Deficienţa mintală (DM) ce afectează 2-3% din populaţie este o problemă foarte importantă atât

din punct de vedere medical, psihologic cât şi al individului şi al societăţii în general.DM se

defineşte ca stare funcţională specială care apare în copilărie şi care se caracterizează prin
valoarea scăzută a coeficientului de inteligenţă (IQ) şi limitarea funcţiilor adaptative. Reflectă
relaţia între aşteptările mediului în care trăieşte şi posibilităţile individului. Stabilirea
diagnosticului se face ţinînd cont de următoarle aspecte:

Nivelul intelectual rămâne cu mult sub valoarea medie (IQ egal sau sub 70-75).

Retard semnificativ în cel puţin două dintre capacităţile adaptative.

Se manifestă înainte de vîrsta de 18 ani.

Capacitatea de adaptare a individului se stabileşte pe baza următoarelor componente

comportamentale:

Comunicare

Autoservire

Viaţă familială

Capacităţi sociale/de relaţionare

Utilizarea resurselor oferite de societate

Conducerea propriei persoane

Abilităţi şcolare

Muncă

Petrecerea timpului liber

Sănătate şi securitate, siguranţă.

Clasificarea tipului, gradului de deficienţă mintală se face ţinăndu-se cont de nivelul intelectual,
respectiv de capacitatea de adaptare a individului. Numai cunoscând aceste aspecte putem
aprecia problemele pe care le ridică copilul şi putem planifica formele de intervenţie.Deficienţa
mintală poate îmbrăca mai multe forme în funcţie de nivelul intelectual stabilit cu ajutorul
testelor de inteligenţă precum şi de alte probleme, deficienţe cu care se poate asocia.

Pseudodeficienţa mintală este o formă specifică de deficienţă generată de lipsa stimulării din
partea mediului şi care se manifestă printr-o falsă deficienţă mintală. Aceşti copii în cazul în care
ajung într-un mediu stimulativ pentru dezvoltarea lor recuperează rapid retardul pe care l-au
dobândit.
Deficienţa mintală uşoară se caracterizează printr-o valoare a IQ situată între 50 şi 70/75.
Întreaga lor dezvoltare prezintă un decalaj faţă de cea a celorlalţi copii de vârsta lor, manifestată
în domeniul

limbajului - printr-o uşoară întârziere în achiziţia lui, vocabular sărac, utilizarea de propoziţii
simple;

gândirii - prin predominarea gândirii concrete;

motricităţii – întârziere în apariţia mersului, lipsa unor etape anterioare mersului; coordonare
deficitară;

jocului – nivelul de dezvoltare al jocului este corespunzător unui stadiu inferior, sărăcie în ceea ce
priveşte imaginaţia şi formele de joc practicate;

autonomie,socializare – controlul sfincterian se formează mai tîrziu, pot apărea unele dificultăţi
privind îmbrăcatul – dezbrăcatul datorită şi problemelor de coordonare, iar din punctul de
vedere al socializării pot fi foarte sociabili sau dimpotrivă retraşi, închişi ori pot prezenta tulburări
comportamentale.

Deficienţa mintală medie, din punct de vedere al valorii IQ, se situează între 20 şi 50 cu
următoarele caracteristici privind dezvoltarea în ansamblu:

limbajul, comunicarea – poate prezenta forme diferite de la nedezvoltarea limbajului activ până
la vorbirea în propoziţii simple de 2-3 cuvinte; în toate cazurile limbajul apare mult mai târziu
decât perioada considerată a fi corespunzătoare – 18 luni – 2 ani; vocabularul şi comunicarea
verbală se reduce la subiecte familiare;

gândirea – se apreciază că nu depăşeşte nivelul unui copil de 7 ani;

motricitatea – deficitară atât sub aspectul nivelului de dezvoltare atins care uneori se limitează la
mers cu ajutor, cât şi al coordonării mişcărilor;

jocul – este frecvent stereotip, limitat la unul sau două obiecte, jucării; înţelege mai greu regulile
unui joc fie el cât de simplu;

autonomia, socializarea – unii dintre ei nu îşi formează controlul sfincterian nici la vârste mai
mari, sunt dependenţi într-o măsură destul de mare de familie.

Deficienţa mintală gravă este acea formă de deficienţă mintală care se caracterizează printr-un
IQ situat între 0 şi 20. Reprezintă categoria care ridică cele mai multe şi mai grave probleme atât
pentru familie cât şi din punctul de vedere al recuperării. Sunt aproape în totalitate dependenţi
de familie, comunicarea lor se limitează frecvent la exprimarea unor nevoi biologice, jocul este
stereotip şi de multe ori îşi folosesc propriul corp drept obiect de joacă, de producere a plăcerii.
Mulţi dintre ei nu dobândesc mersul autonom.O categorie aparte în cadrul deficienţelor mintale
o reprezintă intelectul liminar al cărui IQ se situează la limita dintre normal şi deficienţă mintală.
Această valoare poate varia de la 70 la 80/85. Aceşti copii întâmpină dificultăţi în timpul
şcolarizării, capacitatea lor de învăţare fiind mai lentă decât a celorlalţi copii de vârsta lor.