu HIV. O
persoană cu HIV poate să arate și să se simtă foarte bine timp de mai mulţi ani,
fără a ști că este infectată. Infecţia poate fi detectată doar printr-un test de sânge,
efectuat în laborator.
Există mai multe tipuri de teste pentru a Perioada de timp dintre momentul in-
determina dacă o persoană este sau nu infec- fectării și apariţia anticorpilor în sânge
tată cu HIV. Cel mai răspândit dintre ele este se numește perioadă de fereastră sau
fereastră imunologică.
ELISA, un test indirect, care indică prezenţa în
sânge a anticorpilor anti-HIV și nu a virusului
propriu-zis. La majoritatea persoanelor acești anticorpi apar timp de 3-6 luni din
momentul infectării. Dacă testul va fi efectuat mai devreme, rezultatul ar putea
fi neclar sau greșit, întrucât s-ar putea ca persoana să nu fi dezvoltat încă o can-
titate suficientă de anticorpi la HIV, pentru a putea fi depistaţi prin test. În toată
această perioadă, chiar dacă testul la HIV nu arată prezenţa infecţiei, nivelul HIV
este deja suficient de înalt pentru a infecta alte persoane în cadrul unor compor-
tamente riscante.
Consilierea este un dialog confidenţial între o persoană și cu consilier cu pri-
vire la rezolvarea unor situaţii de impas. Este foarte important pentru o persoană
I n f o r m a ţ i i d e b a ză d e sp re H IV și SI DA
15

care urmează sa facă testul la HIV să beneficieze de consiliere atât înainte de tes-
tare, pentru a cunoaște ce urmează să se întâmple, cât și după aceasta, pentru a i
se comunica rezultate într-un mod adecvat. Consilierea post-testare este indicată,
indiferent de rezultatul testului. Dacă acesta este pozitiv, persoana va fi informată
despre serviciile de care poate beneficia, medicii pe care îi va vizita, tratamentele
recomandate, grupurile de sprijin existente, cum să-și anunţe, dacă dorește, ru-
dele, prietenii, partenerii cu care a întreţinut relaţii intime etc. Persoanelor, ale
căror test este HIV-negativ, li se vor da recomandări privind metodele de protecţie
pentru a rămâne în continuare neinfectate.
Consilierea și testarea voluntară oferă mai multe oportunităţi:
• furnizarea informaţiilor despre HIV și posibilitatea de a corecta infor-
maţiile greșite;
• încurajarea persoanelor să fie responsabile pentru sănătatea lor;
• prevenirea infectării cu HIV;
• tratamentul infecţiilor oportuniste la etapele timpurii;
• susţinerea emoţională pentru depășirea stresului legat de infectarea cu
HIV;
• prevenirea transmiterii virusului de la mamă la copil;
• accesul la resurse informaţionale și servicii;
• informarea despre posibilităţile de tratament.
Consilierea și testarea voluntară se bazează pe următoarele principii:
• non-discriminare – fiecare persoană are dreptul să-și cunoască statutul
HIV;
• voluntariat – nimeni nu poate impune o persoană să facă testul;
• respectarea confidenţialităţii – lucrătorii medicali sau cei sociali nu vor
divulga informaţii despre persoanele care fac testul, conţinutul discu-
ţiilor în cadrul consilierii sau rezultatul testării.

Unde se poate face testul la HIV în Republica Moldova?

În Moldova, probele pentru testarea la HIV se recoltează la AMT și în cabine-
tele de consiliere și testare voluntară sau se fac teste rapide. În total, pe teritoriul
republicii activează 56 de cabinete de consiliere și testare voluntară, inclusiv 5
în teritoriile de Est. Puteţi găsi lista cu adresele și telefoanele acestor cabinete în
Anexe.
De asemenea, în Chișinău testul la HIV poate fi făcut la AMT, precum și la
Centrul Naţional SIDA sau la Dispensarul Dermato-Venerologic Republican.
Aceste instituţii oferă și alte servicii, cum sunt consilierea înainte și după testare,
distribuirea materialelor informaţionale și de protecţie etc.
 Capitolul I
16

Căi de transmitere și comportamente riscante

Orice persoană, indiferent de vârstă, sex,
Conform Ordinului MS al RM nr. 344
loc de trai sau alte caracteristici, se poate in- din 5 septembrie „Cu privire la crearea
fecta cu HIV. serviciului de consiliere și testare vo-
Virusul HIV se transmite prin lichidele luntară” toate categoriile de populaţie
beneficiază de testare la HIV în mod
corpului. Doar patru lichide conţin o canti- GRATUIT.
tate de virus suficientă pentru infectare: sân- În cadrul Centrului SIDA funcţionează
gele, sperma, secreţiile vaginale și laptele ma- linia telefonică verde 080080808, prin
tern. Infectarea cu HIV se poate produce doar intermediul căreia se acordă servicii
consultative populaţiei 12 ore pe zi.
atunci când unul dintre aceste lichide pătrun-
de în organismul unei persoane sănătoase de
la o persoană infectată. Toate celelalte fluide corporale (saliva, lacrimile, transpi-
raţia, urina etc.) au o concentraţie insuficientă de viruși pentru infectare.
Sunt câteva comportamente riscante principale prin care infectarea cu HIV
este posibilă:
1. Prin orice tip de contact sexual ne- Orice persoană, indiferent de vârstă,
protejat (fără prezervativ) cu o per- sex, loc de trai sau alte caracteristici, se
poate infecta cu HIV.
soană infectată – toate contactele
sexuale neprotejate sunt riscante,
pentru că nu se știe dacă partenerul este infectat sau nu. Cu cât mai
mulţi parteneri sexuali are o persoană, cu atât este mai mare riscul de
a se infecta cu HIV. Riscul infectării cu HIV este mult mai înalt dacă
persoana are o altă ITS.
2. Prin schimbul de sânge infectat. Infectarea pe această cale are loc pre-
ponderent printre persoanele care își injectează droguri, folosind echi-
pament de injectare nesteril. Virușii pot trăi până la câteva zile în pică-
turile mici de sânge din interiorul
acelor și seringilor contaminate. De HIV nu se transmite prin:
asemenea, există un risc mic de in- • utilizarea în comun a veselei și tacâ-
fectare prin transfuzii de sânge și murilor;
administrarea produselor derivate, • înţepături de insecte, mușcături de
animale;
de aceea toate donaţiile de sânge
• atingeri, îmbrăţișări, strângere de
sunt testate. mână;
3. Femeile HIV pozitive pot transmite • sărut, mângâieri;
virusul copilului lor în timpul sar- • mâncare pregătită de o persoană HIV
pozitivă;
cinii, travaliului, nașterii și alăp-
• folosirea în comun a toaletei, băii, la
tării. Acest risc este de 15–30% în piscină.
cazul sarcinii și de 5–20% în cazul
alăptării, dar el poate fi redus până
la 1% prin urmarea riguroasă a tratamentului și renunţarea la alimen-
tarea naturală a nou-născutului.
I n f o r m a ţ i i d e b a ză d e sp re H IV și SI DA
17

Metode de protecţie. Programe de reducere a riscurilor

SIDA este o boală care nu poate fi tratată. La fel, nu există vaccin pentru a
combate infectarea cu HIV. Iată de ce metoda cea mai eficientă de prevenire a in-
fectării cu acest virus este cunoașterea riscurilor și evitarea sau reducerea lor.
Riscul infectării cu HIV pe cale sexuală poate fi redus prin:
• Abstinenţă – lipsa sau amânarea relaţiilor sexuale. O persoană poate fi
sigură că nu se va infecta cu HIV pe cale sexuală, dacă nu va avea relaţii
intime.
• Fidelitate – acceptarea relaţiilor sexuale doar în interiorul cuplului. Aceas-
tă metodă funcţionează doar în cazul când fidelitatea este reciprocă.
• Folosirea corectă a prezervativului – este indicată în timpul fiecărui
act sexual. Doar prezervativul previne pătrunderea HIV în circuitul
sanguin al persoanei sănătoase prin mucoasa organelor genitale.
Riscul infectării cu HIV prin sânge poate
Infecţia HIV poate fi prevenită prin evi-
fi redus prin: tarea practicilor ce expun la riscul de
infectare. Se recomandă evitarea, re-
• Utilizarea de fiecare dată a echipa- ducerea sau renunţarea la consumul
mentului de injectare propriu, de de alcool și droguri, deoarece acestea
preferat steril. slăbesc atât sistemul imunitar, cât și
discernământul. Persoane care cunosc
• Testarea sângelui provenit din do- și aplică sistematic metodele de preve-
naţii și a produselor acestuia. nire pot să nu le folosească atunci când
se află sub influenţa alcoolului sau a
Riscul infectării cu HIV de la mama infec- drogurilor.
tată la copil poate fi redus prin:
• Urmarea riguroasă a tratamentu-
lui antiretroviral, sub supravegherea medicului. Cu cât mai devreme
începe tratamentul, cu atât mai mari sunt șansele de a naște un copil
sănătos.
• Alimentarea artificială a nou-născutului.

Programe de reducere a riscurilor

Lipsa înţelegerii riscurilor legate de HIV poate duce la folosirea în rândul con-
sumatorilor de droguri injectabile a acelor și seringilor nesterile sau contaminate,
provenind din împrumutul, vânzarea și cumpărarea și chiar folosirea acelor sau
seringilor aruncate de un alt consumator. În plus, această practică poate fi mult
influenţată de contextul în care aceasta are loc, de normele și ritualurile grupului,
de lipsa accesibilităţii echipamentelor de injectare, de mediul familial, social și
legal. Acești factori explică de ce acele și seringile sunt folosite în comun chiar și
atunci când echipamentul steril este accesibil.
 Capitolul I
18

Există dovezi clare în favoarea teoriei conform căreia creșterea accesului la

echipamente sterile de injectare și încurajarea folosirii acestora contribuie la re-
ducerea semnificativă a ratelor de transmitere HIV în rândurile consumatorilor
de droguri injectabile. Echipamentul poate fi oferit printr-o mare varietate de me-
tode, generic numite „programe de schimb de ace și seringi”, unul din obiectivele
acestora fiind ca utilizatorii de droguri să folosească doar propriul echipament
steril de injectare, timpul în care seringile și acele nesterile circulă să fie mai scurt,
iar echipamentele folosite să fie recuperate.
Adesea însă accesul la serviciile de prevenire HIV este limitat pentru consuma-
torii de droguri injectabile. Mai mult, consumatorii de droguri ilicite sunt de cele
mai multe ori marginalizaţi și tind să se ascundă de agenţiile pentru combaterea
consumului și traficului. De asemenea, ei nu accesează instituţiile de tratament
sau alte servicii din teama de a fi înregistraţi ca și consumatori de droguri și pe-
depsiţi. În consecinţă, consumatorii de droguri care ar putea beneficia de cele mai
multe dintre serviciile de prevenire și tratamentele pentru dependenţă de cele mai
multe ori sunt ultimii care le accesează. Din acest motiv, programele de prevenire
HIV au suferit schimbări semnificative în ultimele două decenii: au început să
ofere servicii acolo unde utilizatorii de droguri locuiesc, consumă droguri și se
întâlnesc, fără să mai aștepte ca aceștia să acceseze serviciile sociale și medicale
din instituţii.
Scopul muncii pe teren (outreach) este acela de a intra în contact cu consumato-
rii de droguri și de a le oferi informaţii legate de reducerea riscurilor transmiterii
HIV în urma folosirii echipamentelor de injectare sterile și practicării contac-
telor sexuale protejate. De asemenea, scopul acestor programe este de a preveni
alte efecte negative ale consumului de droguri asupra sănătăţii și vieţii sociale.
De aceea, lucrătorii outreach, pe lângă informaţii, oferă și echipamente necesare
pentru reducerea riscurilor: ace și seringi, dezinfectanţi, prezervative, servicii de
colectare a echipamentelor de injectare nesterile. De asemenea oferă, acolo unde
este posibil, referiri pentru tratamentul dependenţei de droguri, asistenţă medi-
cală, testare și consiliere HIV, tratament pentru ITS, tratament ARV pentru UDI
HIV pozitivi.
În multe ţări rata infectării cu HIV în rândul deţinuţilor din sistemul peniten-
ciar și centre de detenţie este mult mai ridicată decât cea din populaţia generală.
Prevenirea transmiterii HIV în penitenciare este cel mai ades stânjenită și întâr-
ziată de faptul că guvernanţii neagă existenţa consumului de droguri injectabile
și a actelor sexuale în penitenciare, deși sunt extrem de multe dovezi legate de
acestea. Odată ce acest fapt este acceptat, guvernele au la dispoziţie o arie largă de
programe care ajută la prevenirea HIV în sistemul penitenciar. Aceste programe
ar trebui să includă în primul rând educaţia pentru prevenire, testarea și consi-
lierea voluntară, distribuirea de ace și seringi sterile, prezervative, tratamentele
pentru dependenţa de droguri. Toate aceste intervenţii și-au dovedit eficienţa în
reducerea riscurilor de transmitere HIV în penitenciare. De asemenea, s-a arătat
I n f o r m a ţ i i d e b a ză d e sp re H IV și SI DA
19

că ele nu au efecte negative, cum ar fi iniţierea în injectare a unor persoane care nu

s-au injectat niciodată anterior sau creșterea duratei sau a frecvenţei consumului.

Tratamentul HIV și SIDA

În prezent există tratamente care încetinesc evoluţia HIV și ameliorează starea
sănătăţii bolnavilor de SIDA, prelungindu-le viaţa. Ele se numesc terapii combi-
natorii sau antiretrovirale (ARV). Obiectivul terapiei ARV este acela de a reduce
cât mai mult nivelul virusului din sânge și a-l menţine scăzut o perioadă cât mai
îndelungată pentru a amâna dezvoltarea SIDA. Totuși, aceste medicamente nu pot
distruge total virusul, ci doar stopează înmulţirea lui și astfel încetinesc distruge-
rea sistemului imunitar.
Deși tratamentul poate provoca un șir Pentru un tratament eficient este nevoie
de efecte adverse, precum oboseală, greaţă, să fie administrate mai multe medica-
vomă, diaree, dureri musculare, dureri de mente antiretrovirale concomitent. De
aici vine denumirea de terapie combina-
cap, mâncărimi ale pielii, afecţiuni ale unor tă. HIV deseori face greșeli atunci când se
organe interne etc., medicamentele trebuie replică (face o copie proprie), producând
luate tot restul vieţii, zi de zi. Întreruperea astfel mai multe tulpini de virus. Acestea
pot deveni rezistente la acţiunea unui
tratamentului produce creșterea virulenţei și medicament antiretroviral. Dacă per-
rezistenţei virusului. soana nu administrează concomitent și
În Republica Moldova tratamentul ARV un alt tip de medicament, atunci tulpina
rezistentă se poate înmulţi rapid și bene-
este gratuit și este disponibil prin interme- ficiile tratamentului sunt diminuate. Doza
diul unui program naţional finanţat de către medicaţiei poate varia între 2 și 22 de
pastile pe zi.
GFATM și Banca Mondială. Persoanele HIV
pozitive, inclusiv femeile HIV pozitive și co-
piii acestora, au dreptul să solicite tratament la secţia ARV de la Dispensarul Der-
mato-Venerologic Republican. Atâta timp însă cât acest program este pe deplin
dependent de fondurile oferite de agenţiile internaţionale, el este lipsit de durabili-
tate. Prin urmare, Guvernul ar trebui să întreprindă toate măsurile care se impun
pentru a asigura finanţarea unor asemenea programe din fonduri proprii.

Statistici naţionale și internaţionale

În conformitate cu clasificarea OMS, Republica Moldova se află în stadiul de
epidemie concentrată a infecţiei HIV/SIDA. Procesul epidemic al infecţiei HIV în
Republica Moldova poate fi divizat în 3 perioade:
– anii 1987-1995 – înregistrarea unor cazuri sporadice în unele teritorii,
preponderent în rândurile studenţilor străini;
– anii 1996-2001 – extinderea teritorială cu răspândire preponderentă în
rândul utilizatorilor de droguri injectabile;
 Capitolul I
20

– 2002-prezent – răspândirea infecţiei în toate unităţile teritorial-admi-

nistrative, inclusiv în localităţile rurale, sporirea numărului persoane-
lor infectate pe cale sexuală, inclusiv al femeilor și gravidelor.
În total, de la începutul epidemiei până la mijlocul anului 2010, în Republica
Moldova au fost înregistrate 6077 de persoane infectate cu HIV, inclusiv 1922 în
teritoriile de Est ale Republicii. Din numărul total de persoane HIV pozitive 77%
sunt tineri cu vârsta cuprinsă între15 și 39 ani.
În primele 6 luni ale anului 2010 (conform statisticilor Centrului SIDA):
• au fost depistate 372 de cazuri noi • 2/3 din persoanele infectate cu HIV
de infectare; nu știu că au acest virus;
• ponderea cazurilor noi în rândul • în prezent din cauza bolilor asociate
cu SIDA decedează o persoană la fie-
populaţiei rurale a atins nivelul de care 11 secunde;
61,47%, fiind în creștere în compa- • la fiecare 6 secunde o nouă persoană
raţie cu aceeași perioadă a anului se infectează cu HIV.
2009;
• se înregistrează o scădere a cazurilor noi de infectare cu HIV în rândul
UDI de la 78,57% în 2001 până la 10,75% și sporirea numărului per-
soanelor infectate pe cale heterosexuală de la 18,10 % în 2001 până la
83,35%.
• cele mai multe cazuri noi de HIV au
fost înregistrate în orașul Tiraspol Simbolul global al mișcării împotriva
SIDA este panglica roșie – semnul soli-
(53), urmând municipiile Chișinău darităţii cu persoanele afectate de HIV
(44) și Bălţi (41) și raioanele Slobo- și SIDA. A fost introdusă prima dată în
zia (24) și Râbniţa (15). 1991. Tot atunci a fost instituită Ziua
Mondială împotriva SIDA: 1 decembrie.
• s-au înregistrat 46 de cazuri noi de
infectare în rândul femeilor gravide;
• ponderea femeilor au constituit-o 47,58% din numărul total de persoa-
ne infectate;
• diagnosticul HIV a fost confirmat la 5 copii născuţi din mame HIV
pozitive;
• SIDA a fost diagnosticată la 92 de persoane, dintre
care 15 au decedat. Cea mai des întâlnită infecţie
oportunistă este tuberculoza (56,52% din numă-
rul total de cazuri diagnosticate cu SIDA).
În lume, numărul PTHIV continuă să crească, atingând
la sfârșitul anului 2008 cifra de 33,4 mln. de adulţi și 2,1 mln.
de copii (cu 20% mai mult decât în 2000). Numai în anul
2008 s-au infectat cu HIV circa 2,7 mln. de persoane, iar în-
tre 2 și 4 mln. au murit de boli asociate cu SIDA.
I n f o r m a ţ i i d e b a ză d e sp re H IV și SI DA
21

Tabelul de mai jos reprezintă situaţia epidemiologică globală, conform datelor

UNAIDS și OMS, publicate în noiembrie 2009. În paranteze sunt indicate inter-
valele între care pot varia cifrele reale.

Numărul total al PTHIV în 2008

Total 33,4 milioane (31,1 – 35,8 milioane)

Adulţi 31,3 milioane (29,2 – 33,7 milioane)

Femei 15,7 milioane (14,2 – 17,2 milioane)

Copii mai mici de 15 ani 2,1 milioane (1,2 – 2,9 milioane)

Persoane noi infectate cu HIV în 2008

Total 2,7 milioane (2,4 – 3,0 milioane)

Adulţi 2,3 milioane (2,0 – 2,5 milioane)

Copii mai mici de 15 ani 430 000 (240 000 – 610 000)

Decese din cauza bolilor asociate cu SIDA în 2008

Total 2,0 milioane (1,7 – 2,4 milioane)

Adulţi 1,7 milioane (1,4 – 2,1 milioane)

Copii mai mici de 15 ani 280 000 (150 000–410 000)

 Capitolul II.

Noţiuni generale despre drepturile omului și

sănătate

Ce sunt drepturile omului, caracteristici și clasificare

Drepturile omului (DO) sunt drepturile inerente tuturor fiinţelor umane, in-
diferent de rasă, naţionalitate, sex, religie, origine etnică, loc de reședinţă, limbă
etc. Aceste drepturi sunt universale, interdependente și indivizibile.
Caracteristici:
Caracterul universal și inalienabil al DO
Principiul universalităţii DO reprezintă Drepturile universale ale omului sunt
piatra de temelie a protecţiei internaţionale a exprimate în și garantate de docu-
DO (PIDO). Acest principiu a fost consacrat mente juridice internaţionale care iau
forma tratatelor, legilor cutumiare inter-
pentru prima dată în DUDO în 1948 și a fost naţionale, precum și principiilor genera-
ulterior reiterat în numeroase convenţii inter- le ale dreptului internaţional. Domeniul
naţionale, declaraţii și rezoluţii. Conferinţa protecţiei internaţionale a DO impune
obligaţiuni asupra guvernelor să acţio-
Mondială pentru DO, din 1993, de la Viena, neze în anumite moduri pentru a evita
de exemplu, a menţionat că este datoria state- anumite acţiuni, în scopul asigurării cât
lor să promoveze și să protejeze toată gama de mai eficiente a promovării și protecţiei
drepturilor și libertăţilor fundamentale
drepturi și libertăţi fundamentale ale omului. ale omului pe teritoriile acestora.
Toate statele lumii au ratificat cel puţin un
tratat internaţional de bază de DO și 80% din
state au ratificat patru sau mai multe, ceea ce creează obligaţiuni juridice pentru
ele și dă o expresie cât se poate de concretă universalităţii DO.
DO sunt inalienabile. Fiinţele umane nu pot fi lipsite de aceste drepturi decât
în situaţii specifice și în cadrul unor proceduri expres prevăzute de lege, respec-
tându-se rigorile unui proces echitabil. De exemplu, dreptul la libertate a unei
persoane poate fi limitat atunci când aceasta este declarată vinovată de săvârșirea
unei infracţiuni în baza unei hotărâri judecătorești.

Caracterul interdependent și indivizibil al DO

DO sunt indivizibile, indiferent dacă sunt drepturi civile și politice, cum ar fi
dreptul la viaţă, egalitatea în faţa legii și libertatea de exprimare; drepturi econo-
mice, sociale și culturale, cum ar fi dreptul la muncă, securitate socială și educa-
ţie; sau drepturi colective, cum ar fi dreptul la dezvoltare și autodeterminare.
 Capitolul II
24

De asemenea, DO sunt interdependente, Drepturi și Obligaţii

ceea ce înseamnă că îmbunătăţirea unui drept Domeniul DO se referă atât la drepturi,
cât și la obligaţii. Statele își asumă obli-
facilitează, implicit, avansarea celorlalte și vi- gaţii conform dreptului internaţional
ceversa, limitarea unui drept afectează cele- privind respectarea, protecţia și înde-
lalte drepturi. plinirea (realizarea) DO. Obligaţia de a
respecta înseamnă că statele trebuie să
se abţină de la îngrădirea DO. Obligaţia
Egalitate și non-discriminare de protecţie înseamnă că statele trebuie
Non-discriminarea reprezintă un principiu să ia toate măsurile care se impun pen-
tru a proteja persoanele și grupurile
de bază al PIDO. Acest principiu este prezent împotriva abuzurilor. Obligaţia de a în-
în toate tratatele majore de DO și reprezintă deplini înseamnă că statele trebuie să
întreprindă acţiuni pozitive pentru ca
tema principală a unora dintre acestea, cum
exercitarea DO să fie deplină.
ar fi Convenţia ONU privind Eliminarea
La nivel individual, trebuie să ne
Tuturor Formelor de Discriminare Rasială exercităm drepturile în așa fel, încât
(CETFDR) și Convenţia ONU asupra Elimi- aceasta să nu pună în pericol drepturile
nării Tuturor Formelor de Discriminare faţă celorlalţi.
de Femei (CETFDF).
Principiul se aplică fiecăruia în raport cu toate drepturile și libertăţile omului
și, prin aplicarea acestuia, se interzice discriminarea în bază de rasă, naţionalitate,
sex, religie etc. Principiul non-discriminării este complementat de principiul ega-
lităţii, consacrat în art. 1 din DUDO: „Toate fiinţele umane se nasc libere și egale
în demnitate și în drepturi.”

Clasificare:
DO sunt divizate pe trei categorii:
1) drepturi de primă generaţie
2) drepturi de generaţia a doua
3) drepturi de generaţia a treia

1) Drepturi de primă generaţie

Aici se regăsesc drepturile și libertăţile civile și politice. Aceste drepturi res-
tricţionează puterea guvernului în ceea ce privește acţiunile care afectează persoa-
na și autonomia sa (drepturile civile) și oferă persoanelor oportunitatea de a con-
tribui la determinarea legilor și de a participa la guvernare (drepturi politice).
Exemple: dreptul la viaţă, dreptul la libertatea și securitatea persoanei, dreptul
la un proces echitabil, libertatea de asociere, libertatea de exprimare, dreptul de a
alege și a de a fi ales etc.

2) Drepturi de generaţia a doua

Aici e vorba de drepturile și libertăţile economice, sociale și culturale. Drep-
turile sociale determină guvernele să acţioneze într-o modalitate pozitivă, inter-
venţionistă pentru a crea condiţiile necesare pentru viaţa umană și dezvoltare.
N o ţ i u n i g e n e ra l e d e sp re d re p t u r i l e o m u l u i și să n ă ta te
25

Guvernele trebuie să întreprindă măsuri

DO mai pot fi pozitive sau negative.
pentru a asigura bunăstarea cetăţenilor. Se Un exemplu al celor dintâi este dreptul
consideră că fiecare, în calitate de membru la un proces echitabil și un exemplu al
celor din urmă este dreptul de a nu fi
al societăţii, are dreptul la protecţie socială
supus torturii.
și realizarea drepturilor economice, sociale și
culturale. Aceste drepturi sunt indispensabile
pentru demnitatea umană și libera dezvoltare a personalităţii omului.
Exemple: dreptul la muncă, dreptul la securitate socială, protecţia familiei, drep-
tul la sănătate, dreptul la un standard adecvat de viaţă, dreptul la educaţie etc.

3) Drepturi de generaţia a treia

Această categorie a fost recunoscută relativ recent în teoria și practica internaţio-
nală a DO, iar drepturile din această categorie se mai numesc „drepturi colective”.
Exemple: dreptul la autodeterminare, dreptul la dezvoltare, dreptul la pace,
dreptul la un mediu ambiant sănătos etc.

Drepturile omului și sănătatea: standarde internaţionale

și europene
DO sunt interdependente și indivizibile. Pactul Internaţional cu privire la
Aceasta înseamnă că încălcarea dreptului la Drepturile Economice, Sociale și
Culturale (PIDESC), art. 12
sănătate, spre exemplu, poate deseori împiedica
1. Statele-părţi la prezentul Pact recu-
respectarea altor drepturi ale omului, cum ar fi nosc dreptul pe care îl are orice per-
dreptul la educaţie sau muncă, și viceversa. soană de a se bucura de cea mai bună
Interdependenţa drepturilor este foarte sănătate fizică și mintală pe care o
poate atinge.
ușor de observat în contextul sărăciei. Pentru
2. Măsurile pe care statele-părţi la pre-
oamenii care trăiesc în sărăcie, sănătatea re- zentul Pact le vor adopta în vederea
prezintă, de regulă, unicul avantaj în raport asigurării exercitării depline a acestui
drept vor cuprinde măsurile necesa-
cu exercitarea drepturilor economice și socia- re pentru a asigura:
le, cum ar fi dreptul la muncă și la educaţie, a) scăderea mortalităţii nou-născu-
pe când sănătatea precară reprezintă un dez- ţilor și a mortalităţii infantile, pre-
avantaj în acest sens. Asta deoarece sănătatea cum și dezvoltarea sănătoasă a
copilului;
fizică și mintală permite adulţilor să lucreze și
b) îmbunătăţirea tuturor aspectelor
copiilor să înveţe. igienei mediului și ale igienei in-
dustriale;
Standarde internaţionale c) profilaxia și tratamentul maladiilor
epidemice, endemice, profesiona-
Dreptul la cel mai înalt standard posibil de le și a altora, precum și lupta împo-
sănătate este un drept recunoscut în PIDO. Pac- triva acestor maladii;
tul Internaţional cu privire la Drepturile Econo- d) crearea de condiţii care să asigu-
mice, Sociale și Culturale (PIDESC), considerat re tuturor servicii medicale și un
ajutor medical în caz de boală.i.
pe bună dreptate instrumentul de bază în ma-
 Capitolul II
26

terie de asigurare și protecţie a dreptului la sănătate, recunoaște „dreptul fiecăruia de

a se bucura de cel mai înalt standard de sănătate fizică și mintală”. Din câte se poate
observa, PIDESC oferă aceeași importanţă atât sănătăţii fizice, cât și sănătăţii mintale,
ultima fiind încă de multe ori neglijată pe nedrept în practică.
Instrumentele internaţionale și regionale subsecvente abordează dreptul la sănă-
tate în mai multe moduri. Unele sunt de aplicare generală, pe când altele abordează
DO în raport cu grupurile specifice, cum ar fi femeile sau copiii. Unele grupuri sau
persoane, cum ar fi copiii, femeile, persoanele cu dizabilităţi sau persoanele care
trăiesc cu HIV, întâmpină obstacole specifice în ceea ce privește realizarea drep-
tului la sănătate. Obstacolele în cauză pot avea la bază diferiţi factori biologici sau
socio-economici, stigma și discriminarea, sau o combinaţie a acestora.

Tratatele internaţionale de drepturi ale omului care proclamă dreptul la

sănătate
• Pactul Internaţional din 1966 cu privire la Drepturile Economice, So-
ciale și Culturale (PIDESC): art. 12
• Convenţia ONU din 1965 privind Eliminarea Tuturor Formelor de Di-
scriminare Rasială (CETFDR): art. 5 (e) (IV)
• Convenţia ONU din 1979 asupra Eliminării Tuturor Formelor de Discri-
minare faţă de Femei (CETFDF): art. 11 (1) (f), art. 12 și art. 14 (2) (b)
• Convenţiei ONU din 1989 cu privire la Drepturile Copilului (CDC): art. 24
• Convenţia ONU din 1990 privind Protecţia Drepturilor Muncitorilor Mi-
granţi și Membrilor Familiilor Lor (CPDMM): art. 28, 43 (e) și art. 45 (c)
• Convenţia ONU din 2006 cu privire la Drepturile Persoanelor cu Diza-
bilităţi (CDPD): art. 25.

Considerarea sănătăţii în calitate de drept fundamental al omului presupune o

atenţie specifică care trebuie acordată diferitor persoane și grupuri din societate,
în particular celor care se află în situaţii vulnerabile. Prin urmare, statele trebuie
să elaboreze legi și politici de sănătate configurate în așa fel încât acestea să-i vize-
ze în primul rând pe cei care au cea mai mare nevoie de asistenţă, decât să adopte
pur și simplu legi și politici neutre.
În acest sens, comitetele ONU de monitorizare a implementării PIDESC,
CETFDF și Convenţiei ONU cu privire la Drepturile Copilului (CDC) au adoptat,
pe parcursul timpului, așa-numitele comentarii generale1 privind asigurarea de
către statele-părţi a dreptului la sănătate. Acestea reprezintă o interpretare oficia-
lă și detaliată a prevederilor cu privire la sănătate regăsite în conţinutul tratatelor
enunţate.

1
h t t p : / / w w w . u n h c h r . c h / t b s / d o c . n s f / % 2 8 S y m b o l % 2 9 /
40d009901358b0e2c1256915005090be?Opendocument
N o ţ i u n i g e n e ra l e d e sp re d re p t u r i l e o m u l u i și să n ă ta te
27

Numeroase conferinţe și declaraţii inter- ONU a adoptat Obiectivele de Dez-

naţionale, cum ar fi Declaraţia Mileniului voltare ale Mileniului (ODM) în 2000.
și Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului, ODM reprezintă niște scopuri de
dezvoltare importante, măsurabile și
precum și Declaraţia-Angajament în dome- limitate în timp. Acestea sunt opt la
niul HIV/SIDA, de asemenea au contribuit număr, iar Obiectivul Șase îndeamnă
statele-părţi să oprească răspândirea
la clarificarea diverselor aspecte de sănătate
HIV și SIDA către anul 2015.
publică, relevante dreptului la sănătate, și au
reafirmat angajamentele statelor-părţi în ceea În 2001, Sesiunea Specială a Adunării
Generale ONU (SSAGONU) a adoptat
ce privește realizarea acestui drept. Declaraţia-Angajament în domeniul
HIV/SIDA. Declaraţia conţine o listă de
Standarde europene verificare cu întrebări privind corespun-
derea politicilor naţionale din domeniul
Dreptul la sănătate este, de asemenea, recu- sănătăţii cu ODM. De exemplu, statele-
noscut în cadrul unor instrumente regionale, părţi urmează să adopte cadrul norma-
tiv necesar pentru a proteja și înlătura
cum ar fi Carta Socială Europeană – CSE discriminarea persoanelor care trăiesc
(1961, revizuită în 1996) și Convenţia Euro- cu HIV și alte grupuri vulnerabile.
peană pentru Apărarea Drepturilor Omu-
lui și a Libertăţilor Fundamentale – CEDO
(1950).
Carta Socială Europeană
În particular, CSE conţine prevederi pri-
Articolul 11 – Dreptul la protecţia
vind sănătatea la mai multe articole, cum ar fi sănătăţii
art. 1, acolo unde se vorbește despre protecţia În vederea exercitării efective a drep-
sănătăţii și măsurile care trebuie luate în acest tului la protecţia sănătăţii, părţile se
angajează să ia, fie direct, fie în coope-
sens, art. 3, care tratează aspecte de securitate rare cu organizaţiile publice și private,
și igiena muncii și art. 13, prin care se consa- măsuri corespunzătoare, care vizează
cră dreptul la asistenţă socială și medicală. în special:
Republica Moldova a ratificat CSE revizui- 1. Să elimine, în măsura în care este po-
sibil, cauzele unei sănătăţi deficiente;
tă la data de 8 noiembrie 2001.
2. Să prevadă servicii de consultare și
CEDO conţine prevederi legate de sănătate de educare în ceea ce privește ame-
în contextul consacrării mai multor drepturi, liorarea sănătăţii și dezvoltarea sim-
ţului responsabilităţii individuale în
cum ar fi dreptul la viaţă (art. 2), interzicerea materie de sănătate;
torturii și pedepselor sau tratamentelor in- 3. Să prevină, în măsura în care este
umane ori degradante (art. 3) sau dreptul la posibil, bolile epidemice, endemice
respectarea vieţii private și de familie (art. 8). și alte boli, precum și accidentele.
Republica Moldova a ratificat CEDO la
data de 24 iulie 1997.

Drepturile omului și HIV: standarde internaţionale și

europene de protecţie a drepturilor PTHIV. Terminologie
non-discriminatorie
Cândva infecţia HIV a fost văzută ca o problemă de sănătate publică care ne-
cesita o abordare pur medicală. În ultimul timp însă, se recunoaște tot mai mult
 Capitolul II
28

că HIV reprezintă o problemă complexă ce ţine de domeniul DO care afectează

nu doar sănătatea persoanei, ci și relaţiile acesteia cu membrii comunităţii din
care face parte, politicile naţionale, precum și procesul de dezvoltare economică și
socială în ansamblu.
În toate situaţiile, protecţia DO este esen- Unele dintre drepturile și libertăţile
ţială pentru a promova și asigura demnitatea mai relevante pentru domeniul HIV/
umană. În cazul HIV, protecţia și promovarea SIDA sunt:
DO este în măsură să contribuie la reducerea dreptul la non-discriminare și egalitate
în faţa legii; dreptul la viaţă; dreptul la
vulnerabilităţii persoanelor în ceea ce privește sănătate; dreptul la libertatea și securita-
infectarea cu HIV (adică previne transmite- tea persoanei; libertatea de exprimare;
rea), precum și la reducerea impactului HIV dreptul de a nu fi supus pedepselor sau
tratamentelor inumane sau degradante;
asupra celor infectaţi deja sau afectaţi într-un dreptul la libera circulaţie; dreptul de a
mod sau altul de HIV sau SIDA (adică pro- nu fi supus imixtiunilor arbitrare sau ile-
tejează demnitatea persoanelor afectate și le gale în viaţă particulară; dreptul la căsă-
torie și formarea unei familii; dreptul la
permite să facă faţă provocărilor maladiei). educaţie; dreptul la muncă; dreptul la un
Multe grupuri din cadrul societăţii sunt nivel de trai adecvat; dreptul la protecţie
socială; dreptul la asistenţă și bunăsta-
discriminate sau dezavantajate din cauza
re; dreptul de a cere și beneficia de azil;
statutului lor social, etnic, rasial sau juridic. dreptul de a participa la viaţa culturală și
Prin urmare, accesul reprezentanţilor acestor publică etc.
grupuri la servicii de educaţie, informare și În plus, drepturile copilului și drepturile
ocrotire a sănătăţii este limitat. În aceste con- femeilor sunt exprimate în convenţiile
care se adresează explicit aceste gru-
diţii, grupurile marginalizate devin cele mai puri sociale.
vulnerabile la infectarea cu HIV și la efectele
pe care le are în timp. În funcţie de situaţia
concretă din diferite ţări și statutul pe care îl au anumite grupuri, categoria per-
soanelor marginalizate poate include femei, copii, minorităţi, persoane indigene,
persoane sărace, lucrători migranţi, refugiaţi, lucrători ai sexului comercial, utili-
zatori de droguri, bărbaţi care întreţin relaţii sexuale cu bărbaţi, prizonieri etc.
În ceea ce privește femeile, acestea sunt deseori tratate inegal la locul de muncă.
În multe ţări ele sunt remunerate mai modest decât bărbaţii, sunt lipsite de mă-
suri de protecţie a muncii sau alte diferite beneficii. Aceasta duce la situaţii când
femeile devin profund dependente de bărbaţi pentru a se asigura financiar și a-și
asigura copiii. Respectiv, femeile au mai puţine opţiuni de afirmare și realizare.
Copiii reprezintă un alt grup cu risc sporit de expunere la HIV. În general,
copiii sunt neputincioși din punct de vedere economic și politic. De multe ori, le
lipsește informaţia despre diverse aspecte privind educaţia pentru sănătate sau
nu își cunosc drepturile. Atunci când părinţii sau îngrijitorii lor se îmbolnăvesc
sau mor, vulnerabilitatea copiilor crește. Copiii vulnerabili, în special orfanii, se
întâmplă de multe ori să-și trăiască viaţa singuri sau cu fraţii lor, acasă sau în stra-
dă, fără nicio supraveghere din partea adulţilor și, prin urmare, pot ușor deveni
victime ale abuzului și violenţei. Deseori copiii mai mari ca vârstă sunt nevoiţi să
N o ţ i u n i g e n e ra l e d e sp re d re p t u r i l e o m u l u i și să n ă ta te
29

părăsească școala și să-și găsească de lucru pentru a câștiga bani și a-și întreţine
fraţii mai mici. În rezultat, lipsa educaţiei și vârsta minoră îi expune la situaţii
când aceștia sunt exploataţi prin muncă.
Stigma și discriminarea PTHIV se pot manifesta foarte diferit. Indiferent de
acesta însă, efectele produse de stigmă și discriminare pot fi din cele mai grave,
ducând la aceea că persoanele cu risc sporit de infectare fie evită testele la HIV,
fie refuză serviciile de tratament sau îngrijire. Lipsa unui consimţământ infor-
mat, consilierea incompetentă la etapa pre și post testare, precum și nerespectarea
confidenţialităţii continuă să descurajeze persoanele în ceea ce privește efectuarea
analizelor și tratamentul adecvat.
Protecţia DO în cazul persoanelor cu risc Aplicarea legii și protecţia DO sunt cru-
sporit de infectare trebuie să fie asigurată în ciale pentru reducerea răspândirii HIV
așa fel încât acestea să aibă acces egal la in- În condiţiile unei implementări cores-
formaţie și educaţie pentru îngrijirea sănătăţii punzătoare, legea poate juca un rol
semnificativ în ceea ce privește pro-
în scopul prevenirii HIV, la accesorii de pre- tecţia, promovarea și respectarea DO.
venire, cum ar fi prezervativele și echipament Erodarea DO în cazul celor care trăiesc
steril pentru injectare, la servicii de consiliere cu, sunt afectaţi de sau sunt vulnerabili
la infectarea cu HIV va marginaliza mai
și de asistenţă socială. De asemenea, acestor mult acele persoane și, în rezultat, epi-
persoane trebuie să li se asigure o egalitate în demia „va atinge noi înălţimi”. Asigura-
contextul relaţiilor sociale, politice și sexuale. rea egalităţii de gen trebuie să reprezin-
te factorul-cheie pentru strategiile care
Acest lucru îi va ajuta să evite infecţia, dar și au ca scop reducerea vulnerabilităţii la
să poată trăi în cazul în care infectarea a avut infectarea cu HIV. Pentru o ulterioară
prevenire a răspândirii epidemiei, pro-
loc. Protecţia DO în domeniul HIV trebuie
gramele pentru HIV și SIDA trebuie să
de asemenea să permită femeilor, copiilor, ce- abordeze în profunzime realităţile so-
lor din industria sexului și altor categorii de cio-economice și normele socio-cultu-
rale caracteristice femeilor, copiilor și
risc să evite sexul prin constrângere, inclusiv grupurilor vulnerabile.
sexul în condiţii periculoase. În fine, acestor
grupuri trebuie să li se asigure condiţii pentru
a participa în mod egal și substanţial la viaţa publică, inclusiv la procesele de ela-
borare și implementare a politicilor din domeniul HIV și SIDA.
În anumite situaţii, unele DO pot fi îngrădite din raţiuni de sănătate publică
sau pentru a proteja drepturile celorlalţi. Aceste motive sunt de cele mai multe ori
invocate atunci când este vorba de restricţionarea DO în contextul HIV și SIDA.
În același timp, drepturile omului pot fi restricţionate în baza acestor motive nu-
mai dacă restricţiile respective sunt prevăzute expres de lege, acest lucru este strict
necesar și restricţiile au loc într-o societate democratică.
În calitatea lor de subiecte ONU, statele-membre sunt obligate să promoveze și
să încurajeze respectarea drepturilor și libertăţilor fundamentale ale omului pen-
tru toţi, fără deosebire de rasă, sex, limbă sau religie (Carta Organizaţiei Naţiu-
nilor Unite, Capitolul 1, art. 1, alin (3). Statele se angajează să întreprindă acţiuni
comune și separate pentru a realiza acest scop.
 Capitolul II
30

Mai mult, în 1948, Adunarea Generală a Naţiunilor Unite a adoptat Declaraţia

Universală a Drepturilor Omului (DUDO). Deși nu este decât o declaraţie și nu un
tratat semnat de statele-membre, aceasta a ajuns să creeze efecte obligatorii pentru
toate statele-membre în virtutea principiilor dreptului internaţional cutumiar.
Totuși obligaţiile propriu-zise privind res-
pectarea DO revin statelor în virtutea faptului DO pot fi restricţionate numai atunci
când: restricţia este prevăzută de lege
că acestea sunt părţi la tratatele internaţionale (nu este arbitrară); restricţia este nece-
din domeniul DO care, odată ratificate, devin sară (există anumite nevoi sociale strin-
documente juridice obligatorii pentru state- gente); restricţia are loc într-o societate
democratică (este produsul unui con-
le-membre. Printre aceste tratate se numără sens).
cele menţionate mai sus: PIDCP; PIDESC;
CETFDF; CDC ș.a. La acestea se adaugă tra-
tatele regionale pentru DO (cum ar fi CEDO) care, de asemenea, au forţă juridică
obligatorie în raport cu statele-membre. În sfârșit, există angajamente publice ale
statelor, cum ar fi cele exprimate în documente rezultate din diferite conferinţe
ale ONU, cum ar fi Conferinţa Mondială pentru DO, Viena, 1993; Conferinţa
Internaţională pentru Populaţie și Dezvoltare, Cairo, 1994; Summit-ul Social, Co-
penhaga, 1994; și cea de a Patra Conferinţă Mondială pentru Femei, Beijing, 1995,
precum și în documente rezultate din alte conferinţe, cum ar fi Summit-ul pentru
SIDA de la Paris, 1994.

Recomandările internaţionale privind HIV/SIDA și Drepturile Omului

Recomandările Internaţionale privind HIV/SIDA și Drepturile Omului (cunos-
cute drept Recomandări) au fost adoptate în 1996, revizuite în 2002 (Recoman-
darea 6) și publicate în versiunea lor consolidată în 2006. Recomandările au fost
elaborate, adoptate și publicate de către Programul Comun ONU privind HIV/
SIDA (UNAIDS) și Oficiul Înaltului Comisar ONU pentru Drepturile Omului
(OÎCDO). Prezentate într-o manieră argumentată și extrem de convingătoare,
acestea oferă reperele necesare guvernelor, ONG-urilor, organizaţiilor internaţio-
nale și altor entităţi implicate în ceea ce privește elaborarea strategiilor eficiente
de abordare a aspectelor pe care le implică HIV. În mod special, Recomandările
îndeamnă statele să asigure ca legile, politicile și practicile lor să corespundă prin-
cipiilor fundamentale ale DO.
Sumarul Recomandărilor poate fi găsit în chenarul ce urmează:
N o ţ i u n i g e n e ra l e d e sp re d re p t u r i l e o m u l u i și să n ă ta te
31

Recomandările Internaţionale privind HIV/SIDA și Drepturile Omului

Recomandarea 1: Statele ar trebui să adopte abordări multisectoriale pentru a crea o reţea

naţională eficientă capabilă să răspundă provocărilor pe care le presupune epidemia HIV.

Recomandarea 2: Statele ar trebui să creeze organizaţii comunitare pentru a efectua activi-

tăţi în domeniul eticii, drepturilor omului și juridic. Statele ar trebui, de asemenea, să con-
sulte pe larg astfel de organizaţii la alcătuirea tuturor politicilor care privesc HIV.
Recomandarea 3: Statele ar trebui să revadă și să reformeze legile din domeniul sănătăţii
publice pentru ca să abordeze adecvat epidemia HIV.

Recomandarea 4: Statele ar trebui să revadă și reformeze legislaţia penală și sistemele co-

recţionale pentru a asigura corespunderea acestora obligaţiilor internaţionale din domeniul
drepturilor omului și a evita încălcările de drepturi ale omului în contextul epidemiei HIV.

Recomandarea 5: Statele ar trebui să introducă sau să îmbunătăţească legislaţia anti-di-

scriminare pentru a proteja grupurile vulnerabile. Statele ar trebui, de asemenea, să asigure
respectarea vieţii private, confidenţialităţii și comportamentului etic în studiile care impli-
că persoane.

Recomandarea 6 (revizuită): Statele ar trebui să adopte legi care reglementează bunurile,

serviciile și informaţiile privind HIV, pentru a asigura disponibilitatea sporită a măsurilor și
serviciilor de prevenire, informaţiei adecvate pentru prevenirea și tratamentul HIV, precum
și medicamente sigure și eficiente la un preţ accesibil. Statele ar trebui să asigure că toate
persoanele au acces la bunuri calitative în mod durabil și egal. Statele ar trebui să prevadă
servicii și informaţii pentru prevenirea, tratamentul, îngrijirea și suportul necesar în caz de
HIV, inclusiv antiretrovirale și alte medicamente sigure și eficiente, diagnostice și tehnologii
pentru tratamentul HIV și infecţiilor oportuniste aferente.

Recomandarea 7: Statele ar trebui să implementeze servicii de susţinere juridică pentru

a educa persoanele afectate de epidemia HIV în ceea ce privește drepturile lor. Statele ar
trebui, de asemenea, să acumuleze experienţă pentru a aborda problemele juridice diverse
pe care le implică HIV și să utilizeze în acest scop alte mijloace decât instanţele de judecată,
cum ar fi comisiile pentru drepturile omului, în scopul protecţiei eficiente a drepturilor
persoanelor care sunt afectate de epidemie.

Recomandarea 8: Statele, împreună cu comunităţile, ar trebui să promoveze crearea unui

mediu liber de prejudecăţi pentru femei, copii și alte grupuri vulnerabile.

Recomandarea 9: Statele ar trebui să promoveze diverse metode de educaţie și instruire,

precum și programe media creative, care sunt destinate schimbării atitudinilor discrimina-
torii asociate cu HIV și SIDA și care ar permite o mai bună înţelegere și acceptare a diferi-
tor aspecte conexe.

Recomandarea 10: Statele ar trebui să transpună principiile drepturilor omului în coduri

de conduită care, la rândul lor, trebuie să fie însoţite de mecanisme pentru implementarea
și executarea acestor coduri.

Recomandarea 11: Statele ar trebui să asigure mecanisme de monitorizare și executare pen-

tru a garanta și proteja drepturile omului în contextul HIV.

Recomandarea 12: Statele ar trebui să-și împărtășească experienţa legată de respectarea

drepturilor omului în contextul HIV, la nivel internaţional și prin intermediul agenţiilor
ONU, cum ar fi UNAIDS.
 Capitolul II
32

La nivel regional, distingem câteva documente relevante:

Rezoluţia Adunării Parlamentare a Consiliului Europei 1536 din 2007
HIV/SIDA în Europa
Adunarea îndeamnă parlamentele și guvernele Consiliului Europei să:
• se asigure că legile, politicile și practicile lor respectă drepturile omului
în contextul HIV și SIDA, în particular dreptul la educaţie, muncă, via-
ţă privată, protecţie și acces la servicii de prevenire, tratament, îngrijire
și suport;
• protejeze persoanele care trăiesc cu
Într-un caz din 1997, Curtea Europeană
HIV de toate formele de discrimi-
a Drepturilor Omului (CtEDO) a decis
nare în sectoarele public și privat, să că publicarea identităţii persoanei și
promoveze egalitatea de gen, să asi- statutului HIV a încălcat dreptul per-
soanei la respectarea vieţii private și de
gure viaţa privată și confidenţialita- familie, garantate de art. 8 al CEDO (Z v.
tea în cazul studiilor și cercetărilor Finlanda, Apl. Nr. 22009/93, 22009/93
care implică fiinţe umane, precum [1997] CEDO 10 [25 februarie 1997], par.
113).
și să prevadă remedii rapide și efi-
ciente de ordin judiciar, admini-
strativ și civil în cazul încălcării drepturilor persoanelor care trăiesc cu
HIV;
• implementeze măsuri pentru a spori capacitatea femeilor și fetelor ado-
lescente de a se proteja de infectarea cu HIV, în principal prin educaţie,
inclusiv educaţie de la egal la egal, și acces la serviciile de sănătate se-
xuală și reproductivă;
• adopte și implementeze politici care respectă drepturile persoanelor
care trăiesc cu HIV și, prin intermediul tuturor mijloacelor media dis-
ponibile, să ocrotească acele persoane și să le informeze despre dreptu-
rile lor;
• interzică obligativitatea analizelor la HIV în cazul persoanelor care soli-
cită vize de călătorii, azil, sunt în căutarea unui loc de muncă sau doresc
să se înscrie la facultate în favoarea analizelor benevole.

CtEDO a decis că expulzarea unui străin HIV-pozitiv înapoi în ţara lui de

origine poate constitui o încălcare a art. 3 al CEDO. Într-un caz, un bărbat din
St. Kitts a fost arestat pentru posesie de droguri la sosirea în Marea Britanie.
După ce s-a aflat că el are SIDA, judecata a decis că aceasta nu poate fi trimis
înapoi în St. Kitts, deoarece el nu va fi în stare să primească tratamentul me-
dical adecvat acolo și deportarea va constitui tratament inuman cu cauzarea
morţii iminente și a durerii și suferinţei severe. (D. v. Regatul Unit, 24 Eur. H.R.
Rep. 423 1997)
N o ţ i u n i g e n e ra l e d e sp re d re p t u r i l e o m u l u i și să n ă ta te
33

Rezoluţia Adunării Parlamentare a Consiliului Europei 1537 din 2007

Un viitor pentru copiii infectaţi cu HIV și copiii rămași orfanii din cauza SIDA
• Statele-membre trebuie să introducă o dimensiune a copilului în politi-
cile lor naţionale și internaţionale privind HIV, precum și în programe-
le lor de dezvoltare pentru terţe ţări. Aceasta înseamnă că drepturile co-
piilor și interesul lor superior, precum și opiniile specialiștilor și, atunci
când este posibil, opiniile copiilor înșiși, trebuie luate în considerare de
fiecare dată.
• Dreptul copiilor infectaţi cu HIV Într-o cauză recentă CtEDO a obligat
la educaţie trebuie să fie recunos- statul turc la plata costurilor medica-
cut și, respectiv, ei trebuie să fie în le pe viaţă, ca urmare a contaminării cu
virusul HIV prin transfuziile de sânge efec-
stare să-și exercite acest drept fără tuate imediat după nașterea persoanei,
discriminare, la fel și dreptul la in- hotărând în unanimitate că a fost încăl-
struire vocaţională, care este esen- cat art. 2 al CEDO. În pronunţarea aces-
tei decizii CtEDO a luat în considerare,
ţial pentru a ajuta persoanele tinere pe lângă alte aspecte importante, și du-
care trăiesc cu HIV să-și găsească rata excesiva – de noua ani, patru luni și
un loc de muncă. Educaţia sexuală șaptesprezece zile – a procedurii admi-
nistrative și a dorit să prevină comiterea
și informarea privind mijloacele de unor erori similare pe viitor. (Oyal vs.
prevenire a bolii și transmiterea ei Turcia, 4864/05, 23 martie 2010).
sunt cruciale pentru persoanele ti-
nere.
• Într-o cauză recentă CtEDO a obligat statul turc la plata costurilor
medicale pe viaţă, ca urmare a contaminării cu virusul HIV prin trans-
fuziile de sânge efectuat imediat după nașterea persoanei, hotărând în
unanimitate că a fost încălcat art. 2 al CEDO. În pronunţarea acestei
decizii CtEDO a luat în considerare, pe lângă alte aspecte importante, și
durata excesiva – de nouă ani, patru luni și șaptesprezece zile – a proce-
durii administrative și a dorit să prevină comiterea unor erori similare
pe viitor. (Oyal vs. Turcia, 4864/05, 23 martie 2010)
• Instruirea profesioniștilor din domeniul sănătăţii nu trebuie neglijată
pentru a combate prejudecăţile și ignoranţa legate de boală, precum
și pentru a evita orice posibil refuz privind efectuarea tratamentului
din partea profesioniștilor din domeniul sănătăţii, lucru care trebuie
pedepsit. Campanii și activităţi specifice de informare – preferabil de
la egal la egal – sunt necesare pentru a proteja grupurile minoritare și
migrante și pentru a le informa despre transmiterea virusului.
 Capitolul II
34

Rezoluţia Adunării Parlamentare a Consiliului Europei 1785 din 2007

Răspândirea HIV/SIDA printre femei și fete în Europa
• Abilitarea fetelor și femeilor în Europa reprezintă un factor-cheie în
combaterea HIV. Fetele și femeile trebuie să fie informate corespunză-
tor în legătură cu riscurile asociate cu un anumit comportament și puse
în poziţia în care ar avea puterea să acţioneze, ca urmare a informării.
Bărbaţii au și ei de jucat un rol în lupta contra răspândirii epidemiei: ei
trebuie să evite anumite comportamente dăunătoare, specifice bărbaţi-
lor, și să colaboreze cu femeile în vederea ruperii ciclului de inegalitate
gender și violenţă bazată pe gender.
• În același timp, este important de a combate discriminarea femeilor și
fetelor HIV pozitive. Analizele HIV, în particular analiza pre-natală,
trebuie să fie confidenţiale. Acestea presupun un consimţământ infor-
mat și trebuie să se bazeze pe consiliere și informare privind opţiunile
de tratament (inclusiv tratamentul pentru prevenirea transmiterii de la
mamă la făt). Accesul la astfel de servicii nu trebuie să depindă de genul
persoanei.

Terminologie non-discriminatorie
Limbajul folosit pentru a vorbi despre HIV și SIDA reflectă stereotipurile faţă
de subiect și nivelul de înţelegere (sau neînţelegere) a problemei. În aceeași măsu-
ră, limbajul influenţează convingerile, comportamentele și atitudinea altor per-
soane faţă de această temă. Folosirea cu grijă a unui limbaj adecvat este extrem
de importantă atunci când juriștii, inclusiv avocații, și alti profesioniști vorbesc
despre HIV. Limbajul potrivit este unul constructiv, care nu alimentează stereo-
tipurile și nu naște prejudecăţi, precum și „inclusivist”, care nu creează bariere de
genul „noi”/„ei”.
În continuare este prezentat un tabel ce conţine terminologia recomandată de
UNAIDS (adaptat după „UNAIDS Terminology Guidelines”, 2008 și „Ghid de
bune practici privind relatarea despre HIV/SIDA”, UNICEF, București, 2003).
N o ţ i u n i g e n e ra l e d e sp re d re p t u r i l e o m u l u i și să n ă ta te
De evitat De ce?
HIV/SIDA; Folosiţi termenul care este cel mai specific și HIV; SIDA; persoane care trăiesc cu
HIV și SIDA; potrivit pentru context.
HIV sau SIDA
Virusul SIDA Nu există „virus SIDA”. Doar HIV este virus
(Virusul Imunodeficienţei Umane).
Virusul HIV Este incorect a spune „virusul HIV”, pentru
că este un pleonasm.
Infestare cu A infesta înseamnă „dezvoltarea unui agent
HIV patogen cu precădere pe suprafaţa corpu-
lui, de exemplu păduchi”.
Infectat cu Nimeni nu poate fi infectat cu SIDA deoa-
SIDA rece SIDA nu este un agent de infectare.
SIDA nu se ia și nu se transmite, oamenii
sunt infectaţi cu HIV. SIDA este o definiţie de
Riscul SIDA supraveghere care desemnează un sindrom
de infecţii oportuniste și boli care se dezvol-
tă odată cu progresarea imunosupresiei pe
A lua SIDA, a parcursul stadiilor infecţiei HIV de la infecţia
transmite SIDA primară până la deces.
Purtător de Implică stigmatizarea persoanelor infectate
HIV/SIDA prin asimilarea lor cu o ameninţare. De alt-
fel, SIDA nu este o boală, ci o sumă de boli
care apar și se manifestă din cauza afectării
sistemului imunitar al organismului.
Suferind de Mulţi oameni care au HIV pot trăi relativ
SIDA; Victimă sănătoși mulţi ani. Cuvântul „victimă” suge-
SIDA rează că persoana este neajutorată, slabă.
Victimă Nimeni nu alege să aibă HIV. Această ex-
inocentă presie este deseori folosită atunci când se
vorbește despre copii sau despre persoane pozitivă.
infectate în timpul unei intervenţii chirur-
gicale, sugerându-se astfel că cei care au
dobândit virusul altfel ar fi oarecum vinovaţi
de aceasta.
35
Recomandat
HIV, prevalenţa HIV, prevenirea HIV,
testarea HIV, boli asociate cu HIV;
diagnosticul SIDA, copii vulnerabili
din cauza SIDA, copii orfani din
cauza SIDA, răspunsul SIDA, progra-
mul naţional SIDA, organizaţii care
prestează servicii în domeniul SIDA;
epidemia HIV, epidemia SIDA.
SIDA; Sindromul Imunodeficienţei
Achiziţionate.
HIV; Virusul Imunodeficienţei
Umane; infecţia HIV.
Infectare cu HIV. A infecta înseamnă,
conform DEX, „invazia și multiplica-
rea unor microorganisme (virusuri,
bacterii etc.) în ţesuturi”.
Persoană care trăiește cu HIV, per-
soană HIV-pozitivă, persoană sero-
pozitivă.
Riscul infectării cu HIV; risc de expu-
nere la HIV.
A se infecta cu HIV, a dobândi HIV, a
deveni seropozitiv.
Persoană care trăiește cu HIV, per-
soană HIV pozitivă, persoană sero-
pozitivă.
Persoană care trăiește cu HIV, per-
soană HIV-pozitivă, persoană sero-
pozitivă. Termenul SIDA se folosește
atunci când este vorba despre o
persoană diagnosticată clinic cu
SIDA.
Persoană care trăiește cu HIV, per-
soană HIV-pozitivă, persoană sero-
 Capitolul II
36

Test SIDA Nu există un asemenea test. SIDA este Test HIV; testul la anticorpi anti-HIV.
diagnosticat în funcţie de mai multe criterii
medicale specifice care pot identifica simp-
tomele SIDA.

A muri de SIDA SIDA nu este o boală, ci un sindrom – o sumă A muri de (o anumită) boală, precum
de boli – care apare în urma slăbirii sistemu- tuberculoză sau cancer; a muri de o
lui imunitar. Această slăbire este provocată boală asociată cu SIDA.
de HIV și expune corpul bolilor oportuniste
– cele care se instalează în organisme cu
imunitate scăzută.

Pacient cu Acest termen se folosește doar când per- Pacient cu o boală (sau infecţie)
SIDA soana în cauză este diagnosticată în stadiul avansată asociată cu HIV; boală (sau
SIDA și vă referiţi la ea într-o situaţie me- infecţie) asociată cu SIDA.
dicală. Nu se folosește în alte situaţii, căci
victimizează și marginalizează persoanele
seropozitive

Prostituţie; Termeni acuzatori, insultători. Persoană care prestează servicii

Lucrător al sexuale (sex worker); servicii sexuale,
sexului sex comercial sau prestarea servicii-
comercial; lor sexuale; persoană cu mai mulţi
Promiscuu parteneri sexuali.

Drogat; Mulţi utilizatori de droguri consideră că își Utilizator de droguri, consumator de

Narcoman pot controla comportamentul și cantitatea droguri.
de droguri pe care o folosesc. A-i numi de-
pendenţi îi marginalizează, ceea ce nu ajută
la nimic. De altfel, nu folosirea drogurilor în
sine expune la risc, ci utilizarea echipamen-
tului de injectare nesteril sau contaminat.

Utilizator de Drogurile pot fi injectate subcutanat, intra- Utilizator de droguri injectabile.

droguri muscular sau intravenos.
intravenos

Utilizarea în La infectarea cu HIV duce utilizarea echi- Dacă se referă la riscul expunerii
comun pamentului de injectare nesteril sau conta- la HIV – utilizarea echipamentului
(a acelor, minat. de injectare non-steril; dacă se
seringilor) cunoaște că ar conţine HIV sau dacă
infectarea cu HIV a avut loc – utili-
zarea echipamentului de injectare
contaminat.

Lupta Este o expresie care folosește un limbaj Răspunsul SIDA.

împotriva SIDA agresiv.

Blestemul Presupune că HIV nu poate fi controlat. Este Epidemia HIV; pandemia HIV.
SIDA un termen care poate alimenta teamă, di-
scriminare și disperare.
 Capitolul III.

Reflectarea drepturilor PTHIV în legislaţia

Republicii Moldova

Cadrul normativ în vigoare (legi, hotărâri de guvern, regula-

mente, ordine, instrucţiuni)2
• Constituţia Republicii Moldova
Coduri
• Codul muncii al Republicii Moldova
• Codul familiei al Republicii Moldova
• Codul contravenţional al Republicii
Moldova
• Codul penal al Republicii Moldova
În teoria și practica juridică există o ie-
rarhie recunoscută a actelor norma-
tive, în virtutea căreia un act normativ
subordonat legii (regulament, ordin,
instrucţiune etc.) nu poate conţine dis-
poziţii contrare celor din lege, iar atunci
când acest lucru totuși se întâmplă, dis-
poziţiile legii sau ale actului normativ
ierarhic superior trebuie aplicate cu
prioritate. Cele descrise în acest capi-
tol demonstrează că această regulă nu
funcţionează sau funcţionează cu mari
dificultăţi în Republica Moldova.

Legi
• Legea cu privire la drepturile și responsabilităţile pacientului nr. 263-
XVI din 27.10.2005
• Legea cu privire la exercitarea profesiunii de medic nr. 264 din
27.10.2005
• Legea ocrotirii sănătăţii nr. 411-XII din 28.03.1995
• Legea cu privire la profilaxia infecţiei HIV/SIDA nr. 23-XVI din
16.02.2007
• Legea cu privire la statutul juridic al cetăţenilor străini și apatrizilor în
Republica Moldova nr. 275-XIII din 10.11.1994
• Legea cu privire la migraţie nr. 1518-XV din 06.12.2002
• Legea cu privire la ieșirea și intrarea în Republica Moldova nr. 269-XIII
din 09.11.1994
• Legea cu privire la prevenirea și combaterea violenţei în familie nr. 45-
XVI din 01.03.2007

2
Lista de acte normative prezentată aici reflectă situația de până la 1 decembrie 2010 și nu pretinde a fi
una exhaustivă. Aceasta se referă cu precădere la cele expuse în prezentul capitol. O listă mai detaliată
poate fi găsită la anexe.
 Capitolul III
38

• Legea privind sistemul public de asigurări sociale nr. 489 din

08.07.1999
• Legea privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă
și alte prestaţii de asigurări sociale nr. 289 din 22.07.2004
• Legea cu privire la asigurarea obligatorie de asistenţă medicală nr. 1585-
XIII din 27.02.1998

Hotărâri de Guvern
• Hotărârea Guvernului nr. 948 din 05.09.2005 privind Programul Naţio-
nal de profilaxie și control al infecţiei HIV/SIDA și infecţiilor cu trans-
mitere sexuală pe anii 2006-2010
• Hotărârea Guvernului privind aprobarea Listei contraindicaţiilor me-
dicale pentru persoanele care intenţionează să adopte copii nr. 512 din
25.04.2003
• Hotărârea Guvernului cu privire la instituirea Consiliului naţional de
coordonare a programelor naţionale de profilaxie și control al infecţiei
HIV/SIDA, infecţiilor cu transmitere sexuală și de control al tuberculo-
zei nr. 825 din 03.08.2005

Regulamente
• Regulamentul privind examinarea medicală a tinerilor înainte de că-
sătorie nr. 396 din 06.09.1995, aprobat în comun de către Ministerul
Sănătăţii și Ministerul Justiţiei
• Regulamentul cu privire la instruirea cetăţenilor străini și apatrizilor în
instituţiile de învăţământ din Republica Moldova, aprobat prin Hotărâ-
rea Guvernului nr. 746 din 21.06.2003

Ordine
• Ordinul ministrului Sănătăţii nr. 523 din 24.12.2009 cu privire la apro-
barea Ghidului naţional de tratament și îngrijiri în cazul infecţiei HIV
și SIDA
• Ordinul ministrului Sănătăţii nr. 20 din 19.01.2007 cu privire la Stan-
dardul „Supravegherea epidemiologică a infecţiei HIV/SIDA”
• Ordinul ministrului Sănătăţii nr. 260 din 26 iunie 2008 cu privire la apro-
barea Standardului „Îngrijirea paliativă a pacienţilor cu HIV/SIDA”
• Ordinul Ministerului Apărării cu privire la aprobarea Instrucţiunii
„Despre aplicarea Regulamentului cu privire la expertiza medico-mili-
tară în Forţele Armate ale Republicii Moldova” nr. 177 din 30.06.2003
R e f l e c ta re a d re p t u r i l o r PTH IV î n l e g isl a ţ i a R e p u b l i c i i M o l d o va
39

• Ordinul Ministerului Afacerilor Interne cu privire la organizarea acti-

vităţii secţiilor de ordine publică, secţiilor, sectoarelor și posturilor de
poliţie ale comisariatelor de poliţie nr. 200 din 10.06.2004
• Ordinul Ministerului Afacerilor Interne și Ministerului Sănătăţii des-
pre măsurile de intensificare a lucrului cu persoanele care răspândesc
maladiile sexual-transmisibile (SIDA, sifilisul, gonoreea) nr. 183/217
din 23.06.1993
• Ordinul Ministerului Știinţei și Învăţământului nr. 113 din 11.04.1994,
Ministerului Sănătăţii nr. 64 din 05.04.1994 și Ministerului Justiţiei nr.
47 din 11.04.1994 despre aprobarea și punerea în aplicare a Indicaţiilor
metodico-instructive cu privire la adopţie

Instrucţiuni, Standarde
• Instrucţiunea Ministerului Sănătăţii și Protecţiei Sociale privind mo-
dul de completare a certificatului de concediu medical nr. 189 din
22.06.2005, modificată și completată prin Ordinul ministrului Sănătă-
ţii nr. 281 din 28.04.2010
• Instrucţiunea cu privire la organizarea regimului antiepidemic în labo-
ratoarele și secţiile de diagnosticare a SIDA, hepatitelor și altor infecţii
virale la efectuarea investigaţiilor la infecţia HIV-SIDA, aprobată prin
ordinul vice-ministrului sănătăţii nr. 10b-4/278 din 12.07.2004
• Standardul „Supravegherea epidemiologică a infecţiei HIV/SIDA”,
CNSPMP și USMF „Nicolae Testemiţanu”, Chișinău 2007
• Standardul „Îngrijirea paliativă a pacienţilor cu HIV/SIDA”, CNSPMP
și Centrul SIDA, Chișinău 2008

Respectarea drepturilor PTHIV în Moldova

• Dreptul la cel mai înalt standard posibil de sănătate
Accesul la servicii de sănătate umane, nediscriminatorii și de înaltă calitate,
precum și la medicamentele de bază, reprezintă una din obligaţiile sine qua non
ale societăţii faţă de PTHIV. În sens practic, acest lucru înseamnă că sistemele de
sănătate trebuie să dea dovadă de promptitudine și receptivitate în ceea ce privește
necesităţile specifice asociate cu HIV, atât ale PTHIV, cât și ale populaţiei în în-
tregime, așa încât riscul infectării să fie minim.
În cadrul legislaţiei moldovenești, acest drept este reflectat destul de complex,
luând forma mai multor drepturi distincte, cum ar fi: dreptul la ocrotirea sănă-
tăţii prevăzut de Constituţia Republicii Moldova la art. 36; dreptul la asistenţă
 Capitolul III
40

medicală prevăzut la art. 20 din Legea ocroti-

rii sănătăţii; dreptul la asistenţă medicală gra-
tuită în volumul stabilit de legislaţie prevăzut
la art. 5 din Legea cu privire la drepturile și
responsabilităţile pacientului; dreptul la asi-
gurare obligatorie de asistenţă medicală a ce-
tăţenilor străini și apatrizilor prevăzut la art. – Dreptul la repararea prejudiciului
26 din Legea ocrotirii sănătăţii.
La acestea se adaugă drepturile specifice
ale PTHIV prevăzute, explicit sau implicit, în
Legea cu privire la profilaxia infecţiei HIV/
SIDA, după cum urmează: dreptul la confi-
denţialitate (art. 14); dreptul de a nu fi supus
discriminării (art. 22-27); dreptul de a bene-
ficia de asistenţă medicală, conform legislaţiei
în vigoare (art. 19); dreptul copiilor infectaţi
cu HIV sau afectaţi de SIDA de a beneficia de
consiliere adaptată (art. 6); dreptul femeilor
care trăiesc cu HIV de a beneficia de contra-
Alte drepturi conexe:
– Dreptul la asigurarea sănătăţii (art. 17
din Legea ocrotirii sănătăţii)
– Dreptul la educaţia sanitară a popu-
laţiei (art. 18 din Legea ocrotirii sănă-
tăţii)
adus sănătăţii (art. 19 din Legea ocro-
tirii sănătăţii)
– Dreptul la acordarea concediilor me-
dicale (art. 22 din Legea ocrotirii să-
nătăţii)
– Dreptul la libera alegere a medicului
și a formei de asistenţă medicală (art.
25 din Legea ocrotirii sănătăţii)
– Dreptul la informaţie despre starea
sănătăţii (art. 27 din Legea ocrotirii
sănătăţii)
– Dreptul pacientului de a ataca ac-
ţiunile personalului medico-sanitar
pentru prejudicierea sănătăţii (art. 36
din Legea ocrotirii sănătăţii)

cepţie gratuită, inclusiv de sterilizare bene- – Dreptul familiei la ocrotirea sănă-

tăţii și la protecţie socială (art. 46
volă (art. 6); dreptul femeilor HIV pozitive și din Legea ocrotirii sănătăţii) etc.
nou-născuţilor lor de a avea acces la tratament
ARV profilactic gratuit (art. 21) etc.
Aspecte privind aplicarea practică a acestor drepturi se regăsesc în conţinutul
prezentului ghid.
• Nediscriminarea și egalitatea în faţa legii
PIDCP prin art. 14 și 26 garantează dreptul la protecţie egală în faţa legii, pre-
cum și dreptul de a fi liber în raport cu orice tip de discriminare.
Nediscriminarea în domeniul sănătăţii publice este prevăzută în mod expres
de dispoziţiile câtorva legi de profil. Este vorba de art. 5 din Legea cu privire la
drepturile și responsabilităţile pacientului; art. 5 alin. (1) lit. a) și art. 7 din Legea
cu privire la exercitarea profesiunii de medic;
și art. 17 alin. (1) din Legea ocrotirii sănătă- Comitetul ONU pentru Drepturile
ţii. Nediscriminarea în raport cu PTHIV este Omului a confirmat că sintagma „orice
tip” în contextul prevederilor ce regle-
reglementată de Legea cu privire la profilaxia mentează nediscriminarea din conţinu-
HIV/SIDA care conţine un capitol tematic în tul tratatelor internaţionale de drepturi
ale omului include și starea sănătăţii
acest sens (Capitolul VI – Interzicerea discri- persoanei, inclusiv statutul HIV. De ase-
minării), încercând să cuprindă cât mai multe menea, Comitetul a îndemnat statele să
situaţii în care discriminarea PTHIV ar putea ia toate măsurile ce se impun pentru a
se asigura că PTHIV au acces egal la tra-
avea loc și, prin aceasta, să prevină compor- tament. .
tamentul discriminator la adresa lor (relaţiile
R e f l e c ta re a d re p t u r i l o r PTH IV î n l e g isl a ţ i a R e p u b l i c i i M o l d o va
41

de muncă, educaţie preșcolară, învăţământ,

În peisajul legislativ moldovenesc nu
accesul la servicii de creditare și acordare a există deocamdată un act normativ
împrumuturilor etc.) – cadru în domeniul nediscriminării.
În condiţiile lipsei unei culturi și tradiţii Interzicerea discriminării persoanelor
pe motive ce ţin de rasă, naţionalitate,
anti-discriminare atât în societate, cât și în sex, religie, apartenenţă etnică etc. este
mediile profesionale, se ajunge la situaţii greu prevăzută expres în conţinutul mai mul-
de conceput în care normele unei legi contra- tor acte normative tematice, cu ocazia
reglementării diferitor domenii de acti-
vin vădit altor norme, din conţinutul aceleiași vitate. Toate aceste dispoziţii sporadice
legi. Este cazul Legii cu privire la profilaxia vin să asigure implementarea atât a nor-
melor internaţionale în această materie,
infecţiei HIV/SIDA – Legea-cadru în acest
cât și a normei conţinute în art. 16 alin.
domeniu (Legea HIV/SIDA) care, așa cum am (2) din Constituţia Republicii Moldova,
arătat, conţine un capitol distinct prin care se potrivit căreia: „Toţi cetăţenii Republicii
Moldova sunt egali în faţa legii și a auto-
interzice discriminarea, în același timp, unele rităţilor publice, fără deosebire de rasă,
norme ale aceluiași capitol sunt profund dis- naţionalitate, origine etnică, limbă, re-
criminatorii. Așa, de exemplu, după ce la art. ligie, sex, opinie, apartenenţă politică,
avere sau de origine socială”.
22 alin. (1) se interzice expres orice formă de
discriminare la locul de muncă, iar la alin. (3)
se arată că este interzisă concedierea pe motiv că persoana are statut HIV pozitiv,
la alin. (4) al aceluiași articol se prevede că: „Lista profesiunilor și specialităţilor
la care pot fi admise persoanele cu status HIV-pozitiv se aprobă de către Minis-
terul Sănătăţii și Ministerul Protecţiei Sociale, Familiei și Copilului”, prin aceas-
ta dându-se, practic, peste cap prevederile din alin. (1) și (3). De asemenea, prin
art. 24 „Restricţii la efectuarea unei călătorii și la alegerea reședinţei” din cadrul
aceluiași capitol, se interzice aflarea pe teritoriul Republicii Moldova mai mult de
3 luni a străinilor care nu prezintă certificat medical de testare HIV cu rezultatul
negativ. Pe lângă faptul că avem de a face cu o normă restrictivă și discriminato-
rie, încadrarea unui articol cu un asemenea conţinut la capitolul care se referă la
interzicerea discriminării pare lipsită de sens și fără nicio legătură cu specificul
respectivului capitol.
• Dreptul de a nu fi supus imixtiunilor arbitrare sau ilegale în
viaţa particulară
Acest drept, prevăzut de art. 17 al PIDCP, presupune obligaţia din partea sta-
tului semnatar de a respecta intimitatea fizică a indivizilor (cum ar fi obligaţia de
a obţine consimţământul informat al persoanelor înainte de testările HIV) și ne-
cesitatea de a respecta confidenţialitatea informaţiilor cu caracter personal (cum
ar fi informaţia referitoare la statutul HIV pozitiv al persoanei).
Garantarea confidenţialităţii și protecţia datelor cu caracter personal sunt re-
flectate în dispoziţiile câtorva acte normative moldovenești relevante tematicii
abordate, cum ar fi: Legea cu privire la exercitarea profesiunii de medic (art. 12) și
Legea HIV/SIDA (art. 14), prin acestea fiind interzise expres practicile de testare
obligatorie. În același timp, consimţământul celor care sunt supuși testării este
 Capitolul III
42

frecvent unul formal, iar printr-o serie de alte dispoziţii, care se regăsesc în dife-
rite acte normative subordonate legii, se încalcă confidenţialitatea PTHIV, prin
aceasta creându-se condiţii pentru imixtiuni arbitrare în viaţa privată a acestora.

Instrucţiunea Ministerului Sănătăţii și Protecţiei Sociale privind modul

de completare a certificatului de concediu medical nr. 189 din 22.06.2005,
modificată și completată prin Ordinul ministrului Sănătăţii nr. 281 din
28.04.2010
Instrucţiunea în redacţia sa din 2005 pre- În condiţiile în care respectarea con-
fidenţialităţii datelor personale ale
vedea indicarea în certificat a codurilor spe- persoanelor infectate cu HIV este re-
cifice maladiei, conform diagnosticului prea- glementată atât de contradictoriu și
labil și celui final, care a determinat incapa- protejată atât de sumar din punct de
vedere normativ, abuzurile din partea
citatea temporară de muncă. Mai mult decât celor ce sunt chemaţi să respecte acest
atât, se prevedea că la închiderea certificatului cadru normativ, în special din partea au-
de boală, în partea dreaptă de sus al acestuia, torităţilor din domeniul sănătăţii, sunt
foarte frecvente, iar credibilitatea lor în
să se înscrie cifrul maladiei care a determinat faţa persoanelor ce trăiesc cu HIV scade
incapacitatea temporară de muncă. În cazul dramatic. Prin urmare, tendinţa perma-
eliberării certificatului cu maladia tuberculo- nentă a celor din urmă de a rămâne ne-
cunoscute cu orice preţ, pentru a evita
ză, SIDA și cancer de orice tip alăturat cifrului ingerinţele în viaţa lor privată, stigma
maladiei trebuia să se înscrie „100%”, care se și discriminarea, se prezintă drept una
firească.
confirmă cu ștampila instituţiei medico-sani-
tare (pct. 13, 23).
Modificarea și completarea Instrucţiunii, efectuată în temeiul Ordinului mini-
strului Sănătăţii nr. 281 din 28.04.2010 indică că la rubrica „diagnosticul” se în-
scrie codul maladiei în conformitate cu Clasificatorul Internaţional a Maladiilor
(CIM), revizia a X-ea a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS). Potrivit OMS,
CIM reprezintă clasificatorul internaţional standard și unificat pentru diagnosti-
cul maladiilor care servește unor scopuri multiple (epidemiologice, de gestionare
a sistemului sănătăţii, uz clinic). CIM este accesibil publicului larg, în mod gra-
tuit, prin simpla accesare a internetului, în particular a site-ului OMS.
Aceste norme, prin cerinţele pe care le impun, pot genera consecinţe pericu-
loase pentru persoanele care trăiesc cu HIV, nu doar pentru că încalcă principiul
confidenţialităţii și, respectiv, contravin art. 14 din Legea HIV/SIDA, art. 14 din
Legea ocrotirii sănătăţii și art. 12 din Legea cu privire la drepturile și responsa-
bilităţile pacientului, ci și pentru că generează condiţii prielnice pentru apariţia
discriminării și tratamentul diferenţiat la locul de muncă.
Potrivit alineatului final al art. 14 din Legea HIV/SIDA, „Personalul medical
și alte persoane care, în virtutea obligaţiilor de serviciu, deţin informaţii privind
rezultatele examenelor medicale în ceea ce privește infecţia HIV (maladia SIDA)
sunt obligate să păstreze secretul acestor informaţii. Pentru divulgarea lor, ei sunt
trași la răspundere administrativă în conformitate cu legislaţia în vigoare”.
R e f l e c ta re a d re p t u r i l o r PTH IV î n l e g isl a ţ i a R e p u b l i c i i M o l d o va
43

CC prevede o amendă de la 1000 la 1400 MDL pentru divulgarea informaţiei

confidenţiale despre examenele medicale de depistare a contaminării cu virusul
HIV ce provoacă maladia SIDA de către personalul medical sau alte persoane
care, în virtutea obligaţiilor de serviciu, deţin astfel de informaţii.
• Dreptul la educaţie
Normele internaţionale de drepturi ale Pornind de la faptul că educaţia univer-
omului care consacră expres dreptul la educa- sală primară reprezintă una din cele mai
ţie și interzic orice discriminare în domeniul eficiente arme în combaterea SIDA, toţi
cei implicaţi au responsabilitatea de a
învăţământului se conţin în PIDESC și, res- asigura ca planurile naţionale de acţiuni
pectiv, Convenţia ONU privind lupta împotri- privind educaţia pentru toţi, elaborate și
va discriminării în domeniul învăţământului. aprobate în urma Cadrului de Acţiuni de
la Dakar, să conţină obiective privind asi-
În afară de aceasta, Cadrul de Acţiuni de gurarea accesului la educaţie pentru copii
la Dakar privind Educaţia pentru Toţi (2000), infectaţi cu HIV sau afectaţi de SIDA.
adoptat de către comunitatea educaţională in-
ternaţională la Forumul Mondial de la Dakar (Senegal) cheamă guvernele să cree-
ze condiţiile necesare ca până în anul 2015 toţi copiii, în special fetele, copiii aflaţi
în dificultate, precum și cei ce reprezintă minorităţile etnice, să aibă acces liber și
gratuit la serviciile de educaţie primară de înaltă calitate.
Obiectivele Cadrului de la Dakar sunt completate perfect de către Obiective-
le de Dezvoltare ale Mileniului, componenta principală a Declaraţiei Mileniului,
adoptată în septembrie 2000 la Summit-ul Mileniului, de 191 țări, printre care și
Republica Moldova. Relevante sunt, în principal, Obiectivul 2 care privește acce-
sul universal la învăţământul primar, și Obiectivul 6 care se referă la combaterea
HIV/SIDA și a tuberculozei.
Chiar dacă Republica Moldova este parte atât la Cadrul de Acţiuni de la Da-
kar, cât și la Declaraţia Mileniului, aprobând planuri proprii de acţiuni privind
realizarea obiectivelor propuse în aceste documente internaţionale, prevederile
unor acte normative naţionale sunt în absolută contradicţie cu ceea ce înseamnă
asigurarea accesului la educaţie a PTHIV.

Regulamentul cu privire la instruirea cetăţenilor străini și apatrizilor în

instituţiile de învăţământ din Republica Moldova, aprobat prin Hotărârea
Guvernului nr. 746 din 21.06.2003
În temeiul dispoziţiilor conţinute în pct. 5 al acestui act normativ, cetăţenii
străini și apatrizii care își fac studiile în instituţiile de învăţământ din Republica
Moldova sunt obligaţi să treacă anual testarea medicală la HIV.
Prin urmare, situaţia străinilor care doresc să studieze în Republica Moldova,
așa cum este ea reglementată de normele juridice în vigoare, este mult mai dez-
avantajoasă decât a celor care doresc să-și întemeieze o afacere sau să se stabilească
cu traiul în Moldova, ei fiind impuși să treacă testul la HIV în fiecare an și, prin
aceasta, fiind discriminaţi chiar în raport cu persoanele cu care, în mod normal, ar
trebui să aibă același regim de ședere aplicat de către autorităţile moldovenești.
 Capitolul III
44

Ordinul Ministerului Apărării cu privire la aprobarea Instrucţiunii „Des-

pre aplicarea Regulamentului cu privire la expertiza medico-militară în
Forţele Armate ale Republicii Moldova” nr. 177 din 30.06.2003
Potrivit prevederilor acestui act normativ, candidaţii pentru înmatriculare în
instituţiile de învăţământ militare și cele de pregătire a personalului navigant
din aviaţie sunt supuși unui șir de investigaţii medicale printre care se numără
și „analiza sângelui la SIDA”. Rezultatele acestor investigaţii sunt înregistrate și
puse la dispoziţia unei comisii medicale care studiază documentele cu informaţii
despre starea sănătăţii candidatului. La necesitate, se cer și se studiază și alte do-
cumente. Informaţiile pe care le conţin aceste documente cu privire la devierile în
starea sănătăţii candidatului se consemnează în fișa examenului medical a candi-
datului pentru înscrierea în instituţie. Mai mult, pe marginea superioară a tuturor
exemplarelor de certificat-decizie, în cazul persoanelor cu HIV, se aplică ștampila
cu următorul conţinut: „Copierea, furnizarea informaţiei – se interzic”. Totuși, de
pe certificatele-decizie indicate pot fi făcute copii la cererea organelor de urmărire
penală, instanţelor de judecată, precum și a organelor de asigurare socială, inclu-
siv la solicitarea comandanţilor unităţilor militare sau ale organelor administra-
tiv-militare pentru întocmirea actelor de asigurare socială (pct. 66-69, 90).
Prevederile enunţate ridică mai multe probleme din perspectiva drepturilor
fundamentale ale PTHIV. În primul rând, este vorba despre încălcarea princi-
piului confidenţialităţii prevăzut la art. 14 din Legea HIV/SIDA, prin solicitarea
și studierea de către membrii comisiilor medico-militare a informaţiilor supli-
mentare despre starea sănătăţii persoanelor supuse controlului, precum și prin
oferirea copiilor de pe certificatele-decizie emise de către comisiile medico-mili-
tare organelor de urmărire penală, organelor de asigurare socială, comandanţilor
unităţilor militare sau ale organelor administrativ-militare – organe și autorităţi
care nu sunt enumerate în conţinutul Legii HIV/SIDA ca persoane cărora li se
pot elibera rezultatele testului HIV. În al doilea rând, este vorba despre încălcarea
regulii prin care se interzice testarea obligatorie la marcherii HIV ca precondiţie
pentru admitere într-o instituţie de învăţământ, prevăzută la art. 15 din Legea
HIV/SIDA. În fine, este vorba despre limitarea posibilităţilor de înmatriculare în
instituţiile de învăţământ a PTHIV, lucru ce constituie discriminare și este inter-
zis expres prin art. 23 din Legea HIV/SIDA.
• Dreptul la muncă
În plan naţional, există câteva acte norma- Acest drept se consideră încălcat atunci
tive relevante problematicii respectării drep- când unui candidat la un post vacant sau
tului la muncă a PTHIV. Primul pe listă, după unui angajat i se cere să facă în mod obli-
gatoriu testul HIV, precum și atunci când
importanţa tematică și greutatea pe care o persoanelor li se refuză angajarea sau
prezintă din punct de vedere juridic, este Co- sunt concediate pe motiv că rezultatul
dul muncii. testului HIV este pozitiv.
R e f l e c ta re a d re p t u r i l o r PTH IV î n l e g isl a ţ i a R e p u b l i c i i M o l d o va
45

Codul muncii al Republicii Moldova

Acest drept este consacrat în art. 23 din DUDO și art. 6 și 7 din PIDESC și se
referă la dreptul fiecărei persoane de a avea acces la un loc de muncă fără precon-
diţii, cu excepţia celor ce ţin strict de partea profesională.
În conţinutul acestui act normativ, cu ocazia enumerării principiilor de bază
care reglementează raporturile de muncă, la art. 5, se menţionează interzicerea
muncii forţate și a discriminării în domeniul raporturilor de muncă, precum și
dreptul fiecărui salariat la condiţii echitabile de muncă, inclusiv la condiţii de
muncă care corespund cerinţelor protecţiei și igienei muncii. Tot aici se menţio-
nează explicit egalitatea în drepturi și în posibilităţi a salariaţilor.
Prin dispoziţiile art. 8, se interzice expres discriminarea în sfera muncii, stipu-
lându-se că: „În cadrul raporturilor de muncă acţionează principiul egalităţii în
drepturi a tuturor salariaţilor. Orice discriminare, directă sau indirectă, a salaria-
tului pe criterii de sex, vârstă, rasă, etnie, religie, opţiune politică, origine socială,
domiciliu, handicap, apartenenţă sau activitate sindicală, precum și pe alte criterii
nelegate de calităţile sale profesionale, este interzisă”.
În pofida reglementărilor optimiste de la art. 5 și 8, în conţinutul Codului
muncii se regăsesc și norme care direct sau indirect contravin acestor reglemen-
tări, iar în situaţiile practice pot deveni surse de speculaţii și abuzuri din partea
angajatorilor. Așa, de exemplu, printre documentele care se prezintă la încheierea
contractului individual de muncă, potrivit art. 57 din Cod, se numără și certifi-
catul medical, în cazurile prevăzute de legislaţia în vigoare. Această normă este
completată de cea de la art. 238 care impune examenul medical la angajare și exa-
menele medicale periodice pentru anumite categorii de salariaţi. În același timp,
se menţionează că: „Lista categoriilor de salariaţi supuși examenului medical la
angajare și examenelor medicale periodice se aprobă de Ministerul Sănătăţii”.
Ar fi de dorit ca listele aprobate de către Ministerul Sănătăţii să reflecte situa-
ţiile de strictă necesitate, evaluate în mod obiectiv și rezonabil. În orice caz, din
legislaţia curentă se poate desprinde o problemă clară, legată de aplicarea acestor
prevederi în raport cu cetăţenii străini și apatrizii care doresc să se angajeze pe
teritoriul Republicii Moldova. Chiar dacă prin art. 7 al Legii cu privire la statutul
juridic al cetăţenilor străini și al apatrizilor în Republica Moldova se proclamă
expres dreptul acestei categorii de persoane la muncă și protecţia ei, art. 8 din
aceeași lege, precum și art. 23 din Legea cu privire la migraţiune și art. 24 din Le-
gea HIV/SIDA îngrădesc tranșant acest drept prin impunerea testării obligatorii
la HIV pentru cetăţeni străini și apatrizi și condiţionarea aflării acestora pe teri-
toriul Republicii Moldova mai mult de 3 luni de rezultatele acelui test.
Concedierea, potrivit art. 86 din Cod, se face în anumite condiţii prevăzute ex-
pres, printre acestea numărându-se și „constatarea faptului că salariatul nu cores-
punde funcţiei deţinute sau muncii prestate din cauza stării de sănătate, în con-
formitate cu certificatul medical”. Această normă este atât de generală și ambiguă,
 Capitolul III
46

încât terenul pentru abuzuri pe care îl creează pare să nu aibă margini, cu atât mai
mult în cazul unei persoane bolnave de SIDA care are nevoie de spitalizare sau
tratament ambulatoriu de lungă durată.

Elemente de protecţie socială a PTHIV

Cetăţenii Republicii Moldova infectaţi cu HIV în urma transfuziilor de sânge și
intervenţiilor medicale sunt asiguraţi cu pensie, conform legislaţiei în vigoare. Per-
sonalul medical care s-a infectat cu HIV în timpul îndeplinirii obligaţiilor de servi-
ciu beneficiază de garanţii și compensaţii, așa cum se prevede în art. 196 din Codul
muncii. În legătură cu prima ipoteză se poate remarca o discriminare în raport cu
cetăţenii străini și apatrizii care locuiesc pe teritoriul Republicii Moldova și care, în
urma transfuziilor de sânge sau intervenţiilor medicale, pot fi infectaţi cu HIV.
Legea privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă și alte
prestaţii de asigurări sociale prevede, la art. 9 alin. (4), acordarea indemnizaţiei
pentru incapacitate temporară de muncă persoanelor bolnave de SIDA în mărime
de 100% din venitul mediu lunar realizat în ultimele 6 luni calendaristice premer-
gătoare lunii producerii îmbolnăvirii. Indemnizaţia este valabilă numai în prezen-
ţa unui aviz din partea Consiliului de Expertiză Medicală a Vitalităţii (CEMV) și
se oferă pentru o perioadă de maxim un an pe parcursul ultimilor doi ani.
Un aspect problematic, care nu poate fi trecut cu vederea în acest context al res-
pectării dreptului la muncă pentru PTHIV, îl reprezintă norma discriminatorie
de la art. 22 alin. (4) din Legea HIV/SIDA, potrivit căreia: „Lista profesiunilor și
specialităţilor la care pot fi admise persoanele cu status HIV pozitiv se aprobă de
către Ministerul Sănătăţii și Ministerul Protecţiei Sociale, Familiei și Copilului”,
chiar dacă o asemenea listă nu a fost întocmită și, probabil, nu fa vi întocmită
niciodată.
• Dreptul la libera circulaţie
Acest drept se regăsește în art. 12 al PIDCP și art. 13 al DUDO și se referă la
dreptul fiecărei persoane de a-și alege liber locul de reședinţă în cadrul unei ţări,
precum și la dreptul cetăţenilor unei ţări de a
intra și ieși liber în și din ţara lor. Prin limitarea libertăţii de circulaţie
Cadrul normativ naţional este în absolută sau a liberei alegeri a reședinţei pentru
PTHIV se comite un act de discriminare și,
contradicţie cu normele internaţionale în ma- implicit, se încalcă acest drept.
terie de liberă circulaţie atunci când este vorba
de PTHIV. În particular, legislaţia în vigoare
impune, în mod explicit, restricţii pentru persoanele străine care trăiesc cu HIV
în ceea ce privește șederea, circulaţia și activitatea lor în Republica Moldova.

Legea HIV/SIDA
În art. 24, Legea impune restricţii explicite pentru persoanele străine care tră-
iesc cu HIV la efectuarea călătoriilor și la alegerea reședinţei. Potrivit prevede-
R e f l e c ta re a d re p t u r i l o r PTH IV î n l e g isl a ţ i a R e p u b l i c i i M o l d o va
47

rilor exprese ale Legii, aflarea pe teritoriul Republicii Moldova pe un termen ce

depășește 3 luni este posibilă doar în condiţiile prezentării unui certificat medical
prin care se confirmă rezultatul negativ la testul HIV. Persoanele străine care nu
deţin un asemenea certificat sunt obligate să se prezinte în termen de 10 zile de la
sosirea în Republica Moldova la instituţia naţională respectivă pentru efectuarea
testului HIV.
Aceste prevederi nu contravin doar normelor internaţionale care consacră și
garantează dreptul la liberă circulaţie, ci ridică mari probleme și din perspectiva
nediscriminării și securităţii persoanelor. De altfel, același lucru se poate remarca
și în raport cu actele normative care urmează.

Legea cu privire la migraţie

Legea menţionează la art. 23 lit. f), printre obligaţiile imigranţilor, și pe aceea
de a trece examenul medical în scopul depistării virusului HIV, maladiei SIDA,
precum și altor maladii care prezintă pericol pentru sănătatea publică.
Această prevedere trebuie avută în vedere împreună cu cea de la art. 15 alin.
(1) lit. d) din conţinutul aceleiași legi, prin care se interzice expres imigrarea ce-
tăţenilor străini și apatrizilor care suferă de maladii ce prezintă pericol pentru
sănătatea publică.

Legea cu privire la ieșirea și intrarea în Republica Moldova

În situaţia în care obligaţiile impuse prin actele normative de mai sus nu se
respectă sau rezultatul testului HIV la care sunt supuși cetăţenii străini și apatrizii
este pozitiv, se aplică prevederile art. 9 din această lege prin care se reglementează
cazurile posibile de refuz al eliberării invitaţiei și a permisului de ședere. Primul
dintre aceste cazuri este prevăzut la lit. a) al art. 9 și se referă la situaţia în care ce-
tăţeanul străin sau apatridul prezintă pericol pentru siguranţa naţională, ordinea,
sănătatea și morala publică.
În general, statul are autoritatea juridică și discreţia să restricţioneze intrarea
oricărei persoane în ţară, asta însă atâta timp cât acest lucru nu contravine tra-
tatelor internaţionale la care respectivul stat este parte. Practica internaţională
arată că, de obicei, două argumente sunt invocate în asemenea situaţii: primul se
fundamentează pe raţiuni de sănătate publică crezându-se că, impunând testa-
rea obligatorie și interzicând persoanelor străine care trăiesc cu HIV să intre în
ţară, se poate preveni introducerea infecţiei în ţara respectivă; al doilea argument
are la bază raţiuni de ordin financiar, crezându-se că, limitând intrarea în ţară a
persoanelor străine care trăiesc cu HIV, se vor reduce costurile tratamentului și
îngrijirilor pentru HIV și SIDA de care ar avea nevoie vizitatorii pe termen lung
și imigranţii. Totuși, aceste argumente pot fi combătute foarte ușor. În primul
rând pentru că HIV nu se poate transmite în mod habitual și, prin urmare, nu
există dovezi clare privind eficienţa restricţiilor de circulaţie impuse. Majoritatea
 Capitolul III
48

statelor nu obligă cetăţenii proprii să facă teste HIV la întoarcerea în ţară chiar
dacă riscul introducerii infecţiei în ţară în acest caz nu este deloc mai mic decât în
cazul cetăţenilor străini. În al doilea rând, într-adevăr, vizitatorii pe termen lung
și imigranţii pot avea nevoie de servicii de sănătate publică, prin aceasta solicitând
bugetul naţional al ţării în care se află. Cum rămâne însă cu persoanele străine
care vin într-o ţară și sunt bolnave de alte boli ce necesită cheltuieli substanţiale
din bugetul de stat (cum ar fi cancerul, de exemplu) și în cazul cărora nu se impun
restricţii?…
• Dreptul la libertatea și securitatea persoanei
Acest drept se regăsește în art. 9 al PIDCP și nu înseamnă altceva decât aceea
că libertatea și securitatea persoanelor nu trebuie limitate în baza statutului HIV
pozitiv al acestora (cum ar fi izolarea în carantină a celor infectaţi). Testarea obli-
gatorie la HIV, de asemenea, constituie un atentat la securitatea persoanei. Res-
pectul pentru integritatea fizică a persoanei solicită ca testele HIV să fie voluntare
și efectuate cu consimţământul informat al persoanelor.
Testarea obligatorie la HIV este interzisă expres prin dispoziţiile art. 15 din Le-
gea HIV/SIDA. Aceste dispoziţii se completează cu cele care reglementează con-
simţământul benevol și informat la testele HIV și care se conţin, în principal, la
art. 13 din aceeași lege, precum și la art. 23 din Legea ocrotirii sănătăţii.
În același timp, testarea obligatorie este prevăzută și impusă în anumite situaţii
și pentru anumite grupuri de persoane de un șir de acte normative, atât legi, cât
și acte normative subordonate legii, prin aceasta creându-se situaţia confuză, însă
obișnuită pentru cadrul juridic moldovenesc, de neconcordanţă dintre prevederi-
le normative din conţinutul diferitor documente ce reglementează același subiect.
Urmează câteva exemple în acest sens.

Legea cu privire la statutul juridic al cetăţenilor străini și apatrizilor în

Republica Moldova
Dispoziţiile acestei legi, în mod special cele conţinute în art. 8 alin. (3) prin care
se impune testarea obligatorie la HIV a cetăţenilor străini și apatrizilor, sunt în
contradicţie directă cu regula consimţământului benevol și informat al persoanei
și, implicit, încalcă dreptul la libertatea și securitatea persoanei.

Legea cu privire la migraţie

În conţinutul acestei legi, printre obligaţiile imigranţilor, reglementate la art.
23, se regăsește și obligaţia de a trece examenul medical în scopul depistării vi-
rusului HIV, maladiei SIDA, precum și altor maladii ce prezintă pericol pentru
sănătatea publică. Evident, și această normă se lovește cap în cap atât cu preve-
derile Legii HIV/SIDA și Legii ocrotirii sănătăţii, cât și cu prevederile tratatelor
internaţionale de drepturi ale omului la care Republica Moldova este parte.
R e f l e c ta re a d re p t u r i l o r PTH IV î n l e g isl a ţ i a R e p u b l i c i i M o l d o va
49

Regulamentul privind examinarea medicală a tinerilor înainte de

căsătorie
În conformitate cu prevederile regulamen- Din perspectiva drepturilor omului, ar fi
tului, în decurs de 10 zile de la adresarea tine- mai multe motive pentru care testarea
obligatorie la HIV ar trebui anulată. În
rilor ce doresc să se căsătorească, instituţiile principiu, este vorba despre natura foarte
medicale trebuie să efectueze examinarea ne- sensibilă a informaţiilor care ţin de viaţa
cesară pentru a elibera certificatul medical co- privată a cuiva. În acest sens, Ghidul
Naţiunilor Unite în domeniul HIV/SIDA și
respunzător. Printre examenele și testele obli- Drepturilor Omului recomandă ca legi-
gatorii pe care trebuie să le parcurgă tinerii se slaţia din domeniul sănătăţii publice să
numără și „analiza sângelui la SIDA”. Este si- asigure testarea persoanelor la HIV doar
în baza consimţimântului informat al
tuaţia când dispoziţiile unui act normativ sub- acestora. Toate excepţiile de la testarea
ordonat legii contravine dispoziţiilor unei legi, voluntară trebuie făcute numai în baza
în acest caz concret Legii HIV/SIDA și Legii unei autorizaţii (decizii) speciale a unui
judecător care însă poate fi emisă doar
ocrotirii sănătăţii. Cu toate acestea, actul nor- după o apreciere obiectivă a motivelor
mativ respectiv continuă să fie în vigoare, iar unei asemenea excepţii și riscurilor pe
dispoziţiile sale se aplică în practica de fieca- care aceasta le poate avea în raport cu
intimitatea și libertatea persoanelor.
re zi de către personalul medical în raport cu Analizând cadrul juridic moldovenesc,
toate persoanele care doresc să-și întemeieze în special actele normative subordonate
legii și practica existentă, se poate con-
o familie. stata, din păcate, că recomandările ONU
De fapt, dispoziţiile enunţate ale regulamen- privind testarea informată și voluntară nu
tului le completează și le dezvoltă pe cele din reprezintă un element sine qua non în ac-
tivitatea cotidiană a diferitor profesioniști,
Codul familiei care, la art.13 alin. (1), instituie inclusiv a medicilor.
obligaţia efectuării examenului medical pen-
tru persoanele care doresc să se căsătorească.
Ulterior, la alin. (2) al aceluiași articol din Cod, găsim o normă contradictorie și
problematică, mai ales din punct de vedere al respectării dreptului de a nu fi supus
imixtiunilor arbitrare sau ilegale în viaţa particulară, prin care se arată că „rezulta-
tele examenului medical obligatoriu efectuat înaintea căsătoriei se comunică numai
persoanei examinate”, pe de o parte, iar certificatul care se eliberează în urma exa-
menului „se prezintă organului de stare civilă”, pe de altă parte. Se poate observa că
în timp ce legiuitorul este de bună credinţă și respectă principiul protecţiei datelor
personale în prima parte a normei juridice respective, răstoarnă întreaga idee de
confidenţialitate în a doua parte a aceleiași norme juridice.

Ordinul Ministerului Apărării cu privire la aprobarea Instrucţiunii

„Despre aplicarea Regulamentului cu privire la expertiza medico-militară
în Forţele Armate ale Republicii Moldova”
Prezentul act normativ conţine o prevedere curioasă potrivit căreia persoanele
care doresc să se încadreze în serviciul militar prin contract trebuie să fie supuse
 Capitolul III
50

„analizei sângelui la SIDA” (pct. 59). Prevederea este cu atât mai problematică, cu
cât încalcă nu doar dreptul la libertatea și securitatea persoanei, respectiv art. 13
și 15 din Legea HIV/SIDA și art. 23 din Legea ocrotirii sănătăţii, ci mai și discri-
minează PTHIV, în sensul limitării dreptului acestora de a-și satisface serviciul
militar prin contract.
O problemă care nu poate fi trecută cu ve-
derea în acest context al testării obligatorii la În condiţiile acestei legături atât de strân-
HIV o reprezintă legătura istorică dintre in- se între medici și poliţiști și a testării in-
abuzive, atitudinea respingă-
stituţiile medicale și cele poliţienești. Anume voluntare
toare faţă de sistemul serviciilor publice
acestei cooperări dintre sistemul de sănătate din partea celor ce ar putea fi infectaţi cu
și forţele de ordine i se datorează rata crescân- HIV și, respectiv, ar avea nevoie de ajutor
crește, ei preferând să rămâ-
dă a testărilor involuntare la HIV, în special în șinăconsiliere,
tot mai mult în anonimat. Prin urmare,
mediul populaţiei vulnerabile (grupurilor de scopul pe care și-l propun reprezentanţii
risc – lucrători ai sexului comercial, utilizato- sistemului de sănătate în comun cu re-
prezentanţii forţelor de ordine publică
ri de droguri injectabile etc.) Acţiunile comu- – de a preveni și monitoriza răspândirea
ne întreprinse în acest sens se fac pe fundalul infecţiei HIV în formula descrisă de actele
asigurării ordinii publice, prevenirii și înlătu- normative prezentate – este compromis
de la bun început.
rării încălcărilor ce ţin de viaţa sexuală – atri-
buţii ale Ministerului Afacerilor Interne.

Ordinul Ministerului Afacerilor Interne cu privire la organizarea activi-

tăţii secţiilor de ordine publică, secţiilor, sectoarelor și posturilor de poliţie
ale comisariatelor de poliţie nr. 200 din 10.06.2004
Așa cum se arată în formula introductivă a prezentului act normativ, acesta a
fost emis în scopul organizării eficiente a activităţii de combatere a criminalităţii și
menţinere a ordinii publice, precum și implementării unor forme și metode avan-
sate de profilaxie a contravenţiilor. Prin acest ordin au fost aprobate Regulamente-
le-tip a secţiei poliţiei de ordine publică a comisariatului de poliţie, pe de o parte,
și al secţiei, sectorului și postului de poliţie al comisariatului de poliţie, pe de altă
parte. Potrivit prevederilor acestor regulamente, printre funcţiile secţiei de ordine
publică, secţiilor, sectoarelor și posturilor de poliţie ale comisariatelor de poliţie se
numără și „organizarea activităţii de profilaxie și suprimare a prostituţiei, porno-
grafiei și altor încălcări ce ţin de viaţa sexuală”. În scopul îndeplinirii acestor func-
ţii, subdiviziunile de poliţie menţionate au mai multe drepturi, printre care și „să
efectueze în modul stabilit de lege aducerea persoanelor care au consumat alcool,
substanţe narcotice sau toxice la instituţia medicală, pentru a fi examinate, dacă
rezultatele examinării sunt necesare pentru confirmarea sau respingerea faptului
delictului sau pentru examinarea obiectivă a cazului de infracţiune”.
R e f l e c ta re a d re p t u r i l o r PTH IV î n l e g isl a ţ i a R e p u b l i c i i M o l d o va
51

Ordinul Ministerului Afacerilor Interne și Ministerului Sănătăţii des-

pre măsurile de intensificare a lucrului cu persoanele care răspândesc
maladiile sexual-transmisibile (SIDA, sifilisul, gonoreea) nr. 183/217 din
23.06.19933
Prin acest act normativ conducătorii instituţiilor medicale din ţară și conducă-
torii organelor municipale și raionale de poliţie sunt obligaţi:
– „să asigure examinarea la SIDA și sifilis a persoanelor reţinute în camerele
de detenţie provizorie, instituţiile de primire și repartizare, serviciile de
dezalcoolizare de pe lângă secţiile de poliţie, precum și a persoanelor reţi-
nute pentru vagabondaj, purtare amorală și celor eliberate din locurile de
privaţiune de libertate (pct. 1.1);
– să organizeze și să efectueze lunar raiduri comune în scopul depistării și
examinării la bolile sexual-transmisibile (SIDA, sifilis, gonoree) a per-
soanelor cu purtare amorală, prostituatelor, reţinute în timpul raidului
(pct. 1.2);
– să prezinte organelor de drept materialele necesare despre persoanele bol-
nave de SIDA, sifilis și gonoree care se eschivează de la tratamentul bene-
vol, pentru a fi trase la răspundere conform legislaţiei în vigoare (pct. 2.2);
– să ceară medicilor specialiști ca, în cadrul convorbirilor cu bolnavii de
SIDA, cu purtătorii de HIV, sifilis, gonoree, să se identifice existenţa spe-
luncilor, locurilor de întâlnire a persoanelor ce duc un mod de viaţă amoral
și să informeze organele locale de poliţie (pct. 2.3);
– la semnalul și solicitările instituţiilor medicale, să aducă cu forţa persoane-
le cu boli sexual-transmisibile care se eschivează de la tratamentul benevol
(pct. 3.2);
– să prezinte (o dată la 6 luni) instituţiilor medicale lista următoarelor con-
tingente (indicând datele de pașaport, locul de lucru și de trai): narcomani
ce consumă narcotice parenterale, homosexuali și prostituate (pct. 3.4)”.

3
Din discuţia purtată cu un inspector de sector din mun. Chișinău în luna martie 2010 a reieșit că, în
pofida vechimii sale, acest ordin nu a fost niciodată abrogat și încă se aplică de către colaboratorii
poliţiei de ordine publică în activitatea lor de profilaxie și suprimare a prostituţiei, pornografiei și
altor încălcări ce ţin de viaţa sexuală. Acest lucru a fost confirmat și de un angajat al Secţiei minori
și moravuri din cadrul Comisariatului General de Poliţie, Chișinău, fiind contactat telefonic de
inspectorul de sector cu care a avut loc discuţia.
 Capitolul III
52

• Criminalizarea transmiterii HIV

Practica aplicării sancţiunilor la adresa persoanelor care îi expun pe alţii la
infecţia HIV este diferită pe plan internaţional. Unele state au adoptat sancţiuni
administrative aplicabile acelor persoane, pe când în altele transmiterea infecţiei
HIV este obiect al răspunderii penale.
În același timp, nu există dovezi de nici un În situaţia în care negocierea relaţiilor se-
fel care ar indica că aplicarea pedepselor pena- xuale sigure nu este posibilă sau nu este
posibilă evitarea acestor relaţii, aşa cum
le pentru transmiterea HIV duce la prevenirea se întâmplă în mediile violente şi abuzive,
acestui fenomen. Dimpotrivă, din perspectiva aplicarea legii penale ar putea apărea
drept exagerat de punitivă în raport cu
sănătăţii publice, aplicarea legii penale în ca- cei care sunt impuşi să presteze anumite
zurile în care infectarea s-a făcut neintenţionat servicii şi, de fapt, sunt mai degrabă victi-
poate împiedica prevenirea răspândirii HIV. me, decât infractori.
Aplicarea pe larg a legii penale în asemenea
cazuri ar putea descuraja oamenii să meargă la testările necesare pentru a li se con-
firma diagnosticul și, în consecinţă, să-și informeze partenerii, deoarece negarea
statutului HIV pozitiv ar putea deveni singura modalitate de a evita o eventuală
urmărire penală. De asemenea, relaţiile dintre potenţialele persoane infectate și ser-
viciile de sănătate pot fi prejudiciate deoarece, în loc să meargă la medic pentru a
beneficia de servicii de îngrijire calitative, oamenii ar prefera mai degrabă să nu
facă acest lucru de teamă că informaţia împărtășită personalului medical ar putea fi
transmisă ulterior autorităţilor penale.
În loc de aplicarea legii penale la adresa celor care transmit infecţia HIV, ar tre-
bui implementate măsuri care și-au demonstrat utilitatea în ceea ce privește reducerea
transmiterii HIV. Aceste măsuri includ diseminarea pe larg a informaţiei privind HIV,
oferirea sprijinului și echipamentului necesar grupurilor de risc, înlocuirea testării
obligatorii cu cea voluntară și confidenţială, precum și evitarea stigmei și discrimi-
nării. Un accent deosebit ar trebui să se pună pe programe care ar promova ceea ce se
numește prevenire pozitivă. Aceasta presupune eforturi care abilitează PTHIV să evi-
te transmiterea infecţiei către alţii, să-și declare în mod voluntar statutul HIV pozitiv
fără frica de a fi persecutate, precum și să evite noi infecţii cu transmitere sexuală.
Republica Moldova face parte din categoria ţărilor care prevăd sancţiuni de or-
din penal pentru transmiterea infecţiei HIV, în condiţiile în care fapta s-a realizat
cu intenţie. La art. 212 „Contaminarea cu maladia SIDA” legiuitorul a prevăzut
trei situaţii distincte, după cum urmează: punerea intenţionată a altei persoane
în pericol de contaminare cu maladia SIDA; contaminarea cu maladia SIDA de
către o persoană care știe că suferă de această boală; și contaminarea cu mala-
dia SIDA, ca urmare a neîndeplinirii sau îndeplinirii necorespunzătoare de către
un lucrător medical a obligaţiilor sale profesionale. Sancţiunile impuse de lege în
aceste situaţii prevăd privaţiune de libertate de până la un an, în primul caz; de la
1 la 5 ani sau, după caz, de la 3 la 8 ani, atunci când fapta a fost săvârșită asupra a
două sau mai multor persoane sau cu bună știinţă asupra unui minor, în al doilea
caz; și până la 5 ani cu interzicerea de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o
anumită activitate pe un termen de până la 3 ani, în cel de-al treilea caz.
 C a p i t o l u l I V.

Aspecte procedurale privind apărarea

drepturilor PTHIV

Mecanisme naţionale de protecţie a drepturilor PTHIV

Mecanismele naţionale de protecţie a drepturilor PTHIV pot fi convenţional
împărţite în mecanisme extrajudiciare și mecanisme judiciare.
I. Mecanismele extrajudiciare sunt reprezentate, între altele, de:
• Instituţia Ombudsmanului
Instituţia Ombudsmanului a fost creată în anul 1713 de către regele Suediei,
prin instituirea unui reprezentant al său, devenit Ombudsman regal, cu rolul de
a veghea la aplicarea legilor și a statutelor regale de către administraţia publică.
Instituţia a fost preluată apoi de Finlanda, Danemarca și Norvegia pentru ca, ul-
terior, să se răspândească în peste 60 de state. În unele ţări, Ombudsmanul este
numit de Parlament (așa cum se întâmplă și în Republica Moldova), iar în altele
de Guvern (Franţa, Marea Britanie, Egipt etc.)
Această instituţie a fost înfiinţată în Republica Moldova în anul 1997 odată cu
adoptarea Legii cu privire la avocaţii parlamentari (AP). Potrivit legii, AP sunt 4 la
număr, unul dintre ei fiind specializat în protecţia drepturilor copilului. AP exa-
minează petiţiile depuse de diferite persoane cu privire la deciziile sau acţiunile
(inacţiunile) autorităţilor publice centrale și locale, instituţiilor, organizaţiilor și
întreprinderilor, indiferent de tipul de proprietate, asociaţiilor obștești și persoa-
nelor cu funcţii de răspundere de toate nivelurile care, conform opiniei petiţiona-
rilor, au încălcat drepturile și libertăţile constituţionale ale acestora. În cazul în
care AP constată ei înșiși săvârșirea unor încălcări ale drepturilor și libertăţilor
fundamentale, aceștia au dreptul de a se sesiza din oficiu.
• Procuratura
Din Legea cu privire la procuratură (2008) se poate desprinde că: „Procuratura
este o instituţie autonomă în cadrul autorităţii judecătorești care, în limitele atri-
buţiilor și competenţei, apără interesele generale ale societăţii, ordinea de drept,
drepturile și libertăţile cetăţenilor, conduce și exercită urmărirea penală, repre-
zintă învinuirea în instanţele de judecată, în condiţiile legii”.
Una dintre atribuţiile procuraturii este ca, în numele societăţii și în interes pu-
blic, să asigure aplicarea legii, să apere ordinea de drept, drepturile și libertăţile
cetăţeanului atunci când încălcarea acestora atrage sancţiune penală.
Procuratura este un sistem centralizat și ierarhic care include: Procuratura Ge-
nerală, procuraturile teritoriale și procuraturile specializate.
 Capitolul IV
54

• Poliţia
Printre sarcinile principale ale poliţiei, Legea cu privire la poliţie (1990) enume-
ră și apărarea drepturilor, libertăţilor și intereselor cetăţenilor. Mai mult, potrivit
aceleiași legi, poliţia constituie „un garant al apărării demnităţii, drepturilor, liber-
tăţilor și intereselor legitime ale cetăţenilor.” De asemenea, „este interzis ca poliţia
să destăinuiască informaţiile ce ţin de viaţa personală a unui cetăţean și denigrează
onoarea și demnitatea acestuia sau pot prejudicia interesele lui legitime”.
• ONG-urile de profil
Așa cum arată experienţa internaţională, dar și cea naţională din ultimii ani,
organizaţiile nonguvernamentale de protecţie a DO, precum și cele care reprezin-
tă exclusiv drepturile PTHIV, apar drept niște mecanisme deosebit de eficiente în
lupta împotriva stigmei, discriminării și abuzurilor de DO cu care se confruntă
PTHIV.
Prin monitorizarea constantă a respectării DO și documentarea abuzurilor
comise de autorităţi, precum și prin participarea lor activă la diferite foruri in-
ternaţionale și regionale, inclusiv comitetele și subcomitetele ONU, ONG-urile
sunt acelea care deţin părerea societăţii civile și joacă un rol esenţial în ceea ce se
numește demarginalizarea (abilitarea) PTHIV.
II. Mecanismele judiciare sunt reprezentate de instanţele de judecată
Din Legea privind organizarea judecătorească (1995) desprindem că: „Instan-
ţele judecătorești înfăptuiesc justiţia în scopul apărării și realizării drepturilor și
libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor.” Instanţele judecă toate cauzele privind
raporturile juridice civile, administrative și penale, precum și orice alte cauze
pentru care legea nu stabilește o altă competenţă.
În Republica Moldova funcţionează următoarele categorii de instanţe
judecătorești: Curtea Supremă de Justiţie, curţile de apel și judecătoriile. Există și
instanţe specializate, cum ar fi cele economice.

Modalitatea și ordinea sesizării diferitor instanţe naţionale

competente
I. Aspecte privind sesizarea Ombudsmanului (Avocatului Parlamentar)
În privinţa petiţiilor adresate AP, legea determină un minim de condiţii care
să permită identificarea petiţionarului (numele, prenumele, domiciliul), obiectul
cererii (indicarea drepturilor și libertăţilor încălcate) și a autorului încălcării (au-
toritatea administrativă, funcţionarul public, instituţia, organizaţia etc.). Petiţiile
anonime nu se examinează. De asemenea, pentru a nu face inutilă intervenţia AP,
petiţiile care privesc încălcări săvârșite cu ani în urmă nu se admit. Termenul în
care trebuie depusă petiţia la AP este de cel mult un an de la producerea presupu-
A sp e c te p ro ce d u ra l e p r i vi n d a p ă ra re a d re p t u r i l o r PTH IV
55

sei încălcări sau de la momentul în care peti- Petiţiile:

ţionarul a aflat despre presupusa încălcare.
După primirea petiţiei, AP fie o acceptă spre
examinare, fie o respinge, explicând petiţiona-
rului procedura pe care acesta este în drept
să o folosească pentru a-și apăra drepturile și
libertăţile; fie remite petiţia organelor compe-
• Prin petiţie se înţelege orice cere-
re, reclamaţie, propunere, sesizare,
adresată organelor de resort, inclusiv
cererea prealabilă prin care se con-
testă un act administrativ sau nesolu-
ţionarea în termenul stabilit de lege a
unei cereri.

tente pentru ca aceasta să fie examinată în con-
formitate cu Legea cu privire la petiţionare.
Indiferent de decizia luată cu privire la peti-
ţia depusă, în termen de 10 zile de la primirea
petiţiei AP înștiinţează petiţionarul că petiţia
sa a fost acceptată spre examinare, a fost remi-
să organelor competente sau a fost respinsă,
indicându-se motivele respingerii.
În cazul în care AP constată că petiţia per-
soanei este întemeiată, el urmează să prezinte
un aviz autorităţii administraţiei publice sau
organizaţiei care, după părerea sa, a încălcat
drepturile cetăţenești în care se conţin măsu-
rile sugerate pentru repararea pagubelor pro-
duse printr-un act administrativ, decizie, ac-
ţiune sau inacţiune, precum și pentru repune-
rea persoanelor lezate în drepturile anterioa-
re. Autoritatea administrativă sau organizaţia
respectivă urmează să ia de îndată măsurile
necesare pentru eliminarea ilegalităţilor con-
statate, repararea pagubelor și înlăturarea
• Cererea prealabilă se adresează or-
ganului emitent. În cazul în care or-
ganul emitent are un organ ierarhic
superior, cererea prealabilă poate fi
adresată, la alegerea petiţionarului,
organului emitent sau organului ie-
rarhic superior.
• Petiţionarul, care nu este satisfăcut
de răspunsul primit la cererea preala-
bilă sau nu a primit un răspuns în ter-
menul stabilit de lege, este în drept
să sesizeze instanţa de contencios
administrativ competentă.
• Petiţiile se examinează de către orga-
nele corespunzătoare în termen de
30 de zile, iar cele care nu necesită o
studiere și examinare suplimentară
– fără întârziere sau în termen de 15
zile de la data înregistrării.
• Dacă petiţia ţine de competenţa altui
organ, ea se expediază acestui organ
în termen de 3 zile lucrătoare de la
data înregistrării petiţiei, fapt despre
care este informat petiţionarul.
• Se interzice remiterea petiţiilor orga-
nelor sau persoanelor oficiale, acţiu-
nile ori deciziile cărora sunt atacate.

cauzelor care au generat sau favorizat încălca- • Petiţiile trebuie să fie semnate de au-
tor, indicându-se numele, prenumele
rea drepturilor sau libertăţilor persoanei și să și domiciliul. Petiţiile anonime nu se
informeze despre acest lucru AP. Este posibil, examinează.
totuși, ca organele administrative sau de altă
natură vizate să nu dea curs celor recomanda-
te de AP. În acest caz, AP are dreptul de a se adresa autorităţii administrative sau
organului ierarhic superior pentru a se lua măsurile conţinute în aviz.
Atunci când este cazul, AP are dreptul să se adreseze în instanţa de judecată
cu o cerere în apărarea intereselor petiţionarului ale cărui drepturi și libertăţi
constituţionale au fost încălcate.De asemenea, AP poate să intervină pe lângă or-
ganele corespunzătoare cu un demers pentru intentarea unui proces disciplinar
sau penal în privinţa persoanei cu funcţii de răspundere care a comis încălcări ce
au generat lezarea considerabilă a drepturilor și libertăţilor omului.
 Capitolul IV
56

AP aduce la cunoștinţa petiţionarului măsurile întreprinse în baza petiţiei depuse.

În baza analizei datelor privind încălcarea drepturilor și libertăţilor constitu-
ţionale ale cetăţenilor și în baza rezultatelor examinării petiţiilor, AP este în drept:
a) să prezinte Parlamentului propuneri în vederea perfecţionării legislaţiei în vi-
goare în domeniul asigurării drepturilor și libertăţilor omului; b) să remită auto-
rităţilor publice centrale și locale obiecţiile și propunerile sale de ordin general
referitoare la asigurarea drepturilor și libertăţilor constituţionale ale cetăţenilor,
la îmbunătăţirea activităţii aparatului administrativ.
Atunci când se constată încălcări în masă
Atenţie:
sau grave ale drepturilor și libertăţilor consti-
Refuzul AP de a accepta petiţia spre
tuţionale ale omului, AP are dreptul să prezinte examinare nu poate fi atacat.
un raport la una din ședinţele Parlamentului, Sesizarea repetată se acceptă spre exa-
precum și să propună instituirea unei comisii minare numai în cazul apariţiei unor cir-
cumstanţe noi.
parlamentare care să investigheze aceste fapte.
AP mai are dreptul să sesizeze Curtea Con- Dacă, în urma examinării petiţiei, s-a
constatat că faptele expuse în ea nu
stituţională în vederea controlului constituţi- s-au adeverit și nu au fost încălcate
onalităţii legilor și hotărârilor Parlamentului, drepturile și libertăţile constituţionale
ale petiţionarului, AP ia o decizie argu-
decretelor Președintelui Republicii Moldova,
mentată privind respingerea cererii.
hotărârilor și dispoziţiilor Guvernului, asu-
Decizia de respingere a cererii nu poate
pra corespunderii lor principiilor general ac- fi atacată.
ceptate și actelor normative internaţionale cu
privire la drepturile omului.
II. Aspecte privind sesizarea procuraturii
Procurorul își desfășoară activitatea fie pe baza sesizării, prin actele procedu-
rale ale organului de urmărire penală sau orice tip de petiţie (plângere, reclama-
ţie etc.) parvenită din partea persoanelor fizice sau juridice, fie din oficiu, atunci
când află, pe orice cale, despre săvârșirea unei infracţiuni sau comiterea anumitor
încălcări de drepturi ale omului.
Orice persoană care pretinde că drepturile sale au fost încălcate poate, în con-
diţiile Legii cu privire la procuratură și Legii cu privire la petiţionare, să sesizeze
procurorul. Dacă, în urma sesizării, procurorul apreciază că fapta prejudiciabilă ar
putea atrage măsuri ori sancţiuni altele decât cele prevăzute de legea penală, acesta
sesizează instituţia sau persoana cu funcţie de răspundere competentă pentru lichi-
darea încălcărilor de lege, înlăturarea cauzelor și condiţiilor care le-au favorizat.
Sesizările privind lichidarea încălcărilor de lege pe care le face procurorul la
adresa diferitor instituţii sau persoane cu funcţii de răspundere urmează să fie
examinate imediat. Instituţiile respective sau persoanele cu funcţii de răspundere
vor lua măsuri concrete în vederea lichidării încălcărilor de lege menţionate în
sesizare, înlăturării cauzelor și a condiţiilor care le-au favorizat, și sancţionării
celor ce se fac vinovaţi. Toate măsurile întreprinse în baza sesizării procurorului
se comunica acestuia în scris, în termen de o lună de la data primirii sesizării.
A sp e c te p ro ce d u ra l e p r i vi n d a p ă ra re a d re p t u r i l o r PTH IV
57

În cadrul exercitării atribuţiilor ce îi revin, procurorul, în condiţiile legii, poate

cita orice persoană și solicita explicaţii verbale sau scrise în cazul urmăririi penale
sau a lezării drepturilor și libertăţilor fundamentale ale omului, precum și în ca-
zul încălcării ordinii de drept.
Dacă în exercitarea atribuţiilor sale procurorul a depistat acte administrative
ilegale cu caracter normativ sau individual, emise de un organ sau de o persoană
cu funcţie de răspundere, care încalcă drepturile și libertăţile cetăţeanului, acesta
este în drept să le conteste cu recurs. Recursul trebuie examinat de organul res-
pectiv sau de persoana cu funcţie de răspundere în termen de 10 zile de la data
primirii lui, iar în cazul examinării de un organ colegial, la prima lui ședinţă. Re-
zultatele examinării recursului trebuie comunicate imediat în scris procurorului.
În caz de respingere neîntemeiată sau de neexaminare a recursului, procurorul
este în drept să reclame actul administrativ în instanţă de judecată competentă
pentru a fi declarat nul.
Procurorul General este în drept să sesizeze Curtea Constituţională pentru a
se pronunţa asupra constituţionalităţii legilor, decretelor Președintelui Republicii
Moldova, hotărârilor și ordonanţelor Guvernului.
III. Aspecte privind sesizarea poliţiei
Sesizarea organelor poliţiei de către cei care se consideră lezaţi în drepturi se face
prin depunerea plângerilor. Prin reglementarea acestei proceduri se urmărește ca
unele fapte care prezintă pericol social să ajungă în faţa organului de urmărire
penală numai dacă persoana vătămată face plângere în acest sens, mai ales că
asemenea fapte privesc viaţa personală a celui vătămat.
La redactarea plângerii care se depune la poliţie se cer respectate condiţiile pre-
văzute la art. 263 alin. (3) CPP și anume: indicarea numelui, prenumelui, calităţii
și domiciliului petiţionarului, descrierea faptei care formează obiectul plângerii,
indicarea făptuitorului, dacă acesta este cunoscut, și a mijloacelor de probă.
Plângerea se poate depune personal sau prin reprezentant împuternicit în con-
diţiile legii. Plângerea se poate face și oral, fiind consemnată într-un proces-verbal
de către persoana care reprezintă organul de urmărire penală. Plângerea poate
fi făcută de către unul dintre soţi pentru celălalt soţ sau de către copilul major
pentru părinţi.
Plângerile anonime nu pot servi drept temei pentru pornirea urmăririi penale,
însă în urma controlului efectuat în baza acestor plângeri, organul de urmărire
penală se poate autosesiza în vederea pornirii urmăririi penale.
O altă modalitate de sesizare a poliţiei este denunţul. Spre deosebire de plânge-
re pe care o poate face doar persoana care a suferit o pagubă prin săvârșirea unei
fapte penale sau administrative, denunţul reprezintă încunoștinţarea făcută de o
persoană fizică sau juridică despre săvârșirea unei infracţiuni, chiar atunci când
n-au fost păgubite prin fapta respectivă.
 Capitolul IV
58

Ca și plângerea, denunţul poate fi făcut oral sau în scris și trebuie să conţină

aceleași informaţii. Când se face în scris, trebuie semnat de către denunţător, iar
în cazul denunţului oral, acesta se consemnează, ca și plângerea, într-un proces-
verbal de către organul înaintea căruia a fost făcut (art. 263 CPP).
IV. Aspecte privind sesizarea instanţelor de judecată

Contencios administrativ
Potrivit art. 1 din Legea contenciosului administrativ, orice persoană care se
consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, de către o autoritate
publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a
unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente pen-
tru a obţine anularea actului, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei
ce i-a fost cauzată.
Înainte însă de sesizarea instanţei de contencios administrativ în baza art. 1
din Legea enunţată, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său,
recunoscut de lege, printr-un act administrativ va solicita, printr-o cerere prea-
labilă, autorităţii publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării
actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia, în cazul în care legea nu dispu-
ne altfel. În cazul în care organul emitent are un organ ierarhic superior, cererea
prealabilă poate fi adresată, la alegerea petiţionarului, fie organului emitent, fie
organului ierarhic superior, dacă legislaţia nu prevede altfel.
Dacă persoana care se consideră vătăma-
Reclamanţii, în acţiunile născute din ra-
tă într-un drept al său, recunoscut de lege, porturi de contencios administrativ, sunt
printr-un act administrativ nu este mulţu- scutiţi de plata taxei de stat.
mită de răspunsul primit la cererea prealabilă
sau nu a primit niciun răspuns în termenul
prevăzut de lege, este în drept să sesizeze instanţa de contencios administrativ
competentă pentru anularea, în tot sau în parte, a actului respectiv și repararea
pagubei cauzate.
Acţiunea în contencios administrativ prin care se solicită anularea unui act ad-
ministrativ sau recunoașterea dreptului pretins poate fi înaintată în termen de 30 de
zile, în cazul în care legea nu dispune altfel. Acest termen curge de la: a) data primi-
rii răspunsului la cererea prealabilă sau data expirării termenului prevăzut de lege
pentru soluţionarea acesteia; b) data comunicării refuzului de soluţionare a unei
cereri prin care se solicită recunoașterea dreptului pretins sau data expirării terme-
nului prevăzut de lege pentru soluţionarea unei astfel de cereri; c) data comunicării
actului administrativ, în cazul în care legea nu prevede procedura prealabilă.
În cazuri bine justificate și pentru a preveni producerea unor pagube iminente,
reclamantul poate cere instanţei de contencios administrativ să dispună suspen-
darea executării actului administrativ până la soluţionarea acţiunii.
A sp e c te p ro ce d u ra l e p r i vi n d a p ă ra re a d re p t u r i l o r PTH IV
59

Judecând acţiunea, instanţa de contencios administrativ adoptă una din urmă-

toarele hotărâri: a) respinge acţiunea ca fiind nefondată sau depusă cu încălcarea
termenului de prescripţie; b) admite acţiunea și anulează, în tot sau în parte, actul
administrativ sau obligă pârâtul să emită actul administrativ cerut de reclamant
ori să elibereze un certificat, o adeverinţă sau oricare alt înscris, ori să înlăture
încălcările pe care le-a comis, precum și dispune adjudecarea în contul reclaman-
tului a despăgubirilor pentru întârzierea executării hotărârii; c) admite acţiunea
și constată circumstanţele care justifică suspendarea activităţii consiliului local
sau a consiliului raional, după caz.
În cazul admiterii acţiunii, instanţa de contencios administrativ se pronunţă, la
cerere, și asupra reparării prejudiciului material și moral cauzat prin actul admi-
nistrativ ilegal sau prin neexaminarea în termenul legal a cererii prealabile. Mă-
rimea prejudiciului moral se stabilește de instanţa de contencios administrativ,
independent de prejudiciul material, în funcţie de caracterul și gravitatea suferin-
ţelor psihice sau fizice cauzate, de gradul de vinovăţie a pârâtului, dacă vinovăţia
este o condiţie a răspunderii, luându-se în considerare circumstanţele în care a
fost cauzat prejudiciul, precum și statutul social al persoanei vătămate. Dacă ad-
judecarea pagubei nu a fost solicitată concomitent cu anularea actului administra-
tiv, cererea de despăgubiri este adresată instanţei de drept comun competente în
termenul general de prescripţie, prevăzut de Codul civil.

Răspunderea civilă delictuală

Răspunderea civilă delictuală este reglementată de Codul civil (art. 1398) și
ia naștere în momentul în care, cu intenţie, din neglijenţă sau din imprudenţă
s-a comis o faptă prin care s-a cauzat un prejudiciu unei alte persoane. Acest fel
de răspundere civilă poate fi angajată numai dacă autorul avea discernământ în
momentul comiterii faptei și dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii: a) fapta
să aibă caracter ilicit; b) existenţa prejudiciului; c) vinovăţia autorului; d) legătura
de cauzalitate între vinovăţie și prejudiciu.
În anumite situaţii determinate de lege, o persoană are obligaţia să răspundă și
de prejudiciul cauzat prin fapta altei persoane (răspunderea comitentului pentru
fapta prepusului, art. 1403).
Dreptul de a formula cererea de chemare în judecată aparţine persoanei care a
suferit direct prejudiciul și poate fi exercitat personal sau prin reprezentant. Re-
clamantul, la alegerea sa, poate depune acţiunea în instanţa în a cărei rază teri-
torială domiciliază pârâtul sau în instanţa în a cărei rază teritorială s-a săvârșit
fapta. Cererea este prescriptibilă în 3 ani de la data în care persoana a aflat despre
existenţa prejudiciului și cel obligat să-l repare.
 Capitolul IV
60

Mecanisme internaţionale și europene de protecţie a drepturi-

lor PTHIV. Procedurile de urmat
I. Mecanismele internaţionale de protecţie a drepturilor PTHIV sunt
reprezentate de următoarele instituţii și proceduri:

Consiliul ONU pentru Drepturile Omului

Consiliul pentru Drepturile Omului (CDO) reprezintă principala agenţie in-
terguvernamentală din cadrul ONU responsabilă de domeniul DO. Din CDO fac
parte 47 de state și acesta a înlocuit fosta Comisie ONU pentru Drepturile Omu-
lui. Consiliul a fost creat de către Adunarea Generală ONU la 15 martie 2006
pentru a aborda diferite situaţii în care DO sunt încălcate și a face recomandări
privind soluţionarea acestora.
La un an după desfășurarea primei sale
În timp ce fosta Comisie pentru Drep-
ședinţe, pe data de 18 iunie 2007, Consiliul a turile Omului era un organ subsidiar
adoptat elementele care îi ghidează activita- al Consiliului Economic și Social (ECO-
tea. Printre acestea se numără Evaluarea Pe- SOC), Consiliul pentru Drepturile Omu-
lui este un organ subsidiar al Adunării
riodică Universală – un mecanism nou care Generale ONU. Această schimbare vine
urmărește evaluarea situaţiei din domeniul să sublinieze importanţa acordată de
către ONU domeniului DO ca uneia din-
drepturilor omului în toate cele 192 de ţări-
tre cele trei priorităţi ale ONU, alături de
membre ale ONU; și Procedurile prevăzute dezvoltarea umană și pacea și securita-
de Depunere a Plângerilor – mecanism care tea internaţională.
permite persoanelor fizice și juridice să de-
pună la Consiliu plângeri privind încălcările
de drepturi ale omului. De asemenea, Consiliul ONU pentru Drepturile Omului
desfășoară o activitate distinctă în ceea ce privește Procedurile Speciale – mecanis-
me de abordare fie a situaţiilor specifice din domeniul drepturilor omului dintr-o
anumită ţară, fie a problemelor tematice dintr-o anumită parte a lumii, prin de-
legarea raportorilor speciali, experţilor independenţi sau a grupurilor de lucru,
precum și a reprezentanţilor speciali ai Secretarului General ONU.

Procedura de urmat în cazul plângerilor individuale depuse la CDO

Orice persoană sau grup de persoane care pretind că ar fi victime ale unei în-
călcări de DO pot depune o plângere în acest sens la CDO, la fel ca și orice altă
persoană sau grup de persoane care deţin anumite informaţii sau dovezi în legă-
tură cu comiterea anumitor încălcări ale DO.
Procedura de depunere a plângerilor la CDO este singura care are un carac-
ter universal, acoperind toate drepturile și libertăţile fundamentale ale omului și
toate statele-membre. Mai mult, plângerile pot fi depuse indiferent de ratificarea
sau nu de către statul vizat a anumitor convenţii internaţionale sau de statutul pe
care îl are statul vizat în cadrul comunităţii internaţionale. În același timp, proce-
A sp e c te p ro ce d u ra l e p r i vi n d a p ă ra re a d re p t u r i l o r PTH IV
61

dura de depunere a plângerilor la CDO are în
vedere doar plângerile care reflectă încălcări
flagrante de DO, ce afectează un număr mare
de persoane sau comunităţi și nu se limitează
doar la un singur caz izolat. Procedura nu pre-
vede compensarea victimelor, și nici nu oferă
remedii pentru cazurile particulare supuse
atenţiei CDO prin depunerea plângerilor.
Plângerea poate fi depusă de victimă per-
sonal sau de orice altă persoană în numele
acesteia fără a fi nevoie de o autorizare în scris să pe parcurs.
din partea victimei în acest sens. Prin urmare,
mecanismul de depunere a plângerilor la CDO
este unul mai puţin strict decât în cazul altor
mecanisme internaţionale sau regionale. Pe de
altă parte, procesul de examinarea a plângerilor
depuse la CDO este unul destul de îndelungat
din cauza mai multor etape prin care trece fie-
care dosar în procesul examinării. De aseme-
Toate plângerile adresate CDO trebuie
depuse în scris. Nu este suficient să se
facă doar trimiteri la cele relatate prin
intermediul mijloacelor mass-media
sau la diferite rapoarte de respectare
a DO într-o anumită ţară. Daca printre
acestea se regăsește și situaţia depo-
nentului, acest lucru trebuie specificat
în conţinutul plângerii cu anexarea do-
cumentelor relevante.
E recomandabil ca plângerea propriu-
zisă să nu depășească 10-15 pagini.
Informaţia adăugătoare poate fi depu-
Plângerea trebuie scrisă în una din
următoarele limbi: engleză, franceză,
rusă sau spaniolă. Documentele scrise
în alte limbi trebuie traduse în una din
aceste limbi, acceptându-se și versiu-
nea sumară a acestora.
Plângerile care conţin un limbaj ne-
cenzurat sau insultător nu sunt exa-
minate.

nea, persoana care depune plângerea trebuie să

facă dovada epuizării tuturor remediilor naţionale disponibile. În fine, cazurile de
încălcări flagrante a DO care sunt sau au fost examinate prin intermediul altor me-
canisme internaţionale cum ar fi comitetele de monitorizare a tratatelor internaţio-
nale (despre care se va vorbi mai jos) sau procedurile speciale nu sunt admisibile.

Plângerile depuse la CDO trebuie să conţină următoarea informaţie:

• Identificarea persoanei(lor) sau organizaţiei(ilor) care depun plângerea
(confidenţialitatea acestei informaţii este garantată, în cazul în care
acest lucru se solicită). Plângerile anonime nu se admit;
• Descrierea faptelor relevante oferindu-se cât mai multe detalii, numele
victimelor, date calendaristice, lo-
calităţi, adrese și alte fapte; O plângere adresată CDO trebuie trimisă
la:
• Scopul plângerii și dreptul funda- Human Rights Council Branch (com-
mental care se pretinde că a fost în- plaint procedure)
călcat; Office of the United Nations High Com-
missioner for Human Rights
• Argumente în favoarea caracteru- Palais des Nations
lui flagrant al încălcării pretinse și 8–14, avenue de la Paix
CH–1211 Geneva 10 – Switzerland
cum aceasta afectează un număr Fax: +41 (0)22 917 90 11
mare de persoane sau comunităţi și E-mail: CP@ohchr.org
nu doar o singură persoană;
 Capitolul IV
62

• Detalii despre cum au fost epuizate remediile naţionale disponibile sau

explicaţii despre aceea că anumite instanţe naţionale sunt ineficiente și
argumentarea acestei poziţii.

Comitetele ONU de monitorizare a tratatelor internaţionale din domeniul

drepturilor omului (Treaty Bodies)
Comitetele de monitorizare a tratatelor internaţionale (CMTI) sunt formate
din experţi independenţi care monitorizează implementarea tratatelor ONU din
domeniul DO de către statele-membre. Acest lucru se face prin analiza rapoar-
telor prezentate periodic de către state privind starea de lucruri în legătură cu
implementarea prevederilor unui sau altui tratat internaţional. Majoritatea CMTI
au competenţa de a examina și plângeri individuale, iar unele chiar de a efec-
tua investigaţii proprii. De exemplu, Subcomitetul pentru Prevenirea Torturii are
mandatul de a se deplasa în locurile de detenţie pentru a preveni tortura.
CMTI sunt nouă la număr, după cum urmează:
• Comitetul pentru Drepturile Omului (CpDO), care monitorizează im-
plementarea PIDCP (1966) și a protocoalelor sale opţionale;
• Comitetul pentru Drepturile Economice, Sociale și Culturale (CpDESC),
care monitorizează implementarea PIDESC (1966);
• Comitetul pentru Eliminarea Tuturor Formelor de Discriminare Rasia-
lă (CpETFDR), care monitorizează implementarea CETFDR (1965);
• Comitetul pentru Eliminarea Tuturor Formelor de Discriminare faţă
de Femei (CpETFDF), care monitorizează implementarea CETFDF
(1979);
• Comitetul împotriva Torturii (CT), care monitorizează implementarea
Convenţiei împotriva Torturii și altor Pedepse ori Tratamente cu Cru-
zime, Inumane sau Degradante (CTPTCID) (1984);
• Subcomitetul pentru Prevenirea Torturii (SPT), creat în baza Protoco-
lului Opţional la CTPTCID (2002);
• Comitetul pentru Drepturile Copilului (CpDC), care monitorizează
implementarea CDC (1989) și a protocoalelor sale opţionale (2);
• Comitetul pentru Muncitorii Migranţi (CpMM), care monitorizează
implementarea CPDLM (1990);
• Comitetul pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilităţi (CpDPD), care
monitorizează implementarea CDPD (2006)
Analiza rapoartelor periodice prezentate de statele-membre la diferite tratate
internaţionale de DO se face în prezenţa delegaţiilor naţionale, în baza informaţii-
lor prezentate atât de autorităţile statului respectiv, în cadrul raportului guverna-
mental, cât și de reprezentanţii societăţii civile, în cadrul rapoartelor alternative,
A sp e c te p ro ce d u ra l e p r i vi n d a p ă ra re a d re p t u r i l o r PTH IV
63

precum și în baza informaţiilor verbale parvenite din partea delegaţiilor naţio-

nale în timpul ședinţelor de audiere a rapoartelor respective. În procesul analizei
rapoartelor CMTI, ia în considerare și opinia agenţiilor ONU care pot furniza
informaţii relevante în legătură cu anumite aspecte îngrijorătoare privind respec-
tarea DO în ţara al cărei raport căreia se analizează prin intermediul așa-ziselor
„note confidenţiale” (confidential notes).
În urma acestui proces, CMTI adoptă așa-
Fiecare CMTI constă din 10-23 membri
zisele „observaţii finale” (concluding observa- (experţi independenţi cu o competenţă
tions) care se referă atât la aspectele pozitive recunoscută în domeniul DO) care sunt
privind respectarea DO într-o anumită ţară, delegaţi și aleși de către statele-părţi pe
un termen de 4 ani, termen ce poate fi
cât și la aspectele problematice, formulând o prelungit o singură dată. Întrunirile CMTI
serie de recomandări în vederea remedierii si- au loc la Geneva sau New York.
tuaţiilor care nu corespund standardelor im-
puse de tratatele internaţionale.
CMTI publică periodic interpretările proprii privind prevederile specifice ale
tratatelor pe care le monitorizează sub forma așa-numitelor „comentarii genera-
le” (general comments). Acestea sunt menite să aducă claritate în ceea ce privește
implementarea practică a prevederilor din conţinutul tratatelor.

Procedura de urmat în cazul plângerilor individuale depuse la CMTI

Republica Moldova a ratificat toate trata- Șapte din cele nouă tratate de bază
tele internaţionale de bază din domeniul DO, din domeniul DO permit depunerea
cu excepţia CPDLM. plângerilor individuale la comitetele
respective. Acestea sunt: 1) PIDCP, în
Plângerile adresate CMTI pot fi depuse baza Primului său Protocol Opţional;
de către persoanele fizice lezate personal sau 2) CTPTCID, în baza art.22; 3) CETFDF;
prin intermediul terţilor autorizaţi, cum ar 4) CETFDR, în baza art.14; 5) CPDLM, în
baza art.77; 6) CDPD; și 7) PIDESC, în
fi avocaţii, organizaţiile nonguvernamentale baza Protocolului său Opţional.
sau grupurile profesionale.

Cerinţe:
1. Statul pârât să fi ratificat tratatul la care se face trimitere în plângere
O plângere la unul din CMTI poate fi depusă doar dacă statul asupra căruia
este îndreptată plângerea a ratificat tratatul respectiv și a recunoscut competenţa
comitetului vizat de a examina plângeri individuale. Aceasta pentru că un număr
de state-părţi au formulat rezervări substanţiale la momentul ratificării tratatelor,
unele din ele privind competenţa comitetelor de a recepţiona și examina plângeri
individuale.
2. Încălcările să privească persoane fizice concrete
Plângerile la CMTI pot fi depuse numai în cazul încălcărilor care privesc una
sau câteva persoane fizice concrete și nu se referă la încălcări flagrante sistemice
 Capitolul IV
64

care afectează un număr mare de persoane sau comunităţi, greu de identificat de

multe ori.
3. Remediile naţionale trebuie epuizate
Plângerile individuale la CMTI pot fi depuse numai dacă remediile naţiona-
le relevante administrative și judiciare au fost epuizate integral. Totuși, această
regulă nu se aplică dacă se demonstrează că instanţele naţionale sunt ineficiente
sau durează exagerat de mult. Până la urmă însă, ceea ce constituie așa-numita
„prelungire inechitabilă” (undue prolongation) din partea autorităţilor naţionale
nu reprezintă o regulă generală și se constatată de la caz la caz, în baza circum-
stanţelor și argumentelor individuale prezentate în fiecare caz concret.
4. Persoana care reprezintă victima trebuie să dispună de autorizaţie
Persoana fizică sau juridică care depune plângerea în numele altei persoane
trebuie să demonstreze că a fost abilitată să facă acest lucru, prin intermediul unei
procuri sau al altor documente similare.
5. Cazul să nu fi fost prezentat altor CMTI din cadrul ONU
Dacă cazul a fost prezentat anterior unui CMTI din cadrul ONU, fiind exami-
nat în cadrul procedurilor de depunere a plângerilor individuale, acesta nu poate
fi acceptat spre o nouă examinare de către alt CMTI. În același timp, dacă cazul
a fost anterior examinat și respins de către CtEDO acesta, în principiu, poate fi
prezentat unui CMTI și, eventual, luat în considerare.
6. Forma plângerii
Chiar dacă deponenţii sunt încurajaţi să depună plângeri care respectă forma
recomandată de instituţiile abilitate (vezi secţiunea cu modele de acţiuni, cereri
etc. din acest capitol), orice formă de corespondenţă scrisă care include informaţii
pertinente este, în principiu, suficientă. Oricum, toată corespondenţa e nevoie să
se facă în una din limbile oficiale ale ONU.
7. Termenele limită
CETFDR este singurul tratat internaţional de DO care prevede termene-limită
de depunere a plângerilor individuale. În cazul acestui tratat, plângerile trebuie
depuse în maxim 6 luni de la emiterea deciziei finale de către autorităţile naţio-
nale competente. Cu toate acestea, indiferent de tratatul internaţional la care se
referă, plângerile trebuie depuse într-o perioadă cât mai scurtă de la producerea
încălcării pretinse și epuizarea instanţelor naţionale. Orice întârziere în depu-
nerea plângerii poate crea dificultăţi atât în ceea ce privește reacţia adecvată din
partea statului-membru vizat, cât și în ceea ce privește posibilităţile de evaluare
amănunţită, sprijinită de probe, a faptelor de către CMTI căruia i se adresează
plângerea. Plângerile care privesc fapte produse înainte de intrarea în vigoare a
tratatului pentru statul-parte vizat nu sunt examinate, decât dacă acele fapte com-
A sp e c te p ro ce d u ra l e p r i vi n d a p ă ra re a d re p t u r i l o r PTH IV
65

portă un caracter continuu, respectiv, au loc și în perioada în care tratatul este în

vigoare pentru statul vizat.
8. Măsuri temporare urgente
Fiecare CMTI ar putea dispune anumite măsuri temporare urgente (urgent
interim measures), atunci când există dovezi clare că pe parcursul examinării ca-
zului în procedură obișnuită se poate produce o daună ireparabile la adresa unei
sau mai multor persoane. În mod obișnuit, asemenea măsuri se dispun pentru a
preveni acţiuni care pot avea efecte fatale imediate asupra persoanelor, cum ar fi
aplicarea pedepsei cu moartea la adresa unei persoane sau deportarea unei per-
soane într-o ţară în care ar putea fi supusă torturii. În acest sens, persoanele fizice
sau juridice care depun plângeri la CMTI sunt rugate să specifice expres necesita-
tea dispunerii unei măsuri temporare urgente, dacă acest lucru este necesar.
9. Aspecte sensibile
În cazul în care plângerea comportă anumite aspecte sensibile ce ţin de viaţa
personală a persoanelor vizate, e posibil să se solicite expres CMTI ca numele per-
soanelor respective să nu fie menţionate în decizia finală a CMTI, așa încât datele
personale ale acestora să nu devină publice.
Plângerea individuală prezentată CMTI
trebuie să conţină următoarea informaţie:
• Informaţie personală de bază a persoanei ale cărei drepturi au fost în-
călcate (nume, prenume, data nașterii etc.);
• Numele statului-parte împotriva căruia este îndreptată plângerea;
• Dovada de reprezentare, dacă plângerea e făcută din numele altei per-
soane, cum ar fi procura sau alte
O plângere adresată CMTI trebuie
documente de acest fel, sau expli- trimisă la:
caţii privind lipsa unor asemenea
Petitions Team
documente;
Office of the United Nations High Com-
• Prezentare detaliată a faptelor pe missioner for Human Rights
care se bazează plângerea, expuse
Palais des Nations 8–14, avenue de la
cât mai clar în ordine cronologică; Paix
• Detalii privind etapele parcurse CH–1211 Geneva 10 – Switzerland
pentru a epuiza toate remediile na- Fax: +41 (0)22 917 90 22 (în special pen-
ţionale posibile, atât judiciare, cât și tru chestiuni ce nu suferă amânare)
administrative; E-mail: tb-petitions@ohchr.org
• Detalii despre prezentarea cazului Specificaţi, de fiecare dată, cărui CMTI
altor instanţe internaţionale sau re- îi este adresată plângerea.
gionale, dacă s-a făcut așa ceva;
 Capitolul IV
66

• Prezentarea argumentelor privind legătura dintre încălcarea produsă și

drepturile reglementate de un tratat internaţional sau altul. Ar fi utilă
identificare articolelor concrete din tratat care sunt relevante cazului;
• Anexarea tuturor documentelor întocmite în legătură cu respectivul
caz de către diferite instanţe naţionale, cum ar fi actele emise de auto-
rităţile administrative, hotărâri ale instanţelor de judecată etc.;
• Copii de pe legile naţionale relevante cazului.

Atenţie: plângerile care conţin un limbaj necenzurat sau insultător,

de regulă, nu sunt examinate.
Dacă plângerea conţine elementele esenţiale menţionate mai sus, cazul este în-
registrat pentru a fi procesat de către CMTI sesizat. Ulterior, cazul este transmis
statului-parte vizat pentru a-și prezenta comentariile sale pe marginea proble-
melor invocate în plângere. După ce statul trimite răspunsul, deponentului i se
oferă posibilitatea să comenteze asupra răspunsului parvenit din partea statului.
Dacă statul-parte nu oferă un răspuns CMTI pe marginea plângerii de câteva ori
consecutiv, acesta din urmă este în drept să-și pronunţe decizia bazându-se în
exclusivitate pe cele relatate de deponent.
Fiecare caz în parte este discutat de către membrii CMTI în ședinţe închise. De
îndată ce decizia este pronunţată, aceasta este transmisă deponentului și statului-
parte în mod simultan. Dacă în decizie se constată că plângerea este întemeiată și
că într-adevăr a avut loc o încălcare a DO din partea statului-parte în condiţiile
tratatului invocat, CMTI identifică remediul care trebuie oferit victimei de către
acesta din urma și îl obligă la prezentarea informaţiilor periodice, de obicei o dată
la șase luni, privind pașii întreprinși în vederea îndeplinirii obligaţiilor impuse de
CMTI.
Deciziile finale adoptate de CMTI, la fel ca și cele de inadmisibilitate a plânge-
rilor, sunt plasate pe pagina web al OÎCDO ca parte a jurisprudenţei CMTI.
II. Mecanismele europene de protecţie a drepturilor PTHIV sunt repre-
zentate, printre altele, de următoarele instituţii și proceduri:

Comitetul European pentru Drepturile Sociale

Comitetul European pentru Drepturile Sociale (CEDS) este compus din 15 ex-
perţi independenţi aleși de Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei (CoE)
și pentru un mandat de 6 ani, termen ce poate fi prelungit o singură dată. Statele
prezintă rapoarte anuale privind implementarea de către acestea a prevederilor și
standardelor prevăzute în CSE. Aceste rapoarte ale statelor-membre sunt anali-
zate de către CEDS care, ulterior, emite și publică deciziile sale, așa zisele „Con-
cluzii” (Conclusions), pe marginea celor relatate în rapoarte. Statele-membre sunt
obligate să ia act de Concluziile formulate de CEDS și să întreprindă măsurile
A sp e c te p ro ce d u ra l e p r i vi n d a p ă ra re a d re p t u r i l o r PTH IV
67

necesare pentru redresarea eventualelor probleme privind respectarea drepturilor

sociale constatate. În cazul în care statul nu ia atitudine faţă de cele constatate
în Concluziile CEDS, intervine Comitetul de Miniștri al CoE pentru a impune
statul să soluţioneze problemele identificate și să introducă modificările necesare
în legislaţie sau practică, după caz, sau în ambele.
Prin Protocolul adiţional la CSE, care a intrat în vigoare în 1998, se prevede
posibilitatea pentru grupurile de angajaţi sau organizaţiile nonguvernamentale de
a depune plângeri colective.
Procedura de urmat în cazul plângerilor depuse la CEDS
CEDS examinează plângerile colective pe care le consideră admisibile. Pentru a
fi considerate ca atare, plângerile trebuie să conţină următoare informaţie:
• Detalii privind organizaţia sau
R. Moldova, deși parte la CSE revizuită,
persoana fizică care depune plân- deocamdată nu s-a pronunţat în privinţa
gerea în nume colectiv; acceptării procedurii de depunere a plân-
gerilor colective.
• Numele statului-membru împotri-
va căruia este formulată plângerea;
• Drepturile sau aspectele prevăzut de CSE care se pretinde că au fost
încălcate;
• Prezentarea a cât mai multe detalii posibile despre încălcare propriu-zisă.
La etapa următoare, de obicei, are loc un schimb de corespondenţă dintre CEDS
și statele vizate, iar uneori chiar și o audiere publică la tema încălcărilor pretinse
formulate în plângere.
Ulterior, CEDS adoptă decizia pe marginea cazului descris în plângerea depusă,
pe care o trimite simultan celor două părţi implicate – statul și deponentul. Decizia
se publică în termen de 4 luni de la pronunţarea acesteia. În final, CEDS adoptă o
rezoluţie în baza deciziei, care conţine recomandări pentru statul parte vizat.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CtEDO) a fost înfiinţată la data de
3 septembrie 1953. Avându-și sediul la Strasbourg, Franţa, CtEDO își exercită
jurisdicţia asupra statelor-membre ale CoE care au acceptat această jurisdicţie
opţională. Odată ce statul a făcut acest lucru, toate deciziile CtEDO privind sta-
tul respectiv devin obligatorii pentru acesta. Judecătorii Curţii sunt aleși de către
Adunarea Parlamentară a CoE.
Structura iniţială a CtDEO și mecanismul de examinare a cazurilor erau bazate
pe un sistem bicefal de protecţie a DO, care includea Comisia Europeană pentru
Drepturile Omului (inexistentă în prezent), pe de o parte, și Curtea în sine, pe de
altă parte. Această bifurcaţie funcţională mergea foarte bine iniţial, atât timp cât
numărul de cazuri parvenite la CtEDO era unul relativ mic. Însă în condiţiile în
 Capitolul IV
68

care numărul de cazuri a crescut dramatic în următorii ani, de la 16 cazuri între

anii 1960 și 1975 la 119 cazuri doar în 1997, s-a luat decizia reformării sistemului
existent la acel moment. În așa fel, la data de 1 noiembrie 1998 a intrat în vigoare
Protocolul nr.11 al CEDO care a eliminat Comisia pentru Drepturile Omului și a
reorganizat sistemul existent până atunci.
În prezent, CtEDO acceptă cereri privind încălcări ale DO depuse atât de per-
soanele fizice, personal sau prin reprezentant, cât și de statele-membre. Totuși,
cazurile când un stat-membru depune cerere împotriva altui stat sunt foarte rare
și acestea privesc încălcări deosebit de grave.
Procedura de urmat în cazul plângerilor individuale depuse la CtEDO
CtEDO examinează cererile parvenite pe adresa sa pe care le consideră admisibi-
le. Pentru a fi considerate ca atare, cererile trebuie să respecte următoarele condiţii:
• Să fi fost epuizate toate remediile naţionale disponibile, atât judiciare,
cât și de altă natură;
• Să conţină coordonatele celui care depune cererea, precum și a celui din
numele căruia se depunea aceasta, în cazul în care cererea se depune
prin reprezentant;
• Să fie depuse cel târziu după 6 luni de la pronunţarea ultimei decizii
naţionale pe marginea problemei invocate;
• Să reflecte probleme care privesc încălcarea unuia sau mai multor drep-
turi prevăzute de CEDO;
• Să fie depuse, direct sau prin reprezentant, de către o persoană care are
calitatea de „victimă”. Calitatea de victimă nu rezultă exclusiv din per-
secutarea directă a persoanei;
• Să nu se refere la probleme care au reprezentat obiectul altor cereri de-
puse anterior la CtEDO.
După depunerea cererii, cu respectarea condiţiilor de mai sus, și după declara-
rea acesteia ca fiind admisibilă, CtEDO se întrunește în ședinţă publică pentru a
judeca cauza în fond și a costata dacă cererea reflectă o încălcare a prevederilor
CEDO. La ședinţa Camerei participă 9 judecători, unul din aceștia fiind judecă-
torul la CtEDO din partea statului vizat în cerere. Dacă încălcarea se constată,
CtEDO își pronunţă hotărârea.
Hotărârile pronunţate de Cameră pot fi atacate în faţa Marei Camere timp de 3
luni. Hotărârile Marii Camere sunt finale și nu pot fi supuse niciunei căi de atac.
Acestea sunt obligatorii în temeiul dreptului internaţional. Din momentul în care
CtEDO constată încălcarea dispoziţiilor CEDO printr-o hotărâre finală, statele
sunt obligate să prevină situaţiile similare în viitor, precum și să acopere victime-
lor suma prejudiciilor materiale și morale stabilită de CtEDO.
A sp e c te p ro ce d u ra l e p r i vi n d a p ă ra re a d re p t u r i l o r PTH IV
69

Comitetul de Miniștri al CoE monitorizează ulterior implementarea hotărâ-

rilor pronunţate de CtEDO pentru a asigura plata către victimă a compensaţiilor
dispuse de Curte, precum și pentru a supraveghea producerea schimbărilor nece-
sare în legislaţia și practica statului vizat în scopul evitării producerii încălcărilor
similare pe viitor.

Cererile adresate CtEDO urmează să fie trimise prin

poștă la următoarea adresă:
The Registrar
European Court of Human Rights
Council of Europe
67075 Strasbourg-Cedex
France
Fax: +33 (0)3 88 41 27 30
Atenţie: Cererile trebuie trimise prin poștă, chiar
dacă anterior acestea au fost trimise prin fax.
 C a p i t o l u l V.

Drepturile PTHIV în regiunea

transnistreană4
Baza normativă transnistreană în domeniul asigurării drepturilor și garanţii-
lor persoanelor ce trăiesc cu HIV este reprezentată de următoarele acte normative
și subordonate lor:
• Legea din 7 februarie 1997 nr. 32-3 „Cu privire la prevenirea răspândirii
pe teritoriul Republicii Transnistrene Moldovenești a bolii, provocate
de virusul imunodeficienţei umane HIV-infecţiei”;
• Legea din 16 ianuarie 1997 nr. 29-3 „Cu privire la protecţia sănătăţii
publice”;
• Codul penal (art. 119 și 134);
• Decretul Președintelui din 11 iunie 2009 nr. 392 „Cu privire la aproba-
rea normelor de examinare medicală obligatorie a persoanelor în vede-
rea protejării sănătăţii publice și prevenirii răspândirii infecţiei HIV”;
• Actele normative departamentale, ce conţin reguli referitoare la dreptu-
rile și obligaţiile persoanelor infectate cu HIV.

I. Asigurarea confidenţialităţii
Confidenţialitatea statutului HIV al cetăţenilor este asigurată de următoarele
garanţii:
• Testarea anonimă
Articolul 4 din Legea „Cu privire la prevenirea răspândirii pe teritoriul Repu-
blicii Transnistrene Moldovenești a bolii, provocate de virusul imunodeficienţei
umane HIV-infecţiei” stabilește o garanţie la nivel de stat cu referire la accesibi-
litatea la examenul medical pentru detectarea infecţiei cu HIV, inclusiv anonim,
cu consiliere pre și post-test și asigurarea securităţii de examinare medicală, atât
pentru persoana investigată, cât și pentru persoana ce efectuează examinarea.
Articolul 8 al Legii stabilește regula potrivit căreia, la cererea persoanei inves-
tigate, examenul medical voluntar poate fi anonim.
• Procedura de informare a persoanei în cauză și membrilor familiei lui
Legea „Cu privire la protecţia sănătăţii publice” (articolul 28) definește persoa-
nele care au dreptul de a primi informaţii despre starea de sănătate a cetăţenilor.

4
Compartimentul reproduce informaţia colectată de IDOM în cadrul Proiectului „Promovarea
respectării și apărării drepturilor consumatorilor de droguri injectabile pentru prevenirea și
tratamentul HIV”.
 Capitolul V
72

Astfel, dreptul de a obţine informaţii într-o formă accesibilă despre starea de să-
nătate, inclusiv informaţii cu privire la rezultatele investigaţiilor, prezenţa bolii,
diagnosticul și prognosticul, opţiunile de tratament, riscurile asociate, opţiunile
pentru interventie medicala, impactul acestora și rezultatul tratamentului, este
asigurat cetăţeanului însuși, iar în ceea ce privește persoanele sub 15 ani și a cetă-
ţenilor recunoscuţi în modul prevăzut incompetenţi – reprezentanţilor lor legali.
O normă specială (art. 13 din Legea „Cu privire la prevenirea răspândirii pe te-
ritoriul Republicii Transnistrene Moldovenești a bolii, provocate de virusul imu-
nodeficienţei umane HIV-infecţiei”) stabilește dreptul persoanei infectate cu HIV
să obţină informaţii despre rezultatele examenelor medicale, în special o persoană
la care a fost identificată infecţia cu HIV este informată de către angajaţii institu-
ţiei notificaţi să efectueze examinarea medicală, despre rezultatele investigaţiei și
necesitatea de a respecta măsurile de siguranţă pentru evitarea răspândirii infec-
ţiei cu HIV, despre garanţiile de protecţie a drepturilor și libertăţilor persoanelor
care trăiesc cu HIV, precum și despre răspunderea penală stabilită de legislaţia în
vigoare a Transnistriei.
Informaţia inclusă în fișa medicală a cetăţeanului despre solicitarea îngrijirii
medicale, starea de sănătate a unui cetăţean, diagnosticul său, precum și alte in-
formaţii obţinute în timpul examinării sale și tratamentului (p.1 al art 58) prezintă
obiectul secretului medical și poate fi divulgată fără consimţământul cetăţeanului
numai în baza următoarelor motive (articolul 58 din Legea „Cu privire la bazele
de protecţie a sănătăţii”):
– În scopul examinării și tratării cetăţeanului, care nu poate, din cauza
statutului său, să-și exprime voinţa;
– În cazul pericolului răspândirii unei boli infecţioase, intoxicaţiilor în
masă și altor afecţiuni;
– La cererea organelor de anchetă și investigare, procurorului și instanţei de
judecată în legătură cu efectuarea anchetei sau procesului de judecată;
– În cazul de acordare a ajutorului medical unui minor sub vârsta de 15
ani pentru a informa părinţii lui sau reprezentanţii legali;
– În cazul în care există motive pentru a crede că prejudiciul cauzat sănă-
tăţii cetăţeanului este urmarea unor acţiuni ilegale.
Interzicerea divulgării informaţiei care constituie secterul medical este stabilită
în cazul următorilor subiecţi:
– Medicului;
– Persoanelor care au aflat această informaţie în timpul instruirii, execu-
tării atribuţiilor profesionale, de serviciu sau de altă natură;
– Persoanelor cărora, în conformitate cu legea, li se transmite informa-
ţia, care constituie un secret medical (de rând cu lucrătorii medicali și
farmaciștii).
D re p t u r i l e PTH IV î n re g i u n e a t ra nsn is t re a n ă
73

În același timp, în cazul acordului cetăţeanului sau al reprezentantului său legal

pot fi comunicate informaţii care constituie obiectul secretului medical, altor ce-
tăţeni, inclusiv persoanelor oficiale în interesul examinării pacientului și tratării
lui, pentru cercetare, publicaţii în literatura de specialitate, utilizarea acestor in-
formaţii în procesul de instruire și pentru alte scopuri.
Garanţii similare sunt acordate persoanelor care se căsătoresc de către legisla-
ţia în domeniul familiei. În conformitate cu art. 14 al Codului cu privire la căsă-
torie și familie, rezultatele examinării medicale a persoanelor care se căsătoresc
constituie un secret medical și pot fi comunicate partenerului de cuplu doar cu
acordul persoanei care trece examenul.
• Stabilirea responsabilităţii pentru divulgarea informaţiei confidenţiale
Divulgarea informaţiilor care constituie un secret medical, inclusiv statutul
HIV, atrage după sine măsurile legale de responsabilitate, în special cele penale.
Articolul 134 din Codul penal stabilește responsabilitatea pentru încălcarea
vieţii private:
1. Colectarea, stocarea sau difuzarea ilegală a informaţiei despre viaţa
privată a persoanelor fizice care constituie obiectul unei taine perso-
nale sau de familie, fără consimţământul lor sau diseminarea acestor
informaţii într-o declaraţie publică, sau prin intermediul mass-media,
în cazul în care aceste acte au cauzat prejudicii drepturilor și intereselor
legitime ale cetăţenilor, se pedepsește printr-o amendă de la 200 (două
sute) până la 500 (cinci sute) niveluri calculate din salariul minim sau
prin lucrări obligatorii pentru o perioadă de la 120 (o sută douăzeci)
până la 180 (o sută optzeci) ore, sau muncă corecţională de până la 1
(un) an, sau închisoare de până la patru (4) luni.
2. Aceleași acţiuni comise de o persoană utilizând poziţia sa oficială se pe-
depsesc cu amendă în mărime de la 500 (cinci sute) până la 800 (optsute),
niveluri calculate din salariu minim sau privarea de dreptul de a ocupa
anumite funcţii sau a activa într-un anumit domeniu pentru o perioadă
de la 2 (doi) până la 5 (cinci) ani, sau arest pentru o perioadă de la 4
(patru) până la 6 (șase) luni.
3. Colectarea, stocarea sau difuzarea informaţiei despre viaţa privată a
persoanelor fizice care alcătuiesc secret personal sau de familie, fără
consimţământul lor, efectuate în cadrul activităţilor operaţionale și de
anchetă, în cazul în care aceste acte sunt comise împotriva intereselor
de serviciu, din interes de câștig sau interes personal de altă natură, se
pedepsesc cu închisoare pentru o perioadă de la 3 (trei) până la 7 (sapte)
ani, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a activa în
anumite domenii pentru o perioadă de la 1 (un) până la 3 (trei) ani.
 Capitolul V
74

• Particularităţile procedurii judiciare

Legislaţia de procedură civilă a Transnistriei nu stabilește tipul obligatoriu în-
chis pentru ședinţele de judecată cu privire la aspectele referitoare la statutul de
persoane infectate cu HIV.
În același timp, art. 10 din Codul de procedură civilă prevede excepţii de la
principiul unei proceduri deschise în toate instanţele: un proces închis este admis
în baza unei determinări motivate a instanţei de a împiedica divulgarea de infor-
maţii cu privire la aspectele intime ale vieţii persoanelor, implicate în acest caz.
O regulă similară se conţine în art. 12 din Codul de procedură penală, care ac-
ceptă caracterul închis al procedurii judiciare în baza unei determinări motivate
a instanţei, în cazul crimelor, comise de persoane care nu au împlinit vârsta de
șaisprezece ani, în cazuri de infracţiuni sexuale și alte cazuri în scopul de a pre-
veni divulgarea de informaţii cu privire la aspectele intime ale vieţii persoanelor
implicate, și de asemenea, în cazurile când este necesar de a asigura protecţia vic-
timei, martorilor și altor persoane implicate, familiilor sau rudelor apropiate.
În consecinţă, participanţii la proces pot înainta un demers, iar instanţa emite
o hotărâre de aplicare a procedurii în ședinţă de tip închis, invocând faptul că in-
formaţiile despre statutul HIV prezintă „o latura intimă a vieţii” participantului
la proces.

II. Testarea voluntară

În conformitate cu art. 7 din Legea „Cu privire la prevenirea răspândirii pe teri-
toriul Republicii Transnistrene Moldovenești a bolii, provocate de virusul imuno-
deficienţei umane HIV-infecţiei”, examenul medical (cu consiliere pre și post-test
cu privire la prevenirea HIV) este voluntar, cu excepţia cazului când o astfel de
testare este obligatorie (articolul 9 din Lege).
Testarea medicală voluntară este realizată la cererea persoanei supuse testului
sau cu consimţământul acesteia (articolul 8 din Lege).
Legea (articolul 9 din Legea „Cu privire la prevenirea răspândirii pe teritoriul
Republicii Transnistrene Moldovenești a bolii, provocate de virusul imunodefi-
cienţei umane HIV-infecţiei”) stabilește doua (2) cazuri în care testarea medicală
este obligatorie:
I. Pentru donatorii de sânge, fluide ale corpului, organe și ţesuturi;
II. Pentru reprezentanţii anumitor profesii, angajaţii întreprinderilor, in-
stituţiilor și organizaţiilor, conform unei liste care se aprobă de către
organul executiv al puterii de stat, care se ocupă de probleme de sănăta-
te – în timpul examenului obligatoriu de angajare în cadrul examenelor
medicale periodice.
În vederea îndeplinirii acestui normativ al legii Ministerul Sănătăţii și Pro-
tecţiei Sociale a aprobat Ordonanţa din 07 decembrie 2009 nr. 612 „cu privire la
D re p t u r i l e PTH IV î n re g i u n e a t ra nsn is t re a n ă
75

organizarea examinări preliminare și periodice obligatorii”, în care examinarea

medicală obligatorie, inclusiv testarea pentru infecţia cu HIV, la angajarea lucră-
torilor un este indicată pentru următoarele categorii de lucrători:
– Personalul medical din spitale (secţii) de maternitate, spitale (secţii)
pentru copii, secţiile de patologie neonatală, secţiile chirurgicale și in-
fecţioase, serviciile de transfuzie de sânge, stomatologie, endoscopie,
otorinolaringologie și altele;
– Angajaţii organizaţiilor de deservire (însoţitori de baie, lucrători în duș,
punctele de recepţie a spălătoriilor, curăţătorii, saloanele de coafură,
manichiură, pedichiură și cabinete cosmetice) și ai altor organizaţii
implicate în acordarea serviciilor de deservire sanitaro-igienică pentru
populaţie;
– Angajaţii hotelurilor, pensiunilor, însoţitorii de vagoane pentru pasage-
ri în trenurile de cursă lungă și în navigaţia fluviala.
Cu toate acestea, o analiză a cadrului legal de reglementare în domeniul dat in-
dică faptul că regulamentele existente stipulează și alte cazuri, când testarea la HIV
are loc independent de dorinţa persoanei, sau când persoana este obligată să prezin-
te rezultatele testelor pentru a obţine rezultatul dorit (realizarea unui act juridic).
Astfel, legislaţia nu stabilește testarea obligatorie pentru cei care intenţionează
să se căsătorească. În conformitate cu art. 13 din Codul despre căsătorie și familie,
pentru căsătorie este necesară exprimarea personală a consimţământului reciproc
și voluntar al bărbatului și femeiei care doresc să se căsătorească, precum și atin-
gerea de ambii a vârstei de căsătorie. Persoanele care se căsătoresc sunt obligate să
se informeze reciproc despre starea lor de sănătate.
În același timp, în baza art. 14 al Codului cu privire la căsătorie și familie, exa-
minarea medicală a persoanelor care intenţionează să se căsătorească se efectuea-
ză doar cu acordul persoanelor în cauză. Rezultatele examenului medical ale unui
partener pot fi comunicate celuilalt partener doar cu acordul celui care a trecut
examenul (taina medicală).
O excepţie este procedura de înregistrare a căsătoriei cu cetăţeni străini. În
conformitate cu Indicaţiile Metodice privind înregistrarea de stat a căsătoriei cu
cetăţeni străini, aprobate prin Ordinul Ministerului Justiţiei din 17 aprilie 2003
nr. 161 (punctul 3), la înregistrarea de stat a căsătoriei cu cetăţeni străini „organul
de stare civilă este obligat să ceară de la persoanele fizice care își înregistrează că-
sătoria certificate despre starea de sănătate, cu privire la HIV și boli sexual trans-
misibile, emise în timp util”.
În conformitate cu articolele 10 și 11 din Legea „Cu privire la prevenirea răs-
pândirii pe teritoriul Republicii Transnistrene Moldovenești a bolii, provocate de
virusul imunodeficienţei umane HIV-infecţiei”, viza transnistreană pentru in-
trarea în Republica Moldovenească Transistreană eliberată cetăţenilor străini și
 Capitolul V
76

apatrizilor, care sosesc în Republica Moldenească Transnistreană pentru o perioadă

mai mare de trei luni, este condiţionată de prezentarea unui certificat despre lipsa
infecţiei HIV, dacă contrarul nu este prevăzut de tratatele internaţionale semnate
de Republica Moldovenească Transnistreană. În cazul de depistare a infecţiei cu
HIV în rândul cetăţenilor străini și apatrizilor care se află pe teritoriul Republicii
Moldovenești Transnitrene, aceștea sunt supuși deportării din Republica Moldo-
venească Transnitreană, în conformitate cu procedura prevăzută de legislaţia Re-
publicii Transnistrene.
În conformitate cu punctul 11 din „Regulamentul privind normele de ședere
în Republica Moldovenească Transnistreană și tranzitul prin teritoriul republicii
a cetăţenilor străini”, aprobat prin Ordinul Ministerului Afacerilor Interne din 24
august 2000, nr. 212, înregistrarea tuturor cetăţenilor străini care sosesc pentru
un termen mai mare de trei luni, se efectuează numai în cazul prezentării unui
certificat despre lipsa virusului imunodeficienţei umane (HIV), emise de auto-
ritatea executivă competentă în domeniul sănătăţii.
Regulamentul temporar cu privire la securitatea sanitară a persoanelor afla-
te în centrele de detenţie provizorie (CDP), aprobată prin Ordinul Ministerului
Afacerilor Interne din 18 aprilie 2005, nr. 139, stabilește anumite norme pentru
testarea persoanelor plasate în detenţie provizorie.
În conformitate cu punctul 11 din această instrucţiune, primul examen medi-
cal pentru toate persoanele nou sosite în CDP se va petrece în termen de 24 de ore
de ședere în centrul de detenţie în scopul de a identifica persoanele cu suspiciuni
la boli infecţioase, ce reprezentă un pericol pentru alte persoane, și persoanele
care necesită îngrijire de urgenţă. În acest caz, o atenţie deosebită se acordă in-
fecţiei HIV, bolilor psihice.
Examenul medical se efectuează de către felcer în cabinetul medical. În baza
punctului 31 al Regulamentului, în caz de depășire a perioadei de detenţie a per-
soanelor în centrele de detenţie provizorie de 10 de zile, este asigurat examenul
medical în scopul depistării tuberculozei (radiografia cutiei toracice, analiza spu-
tei) și infecţiei cu HIV.
Motivul pentru care se iau astfel de măsuri este aplicarea regimului de detenţie
separate pentru persoanele care suferă de boli transmisibile. În special, Regulile
provizorii ale regulamentului intern a CDP, aprobate prin Ordinul Ministerului
Afacerilor Interne din 18 aprilie 2005, nr. 139 (p. 18), instituie un regim de deten-
ţie a suspecţilor și a persoanelor acuzate cu boli infecţioase, inclusiv HIV-pozitive
sau care necesită îngrijiri medicale speciale și supraveghere – separat de ceilalţi
deţinuţi ai CDP.
Normele interne ale sistemului penitenciar al Ministerului Justiţiei, aprobate prin
Ordinul Ministerului Justiţiei din data de 29 octombrie 2009, nr. 269 (p. 210), prevăd
că persoanele cu boli infecţioase sunt deţinute separat în funcţie de tipul de infecţie,
și separat de persoanele bolnave supuse tratamentului bolilor transmisibile.
D re p t u r i l e PTH IV î n re g i u n e a t ra nsn is t re a n ă
77

III. Non-discriminare și asigurarea sprijinului

Legile Transnistriei stabilesc bazele unui cadru de garanţii legale și de non-di-
scriminarea persoanelor care trăiesc cu HIV.
În conformitate cu art. 14 din Legea „Cu privire la protecţia sănătăţii publi-
ce”, statul garantează protecţia cetăţenilor împotriva tuturor formelor de discri-
minare care rezultă din prezenţa la ei a oricărei maladii. Persoanele vinovate de
încălcarea acestei dispoziţii poartă întreaga responsabilitate în conformitate cu
legislaţia aplicabilă.
În conformitate cu art. 14 din Legea „Cu privire la prevenirea răspândirii pe
teritoriul Republicii Transnistrene Moldovenești a bolii, provocate de virusul
imunodeficienţei umane HIV-infecţiei”, persoanelor infectate cu HIV le sunt asi-
gurate pe aceeași bază toate tipurile de tratament medical în conformitate cu in-
dicaţiile clinice, iar ele se bucură de toate drepturile prevăzute de legile Republicii
Moldovenești Transnistrene cu privire la protecţia sanitară a cetăţenilor.
Articolul 17 al aceleiași legi stabilește o interdicţie cu privire la limitarea drep-
turilor persoanelor infectate cu HIV: nu se permite eliberarea din serviciu, sau
refuzul de angajare, refuzul de admitere în instituţiile de învăţămînt, instituţiile
care oferă asistenţă medicală, și limitarea altor drepturi și interese legitime ale
persoanelor infectate cu HIV pe motiv de infecţie cu HIV, precum și limitarea
dreptului locativ și altor drepturi și interesele legitime ale membrilor familiilor
persoanelor infectate cu HIV, cu excepţia cazurilor prevăzute de prezenta lege.
În același timp, din conţinutul normelor legale reiese că persoanelor care tră-
iesc cu HIV li se oferă un anumit sprijin. De exemplu, în conformitate cu Ordinul
Ministerului Sănătăţii și Protecţiei Sociale din 19 august 2009, nr. 450, infecţia cu
HIV în stadiul de pre-SIDA și SIDA se numără printre maladiile care împiedică
îndreptarea persoanelor care suferă de alcoolism cronic, dependență de droguri
sau substanţe toxice în instituţii de tratament prin muncă, iar depistarea acestor
maladii este un motiv de încetare a tratamentului unei persoane în dispensare
medicale de tratament prin muncă.
Prezenţa infecţiei HIV, în conformitate cu reglementările interne ale instituţii-
lor corecţionale din sistemul executiv penal, este un motiv nu doar pentru detenţia
separată a persoanei infectate de alte persoane, dar și pentru acordarea dreptului
de primire a pachetelor suplimentare și a timpului suplimentar pentru întâlniri.
În general, pentru legislaţia Transnistriei în domeniul respectării drepturilor și
intereselor persoanelor care trăiesc cu HIV este caracteristic un număr suficient
de garanţii juridice pentru asigurarea non-discriminării lor și a sprijinului în lup-
ta cu maladia. Cu toate acestea, nu toate normele prevăzute de actele legislative au
un mecanism adecvat pentru punerea lor în aplicare. În anumite cazuri (de exem-
plu, testarea voluntară), detalizarea normele legilor în vigoare în acte subordonate
legii duce la contradicţii și inconsecvenţe, în principiu cu obiectivele fundamenta-
le ale legislaţiei în domeniul asigurării drepturilor persoanelor infectate cu HIV.
 Anexe

Modele de acţiuni, cereri, demersuri, plângeri la adresa diferi-

tor instanţe naţionale și internaţionale competente5

Cerere de chemare în judecată privind recuperarea prejudiciului cauzat

J U D E C Ă T O R I A sectorului _______

Reclamant: X.

domiciliu: mun. _______,

str. ______________________

Pârât: Secţia Asistenţă Socială și Protecţia

Familiei a Primăriei mun. ______

sediu: str. Independenţei 1, mun. ______

Cerere de chemare în judecată

(privind recuperarea prejudiciului cauzat)

Motivele cererii sunt următoarele:

În fapt, la data de __________ de către grupa mobilă compusă din: ________
_– asistentul social al Secţiei Asistenţă Socială și Protecţia Familiei mun. ______
și _________, inspector al Biroului de Minori și Moravuri, au fost luaţi din fami-
lia reclamantei X copiii ei: _______, 22.04.1994 și _______, a.n. 23.10.2004.
În timpul efectuării vizitei, asistentul social ________, în prezenţa vecinilor și
rudelor: cet. __________ (concubina fratelui reclamantei), domiciliat în______
____str. _______ și ___________(fratele reclamantei), domiciliat în ________
__str. ____________, a declarat că X. este bolnavă de SIDA.

Prin dezvăluirea stării pe care reclamata X. alesese a nu o divulga, în viaţa reclamantei

au intervenit schimbări majore. În urma acestor declaraţii, vecinii nu mai comunică cu ea,
la fel și copiii vecinilor îl ignoră pe feciorul ei – _______, refuzând să comunice cu el. Ca

5
Modelele de acţiuni, cereri, demersuri și plângeri la adresa instanţelor naţionale, precum și modelul
de procură pentru CtEDO au fost puse la dispoziţie de reprezentanţii Programul Litigare din cadrul
IDOM și reflectă experienţa acestora.
 Anexe
80

rezultat, copilul suferă foarte mult, familia este discriminată și izolată, fiind cauzat un pre-
judiciu enorm. Tot din această cauză reclamanta a fost nevoită să-și schimbe domiciliul.
Reclamanta consideră că i s-au încălcat drepturile și i s-a produs un prejudiciu moral,
fiind încălcate prevederile legale privind respectarea confidenţialităţii ce trebuia păstrată
cu referire la aceste date. Fapta pârâtului constituie o ingerinţă în dreptul reclamantului la
viaţa sa intimă, privată, și nu exista niciun motiv justificat pentru care a săvârșit această in-
gerinţă.
Faptul că divulgarea datelor privitoare la reclamantă s-a realizat intenţionat și nu dintr-
o eroare denotă culpa pârâtului în cauzarea prejudiciului reclamantei.
Activitatea pârâtului, autoritate publică locală, care potrivit legii are obligaţia de a asi-
gura respectarea drepturilor și libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, este analizată
după exigenţe mai mari decât cele care reglează comportamentul unei persoane fizice.
Pârâtul trebuie să dea dovadă și să manifeste o diligenţă sporită în relaţia cu cetăţenii,
având obligaţia legală pozitivă de a asigura respectarea drepturilor și libertăţilor funda-
mentale ale cetăţenilor.
Considerăm notoriu faptul că, pe lângă problemele cauzate de HIV/SIDA, persoanele cu
statut seropozitiv se confruntă zilnic cu intoleranța și lipsa de informare și educare a seme-
nilor care generează manifestări, uneori primitive, de discriminare.
Astfel, Comitetului ONU pentru Drepturile Omului în observaţiile sale în privinţa
Republicii Moldova, din 29 octombrie 2009, sesiunea 97, a menţionat:
„Comitetul este preocupat de faptul că persoanele infectate cu HIV/SIDA din statul-parte
se înfruntă cu discriminare și stigmatizare, inclusiv în așa domenii ca educaţia, angajarea
în câmpul de muncă, asistenţă medical și serviciile locative, iar străinii sunt supuși în mod
arbitrar la testare pentru HIV/SIDA drept parte componentă din cadrul regulilor de imi-
grare. În special, comitetul își exprimă îngrijorarea pentru faptul că confidenţialitatea
pacientului nu este respectată întotdeauna de profesioniștii din cadrul serviciilor de asis-
tenţă medical. Mai sunt și preocupări pe marginea faptului că legislaţia interzice înfierea
copiilor cu HIV/SIDA, astfel privându-i de un mediu de familie. Statul-parte trebuie să ia
măsuri pentru a aborda problema stigmatizării celor ce suferă de HIV/SIDA prin interme-
diul campaniilor de sporire a conștientizării cu privire la HIV/SIDA și trebuie să-și modifice
legislaţia și cadrul de reglementare pentru a elimina interdicţia cu privire la înfierea copii-
lor cu HIV/SIDA, precum și orice alte legi sau reguli discriminatorii care ţin de HIV/SIDA”
În raport de această situaţie de fapt și în temeiul Articolului 28 din Constituţia Re-
publicii Moldova care stipulează că „Statul respectă și ocrotește viaţa intimă, familială și
privată”, reclamanta era îndreptăţită să aleagă nedivulgarea stării sale de sănătate. Di-
vulgarea acestor date a provocat reclamantei o tulburare greu de reparat; deși era chemat
a o proteja, respecta și apăra în faţa indiscreţiei altora, pârâtul a produs el însăși o gravă
nedreptate. Considerăm că nu există niciun motiv de îndoială că reclamanta a suferit un
Anexe
81

prejudiciu moral produs de fapta pârâtei, și că acest prejudiciu nu este suficient compensat
prin simpla constatare a acestui fapt de către instanţa de judecată.
Ulterior dezvăluirii făcute de pârâtă, reclamanta a devenit mai retrasă, a avut probleme
din partea unor vecini, s-a creat un vid social, i s-a diminuat cercul de prieteni, reclaman-
ta alegând să stea temporar într-o altă locuinţă, simţindu-se marginalizată.
Potrivit Articolului 8 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor și Libertă-
ţilor Fundamentale (CtEDO), orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private și
de familie, a domiciliului său și a corespondenţei sale. Nu este admis amestecul unei autori-
tăţi publice în exercitarea acestui drept decât în măsura în care acest amestec este prevăzut
de lege și dacă constituie o măsură care, într-o societate democratică, este necesară pentru
securitatea naţională, siguranţa publică, bunăstarea economică a ţării, apărarea ordinii
și prevenirii faptelor penale, protejarea sănătăţii și moralei, ori protejarea drepturilor și
libertăţilor altora.

Conform Articolului 14 punctele (1), (6) din Legea nr. 23/2007, privind profilaxia HIV/
SIDA:
(1) Dreptul la confidenţialitate al persoanei care solicită testarea la marcherii HIV sau
al celei diagnosticate cu HIV este garantat.
(6) Personalul medical și alte persoane care, în virtutea obligaţiilor de serviciu, deţin
informaţii privind rezultatele examenelor medicale în ce privește infecţia HIV (ma-
ladia SIDA) sunt obligate să păstreze secretul acestor informaţii.

Potrivit Articolului 12 din Legea nr. 263/2005 privind drepturile și responsabilităţile

pacientului:
(1) Toate datele privind identitatea și starea pacientului, rezultatele investigaţiilor, diag-
nosticul, prognosticul, tratamentul, precum și datele cu caracter personal sunt con-
fidenţiale și urmează a fi protejate și după moartea acestuia.
(2) Confidenţialitatea informaţiilor cu privire la solicitarea de asistenţă medicală,
examinare și tratament, inclusiv a altor informaţii ce constituie secret medical,
este asigurată de medicul curant și specialiștii implicaţi în acordarea serviciilor de
sănătate sau în cercetarea biomedicală (studiul clinic), precum și de alte persoane
cărora aceste informaţii le-au devenit cunoscute datorită exercitării obligaţiilor pro-
fesionale și de serviciu.
CtEDO a decis că respectul caracterului confidenţial al informaţiilor privitoare la să-
nătatea persoanei constituie un principiu esenţial al sistemului juridic din statele semna-
tare ale Convenţiei. El este un capital nu numai pentru protejarea vieţii private a pacien-
ţilor, dar și pentru a apăra încrederea lor în corpul medical și în serviciile de sănătate în
general. În lipsa unei asemenea protecţii, persoanele care necesită îngrijire medicală nu ar
 Anexe
82

mai fi dispuse să furnizeze informaţii cu caracter personal și intim, necesare prescrierii

tratamentului apropiat pentru boala de care suferă sau să consulte un medic, ceea ce ar fi
de natură să le pună viaţa în pericol, iar în caz de boli transmisibile, un asemenea pericol
poate exista pentru colectivitate. Din acest motiv, legislaţia internă a statelor trebuie să
cuprindă garanţii adecvate pentru a împiedica orice comunicare sau divulgare de date
cu caracter personal privitoare la sănătatea persoanei, conform Articolului 8 din Con-
venţie. Nu este însă suficientă doar inserarea în dreptul intern a acestor standarde, ci este
imperios necesar ca și autorităţile statului să respecte aceste dispoziţii legale. Asemenea
consideraţii capătă un aspect și mai pronunţat atunci când este vorba despre protecţia
confidenţialităţii informaţiilor privitoare la HIV/SIDA a unei persoane (cazul Z vs Finlan-
da, decizia din 25.02.1997 (cererea 22009/93)).
Astfel, asistentul social era obligat să asigure protejarea datelor medicale confidențiale
ale reclamantei X., ce se referă la diagnoza SIDA.
În drept, îmi întemeiez cererea pe dispoziţiile art. 85, 166, 167 CPC, Articolului 12 din
Legea nr. 263/2005 privind drepturile și responsabilităţile pacientului, art. 14 punctele (1),
(6) din Legea nr. 23/2007, privind profilaxia HIV/SIDA, art. 28 din Constituţia Republicii
Moldova, art. 8 al CEDO.
Luând în consideraţie cele expuse mai sus, solicit:
1. Admiterea cererii;
2. Constatarea faptului divulgării ilegale a informaţiei medicale privind reclamanta
de către Secţia Asistenţă Socială și Protecţia Familiei a Primăriei mun. Bălţi.
3. Încasarea de la pârât în beneficiul reclamantei a sumei de __________ MDL;
4. Scutirea de la achitarea taxei de stat în conformitate cu art. 85, alin. (4) CPC, în le-
gătură cu faptul că reclamanta nu este angajată în câmpul muncii, are la întreţine-
re doi copii minori: ______, a.n____ și _______________, a.n. ___________,
sănătatea îi este afectată, starea materială este precară.
Anexă: ___ file
„___” _____________ 2010 ________ /numele, prenumele/
Anexe
83

Cerere prealabilă în procedura de contencios administrativ

În atenţia Instituţiei Medico-sanitare Publice
(IMSP) Centrul Medicilor de Familie

Domnului /Doamnei___________________

De la avocatul : _______________________

Adresa de contact: _____________________

în interesele lui (Numele, prenumele persoanei)

________________ a.n.____________

domiciliat în _________________________

data, luna, anul_______________________

Locul:______________________________

Cerere prealabilă

În fapt:
În luna aprilie curent, (numele, prenumele persoanei) a fost consultată de către avocaţii
Programului de Litigare Strategică al Institutului Pentru Drepturile Omului din RM în
cadrul proiectului „Reducerea Impactului Infecţiei HIV în Republica Moldova”.
(Numele, prenumele persoanei) a menţionat că locuiește în mun. Bălţi și lucrează în
calitate de soră medicală la ____________________________________________
din mun. Bălţi. De asemenea, din anul 2002 a fost diagnosticată cu infecţia HIV pozitiv,
motiv pentru care se află la evidenţa medicului de familie (numele, prenumele medicului)
din cadrul Centrului Medicilor de Familie nr.___ mun. Bălţi, str. _________________
_____. (Numele, prenumele persoanei) s-a adresat medicului de familie pentru a-i fi com-
pletată și eliberată Fișa Medicală Personală pe care urma s-o prezinte la locul de muncă.
În final când a primit Fișa Medicală Personală a remarcat că medicul a indicat la rubrica
„Concluzii” pe lângă altele și diagnoza „Infecţia HIV, B20”.
(Numele, prenumele persoanei) consideră că prin includerea în Fișa Medicală Personală a
diagnozei date i se încalcă dreptul la confidenţialitatea informaţiei medicale de către medic,
deoarece Fișa sa Medicală urmează să fie prezentată și păstrată la locul de muncă unde orice
persoană ar avea acces la ea și eventual ar putea afla despre viaţa sa privată, care intră în
sfera protecţiei informaţiilor confidenţiale.
Considerăm că (numele, prenumele persoanei) are dreptate din următoarele conside-
rente legale:
 Anexe
84

1. Constituţia Republicii Moldova din 29.07.1994, în art. 28 prevede că „Statul res-

pectă și ocrotește viaţa intimă, familială și privată”.
Astfel, considerăm că divulgarea diagnozelor medicale ale unei persoane constituie o
ingerinţă în viaţa ei privată.
(Numele, prenumele persoanei) a atenţionat medicul de familie că nu dorește ca statutul
HIV pozitiv să fie cunoscut de alte persoane și a solicitat ca diagnosticul respectiv să nu fie
inclus în fișa sa medicală, însă medicul a ignorat acest fapt.
2. Conform Legii ocrotirii sănătăţii nr. 411-XIII din 28.03.1995 în art. 14 alin 1
prevede că „Medicii, alţi lucrători medico-sanitari, farmaciștii sunt obligaţi să pă-
streze secretul informaţiilor referitoare la boală, la viaţa intimă și familială a pa-
cientului de care au luat cunoștinţa în exerciţiul profesiunii, cu excepţia cazurilor
de pericol al răspândirii maladiilor transmisibile, la cererea motivată a organelor de
urmărire penală sau a instanţelor judecătorești.”
În cazul dat nu a existat niciun pericol real de răspândire a maladiei și nicio autoritate
nu a solicitat motivat divulgarea acestei informaţii.
3. Conform Legii cu privire la drepturile și responsabilităţile pacientului nr. 263-
XVI din 27.10.2005 este stipulat în art. 5 alin 1 (c) faptul că „Pacientul are dreptul
la securitatea vieţii personale, integritate fizică, psihică și morală, cu asigurarea
discreţiei în timpul acordării serviciilor de sănătate.”
Conform Articolului 12 al aceleeași legi „Toate datele privind identitatea și starea
pacientului, rezultatele investigaţiilor, diagnosticul, prognosticul, tratamentul, precum și
datele cu caracter personal sunt confidenţiale și urmează a fi protejate și după moartea
acestuia”.
Informaţiile confidenţiale pot fi furnizate numai în cazul în care pacientul consimte
acest lucru în mod explicit sau la solicitarea reprezentantului său legal (a rudei apropiate),
în condiţiile consimţite de pacient, în măsură adecvată capacităţii lui de înţelegere, în
situaţii când capacitatea de exerciţiu a pacientului nu este deplină sau lipsește, ori dacă
legea o cere în mod expres.
Persoanele care, în exerciţiul funcţiunii, au primit informaţii confidenţiale, de rând cu
personalul medico-sanitar și farmaceutic, poartă răspundere, în conformitate cu legisla-
ţia, pentru divulgarea secretului medical, luându-se în considerare prejudiciul adus prin
aceasta pacientului.
Prezentarea informaţiei confidenţiale fără consimţământul pacientului sau al repre-
zentantului său legal (al rudei apropiate) se admite:
a) pentru a implica în procesul curativ alţi specialiști în domeniu, inclusiv în caz de
examinare și tratament urgent al persoanei incapabile de a-și exprima voinţa din
cauza stării sale, dar numai în volumul necesar pentru luarea unei decizii adecvate;
Anexe
85

b) pentru a informa organele și instituţiile serviciului sanitaro-epidemiologic de stat

în cazul unui pericol real de extindere a bolilor infecţioase, otrăvirilor și contami-
nărilor în masă;
c) la solicitarea motivată a organului de urmărire penală, a instanţei judecătorești în
legătură cu efectuarea urmăririi penale sau a procesului judiciar, în conformitate
cu legislaţia;
c¹) la solicitarea avocatului parlamentar și a membrilor consiliului consultativ creat de
Centrul pentru Drepturile Omului, în scopul asigurării protecţiei persoanelor îm-
potriva torturii și a altor tratamente sau pedepse crude, inumane sau degradante;
d) pentru informarea părinţilor sau a reprezentanţilor legali ai persoanelor în vârstă
de până la 18 ani în caz de acordare acestora a asistenţei medicale;
e) la existenţa temeiului de a crede că prejudiciul adus sănătăţii persoanei este re-
zultatul unor acţiuni ilegale sau criminale, informaţia urmând a fi prezentată, în
acest caz, organelor de drept competente.
Astfel, în cazul (numele, prenumele persoanei) nu sunt întrunite niciuna din condiţiile
indicate sus-menţionate care ar justifica admiterea divulgării informaţiei confidenţiale cu
privire la statutul HIV pozitiv.
4. Actul legislativ de bază ce reglementează statutul persoanelor care trăiesc cu
HIV/SIDA este Legea cu privire la profilaxia infecţiei HIV/SIDA nr. 23-XVI din
16.02.2007 care în art.14 prevede că „dreptul la confidenţialitate al persoanei care
solicită testarea la marcherii HIV sau al celei diagnosticate cu HIV este garantat”.
Totodată legea enumeră expres căror persoane poate fi divulgată informaţia dată.
Rezultatul testului HIV este confidenţial și poate fi eliberat numai următoarelor persoane:
a) persoanei testate;
b) părintelui sau tutorelui minorului testat;
c) reprezentantului legal al persoanei lipsite de discernământ;
d) conducătorului instituţiei medico-sanitare la care a fost colectată proba de sânge;
e) conducătorului instituţiei medico-sanitare publice de la locul de trai al persoanei
testate (medicului de familie);
f) judecătorului care a emis hotărârea de testare obligatorie în condiţiile art.15.
Din cazul relatat de (numele, prenumele persoanei) rezultă că statutul HIV pozitiv re-
prezintă atât pentru ea, cât și prin lege o informaţie confidenţială, iar medicul de familie
căruia în virtutea obligaţiilor de serviciu i-au devenit cunoscute astfel de informaţii este
obligat să păstreze această informaţie și să se abţină de la includerea diagnosticului în
careva certificate medicale eliberate pacientului, pentru a exclude posibilitatea încălcării
dreptului pacientului la confidenţialitatea informaţiei medicale.
 Anexe
86

Ulterior, (numele, prenumele persoanei) s-a adresat verbal medicului de familie cu ru-
gămintea de-ai fi schimbată Fișa Medicală Personală, obţinând promisiunea medicului
că va primi o nouă Fișă, însă spre regret medicul de familia nu a eliberat o nouă Fișă Me-
dicală, ci a făcut doar unele modificări în acea veche, și anume a șters termenul „Infecţia
HIV”, înlocuindu-l cu „b/n activă”.
Considerăm că problema nu a fost soluţionată pe deplin, deoarece în Fișa Medicală a
(numele, prenumele persoanei) continuă să figureze codul „B20”. Acest cod este inclus în
Clasificatorul Internaţional al maladiilor, Revizia a 10 OMS, iar informaţia respectivă este
accesibilă oricărei persoane prin simpla căutare pe internet (Anexa nr. 2).
Ţinând cont de cele expuse mai sus, în temeiul prevederilor art. 28 din Constituţia
Republicii Moldova, art. 14 Legea ocrotirii sănătăţii, art. 5, 17, 18 din Legea cu privire la
drepturile și responsabilităţile pacientului, art. 14 din Legea cu privire la profilaxia in-
fecţiei HIV/SIDA

SOLICITĂM:
1. Eliberarea (numele, prenumele persoanei) a unei noi Fișe Medicale Personale în
care să nu fie inclusă nici diagnoza „HIV pozitivă”, și nici codul maladiei „B20”.
2. Investigarea cazului dat pentru prevenirea producerii situaţiilor similar pe viitor.
Pentru alte informaţii, întrebări nu ezitați să contactaţi avocatul ________________
________________ la adresa de contact
Despre măsurile întreprinse, solicităm să informaţi avocatul la adresa indicată în ce-
rere.
Respectuos,

Nume, prenume, avocat _________________

Anexe:
1. Copia mandatului de avocat
2. Copia Listei maladiilor
3. Copiile Fișelor Medicale Personale (2)
Anexe
87

Cerere de chemare în judecată în procedura de contencios

administrativ

CURTEA DE APEL mun. Chișinău

Reclamant: X

Domiciliu: _______________________

Adresa:___________________________

Pârât: Biroul Migraţie și Azil al MAI

sediu: mun. Chișinău, bl. Ștefan cel Mare, 75

Cerere de chemare în judecată

(privind contestarea actului administrativ)

Motivele cererii sunt următoarele:

În fapt,
1. La data de 09 decembrie 2005 reclamanta X. a.n. 27.10. 1984, cetăţeancă a Republi-
cii Uzbekistan, a încheiat căsătoria în Republica Moldova cu cetăţeanul Republicii
Moldova – Y., domiciliat în Republica Moldova mun. Chișinău (Anexa 1 – Copia
certificatului de căsătorie). De atunci și până în prezent soţii locuiesc împreună
ca o familie, în Republica Moldova, mun. ____________ str._____________,
ap.___. Între soţi există legături personale strânse, ca rezultat din căsătorie au un
copil: Z., data, luna, anul nașterii ____________ (Anexa2 – Copia certificatului
de naștere).
2. Pentru primirea dreptului de ședere legală pe teritoriul Republicii Moldova, re-
clamanta s-a adresat la data de 05.03.2010 cu o cerere către Biroul Migraţiune și
Azil al Ministerului Afacerilor Interne, comunicând în cerere despre faptul că are
statut HIV pozitiv.
3. Prin răspunsul nr. ______ din data de 05.04.2010, Biroul de Migraţie a informat-o
pe X. că, în conformitate cu prevederile art.15 al. (1), lit. d) a Legii cu privire la mi-
graţie nr. 1518-XV din 06.12.2002, cererea ei de acordare a adeverinţei de imigrant
a fost respinsă, din motiv că suferă de maladia (HIV/SIDA) ce prezintă pericol
pentru sănătatea publică (Anexa 3 – Copia răspunsului). În acest sens, de către
pârât a fost emisă Decizia din 05.04.2010 2010 cu privire la refuzul în eliberarea
adeverinţei de imigrant cet. X. (Anexa 4 – Copia deciziei).
 Anexe
88

4. Cu decizia pârâtului nu suntem de acord, considerând-o discriminatorie și care

lezează dreptul la viaţa privată și de familie a reclamantei, contravine actelor in-
ternaţionale la care Republica Moldova a aderat.
Considerăm că art. 15 al Legii cu privire la migraţie și art. 24 al Legii cu privire la profi-
laxia HIV/SIDA contravin Codului Familiei, Constituţiei Republicii Moldova, Declaraţiei
Universala a Drepturilor Omului și Convenţiei Europene a Drepturilor Omului (CEDO).

Legislaţia. Prevederi naţionale și internaţionale:

Astfel, Codul Familiei

Articolul 2. Principiile de bază ale legislaţiei familiale, prevede:

(1) Familia și relaţiile familiale în Republica Moldova sunt ocrotite de stat.

Articolul 7. Ocrotirea drepturilor familial, stabilește:

(1) Drepturile familiale sunt ocrotite de lege, cu excepţia cazurilor când acestea sunt
realizate contrar destinaţiei sau contrar prevederilor legale.
(2) Drepturile familiale sunt ocrotite de autorităţile abilitate ale administraţiei publi-
ce, iar în anumite cazuri și de instanţele judecătorești.
(3) Mijloacele de ocrotire a drepturilor familiale sunt stabilite de prezentul cod, de
alte legi și acte normative.

De asemenea, art. 28 din Constituţia Republicii Moldova prevede că:

„Statul respectă și ocrotește viaţa intimă, familială și privată.”

Conform Constituţiei RM, art. 4 Drepturile și libertăţile omului:

(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile și libertăţile omului se interpretează și
se aplică în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și
cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte.
(2) Dacă există neconcordanţe între pactele și tratatele privitoare la drepturile funda-
mentale ale omului la care Republica Moldova este parte și legile ei interne, priori-
tate au reglementările internaţionale.

Art. 8 al Convenţiei Europene pentru Drepturile Omului (CEDO), stipulează:

1. Orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private și de familie, a domici-
liului sau și a corespondenței sale.
2. Nu este admis amestecul unei autorităţi publice în exercitarea acestui drept decât
în măsura în care acest amestec este prevăzut de lege și dacă constituie o măsură
Anexe
89

care, într-o societate democratică, este necesară pentru securitatea naţională, sigu-
ranţa publică, bunăstarea economică a țării, apărarea ordinii și prevenirii faptelor
penale, protejarea sănătăţii sau a moralei, ori protejarea drepturilor și libertăţilor
altora.”

Art. 14 al CEDO:
„… exercitarea drepturilor și libertăţilor recunoscute de prezenta Convenţie tre-
buie să fie asigurată, fără nicio deosebire bazată pe sex, rasă, culoare, limbă, reli-
gie, opinii politice sau orice alte opinii, originea socială sau naţională, apartenenţa
la o minoritate naţională, avere, naștere sau orice altă situaţie.”

La fel, în art. 7 al Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului se menţionează că:

„Nimeni nu va fi supus la imixtiuni arbitrare în viaţa sa personală, în familia sa, în
domiciliul lui sau în corespondenta sa, nici la atingeri aduse onoarei și reputaţiei
sale. Orice persoană are dreptul la protecţia legii împotriva unor asemenea imix-
tiuni sau atingeri.”
Prevederile art. 8 al CEDO plasează familia în centrul sferei private unde se presupune
că ea se exercită liber, sub tutela ingerinţelor statului. Cu unele excepții, conform art. indi-
cat, amestecul unei autorităţi publice în exercitarea dreptului la respectarea vieţii private
și de familie este admis sub condiția că o măsură care a fost primită este necesară, într-o
societate democratică și este luată în scopul siguranţei publice.
Consider că în cazul reclamantei X., limitarea drepturilor ei nu este necesară într-o
societate democratică și nu este proporțională scopului siguranței publice.
Caracterul unei societăţi democratice poate fi înţeles din cazul Dudgeon vs Regatul Unit
(Decizia din 22 octombrie 1981), evocator în această privinţă. În contextul art. 8, Curtea
subliniază importanţa supremaţiei dreptului într-o societate democratică și necesitatea de
a se opune ingerinţelor arbitrare în drepturile recunoscute de către Convenţie. În plus, în
opinia judecătorilor, Convenţia a fost concepută pentru a ocroti și promova idealurile și
valorile unei societăţi democratice. În ansamblu, totuși, acţiunea necesară intr-o societate
democratică se determină, în contextul art. 8, în raport cu echilibrul atins între drepturile
individului și interesul public, fiind aplicat principiul proporţionalităţii.
Principiul necesitate pentru siguranţa publică a fost analizat de CtEDO și aceasta a avut
ocazia să precizeze interpretarea noţiunii în cazul Olsen vs Suedia (Decizia din 24 martie
1988):
[…] Noţiunea de necesitate implică o ingerinţă fondată pe o necesitate socială absolut
necesară și mai ales proporţională scopului legitim scontat.
Orice interpretare excesiv de îngustă sau vastă a termenului „necesar” este prin urmare
respinsă de către Curte, care aplică mai degrabă o politică de proporţionalitate.
 Anexe
90

Principiul proporţionalităţii recunoaște că drepturile omului nu sunt absolute și că

exercitarea drepturilor unui individ trebuie întotdeauna să fie apreciată în raport cu in-
teresul public mai larg. Aceasta este metoda de a ajunge la acest echilibru și utilizarea sa
este de acum înainte curentă în aplicarea Convenţiei de către judecătorii de la Strasbourg.
În special, aceștia au amintit în repetate rânduri că:
[…] preocuparea de a asigura un echilibru just între exigenţele interesului general al
comunităţii și imperativele protecţiei drepturilor fundamentale ale individului constituie
un element nedespărţit în ansamblul Convenţiei.
Aplicând principiile descrise, consider că în cazul reclamantei X. acţiunile autorităţilor
în cazul dat nu pot fi considerate „necesare într-un stat democratic”. Ingerinţa autorităţi-
lor în acest caz este neproporţională, deoarece nu este asigurat echilibrul între interesele
reclamantei de a avea relaţii de familie cu interesul de protejare a siguranţei publice, in-
vocat de autorităţi.
În această ordine de idei, CtEDO este de acord că în principiu Convenţia nu interzice
Înaltelor Părţi Contractante de a determina regulile de intrare și termenii de aflare pe
teritoriul statelor ale cetăţenilor străini. Dar, în virtutea practicii stabilite, „necesitatea”
ingerinţei trebuie să fie bazată pe nevoia justificată a societăţii și trebuie să fie proporţio-
nală scopului legal.
Considerăm că interdicţia impusă de stat, exprimată prin refuzul documentării re-
clamantului, este nejustificată și constituie o gravă încălcare a drepturilor și libertăţilor
fundamentale ale reclamantului.
Menţionăm că, în circumstanţe similare, o persoană care solicită drept de ședere legală
în Republica Moldova, dar nu are statut HIV pozitiv, va primi adeverinţa de imigrant. În
acest caz, considerăm că are loc discriminarea persoanei în baza stării de sănătate.
Din cauză că reclamantului i s-a refuzat eliberarea adeverinţei de imigrant, autorităţile
naționale pot dispune în orice timp expulzarea acestuia, conducându-se de prevederile
pct. 51 lit. h) a Regulilor de ședere ale cetăţenilor străini și apatrizilor în Republica Moldo-
va. În acest fel, reclamantului îi va fi îngrădit dreptul de a avea viaţă de familie.
O ordonanţă de deportare a unui stat contractant în care interesatul are copii sau alte
persoane cu care întreţine legături familiale sau care refuză să autorizeze un părinte sau
un alt membru al familiei să se alăture celorlalţi în acest stat este considerată drept o inge-
rinţă în viaţa de familie în sensul art. 8 al CEDO. O astfel de măsură nu este considerată ca
fiind compatibilă cu Convenţia, decât dacă va satisface condiţiile enunţate în paragraful
2 al art. 8, enunțate anterior.
În cazul Berrehab vs Olanda (Decizia din 21 iunie 1988), judecătorii CtEDO au acordat
o importanţă deosebită efectului potenţial al deportării reclamantului asupra relaţiilor cu
fiica sa și au relevat că măsura era disproporţională scopului legitim al apărării bunăstării
economice a ţării. Ei au ţinut cont de faptul că expulzarea rezultă în urma divorţului re-
Anexe
91

clamantului și nu datorită unui comportament arbitrar sau criminal, ci mai degrabă din
cauza vârstei fragede a fiicei sale și a necesităţii acesteia de a rămâne în contact cu tatăl său
pentru a echivala deportarea cu o încălcare a art. 8.
Reieșind din circumstanţele cauzei reclamantei X., considerăm că nu a fost respec-
tat echilibrul necesar dintre interesele autorităţilor și a reclamantului și din acesta cauză
lipsește proporţionalitatea dintre măsurile aplicate și scopurile legale urmărite de către
stat.
Referitor la faptul că maladia reclamantei prezintă pericol social, acest argument este
supus criticii, deoarece această boală nu presupune condiţii de izolare a persoanelor se-
ropozitive. Cetăţenii Republicii Moldova, aflaţi în situaţie similară, nu sunt îngrădiţi, be-
neficiază de aceleași drepturi ca oricare alt cetăţean (Legea cu privire la profilaxia HIV/
SIDA).
Trebuie de menţionat și prevederile Codului Penal al RM care prevăd răspundere pe-
nală pentru contaminarea cu maladia HIV/SIDA; considerăm că aceste măsuri sunt su-
ficiente, luând în consideraţie toate circumstanţele maladiei date, inclusiv căile de trans-
mitere.
De asemenea, diplomaţii străini, precum și colaboratorii misiunilor diplomatice, nu
sunt supuși testului la determinarea maladiei HIV, ei nu au o asemenea restricţie la intra-
rea și aflarea pe teritoriul Republicii Moldova. Deci, cum putem vorbi în asemenea situaţie
despre un pericol pentru sănătatea publică (anexă – răspunsul Ministerului Afacerilor
Externe al RM)? Aceasta încă o dată confirmă faptul că interdicţiile date sunt discrimi-
natorii și măsurile aplicate de către stat cetăţenilor străini cu statut HIV/SIDA nu sunt
justificate.
Practicile internaţionale arată că aplicarea unor astfel de măsuri nu are drept con-
secinţă îmbunătăţirea situaţiei privind răspândirea maladiei. Astfel, Statele Unite ale
Americii (SUA) au anulat măsura adoptata în urmă cu 22 de ani prin care persoane-
le cu statut HIV/SIDA aveau interdicţie de a intra pe teritoriul american. Restric-
ţiile privind accesul persoanelor purtătoare ale virusului HIV pe teritoriul ame-
rican fuseseră instituite la sfârșitul anilor 1980, pe fondul unei „panici mondiale”
provocate de extinderea acestei boli. Barack Obama, președintele SUA, a indicat că
decizia din anii 80 a fost o decizie „bazata mai degrabă pe teamă decât pe fapte”.
În drept, întemeiez prezenta cerere în baza art. 8, 14 ale CEDO, art. 15 al Legii cu privire la
migraţie și art. 24 al Legii cu privire la profilaxia HIV/SIDA, art. 2, 7 ale Codului Familiei,
art. 4, 28 ale Constituţiei R.M., art. 7 al Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului, art.
3, 16, 19, 25 ale Legii contenciosului administrativ.
 Anexe
92

Luând în considerare cele expuse mai sus solicit:

1. Admiterea cererii;
2. Anularea Deciziei Biroul Migraţie și Azil al MAI din 0.04.2010, cu privire la refu-
zul în eliberarea adeverinţei de imigrant lui X. ;
3. Obligarea Biroului Migraţie și Azil al MAI să elibereze reclamantei X. adeverinţa
de imigrant în legătură cu reintegrarea familiei.
Data, luna, anul ____________________
Locul_____________
Avocat___________ (numele, prenumele (semnătura)
Anexe:
1.
2.
3.
Anexe
93

Demers în adresa Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale și Familiei

În atenţia Ministerului Muncii, Protecţie
Sociale și Familiei

Doamna Ministru _________________

Copie: (1) Doamnei ________________,

Șeful Direcţiei Asistenţă Socială și Protecție

a familie (2)Doamnei _______________

Secţia Servicii Rezidenţiale

(3) Secţiei Asistenţă Socială și Protecţie

a Familiei, raionul _________________

(4) Oficiul Teritorial de Asistenţă Socială și

Protecţie a Familiei din raionul
_________________
Data, luna, anul
Locul

Prin prezenta, Institutul pentru Drepturile Omului intervine cu solicitarea în soluţionarea

urgentă privind plasarea lui X., invalid de gradul 1 (a.n. _______) într-o instituţie socială
rezidenţială pentru invalizi din Republica Moldova, reieșind din faptul că el este o persoa-
nă cu dizabilităţi – invalid de gardul 1 (nu are mâini, picioare), și nici nu are domiciliu,
astfel fiind într-o situaţie de dificultate.

Din __________ până la ________________ X. s-a aflat la tratament în cadrul Secţiei

Boli Infecţioase nr. ___, amplasată în cadrul Spitalului Dermatovenerologic, situat pe
str. Costiujeni 5/1. La data de _____________ Institutul pentru Drepturile Omului a
înaintat un demers înregistrat (nr. ________ din ____________) directorului Spita-
lului de Boli Infecţioase „Toma Ciorbă” domnului ___________ în vederea sesizării
Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale și Familiei și Ministerului Sănătăţii privind pla-
sarea lui X. în una din instituţiilor sociale și prelungirea aflării lui X. în cadrul instituţiei
medicale până la momentul plasării persoanei mai sus-indicate într-o instituţie socială.
Din conversaţiile pe care le-am purtat la data, luna, anul ____________ cu domnul di-
rector, careva demersuri nu s-au făcut din partea spitalului și prelungirea aflării nu este
posibilă, pe motive medicale. Totuși, domnul director al Spitalului de Boli Infecţioase
ne-a asigurat de posibilitatea aflării lui X. doar până la data de ______________.

La data de ______________, X. a fost externat și de facto nu are unde să plece, decât

doar în stradă, să vagabondeze, expunându-și viaţa și sănătatea unui pericol real. Mama
 Anexe
94

persoanei X. ne-a spus că a primit solicitări în stradă de la anumite persoane de a-l raco-
la pe feciorul ei în grupe de cerșetori în municipiul Chișinău și chiar în Federaţia Rusă.
Situaţia este destul de gravă. Acest caz a parvenit în atenţia Institutului pentru Drepturi-
le Omului ca urmare a sesizării noastre de către mama lui X.

Pentru informaţii, din luna ___________anul______ până în luna ___________

anul______ X. a fost plasat de către secţia Asistenţei Sociale raionale ______________
în Azilul de Bătrâni, localizat în satul_____________, iar în luna_________ anul
curent a fost refuzată aflarea lui în instituţie, pe motiv de boală. Oficiul teritorial de asis-
tenţă socială și protecţie a familiei din ____________ a confirmat acest fapt.

Vă rugăm să întreprindeţi urgent măsurile necesare în vederea plasării lui X., invalid
de gradul 1 (a.n. __________), într-o instituţie socială rezidenţială pentru invalizi din
Republica Moldova, reieșind din faptul că el este invalid de gardul 1 (nu are mâini, pi-
cioare), și nici nu are domiciliu.

Prezenta sesizare este înaintată ținând cont de prevederile:

1) Art. 47 „Dreptul la asistenţă și protecţie socială” din Constituţia Republicii Moldova

care prevede că:
(1) Statul este obligat să ia măsuri pentru ca orice om să aibă un nivel de trai decent,
care să-i asigure sănătatea și bunăstarea, lui și familiei lui, cuprinzând hrana, îm-
brăcămintea, locuinţa, îngrijirea medicală, precum și serviciile sociale necesare.
(2) Cetăţenii au dreptul la asigurare în caz de: șomaj, boală, invaliditate, văduvie,
bătrânețe sau în celelalte cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistenţă, în urma
unor împrejurări independente de voinţa lor”.

2) Art. 12 „Asistenţa socială la nivel central” al Legii cu privire la asistenţa socială nr.
547 din 25.12.2003 care prevede că:
(1) Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale și Familiei este autoritatea din cadrul ad-
ministraţiei publice centrale care coordonează activitatea de acordare a asistenţei
sociale și evaluează funcţionarea sistemului de asistenţă socială.
Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale și Familiei exercită următoarele atribuţii princi-
pale:
a) elaborează și promovează politica de asistenţă socială la nivel naţional;
c) evaluează impactul politicilor în domeniul asistenţei sociale în scop de reformare
și eficientizare a acordării prestaţiilor sociale, de sporire a calităţii serviciilor so-
ciale și de facilitare a accesului la ele.

3) Art. 13 „Rolul autorităţilor administraţiei publice locale de nivelul al doilea în organi-

zarea asistenţei sociale” din aceeași Lege prevede că:
Anexe
95

(2) Autorităţile administraţiei publice locale de nivelul al doilea, prin intermediul

structurii teritoriale de asistenţă socială, exercită următoarele atribuţii: b) orga-
nizează și acordă asistenţă socială în funcţie de necesităţile identificate; i) asigură
prestarea asistenţei sociale persoanelor aflate în situaţii de dificultate.

4) Art. 14 „Rolul autorităţilor administraţiei publice locale de nivelul întâi în organizarea

asistenţei sociale” din aceeași Lege prevede că:
(1) Autorităţile administraţiei publice locale de nivelul întâi exercită următoarele atri-
buţii:
a) iniţiază studierea situaţiei în sfera socială pe teritoriul subordonat;
b) analizează problemele sociale;
c) adoptă și dezvoltă strategii locale de susţinere a persoanelor și familiilor defavo-
rizate.

5) Art. 19 „Formele de asistenţă socială” din aceeași Lege:

Asistenţa socială se acordă sub formă de servicii sociale și de prestaţii sociale.

6) Art. 10 „Serviciile sociale”din aceeași Lege prevede că:

(1) Serviciile sociale reprezintă ansamblul de măsuri și activităţi realizate pentru sa-
tisfacerea necesităţilor sociale ale persoanei sau familiei, în scop de depășire a unor
situaţii de dificultate, precum și de prevenire a marginalizării și excluziunii socia-
le.
(2) Serviciile sociale includ serviciile sociale primare, specializate și cu specializare
înaltă. Serviciile sociale se prestează cu prioritate în mediul familial, comunitate
și, ca ultimă soluţie, în instituţiile rezidenţiale.
(3) Calitatea serviciilor sociale se asigură prin respectarea standardelor de calitate
aprobate de Guvern.
(4) Serviciile sociale se acordă gratuit, cu plată parţială sau integral.
Solicităm să abordaţi și să soluţionaţi acest caz ca fiind unul foarte urgent în care
drepturile și libertăţile beneficiarului de asistenţă socială X. trebuie să fie realizate, iar
atitudinea actorilor statutului, abilitaţi prin lege, să fie îndreptată în vederea asigurării
respectării drepturilor lui X., excluzând la moment orice risc pentru viaţă, sănătate fizică
și psihică.
Vă rugăm să nu ezitaţi să ne contactaţi pentru orice altă informaţie.
Respectuos,
_______________________________
Numele, prenumele coordonatorului Programului de Litigare
 Anexe
96

Plângere la poliţie
În atenţia Comisariatului Raional de Poliţie (denu-
mirea raionului)

Adresa juridică: _____________________

De la avocatul: ______________________

Adresa de contact: _____________________

în interesele lui (Numele, prenumele persoanei) ________________

a.n.__________

domiciliat în _________________________

Data, luna, anul________________

Locul:___________________________

Plângere

În fapt:

În luna iunie curent, (numele, prenumele persoanei) a fost consultat de către avocaţii
Programului de Litigare Strategică al Institutului Pentru Drepturile Omului din RM în
cadrul proiectului „Reducerea Impactului Infecţiei HIV în Republica Moldova”.

În cadrul discuţiilor el ne-a relatat următoarele :

În luna martie 2010 a plecat în or. ___________________ la ___________________

________ pentru a dona sânge pentru mama sa bolnavă de o maladie. După ce i-au pre-
levat sânge a plecat înapoi în satul său de baștină __________. La scurt timp a aflat că
este căutat de către _______________________ care lucrează în calitate de medic de
familie la Centrul Medicilor de Familie (str. _____________) din satul ___________
. Din spusele medicului, (Numele, prenumele persoanei) a înţeles că rezultatele analizelor
de sânge recent donat în or. _____________nu sânt satisfăcătoare, motiv pentru care
trebuia să mai plece încă o dată în or. ___________________ pentru a repeta analiza
de sânge. În această ordine de idei, de trei ori i-a fost prelevat sânge pentru a determina
cauza rezultatelor nesatisfăcătoare ale analizelor.

Ulterior mama sa, (numele, prenumele) s-a întâlnit întâmplător în sat cu medicul de fa-
milie (numele, prenumele medicului) și s-a interesat din ce cauză fiul său trebuie să repe-
te analizele de sânge și medicul i-a răspuns că „sunt suspeciuni precum că fiul său este
infectat cu virusul HIV”.
Anexe
97

Peste puţin timp diagnoza de HIV pozitiv i-a fost confirmată de către medicii din or.
________________.

Astfel din momentul în care diagnoza HIV pozitiv a fost confirmată, bărbatul a început
să realizeze faptul că o bună parte din vecinii și cunoscuţii din sat au început să-l evite și
să-l ignore deși, el nu a spus nimănui de ce maladie este infectat.

Din spusele unor persoane din sat care îl abordau cu diferite întrebări, (numele, prenu-
mele persoanei) a înţeles că medicul de familie din sat domnul ____________________
este unica persoană care cunoștea despre rezultatele finale ale analizelor sale, deci și des-
pre faptul că este HIV pozitiv. Așadar, medical este cel care a divulgat informaţia respec-
tivă la mai multe persoane din sat. Medicul de familie a răspândit informaţia respectivă
cu scopul de a proteja oamenii din sat, deoarece din spusele acestuia „oamenii trebuie
să fie atenţi, precauţi, să nu mănânce împreună cu (numele, prenumele persoanei), să nu
servească din același pahar, deoarece se expun riscului de-a fi infectaţi și ei”.

Din cauza faptului că medicul de familie a răspândit informaţia confidenţială privind

statutul său HIV pozitiv, (Numele, prenumele persoanei) a suferit o profundă traumă
psihologică, simţindu-se segregat, discriminat și izolat, fiind nevoit să plece din sat o anu-
mită perioadă pentru a nu se confrunta cu întrebările oamenilor de prin sat despre boala
sa; de asemenea a fost nevoit să mintă consătenii precum că este bolnav de altă boală pen-
tru a nu fi izolat și a putea convieţui normal în satul său de baștină.

Astfel, (numele, prenumele persoanei) consideră că răspândirea informaţiei despre statutul

său HIV pozitiv de către medicul de familie încalcă dreptul la confidenţialitatea informa-
ţiei medicale, deoarece el nu a dat acordul pentru divulgarea acestei informaţii, iar divul-
garea ei a avut drept consecinţă discriminarea și izolarea acestuia de către oamenii din sat.
În drept:
Considerăm că domnul (numele, prenumele persoanei) are dreptate din următoarele
considerente legale:
1. Constituţia RM în art. 28 prevede că „Statul respectă și ocrotește viaţa intimă,
familială și privată”.
În consecinţă considerăm că divulgarea stării de sănătate a unei persoane constituie o
ingerinţă în viaţa sa particulară.
2. Conform Legii ocrotirii sănătăţii nr. 411-XIII din 28.03.1995 în art. 14 alin 1 pre-
vede că ”Medicii, alţi lucrători medico-sanitari, farmaciștii sunt obligaţi să păstreze
secretul informaţiilor referitoare la boală, la viaţa intimă și familială a pacientului
de care au luat cunoștinţă în exerciţiul profesiunii, cu excepţia cazurilor de pericol
al răspândirii maladiilor transmisibile, la cererea motivată a organelor de urmărire
penală sau a instanţelor judecătorești.”
 Anexe
98

În cazul dat nu a existat niciun pericol real de răspândire a maladiei și nicio autoritate
nu a solicitat motivat divulgarea acestei informaţii.
3. Conform Legii cu privire la drepturile și responsabilităţile pacientului nr. 263-
XVI din 27.10.2005, art. 5 alin 1 (c): „Pacientul are dreptul la securitatea vieţii
personale, integritate fizică, psihică și morală, cu asigurarea discreţiei în timpul
acordării serviciilor de sănătate.”
Conform art. 12 al aceleeași legi „Toate datele privind identitatea și starea pacientului,
rezultatele investigaţiilor, diagnosticul, pronosticul, tratamentul, precum și datele cu carac-
ter personal sunt confidenţiale și urmează a fi protejate și după moartea acestuia”.
Informaţiile confidenţiale pot fi furnizate numai în cazul în care pacientul consimte
acest lucru în mod explicit sau la solicitarea reprezentantului său legal (a rudei apropiate),
în condiţiile consimţite de pacient, într-o măsură adecvată capacităţii lui de înţelegere, în
situaţii când capacitatea de exerciţiu a pacientului nu este deplină sau lipsește, ori dacă
legea o cere în mod expres.
Persoanele care, în exerciţiul funcţiunii, au primit informaţii confidenţiale, de rând cu
personalul medico-sanitar și farmaceutic, poartă răspundere, în conformitate cu legisla-
ţia, pentru divulgarea secretului medical, luându-se în considerare prejudiciul adus prin
aceasta pacientului.
Prezentarea informaţiei confidenţiale fără consimţământul pacientului sau al reprezen-
tantului său legal (al rudei apropiate) se admite:
a) pentru a implica în procesul curativ alţi specialiști în domeniu, inclusiv în caz de
examinare și tratament urgent al persoanei incapabile de a-și exprima voinţa din
cauza stării sale, dar numai în volumul necesar pentru luarea unei decizii adecvate;
b) pentru a informa organele și instituţiile serviciului sanitaro-epidemiologic de stat
în cazul unui pericol real de extindere a bolilor infecţioase, otrăvirilor și contami-
nărilor în masă;
c) la solicitarea motivată a organului de urmărire penală, a instanţei judecătorești în
legătură cu efectuarea urmăririi penale sau a procesului judiciar, în conformitate
cu legislaţia;
c¹) la solicitarea avocatului parlamentar și a membrilor consiliului consultativ creat de
Centrul pentru Drepturile Omului, în scopul asigurării protecţiei persoanelor îm-
potriva torturii și a altor tratamente sau pedepse crude, inumane sau degradante;
d) pentru informarea părinţilor sau a reprezentanţilor legali ai persoanelor în vârstă
de până la 18 ani în caz de acordare acestora a asistenţei medicale;
e) la existenţa temeiului de a crede că prejudiciul adus sănătăţii persoanei este re-
zultatul unor acţiuni ilegale sau criminale, informaţia urmând a fi prezentată, în
acest caz, organelor de drept competente.
Anexe
99

Astfel, în cazul lui (numele, prenumele persoanei) nu sunt întrunite nicio situaţie din
cele sus-menţionate care ar permite admiterea divulgării informaţiei confidenţiale cu pri-
vire la statutul HIV pozitiv.
4. Actul legislativ de bază ce reglementează statutul persoanelor care trăiesc cu
HIV/SIDA este Legea cu privire la profilaxia infecţiei HIV/SIDA nr. 23-XVI din
16.02.2007 care în art. 14 prevede că „dreptul la confidenţialitate al persoanei care
solicită testarea la marcherii HIV sau al celei diagnosticate cu HIV este garantat”.
Totodată legea enumeră expres căror persoane poate fi divulgată informaţia dată.
Rezultatul testului HIV este confidenţial și poate fi eliberat numai următoarelor per-
soane:
a) persoanei testate;
b) părintelui sau tutorelui minorului testat;
c) reprezentantului legal al persoanei lipsite de discernământ;
d) conducătorului instituţiei medico-sanitare la care a fost colectată proba de sânge;
e) conducătorului instituţiei medico-sanitare publice de la locul de trai al persoanei
testate (medicului de familie);
f) judecătorului care a emis hotărârea de testare obligatorie în condiţiile
art. 15.
Din cazul relatat de (numele, prenumele persoanei) rezultă că statutul lui HIV pozitiv
reprezintă atât pentru el, cât și prin lege o informaţie confidenţială, iar medical de fami-
lie căruia în virtutea obligaţiilor de serviciu i-a devenit cunoscută această informaţie era
obligat să păstreze această informaţie și să se abţină de la răspândirea acestei informaţii,
pentru a exclude posibilitatea încălcării dreptului pacientului la confidenţialitatea infor-
maţiei medicale.
5. Conform Codului Contravenţional al RM Monitorul Oficial nr.3-6/15 din
16.01.2009, art. 75 „Divulgarea informaţiei confidenţiale privind examenul me-
dical de depistare a contaminării cu virusul imunodeficienţei umane (HIV) ce
provoacă maladia SIDA”:
Divulgarea informaţiei confidenţiale despre examenele medicale de depistare a contami-
nării cu virusul imunodeficienţei umane (HIV) ce provoacă maladia SIDA de către perso-
nalul medical sau de către alte persoane care, în virtutea obligaţiilor de serviciu, deţin astfel
de informaţii se sancţionează cu amendă de la 50 la 70 de unităţi convenţionale.
Ţinând cont de cele expuse mai sus, în temeiul prevederilor art. 28 din Constituţia RM,
art. 14 din Legea ocrotirii sănătăţii, art. 5, 17, 18 din Legea cu privire la drepturile și res-
ponsabilităţile pacientului, art. 14 din Legea cu privire la profilaxia infecţiei HIV/SIDA,
art. 75, 398, 440 din Codului Contravenţional,
 Anexe
100

Solicităm:
1. Investigarea sub toate aspectele a faptelor elucidate mai sus.
2. Dispunerea intentării unei cauze administrative pe acţiunile ilegale ale medicu-
lui de familie (numele, prenumele medicului) din localitatea ________________
_______ și sancţionarea acestuia pe motiv că a divulgat informaţia confidenţia-
lă cu privire la statutul HIV al (numele, prenumele persoanei).
3. Informarea în termeni legali despre rezultatele investigaţiilor.
4. Asigurarea confidenţialităţii datelor și informaţiilor ce vor deveni cunoscute în
procesul examinării cazului dat.
Pentru alte informaţii, întrebări nu ezitați să contactaţi avocatul la adresa de contact__
___________________________________, precum și la numerele de tel./fax/mobil.
Notă: solicităm expedierea răspunsului la plângerea respectivă pe adresa___________
______________________________________.
Anexă: Mandatul de avocat ______________________
Cu respect,
________________________, avocat
Anexe
101

Plângere în adresa CMTI

Indicaţi tratatul internaţional în baza căruia se depune plângerea

Data:___________________________
I. Informaţie despre deponent:
– Numele de familie
– Prenumele
– Naţionalitatea
– Data și locul nașterii
– Adresa pentru corespondenţa ulterioară privind plângerea
– Indicaţi dacă plângerea este depusă din numele dvs. sau din numele altei per-
soane.
Dacă plângerea este depusă din numele altei persoane, indicaţi următoarele coordona-
te ale respectivei persoane:
– Numele de familie
– Prenumele
– Naţionalitatea
– Data și locul nașterii
– Adresa sau locul actual de trai.
Dacă acţionaţi din numele altei persoane, faceţi dovada împuternicirii dvs. de către
acea persoană sau, dacă nu deţineţi o asemenea împuternicire, explicaţi natura relaţiilor
dvs. cu acea persoană și argumentaţi de ce credeţi că este oportun să depuneţi plângerea
din numele ei.
II. Statul vizat/articolul încălcat
– Numele statului care este parte la tratatul internaţional la care faceţi trimite-
re;
– Articolele din conţinutul tratatului internaţional care pretindeţi ca ar fi fost
încălcate.
III. Epuizarea remediilor naţionale/aplicarea altor proceduri internaţionale
– Pașii întreprinși de către pretinsa victimă sau de către altcineva din numele ei
pentru a obţine rezolvarea problemei la nivel naţional, procedurile care au fost
urmate, inclusiv căile de atac utilizate în instanţele de judecată sau în faţa altor
autorităţi, ce pretenţii au fost înaintate, de câte ori și care au fost rezultatele
obţinute;
 Anexe
102

– Dacă aceste căi naţionale n-au fost epuizate din cauză că aplicarea lor ar duce
la prelungiri de timp nejustificate, sau ele n-ar fi eficiente, sau au fost inaccesi-
bile, sau din orice alt motiv, explicaţi cât mai detaliat posibil aceste momente;
– Dacă aţi sesizat și alte instituţii internaţionale sau regionale (de exemplu CtE-
DO) cu aceeași problemă, indicaţi care sunt acestea, ce procedură aţi urmat, ce
pretenţii aţi înaintat, de câte ori, și care au fost rezultatele.
IV. Fapte privind plângerea
– Oferiţi cât mai multe detalii, respectând ordinea cronologică, despre faptele și
circumstanţele care privesc încălcările pretinse. Includeţi toate elementele per-
tinente. Explicaţi legătura de cauzalitate dintre faptele produse și încălcarea
pretinsă a dreptului dvs. sau a persoanei pe care o reprezentaţi;
– Semnătura autorului plângerii.
V. Lista de verificare cu documentele de suport (copii de pe documentele relevante
pentru a fi anexate la plângere):
– Autorizarea scrisă de a reprezenta o altă persoană (procură), în cazul în care
plângerea se depune prin reprezentant și nu se justifică în niciun mod lipsa
unei asemenea autorizaţii în partea întâi a plângerii;
– Toate hotărârile, deciziile, răspunsurile etc. instanţelor naţionale judiciare și
de altă natură. Copii de pe actele normative relevante ar fi de asemenea de
folos;
– Plângeri depuse anterior la alte instituţii internaţionale sau regionale și decizii-
le acestora, dacă e cazul;
– Alte documente pertinente sau probe pe care le deţineţi care ar susţine des-
crierile făcute în partea a patra a plângerii.
Atenţie: Dacă documentele de suport nu sunt anexate la plângere în una din limbile de
lucru a secretariatului ONU (engleza, franceza, rusa sau spaniola), procesarea plângerii
poate fi serios întârziată.
Anexe
103

Cerere în adresa CtEDO

CURTEA EUROPEANĂ A DREPTURILOR OMULUI

Consiliul Europei
Strasbourg, Franţa

Cerere

prezentată în conformitate cu articolul 34 al Convenţiei Europene a

Drepturilor Omului,
precum și cu articolele 45 și 47 ale Regulamentului Curţii

Important:
Prezenta cerere este un document juridic și poate afecta drepturile și obligaţiile dumnea-
voastră.
I. Părțile
A. Reclamantul/Reclamanta
(Informaţii cu privire la reclamant/reclamantă și eventualul/a său/sa reprezen-
tant/reprezentantă)
1. Nume
2. Prenume
Sex: masculin/feminin
3. Cetăţenie
4. Profesia
5. Data și locul nașterii
6. Domiciliul
7. Tel. nr.
8. Adresa actuală (dacă diferă de p. 6)
9. Numele și prenumele reprezentantului/reprezentantei
10. Ocupaţia reprezentantului/reprezentantei
11. Adresa reprezentantului/reprezentantei
12. Tel. nr.
Fax nr.
B. Înalta parte contractantă
(Indicaţi aici numele statului/statelor împotriva căruia/cărora introduceţi cererea)
 Anexe
104

13. ……………………………………………………………………………......
II. Expunerea faptelor
14. ………………………………………………………………………………..
Dacă este necesar, continuaţi pe o filă separată
III. Expunerea pretinsei sau a pretinselor violări ale convenției și/sau a protocoale-
lor, precum și a argumentelor în sprijinul acestor afirmații
15. ………………………………………………………………………………..
IV. Expunere în legătură cu prevederile articolului 35 § 1 din convenție
(A se prezenta pentru fiecare capăt de cerere, și dacă este nevoie pe o filă sepa-
rată, informaţiile cerute la punctele 16 până la 18 de mai jos)
16. Decizia internă definitivă (data și natura deciziei, organul – judiciar sau de altă
natură – care a pronunţat-o)
17. Alte decizii (enumerate în ordine cronologică, indicând, pentru fiecare deci-
zie, data, natura și organul – judiciar sau de altă natură – care a pronunţat-o)
18. Dispuneţi sau aţi dispus de un recurs pe care nu l-aţi exercitat? Dacă da, care și
pentru ce motiv acesta nu a fost exercitat?
Dacă este necesar, continuaţi pe o filă separată
V. Expunerea obiectului cererii
19. …………………………………………………………………………………
VI. Alte instanțe internaționale care examinează sau au examinat cazul
20. Aţi prezentat în faţa unei alte instanţe internaţionale de anchetă sau reglemen-
tare capetele de cerere din prezenta plângere?
Dacă da, furnizaţi indicaţii detaliate cu privire la acest aspect.
VII. Lista documentelor (nu trimiteți originale, ci numai copii, fără a le capsa, lipi
sau lega),
(Anexaţi copii ale tuturor deciziilor menţionate la cap. IV și VI de mai sus.
Dacă nu aveţi copii, va trebui să le obţineţi. Dacă nu le puteţi obţine, explicaţi
din ce motive. Aceste documente nu vă vor fi înapoiate).
21. a) ………………………………………………………………………………
b) ………………………………………………………………………………
c) ………………………………………………………………………………
VIII. Declarația și semnătura
22. Declar pe cuvântul de onoare că informaţiile ce figurează în prezentul formu-
lar de cerere sunt exacte.
Locul
Data
Semnătura reclamantului/ei sau a reprezentantului/ei
Anexe
105

Procură pentru CtEDO

Curtea Europeană a Drepturilor Omului

Procură
(articolul 36 din Regulamentul Curţii)

Subsemnatul(a) (numele și adresa reclamantului) .................................., cu domiciliul

în......................................., str. ........................................ nr........, ţara…………………
Împuternicesc prin prezenta procură pe................................................................. (numele,
adresa și profesia reprezentantului)
de a mă reprezenta în procedura în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului și în orice
procedură susceptibilă de a interveni în cadrul Convenţiei Europene a Drepturilor Omu-
lui, în legătură cu cererea pe care am introdus-o, în baza articolului 34 al Convenţiei,
împotriva Republicii MOLDOVA
...............�
(Guvernul pârât)
...............�
(data scrisorii introductive)
...............�
(locul și data)
...............�
(semnătura reclamantului)
Accept reprezentarea de mai sus
....................................................................................
(semnătura reprezentantului)

Studii de caz. Exemple de Litigare strategică în Moldova

(experienţa IDOM)

Despre Litigarea strategică

Litigarea strategică (Strategic Litigation) înseamnă mai mult decât simpla susţinere a unui
caz în faţa instanţei de judecată. Prin Litigare strategică (LS) de obicei se înţelege pregătirea
minuţioasă și reprezentarea unui caz individual sau a mai multor cazuri în faţa instanţelor
de judecată sau organelor administrative, prin aceasta abordându-se anumite probleme ce
afectează interesul public și urmărindu-se producerea unor schimbări sistemice.
 Anexe
106

Litigarea strategică, uneori numită și Litigare de impact (Impact Litigation), face par-
te din gama de metode utilizate de către avocaţi, organizaţiile nonguvernamentale și
activiștii din domeniul DO pentru a promova respectarea DO. Deseori LS este utilizată
în cadrul campaniilor de advocacy menite să mediatizeze anumite probleme cu care se
confruntă persoanele dezavantajate.
Persoanele care aplică LS încearcă, prin aceasta, să atragă cât mai mulţi susţinători pen-
tru cauzele lor și, prin urmare, să influenţeze guvernele să întreprindă măsurile ce se im-
pun pentru îmbunătăţirea cadrului legal, instituţional sau a practicilor existente în ceea ce
privește abordarea anumitor probleme din domeniul DO.
Atunci când este aplicată cu succes, LS poate aduce rezultate inovatoare în măsură să
schimbe politicile naţionale existente într-un domeniu sau altul de activitate, precum și
atitudinea, atât a factorilor decizionali, cât și a opiniei publice, faţă de anumite grupuri
marginalizate.
Începând cu 01 ianuarie 2010, Institutul pentru Drepturile Omului din Moldova
(IDOM) implementează, în colaborare cu alte ONG-uri, Proiectul „Reducerea Impactului
Infecţiei HIV în Republica Moldova” finanţat de Fondul Global de Combatere HIV/SIDA,
Tuberculozei și Malariei, Runda a 8-a6. În acest context, IDOM a creat o echipă formată
din 4 juriști/avocaţi în cadrul Programului Litigare, care realizează activităţile juridice
ale proiectului. Activităţile includ consultaţii juridice, explicaţii și recomandări pentru
beneficiarii proiectului (PTHIV, membrii familiilor acestora și grupurile de risc sporit) în
scopul soluţionării operative a problemelor juridice cu care se confruntă aceștia.
Printre activităţile juridice implementate de către echipa de avocaţi IDOM, LS ocupă
un loc central. Aceasta se realizează prin reprezentarea intereselor legitime ale benefi-
ciarilor în instanţele judiciare, administrative sau de altă natură, în special pe cauze care
ar putea produce un impact pozitiv în ceea ce privește ridicarea nivelului de respectare a
drepturilor PTHIV, precum și schimbarea practicilor și politicilor negative care determi-
nă discriminarea, stigmatizarea, și încălcarea confidențialității informațiilor medicale.

6
Secţiune bazată pe informaţii oferite de reprezentanţii Programului Litigare din cadrul IDOM
Anexe
107

Exemple de Litigare Strategică în Republica Moldova (experienţa IDOM)

Exemplu I
În legătură cu încălcarea confidenţialităţii informaţiilor medicale, două cauze în apărarea
PTHIV iniţiate de către Programul Litigare, IDOM, împotriva Asociaţiei Medicale Teritoriale Centru
din Chișinău (AMT) par deosebit de relevante. La modul concret, instituţia medicală enunţată
obișnuia să înscrie codul 202 pe fișele medicale și alte documente care aparţineau PTHIV. Acest
lucru se făcea pentru a atenţiona medicii și personalul medical care intrau în contact cu PTHIV
despre statutul acestora din urmă și despre măsurile medicale speciale necesare pentru a evita
noi cazuri de infectare în rândul medicilor și pacienţilor.
În procedura judiciară, AMT, parte în proces, nu a recunoscut cererile de chemare în judecată
și a explicat că toate documentele medicale ale PTHIV, care sunt și beneficiarii serviciilor medi-
cale, sunt marcate în conformitate cu Ordinul Nr. 311 din 29.12.1997 al Ministerului Sănătăţii, Anexa
3 „Instrucţiuni cu privire la măsurile organizaţionale ale muncii și îngrijirii medicale ale persoanelor
infectate cu HIV/SIDA”. Petiţionarii, reprezentaţi de unul din avocaţii IDOM, au reclamat că această
procedură este discriminatorie, deoarece face distincţie între PTHIV și alţi pacienţi. Astfel, pacienţii
seropozitivi se confruntă cu o atitudine negativă și ignorantă, distantă din partea medicilor insti-
tuţiei medicale. Această practică încalcă Legea cu privire la drepturile și responsabilităţile, Legea
cu privire la profilaxia infecţiei HIV/SIDA și prevederile internaţionale în domeniul drepturilor cu
privire la protecţia confidenţialităţii informaţiei.
În timpul examinării judiciare a cauzelor, AMT a propus încheierea unei tranzacţii de soluţionare
pe cale amiabilă a cazurilor. Instituţia medicală a declarat că se obligă să excludă orice menţiune
(coduri sau alte semne) de pe documentaţia medicală care ar distinge PTHIV de alţi pacienţi; in-
stituţia medicală și-a asumat răspunderea să asigure protecţia confidenţialităţii informaţiei cu
privire la PTHIV și să ofere avocatului reclamanţilor posibilitatea să ţină o lecţie pentru medicii
din instituţia medicală la subiectele „Informaţia confidenţială a pacienţilor”; „Protecţia datelor
confidenţiale”; „Condiţiile de divulgare a informaţiilor confidenţiale”. Părţile au convenit asupra
condiţiilor acordului amiabil. Instanţele de judecată au acceptat în ambele cazuri litigate condiţiile
acordurilor amiabile.
La 2 martie 2010, ca element al executării hotărârilor judecătorești pronunţate, avocaţii din cadrul
Programului Litigare și directorul IDOM au desfășurat o activitate cu tematica „Informaţiile confi-
denţiale despre pacienţi. Protejarea și furnizarea datelor confidenţiale” la care au participat 49 de
medici și lucrătorii medicali din cadrul AMT. Fiecare participant a primit un set de materiale infor-
mative cu privire la subiectele abordate pe parcursul activităţii de instruire.
Drept urmare a cazurilor litigate enunţate, instituţiile medicale din mun. Chișinău au exclus prac-
ticile discriminatorii împotriva PTHIV prin renunţarea la menţiunile din documentaţia medicală
și au operat schimbările necesare în ceea ce privește desfășurarea examenelor și procedurilor
medicale.

Exemplu II
Un alt exemplu pertinent de LS este cel de mai jos:
B.V. are 28 de ani și la 30.12.2008 s-a prezentat la Centrul Militar Chișinău pentru eliberarea livre-
tului militar. În urma investigaţiilor efectuate de comisia medicală a Centrului, constatându-se
statutul HIV pozitiv al lui B.V., acestuia i-a fost eliberată o adeverinţă privind excluderea din
evidenţa militară. În adeverinţă se menţionează că B.V. este inapt pentru efectuarea serviciului
militar în temeiul art. 5 al baremului medical (Ordinul Ministerului Apărării al Republicii Moldova
nr. 177 din 2003). La eliberarea adeverinţei, membrii comisei medicale i-au comunicat lui B.V. că
art.5 al baremului menţionat mai sus conţine o listă de maladii care nu permit eliberarea livretului
militar și l-au asigurat că informaţia despre statutul său va rămâne confidenţială. În realitate însă,
în conformitate cu art.5 al baremului sunt excluse din evidenţa militară doar persoanele cu statut
HIV pozitiv sau cu diagnosticul SIDA. Adeverinţa a fost prezentată de B.V. la Dispensarul Dermato-
Venerologic Municipal pentru eliberarea adeverinţei medicale, necesară înscrierii la cursurile de
pregătire a șoferilor auto, unde de asemenea a fost examinat de către o comisie medicală.
 Anexe
108

La prezentarea adeverinţei, membrii comisiei medicale a Dispensarului i-au comunicat lui B.V. că
art.5 din Ordinul MA al RM nr. 177 din 2003 interzice persoanelor cu statut HIV pozitiv să se anga-
jeze în calitate de conducător auto și i-au eliberat o adeverinţă care constată acest lucru.
Ca urmare, în temeiul prevederilor Legii contenciosului administrativ, juriștii IDOM au expediat în
adresa Centrului Militar o cerere prealabilă, cu solicitarea anulării adeverinţei și eliberării unui alt
act cu păstrarea confidenţialităţii datelor despre starea sănătăţii lui B.V., cererea fiind motivată în
baza art. 14 Legea HIV/SIDA, art.14 Legea ocrotirii sănătăţii, art. 12 Legea cu privire la drepturile și
obligaţiile pacientului. De asemenea, a fost expediată și o cerere prealabilă la Dispensarul Munici-
pal Dermato-Venerologic, cu solicitarea de a elibera o adeverinţei medicală fără vreo restricţie la
angajarea în calitate de conducător auto.
Prin răspunsul din 17.02.2009, Centrul Militar a refuzat să satisfacă cererea prealabilă, argumen-
tând răspunsul său prin faptul că procedura de eliberare a adeverinţelor de excludere din serviciul
militar și modelul adeverinţei este stabilit prin Hotărârea Guvernului. În ce privește cererea adre-
sată Dispensarului Municipal Dermato-Venerologic, aceasta a fost admisă, administraţia și-a revi-
zuit decizia, beneficiarului fiindu-i eliberată o adeverinţă medicală fără vreo restricţie.
În același timp, B.V. s-a adresat către subdiviziunea teritorială de evidenţă și documentare a po-
pulaţiei pentru perfectarea actelor de identitate. La subdiviziunea teritorială de evidenţă și docu-
mentare a populaţiei, unde a fost perfectat buletinul de identitate al reclamantului, este angajată
o rudă a familiei sale, care a procesat datele lui, având acces la adeverinţa eliberată de Centrul
Militar. B.V. a fost obligat, conform prevederilor legale, să prezinte adeverinţa prin care se confir-
mă excluderea lui din evidenţa militară.
B.V. este, de asemenea, limitat în posibilitatea de a-și schimba locul de muncă. Astfel, dorind să se
angajeze într-o agenţie de pază din or. Chișinău, a refuzat oferta de muncă în momentul când i-a
fost solicitat livretul militar sau adeverinţa. B.V. nu a dorit să prezinte adeverinţa eliberată de Cen-
trul Militar, deoarece angajatorul ar fi aflat că B.V. este seropozitiv.
Răspunsului Centrului Militar din 13.03.2009 a fost contestat la Curtea de Apel mun. Chișinău, fiind
depusă o cerere de chemare în judecată în procedura contenciosului administrativ.
Cauza a fost examinată în ședinţă închisă conform prevederilor Articolului 28 Legea cu privire la
profilaxia HIV/SIDA care prevede că (2) Toate ședinţele instanţelor de judecată și cele ale autorităţilor
publice cu participarea persoanelor cu status HIV pozitiv, la cererea acestora, vor fi închise.
Prin Decizia Curţii de Apel Chișinău din 01.12.2009 cererea a fost admisă, Centrul Militar mun.
Chișinău a fost obligat să elibereze lui B.V. o adeverinţă fără indicarea temeiului excluderii din
evidenţa militară și a fost încasat prejudiciul moral în mărime de 500 lei.
Reprezentatul Centrului Militar a depus cerere de recurs împotriva Deciziei Curţii de Apel, solici-
tând casarea acesteia. La rândul său, avocatul lui B.V. din partea IDOM a depus recurs împotriva
deciziei Curţii de Apel, contestând mărimea compensaţiei acordate pentru prejudiciul moral
cauzat, solicitând casarea parţială a acesteia în partea ce privește încasarea prejudiciului moral
și pretinzând suma de 10.000 lei. În recurs a fost argumentat că în temeiul prevederilor Legii cu
privire la pregătirea cetăţenilor pentru apărarea Patriei nr. 1245 din 18.07.2002 (art. 44 p. 5 – „De-
partamentul Tehnologii Informaţionale este obligat să elibereze pașapoartele, să facă în buletinele de
identitate ale recruţilor și rezerviștilor menţiunea privind stabilirea ori schimbarea domiciliului numai
după luarea lor în sau scoaterea din evidenţa militară”). Conform Hotărârii Guvernului nr. 864 din
17.08.2005 pentru aprobarea Regulamentului pentru încorporarea cetăţenilor în serviciul militar,
p. 29 „În vederea completării Forţelor Armate cu numărul suficient de specialiști – conducători auto,
Ministerul Dezvoltării Informaţionale furnizează informaţia cu privire la recruţii care au obţinut per-
mise de conducere, conform procedurii stabilite de Ministerul Dezvoltării Informaţionale și Ministerul
Apărării”. În baza acestor norme, Departamentul Tehnologiilor Informaţionale a eliberat un ordin,
prin care solicita prezentarea obligatorie a livretului militar la perfectarea actelor de identitate și
permisul de conducere, iar în lipsa livretului – adeverinţa, care confirma excluderea din eviden-
ţa militară. Totodată, B.V. era obligat, conform Legii cu privire la actele de identitate nr. 273 din
09.11.1994, de a deţine buletin de identitate. Astfel el era pus în situaţia de a dezvălui statutul său
persoanelor terţe, fără vreo necesitate justificată.
Anexe
109

Prin Decizia Curţii Supreme din 15.04.2010 recursul Centrului Militar a fost admis. Colegiul Civil și
de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie a anulat decizia Curţii de Apel, indicând
că „…prin acţiunile Centrului Militar nu a fost încălcată confidenţialitatea pentru asemenea bolnavi,
cu atât mai mult cu cât adeverinţa privind inaptitudinea pentru serviciul militar nu este un document
public și urmează a fi prezentată unui cerc îngust de organe oficiale ale statutului, în faţa căruia nu
poate fi tăinuit faptul prezenţei la B.V. a sindromului imunodeficitar, care în anumite situaţii prezintă
pericol pentru societate…”
Decizia Curţii Supreme de Justiţie este definitivă și irevocabilă.
La aceeași dată de 15.04.2010, Colegiul Civil și de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de
Justiţie a examinat în ședinţă închisă și cererea de recurs, în cadrul dosarului reclamantului B.V.
către Centrul Militar. Ulterior, decizia Colegiului Civil și de Contencios Administrativ a fost publi-
cată pe pagina web a Curţii Supreme de Justiţie, fiind indicat numele și prenumele complet al
reclamantului.
La 23.06.2010, reprezentantul reclamantului a înaintat o cerere Curţii Supreme de Justiţie, solici-
tând înlocuirea numelui și a prenumelui reclamantului cu iniţialele acestuia în Decizia Colegiului
Civil și de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie din 15.04.2010, argumentând
că Articolul 28 al legii cu privire la profilaxia HIV/SIDA nr. 23-XVI din 16.02.2007 prevede că „toate
ședinţele instanţelor de judecată și cele ale autorităţilor publice cu participarea persoanelor cu statut
HIV pozitiv, la cererea acestora, vor fi închise”; de asemenea, Regulamentul cu privire la modul de
publicare a hotărârilor judecătorești pe pagina web, aprobat prin hotărârea Consiliului Superior
al Magistraturii nr. 472/21 din 18.12.2010, în punctul 10 prevede: „Instanţa de judecată reieșind din
caracterul informaţiei din textul hotărârii ce vizează patrimoniul părţilor, dreptul succesoral, viaţa
intimă și alte informaţii care necesită a fi protejate pot redacta hotărârile în sensul: înlocuirii numelor
complete a părţilor și altor participanţi la proces cu iniţialele numelui și prenumelui; excluderii infor-
maţiilor despre părţi și alţi participanţi la proces privind data, luna și anul nașterii, locul de muncă și
funcţiile deţinute, adresa domiciliului etc.” La fel, conform Regulamentului indicat: „judecătorul sau
președintele completului de judecată căruia i-a fost reprezentată cauza spre examinare va fi persoana
responsabilă de asigurarea publicării hotărârilor judecătorești pe pagina web prin intermediul PCGD în
forma și modalitatea prevăzută de regulament”.
La 30.06.2010 Curtea Supremă de Justiţie a remis răspuns la cererea din 23.06.2010 prin care infor-
ma că numele și prenumele lui B.V. au fost înlocuite cu iniţialele acestuia în Decizia Colegiului Civil
și de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie din 15.04.2010, publicată pe adresa
web www.csj.md
Pe parcursul examinării acestui caz, IDOM a solicitat Centrului pentru Drepturile Omului (Avocaţii
Parlamentari – Instituţia Ombudsmanului) să sesizeze Curtea Constituţională în vederea efec-
tuării controlului constituţionalităţii Anexei nr. 8 din Hotărârea Guvernului nr. 864 adoptată la
17.08.2005. Centrul pentru Drepturile Omului, prin răspunsul său, a confirmat că solicitarea IDOM
a fost acceptată și în baza acesteia urmează să fie sesizată Curtea Constituţională. În prezent nu
există nicio decizie a Curţii Constituţionale în acest sens.
În septembrie 2010, IDOM a sesizat CtEDO pe acest caz, invocând în mod argumentat violarea
Articolului 8 al CEDO.

110
Coordonate utile
Instituţii publice naţionale
Centrul Naţional de Sănătate Publică
Str. Gh. Asachi 67a,
MD-2028 Chișinău, Republica Moldova
Tel.: (+373 22) 57-45-01
Fax: (+373 22) 72-97-25
e-mail: cnsp@cnsp.md
web: www.cnsp.md
Instituţia Medico-Sanitară Publică Dispensa-
rul Dermato-Venerologic Republican
Str. Costiujeni 5/1,
MD-2028 Codru, Republica Moldova
Tel.: +373 (22) 79-42-11
Fax: +373 (22) 79-42-11
e-mail: ddvr@arax.md
Administraţia: (+373 22) 79-41-11, 79-41-12,
79-41-17
Secţia internare: (+373 22) 79-41-05
Secţia consultativă: (+373 22) 79-41-19
Secţia tratament SIDA: (+373 22) 79-41-03,
79-42-05
Centrul Naţional de Management în Sănătate
Str. Cosmescu 3,
MD-2009 Chișinău, Republica Moldova
Tel.: (+373 22) 72-73-86
Fax: (+373 22) 72-30-00
e-mail: centru.management@mednet.md
web: www.sanatate-publica.md
Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale și Fami-
liei al Republicii Moldova
Str. Vasile Alecsandri 1
MD-2009 Chișinău, Republica Moldova
Tel. anticamera ministrului: (+373 22) 26-93-01
Fax: (+373 22) 26-93-10
e-mail: secretariat@mpsfc.gov.md
web: www.mpsfc.gov.md
Anexe
Centrul SIDA în cadrul Centrului Naţional de
Sănătate Publică
Stradela Studenţilor 7/1, et.1, cab. 11,
Chișinău, Republica Moldova
Tel.: 46-97-32, 46-94-43
e-mail: naac@mednet.md
Linia telefonică verde: 0 800 80808
Anticamera: (+373 22) 31-38-75
Laborator: (+373 22) 31-38-93
Secţia consiliere și testare voluntară: (+373 22)
40-66-61
Secţia epidemiologie: (+373 22) 40-66-60
Secţia evaluare și monitorizare: (+373 22)
31-38-14
Consiliul Naţional de Coordonare a Progra-
melor Naţionale de Profilaxie și Control al In-
fecţiei HIV, Infecţiilor cu Transmitere Sexuală
și Tuberculozei
Str. Cosmescu 3,
Chișinău, Republica Moldova
Tel./fax: (+373 22) 72-73-59
e-mail: ccm_secretariat@mednet.md
web: www.ccm.md
Ministerul Sănătăţii al Republicii Moldova
Str. Vasile Alecsandri 2,
MD-2009 Chișinău, Republica Moldova
Tel.: (+373 22) 72-99-07, 26-88-18
Fax: (+373 22) 73-87-81
e-mail: office@ms.gov.md
web: www.ms.gov.md
Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova
Str. 31 August 1989 nr. 82,
MD-2012 Chișinău, Republica Moldova
Tel.: (+373 22) 23-33-40
Fax: (+373 22) 23-47-97
e-mail: secretariat@justice.gov.md
web: www.justice.gov.md
Anexe
111

Centrul pentru Drepturile Omului Centrul Regional pentru Politici Comunitare

str. Sfatul Ţării, 16 Str. Calea Ieșilor 10-I,

MD-2012 Chișinău, Republica Moldova Chișinău, Republica Moldova
Tel: (+373 22) 23-48-00 Tel.: (+373 22) 24-44-11
Fax: (+373 22) 22-54-42
e-mail: crpc_md@yahoo.com

Centrul pentru Drepturile Omului Bălţi

Str. Independenţei 1, Bălţi,

Republica Moldova
Tel.: (+373 231) 28-149

Centrul pentru Drepturile Omului Cahul

Str. Republicii 6, bir. 415 (sediul Primăriei)

Cahul, Republica Moldova
Tel.: (+373 299) 21-781

Centrul pentru Drepturile Omului UTA Ga-

gauzia

Str. Lenin 204-A Comrat, UTA Gagauzia

Tel.: (+373 289) 25-105
 Anexe
112

Cabinete de consiliere și testare voluntară la HIV și hepatite virale

N Adresa Locul amplasării cabinetului de CTV Consilier Tel. de contact

1. Or. Anenii Noi, Centrul Tinerilor în cadrul IMSP Spitalul Chelmenciuc Maria (0265)2-00-45
str. Uzinelor, 30 raional Anenii Noi

2. Or. Basarabeasca, IMSP Spitalul raional Basarabeasca cab. Surdu Valentina (0297)2-21-95
str. Muncii, 55 301

3. Or. Briceni, IMSP Centrul Medicilor de Familie Brice- Niculica Petru (0247)2-23-42
str. M. Eminescu, 48 ni, cab. 10, et. 1 (0247)2-22-09

4. Or. Cahul, IMSP Centrul Medicilor de Familie Cahul, Medveţchi Natalia

str. Ștefan cel Mare, 27 cab. 114, et. 1

5. Or. Cantemir, Secţia consultativă, IMSP Spitalul raional Ghildferding (0263)2-35-80

str. Testimiţanu, 1 Cantemir, cab. 301 Galina

6. Or. Călăraș, IMSP Centrul Medicilor de Familie Gorincioi Maria (0244)2-20-84

str. Bojole, 1 Călărași, cab. 57, et. 3, cab 65 (0244)2-34-41

7. Or. Căușeni, str. Ana și Secţia consultativă, IMSP Spitalul raional Șargu Ludmila
Alexandru, 18 Căușeni, cab. 101

8. Or. Cimișlia, str. Alexandru IMSP Spitalul raional Cimișlia, cab. 1 Mîrza Daria
cel Bun, 135

9. Or. Criuleni, Centrul Prietenos Tinerilor, IMSP Spitalul Pavlov Angela

str. Ștefan cel, Mare, 1 raional Criuleni
(str. 31 August, 45)

10. Com. Coșniţa, Centrul de Sănătate Coșniţa Topchin Dina (0248)4-44-88

r. Dubăsari (Criuleni)

11. Or. Dondușeni, Secţia Consultativă, IMSP Spitalul raional Pușcaș Silvia
str. M.Eminescu, 26 Dondușeni, cab. 13

12. Or. Drochia, Secţia Consultativă, IMSP Centrul Medi- Prisacari Natalia
str. N. Testemiţanu, cilor de Familie Drochia, et. 1, lângă cab.
(str. șos. Sorocii, 4) de boli infecţioase

13. Or. Edineţ, Centrul Prietenos Tinerilor, IMSP Spitalul Busuioc Tatiana
str. Șoseaua Bucovinei, 1 raional Edineţ

14. Or. Fălești, Secţia Consultativă a IMSP Spitalul Galii Svetlana (0259)2-44-81
Str. Ștefan cel Mare, 38 raional Fălești, cab. 53

15. Or. Florești, Secţia Consultativă, IMSP Spitalul raional Cazacu-Sîrbu Tatiana (0250)2-20-99
str. Ștefan cel Mare, 33 Florești, cab. 1

16. Or. Glodeni, Secţia Consultativă, IMSP Centrul Medici- Comerzan Marina (0249)2-54-04
str. Tricolorului, 2 lor de Familie Glodeni, cab. 45 (0249)2-27-85
(0249)2-24-21
 Anexe
113

17. Or. Hâncești, Secţia Consultativă, IMSP Spitalul raional Ungureanu Elena
str. Mihalcea Hîncu, 238 Hâncești, cab. 12

18. Or. Ialoveni, Secţia Consultativă, IMSP Spitalul raional Mereacre-Bivol (0268)2-18-07
str. Alexandru cel Bun, 7 Ialoveni, cab. 99 et. 1 Nadejda

19. Or. Leova, Secţia Consultativă, IMSP Spitalul raional Velciu Svetlana (0263)2-11-19
str. Ștefan cel Mare, 63 Leova, cab. 42, et. 3

20. Or. Nisporeni, Secţia Consultativă, IMSP Spitalul raional Mihaela Dimitriu (0264)2-67-73
str. Toma Ciorbă, 5 Nisporeni, cab. 16, et. 3

21. Or. Ocniţa, Secţia Consultativă, IMSP Spitalul raional Berco Veronica (0271)2-15-11
str. Independenţei, 64 Ocniţa, cab. 10, et. 1

22. Or. Orhei, Secţia Perinatologie, IMSP Spitalul raio- Melnic Victoria
str. V. Lupu, 127 nal Orhei, cab. 1

23. Or. Rezina, Secţia Consultativă, IMSP Spitalul raional Platon Nadejda
str. 27 August, 7 Rezina, cab. 19, et. 1

24. Or. Râșcani, Secţia Consultativă, IMSP Spitalul raional Șinderinschi Victor
str. N. Testemiţanu, 6 Râșcani, cab. 22

25. Or. Sângerei, Secţia Consultativă, IMSP Centrul Medici- Rubleovschi Viorel (0262)2-61-02
str. Testemiţanu, 11 lor de Familie Sângerei, cab. 204, et. 2

26. Or. Soroca, Secţia Consultativă, IMSP Centrul Medici- Sochirca Victoria (0230)9-25-39
str. Mihai Eminescu, 16 lor de Familie Soroca, cab. 13 Melnic Larisa

27. Or. Șoldănești, IMSP Spitalul raional Șoldănești, et. 4 Sorocinschi Mariana (0272)2-56-35
Str. Păcii, 24

28. Or. Ștefan-Vodă, Secţia Consultativă, IMSP Spitalul raional Tomov Nelea (0242)2- 35-50
str. Testemiţanu, 1 Ștefan Vodă, cab. 26

29. Or. Taraclia, IMSP Centrul Medicilor de Familie Tara- Sacalî Ilia
str. Cotovschi, 2 clia, cab. 13

30. Or. Telenești, Secţia Consultativă, IMSP Spitalul raional Ţapu Emilia (0258)2-10-66
str. Ștefan cel Mare, 5 Telenești, cab. 414, et.4 Curchi Iulia (0258)2-45-06

31. Or. Ungheni, IMSP Spitalul raional Ungheni Viziru Mariana

str. Naţională, 37

32. Or. Comrat, IMSP Centrul Medicilor de Familie Co- Bargan Teodor
str. Romancenco, 2 mrat, cab. 71

33. Or. Ceadîr-Lunga, Secţia Consultativă, IMSP Spitalul raional Ștelimah Grigorii (0291)2-24-08
str. Miciurin, 2 Ceadîr-Lunga, cab. 57

34. Or. Vulcanești, IMSP Centrul Medicilor de Familie Chiose Olga

str. Lenin, 37 Vulcănești
 Anexe
114

35. Mun. Chișinău, Centrul Consultativ Diagnostic Morari Nadejda (022)47-02-74

str. Vadul-lui-Vodă, 80 Ciocana, cab. 322 Lahman Viorica

36. Mun. Chișinău, Centrul Medicilor de Familie nr. 2 Botani- Gronic Eugenia (022)76-46-87
str. Independenţei, 28 ca, cab. 133

37. Mun. Chișinău, Centrul Consultativ Diagnostic Marcu Larisa

str. Alecu Russo, 11 Râșcani, cab. 306

38. Mun. Chișinău, Centrul Medicilor de Familie nr. 5 Buiuca- Ciuprin Elena
str. Caragiale, 1 ni, cab. 416

39. Mun. Chișinău, Centrul Consultativ Diagnostic Arhip Valentina (022)27-93-61

str. 31 August, 63 Centru, cab. 116,

40. Mun. Bălţi, Centrul Consultativ a IMSP Spitalul Clinic Șevciuc Viorica (0231)9-40-13
str. Decebal, 101 Municipal Bălţi

41. Mun. Bălţi, Dispensarul Ftizio-Pulmunologic al IMSP Dubceac Vera (0231)2-04-80

str. Ștefan cel Mare, 140 Spitalul Clinic Municipal Bălţi, et. 3

42. Mun. Chișinău, IMSP SM de Ftiziopulmonologie Popa Vasile (022)72-57-03

str. Grenoble, 147 Chișinău, secţia de internare

43. Com. Vorniceni, Laboratorul clinico-biologic, IMSP Spita- Slivciuc Ludmila (0237)4-63-74
r. Strășeni lul de Tuberculoză Vorniceni

44. Mun. Chișinău, IMSP Institutul de Ftiziopulmonologie Dinisiuc Irina (022)73-83-90

str. C. Vîrnav, 13 „Chiril Draganiuc”

45. Mun. Chișinău, Centrul Naţional de Transfuzie a Sânge- Mitru Ana (022)73-93-81
str. Academiei, 11 lui, cab. 107 Tofan Vera (022)73-58-72

46. Mun. Chișinău, Institutul de Cercetări Știinţifice în Petrov Marina

str. Burebista, 93 Domeniul Ocrotirii Sănătăţii Mamei și
Copilului

47. Mun. Chișinău, Centrul Naţional Știinţifico-Practic de Babii Natalia (022)46-92-95

stradela Studenţilor, 7/1 Medicină Preventivă, Centrul SIDA,
(Poșta Veche) cab. 3 și 6
Anexe
Organizaţii non-guvernamentale și reţele naţionale
Centrul pentru Politici și Analize în
Sănătate (Centrul PAS)
Str. Vasile Alecsandri 99/1,
MD-2012 Chișinău, Republica Moldova
Tel.: (+373 22) 22-63-43
Fax: (+373 22) 22-63-87
email: office@pas.md
Reţeaua Organizaţiilor din Republica Moldo-
va care activează în domeniul HIV/SIDA, ITS și
Narcomaniei (Reţea SIDA)
Asociaţia „Tinerii pentru dreptul la viaţă”
СP 3063,
MD-2072 Chișinău, Republica Moldova
Tel.: (+373 22) 56-75-49
Tel./Fax: (+373 22) 56-75-51
e-mail: secretariat@tineriliberi.md, tdv_secre-
tariat@yahoo.com
web: www.retea-sida.md
blog: www.tdvmoldova.wordpress.com
Uniunea pentru prevenirea HIV/SIDA și Redu-
cerea Noxelor din Moldova
Str. Bulgară 75/57,
MD-3100 Bălţi, Republica Moldova
Tel.: (+373 231) 61-472
e-mail: secretariat.uniune@yahoo.com
115
Liga Persoanelor care Trăiesc cu HIV din Re-
publica Moldova
Asociaţia de protecţia drepturilor și reinte-
grare socială a persoanelor infectate cu HIV și
bolnave de SIDA „CREDINŢA”
Str. Miron Costin 7, of. 506, 501,
MD-2068 Chișinău, Republica Moldova
Tel.: (+373 22) 92-99-06
Tel./fax: (+373 22) 92-99-07
e-mail: plwha_md@yahoo.com
web: http://www.aidsmd.narod.ru
Institutul pentru Drepturile Omului din Mol-
dova
BD. Ștefan cel Mare 196, et. 4,
MD-2010 Chișinău, Republica Moldova
Tel.: (+373 22) 83-84-08, 83-84-09;
Tel./Fax: (+373 22) 24-49-11
e-mail: info@idom.md
web: www.idom.md
Centrul pentru Profilaxia și Combaterea SIDA
și Bolilor Infecţioase Tiraspol
Ул. Мира 33, корпус 14,
MD-3300 Тирасполь, ПМР
Тел.: (+373-533) 29-489
e-mail: centr-spid@idknet.com
Reţeaua Y-Peer Moldova
Str. 31 August 131,
MD-2012 Chișinău, Republica Moldova
Tel.: (+373 22) 21-40-01
Fax: (+373 22) 21-40-03
e-mail: ypeermoldova2010@gmail.com
web: www.y-peer.md
„Tinerii pentru Dreptul la Viaţă”, filiala Bălţi
Str. Dostoievski 3, bir. 21 (Palatul Municipal de
Cultură)
MD-3100 Bălţi, Republica Moldova
Tel.: (+373 231) 61-472
e-mail: btdv@mtc-bl.md

116
Centrul de Informaţii „GenderDoc-M”
Str. 31 August 24,
MD-2001 Chișinău, Republica Moldova
Tel.:(+ 373 22) 54-44-20
Fax: (+ 373 22) 22-02-01
e-mail: genderdoc_m@mdl.net
web: www.gay.md
Asociaţia Publică „Viaţa Nouă”
Str. Independentei 6/2,
Chișinău, Republica Moldova
Tel.:/fax: (+373 22) 66-38-50
e-mail: new_life@arax.md
Asociaţia Obștească „Ajutorul Creștin din
Moldova”
Str. N. Anestiadi 3, of. 2,
MD-2001 Chișinău, Republica Moldova
Tel.: (+373 22) 60-15-58
Fax: (+373 22) 60-15-59
e-mail: aid@aid.md, manager@aid.md
web: www.aid.md
Serviciul Catolic de Ajutor
Str. Columna 106, et. 2,
MD-2012 Chișinău, Republica Moldova,
Tel.: (+373 22) 22–60–65
Fax: (+373 22) 22–95–42
e-mail: moldova@eme.crs.org
web: www.crs.org
Asociaţia Publică „Tineretul Pozitiv”
Str. Miron Costin 7, of. 12,
Chișinău, Republica Moldova
Tel.: (+373 22) 92-49-71
e-mail: info@tineretul.org
web: www.tineretul.org
Anexe
Asociaţia Obștească „CARLUX”
Str. 31 august 153,
MD-2004 Chișinău, Republica Moldova
Tel./fax: (+373 22) 20-34-07, 20-34-08
e-mail: carlux@prisontb.md
web: www.prisontb.md
Centrul de Sănătate Prietenos Tinerilor
„ATIS”
Str. Ștefan cel Mare 29 (Centrul Perinatologic),
et. 3,
Bălţi, Republica Moldova
Tel.: (+373 231) 29-170, 28-287
e-mail: atis_balti@mail.ru, protineret@yahoo.
com
Fundaţia Filantropică Medico-Socială
„Angelus Moldova”
Str. Alexei Mateevici 46,
MD-2009 Chișinău, Republica Moldova
Tel: (+373 22) 92-53-15
Fax: (+373 22) 24-48-60
e-mail: info@hospiceangelus.md
web: www.hospiceangelus.md
Centrul de Sănătate Prietenos Tinerilor
„NEOVITA”
Str. Socoleni 19,
Chișinău, Republica Moldova
Tel.: (+373 22) 40-66-34; 46-37-28
Fax: (+373 22) 40-66-32
e-mail: neovita@mcc.md
web: www.neovita.md
Centrul Naţional de Resurse pentru Tineri
Str. Serghei Lazo 15,
MD-2004 Chișinău, Republica Moldova
Tel./fax: (+373 22) 21-16-05, 23-88-91
e-mail: cnrt@youth.md
web: www.youth.md
Anexe
117

Organizaţii internaţionale
Programul Naţiunilor Unite privind HIV/SIDA Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS)
(UNAIDS) Moldova Moldova

Str. București 67, Str. Sfatul Ţării 27, of. 37-38

MD-2012 Chișinău, Republica Moldova MD-2012 Chișinău, Republica Moldova
Tel.: (+373 22) 24–48–15 Tel.: (+373) 22 237348
Fax: (+373 22) 85–59–71 Fax: (+373) 22 237346
e-mail: office@unaids.md web: www.euro.who.int
web: www.aids.md, http://www.unaids.org

Fundaţia Soros – Moldova Fundaţia SIDA Est-Vest (AFEW)

Programul Sănătate Publică
Str. Bulgară 32,
MD-2001 Chișinău, Republica Moldova.
Tel.: (373 22) 27-44-80, 27-00-31
Fax: (373 22) 27-05-07
e-mail: foundation@soros.md
web: www.soros.md
Str. Bănulescu Bodoni 57/1,
MD-2005 Chișinău, Republica Moldova
Tel.: (+373 22) 22-84-86
Fax: (+373 22) 22-84-86
e-mail: olga_osadcii@afew.org
web: www.afew.org

Agenţia SUA pentru Dezvoltare

Internaţională (USAID) Moldova

str. Bănulescu Bodoni 57/1

(clădirea ASITO, et. 5)
MD-2005 Chișinău, Republica Moldova
Tel.: +373 (22) 20-18-00
Fax: +373 (22) 23-72-77
web: www.moldova.usaid.gov
 Anexe
118

Reţele internaţionale și regionale

• Reţeaua profesională a Amnesty International Health: web.amnesty.org/pages/
health-index-eng
• Sănătatea și Drepturile Internaţionale ale Omului BMC: www.biomedcentral.
com/bmcinthealthhumrights
• Centrul pentru sănătatea și drepturile omului François Xavier Bagnoud, Școala de
sănătate publică Harvard: www.hsph.harvard.edu/fxbcenter
• Avocaţi și Doctori Internaţionali: www.glphr.org
• Centrul internaţional pentru protecţia legală a drepturilor omului (raport lunar al
deciziilor importante cu privire la drepturile omului luate de jurisdicţiile dreptu-
lui comun): www.interights.org
• Federaţia Internaţională a Organizaţiilor Sănătăţii și Drepturilor Omului: www.
ifhhro.org
• Societatea Internaţională pentru Sănătate și Drepturile Omului: www.ishhr.org
• Școala de Sănătate Publică John Hopkins. Centrul de Sănătate Publică și Dreptu-
rile Omului: www.jhsph.edu/humanrights/index.html
• Iniţiativa Economică Naţională și Drepturile Sociale: www.nesri.org
• Medici pentru drepturile omului: www.physiciansforhumanrights.org
• Raportor Special privind dreptul la cel mai înalt standard de sănătate posibil:
http://www.essex.ac.uk/human_rights_centre/research/rth/rapporteur.aspx sau
www.ohchr.org/english/issues/health/right/
• Librăria Drepturilor Omului aparţinând Universităţii Minnesota conţine o listă
extinsă a paginilor de internet privind sănătatea și drepturile omului, cu toate că
multe dintre acestea nu mai sunt valabile: www1.umn.edu/humanrts/links/health.
html
• Pagina OMS, 25 de Întrebări și răspunsuri privind sănătatea și drepturile omului
este un document introductiv folositor: www.who.int/hhr/en /
• Reţeaua PTHIV din Europa de Vest și Asia Centrală: www.ecuo.org
• Organizaţia-lider pentru protecţia drepturilor PTHIV din Rusia, ONG
„AГОРА”: agora-club@yandex.ru
• Unul dintre primele site-uri ale PTHIV: www.aids.ru
• Pagina PTHIV din Bielarus: www.hiv.by
• Reţeaua PTHIV din Estonia: www.ehpv.ee/rus/?nid=1
• Revista legislaţiei în vigoare a Federaţiei Ruse: www.hiv-aids.ru/pbl/detail.php?I-
D=2115
• Centrul SIDA Rusia: www.hivrussia.org
• Baza legislativ-normativă a Rusiei în domeniul HIV/SIDA: http://www.mhg. ru/
files/ 007/vich2007. pdf
Anexe
119

Referinţe documentare și bibliografice

Acte normative naţionale

– Constituţia Republicii Moldova din 29 iulie 1994 (http://lex.justice.md/index.
php?action=view&view=doc&lang=1&id=311496);
– Politica Naţională de Sănătate a Republicii Moldova, (http://ms.gov.md/_files/
1002-PoliticaNationala_rom_rus_finall.pdf), aprobată prin Hotărârea Guvernu-
lui nr.886 din 06.08.2007 (http://ms.gov.md/_files/1047-Politica%2520Nationa-
la%2520de%2520Sanatate.pdf);
– Strategia de dezvoltare a sistemului de sănătate în perioada 2008-2017 (http://
ms.gov.md/_files/1050-STRATEGIA.pdf), aprobată prin Hotărârea Guvernului
Nr. 1471 din 24.12.2007;
– Legea ocrotirii sănătăţii nr. 411 din 28.03.1995 (http://ms.gov.md/_files/982-le-
gea%2520411.pdf);
– Legea privind supravegherea de stat a sănătăţii publice nr.10-XVI din 03.02.2009
(http://cnsp.md/down/legea_SSSSP_10_030209ro.doc);
– Legea cu privire la profilaxia infecţiei HIV/SIDA nr. 23-XVI din 16.02.07, (http://
ms.gov.md/_files/971-law-hiv-aids-2007-ro.pdf);
– Legea cu privire la drepturile și responsabilităţile pacientului nr. 263-XVI, 27 oc-
tombrie 2005 (http://ms.gov.md/_files/105-Legea_cu_privire_la_drepturile_si_
responsabilitatile_pacientului.pdf);
– Legea cu privire la exercitarea profesiunii de medic nr. 264 din 27 octombrie 2005
(http://ms.gov.md/_files/839-Legea_cu_privire_la_exercitarea_profesiunii_de_
medic.pdf);
– Legea cu privire la petiţionare nr. 190-XIII din 19.07.94, M.O. nr. 6-8 din 24.01.2003
pag. 5;
– Legea contenciosului administrativ nr. 793-XIV din 10.02.2000, Republicată: M.O.
ediţie specială din 03.10.2006, pag. 30;
– Legea cu privire la Procuratură nr. 294-XVI din 25.12.2008, M.O. nr. 55-56/155 din
17.03.2009;
– Legea cu privire la poliţie, nr. 416-XII din 18.12.90, Republicată: Monitorul Oficial
nr. 17-19/56 din 31.01.2002, pag. 4;
– Legea cu privire la avocaţii parlamentari nr. 1349-XIII din 17.10.97, M.O. nr. 82-
83/671 din 11.12.1997;
– Legea privind organizarea judecătorească nr. 514-XIII din 06.07.95, M.O. nr. 58/
 Anexe
120

641 din 19.10.1995;

– Regulamentul privind organizarea examinării medicale a tinerilor înainte de căsă-
torie aprobat prin Ordinul MS și MJ nr. 396/59 din 06.09.1995 (http://lex.justice.
md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=314144)
– prevede testarea obligatorie – „analiza sângelui la SIDA” contravine art. 11 alin.
(2) al Legii 23; a fost înaintat spre abrogare (scrisoarea CNSP nr. 10a-4/56 din
03.02.2010);
– Ordinul MS „Cu privire la organizarea obligatorie a examenului medical al sala-
riaţilor din întreprinderile alimentare, instituţiile medicale, comunale și cele pentru
copii” nr. 255 din 15.11.1996 (http://cnsp.md/down/ord_ms_255_1996.pdf ) cu mo-
dificările ulterioare (http://cnsp.md/down/ordin14ms.pdf);
– Regulamentul „Privind organizarea și efectuarea examenului medical obligatoriu
al imigranţilor și al cetăţenilor care emigrează peste hotare pentru angajarea pro-
vizorie în câmpul muncii”, aprobat prin Ordinul MS și MMPS nr. 89 din 10 iulie
2000 (http://ms.gov.md/_files/1667-ordin-89-rom.pdf);
– Ordinul MS nr. 57 din 22.03.2001 „Cu privire la măsurile urgente de asigurare a
inofensivităţii hemotransfuziei în situaţia epidemică nefavorabilă în infecţia HIV/
SIDA” (http://cnsp.md/down/ordin57ms.pdf)
– Instrucţiunea „Cu privire la efectuarea investigaţiei de laborator la infecţia HIV/
SIDA a eșantioanelor sanguine ale donatorilor, persoanelor din grupurile de risc
sporit și altor contingente ale populaţiei în cadrul laboratoarelor și secţiilor de diag-
nostic al SIDA-ei, hepatitelor și altor infecţii virale”, aprobată prin Hotărârea Me-
dicului Șef Sanitar de Stat al RM nr. 01-9 din 17.03.2000 (http://cnsp.md/down/
Instructia_lab_SIDA_mold.doc), cu modificările ulterioare – Dispoziţia MS nr.
64-d din 02.04.2001 „Cu privire la modificările în Instrucţiune cu privire la efec-
tuarea investigaţiei de laborator la infecţia HIV/SIDA a eșantioanelor sanguine ale
donatorilor, persoanelor din grupurile de risc sporit și altor contingente ale popula-
ţiei în cadrul laboratoarelor și secţiilor de diagnostic al SIDA-ei, hepatitelor și altor
infecţii virale” (http://cnsp.md/down/InvestaesansioanelorsangHIV.doc);
– Instrucţiunea „Cu privire la organizarea regimului antiepidemic în laboratoarele și
secţiile de diagnosticare a SIDA, hepatitelor și altor infecţii virale la efectuarea in-
vestigaţiilor la infecţia HIV/SIDA” (http://cnsp.md/down/insregimSIDAdin2004.
doc), aprobată prin Hotărârea Medicului Șef Sanitar de Stat al RM, nr. 10b-/278
din 12.07.2004;
– Instrucţiunea „Privind profilaxia intraspitalicească a infecţiei HIV/SIDA în prac-
tica medicală” (http://cnsp.md/down/InstrprofintrespSIDA2006.doc), aprobată
Anexe
121

prin Hotărârea Medicului Șef Sanitar de Stat al Republicii Moldova nr. 18 din 04
septembrie 2006;
– Standardul „Supravegherea epidemiologică a infecţiei HIV/SIDA”, aprobat prin
Ordinul MS nr. 20 din 19.01.2007 „Cu privire la standardul Supravegherea epide-
miologică a infecţiei HIV/SIDA” (http://ms.gov.md/_files/2566-2007.19.01%2520
%2520ord.20.pdf);
– Ordinul MS nr. 314 din 31.07.2007 „Regulile de examinare și supraveghere medicală
pentru depistarea contaminării cu virusul imunodeficienţei umane (maladia SIDA)
(http://cnsp.md/down/MS314ordin.pdf);
– Ordinul MS nr. 344 din 05 septembrie 2007 „Cu privire la crearea Serviciu-
lui de Consiliere și Testare Voluntară” (http://ms.gov.md/_files/1643-Ordi-
n%2520nr.%2520344%2520din%252015.09.2007%2520cu%2520privire%2520-
la%2520crearea%2520Serviciului%2520de%2520Consiliere%2520si%2520Testa-
re%2520Voluntara.pdf);
– Standardul „Îngrijirea paliativă a pacienţilor cu HIV/SIDA” (http://ms.gov.md/_
files/4551-Sida%25202008.pdf), aprobat prin Ordinul MS nr.260 din 26 iunie
2008 „Cu privire la aprobarea Standardului „Îngrijirea paliativă a pacienţilor cu
HIV/SIDA” (http://ms.gov.md/_files/2334-Cu%2520privire%2520la%2520a-
probarea%2520Standardului%2520%25C3%258Engrijirea%2520paliativ%25-
C4%2583%2520a%2520pacien%25C8%259Bilor%2520cu%2520HIVSIDA.doc);
– Ghidul naţional de tratament și îngrijiri în infecţia HIV și SIDA, aprobat prin Ordi-
nul MS nr. 523 din 24 decembrie 2009 (http://ms.gov.md/_files/5195-Ghid%2520-
national%2520HIV-SIDA.pdf);
– Ghidul de supraveghere și control în infecţiile nosocomiale (http://cnsp.md/down/
Ghid.pdf), aprobat prin ordinul MS nr. 51 din 16.02.2009 (http://cnsp.md/down/
3485-Document2[1].pdf);
– Standardul de calitate a serviciului de sănătate prietenoase tinerilor în RM (http://
ms.gov.md/_files/4234-standarde%2520prietenoase%2520tinerilor.pdf), apro-
bat prin Ordinul MS nr. 168 din 2009 (http://ms.gov.md/_files/4240-ORDI-
N%2520nr.%2520168.pdf);
– Proiectul Ghidului Practic pentru personalul medical implicat direct în realizarea
profilaxiei transmiterii materno-fetale a infecţiei cu HIV (http://ms.gov.md/_fi-
les/4213-Microsoft%2520Word%2520-%2520Ghid_PMTCT_27_martie_09.pdf,);
– Ghidul Naţional de Perinatologie „Principii de organizare și acordare a asistenţei
perinatale” (http://ms.gov.md/_files/667-Ghid.pdf), aprobat de Consiliul de Ex-
perţi al MS RM (proces-verbal nr. 4 din 26.07.06)
 Anexe
122

Standarde și mecanisme internaţionale și regionale

– www.unhchr.ch/html/menu2/6/hrc.htm
– www.unhchr.ch/html/menu2/6/cescr.htm
– www2.ohchr.org/english/bodies/cerd/index.htm
– www.un.org/womenwatch/daw/cedaw/cedaw38/NGOnote.pdf
– www2.ohchr.org/english/bodies/crc/index.htm
– www.echr.coe.int
– http://www.ohchr.org/english/bodies/hrcouncil/docs/FACTSHEET_OUTCO-
MES_FINAL.pdf
– http://www.ohchr.org/english/bodies/chr/special/index.htm
– www.coe.int/cm
– http://www.un.org/esa/coordination/ngo/
– www.unhchr.ch/html/menu3/b/a_ccpr.htm
– http://www.onuinfo.ro/documente_fundamentale/instrumente_internationale/
conventie_drepturi_civile_politice
– www.unhchr.ch/html/menu3/b/a_cescr.htm
– http://www.onuinfo.ro/documente_fundamentale/instrumente_internationale/
conventie_drepturi_economice_sociale_culturale
– www.ohchr.org/english/law/cerd.htm
– http://www.onuinfo.ro/documente_fundamentale/instrumente_internationale/
conventie_eliminare_discriminare_rasiala
– http://www.onuinfo.ro/documente_fundamentale/instrumente_internationale/
conventie_eliminare_discriminare_femei/
– www.ohchr.org/english/law/crc.htm
– http://www.onuinfo.ro/documente_fundamentale/instrumente_internationale/
conventia_privind_drepturile_copilului/
– www.ohchr.org/english/law/cat.htm
– http://www.onuinfo.ro/documente_fundamentale/instrumente_internationale/
conventie_impotriva_pedepselor_inumane/
– conventions.coe.int/Treaty/en/Treaties/Html/005.htm
– www.unhchr.ch/tbs/doc.nsf/(symbol)/E.C.12.2000.4.En
– www.un.org/womenwatch/daw/cedaw/recommendations/recomm.htm#recom24
– http://www.undp.org/mdg/basics.shtml
– http://www.ohchr.org/english/issues/hiv/docs/consolidated_guidelines.pdf
– http://www.hrea.org/index.php?doc_id=365#council
Anexe
123

Bibliografie
1. Human Rights, J. R. Pennock and J. W. Chapman, New York: New York University
Press, 1981.
2. International Human Rights in a Nut Shell, Buergenthal T., Shelton D., Stewart D.,
West Publishing Company, 1995.
3. International Human Rights in Context – Law, Politics, Morals, Steiner HJ, Alston
P., 2nd ed. Oxford University Press, 2000.
4. International Guidelines on HIV and Human Rights, Consolidated version,
UNAIDS and OHCHR, 2006.
5. 25 Questions and Answers on Health and Human Rights, World Health Organiza-
tion, Health and Human Rights Publications Series 1, 2002.
6. Legal Aspects of HIV/AIDS. A Guide for Policy and Law Reform, World Bank,
2007.
7. Bringing RIGHTS to bear. Human Rights in the Context of HIV/AIDS and Other
Sexually Transmissible Infections (STIs). Government Duties to Ensure Prevention,
Care, and Non-Discrimination, Center for Reproductive Rights, 2008.
8. Human Rights: Concept and Ideology, Mehta P. L., Jaswal S. S., 30(1&2) Indian
Socio Legal Journal, 2004.
9. Treating HIV &AIDS: a traning toolkit, NAM Publications, 2002.
10. Facts for life: What you and the people you care about need to know about HIV/
AIDS, American Foundation for AIDS Research.
11. Cuvântul potrivit – Ghid HIV/SIDA pentru Jurnaliști, Romanian Angel Appeal,
2005.
12. AIDS epidemic update, UNAIDS, WHO, December 2007 (http://data.unaids.org/
pub/Report/2009/JC1700_Epi_Update_2009_en.pdf).
13. Policy Brief: Reducerea transmiterii HIV în sistemul penitenciar, OMS 2004.
14. Policy Brief: Accesul la echipamentele sterile de injectare reduce transmiterea HIV,
OMS 2004.
15. Policy Brief: Reducerea transmiterii HIV prin programele de outreach (pe teren),
OMS 2004.
16. 2009 AIDS Epidemic Update, Joint United Nations Programme on HIV/AIDS
(UNAIDS) and World Health Organization (WHO), noiembrie 2009.
17. Buletin informativ Situaţia în infecţia HIV/SIDA, semestrul I, 2010, Centrul Na-
ţional SIDA, www.cnsp.md/view_buletine.php?cat=1.
 Anexe
124

Webografie
www.lex.justice.md www.raa.ro www.retea-sida.md
www.ms.gov.md www.stopsida.ro www.avert.org
www.cnsp.md www.arasnet.ro www.aidsmap.com
www.aids.md www.unaids.org www.amfar.org