Cuprins

Introducere ....................................................................................................................................2

I. Împrumutul de stat

1.1. Noțiunea împrumutului de stat......................................................................................3

1.2. Împrumutul de stat: trăsăturile caracteristice.............................................................4-7

1.3. Destinația și rolul împrumuturilor de stat................................................................8-10

II. Tehnica împrumuturilor de stat

2.1. Formele împrumuturilor de stat.............................................................................11-12

2.2. Împrumuturile de stat interne.................................................................................13-15

2.3. Împrumuturile de stat externe................................................................................16-17

Concluzie.......................................................................................................................................18

Bibliografie...................................................................................................................................19

1
 INTRODUCERE

Împrumuturile de stat sunt venituri extraordinare la care se recurge în caz de dezechilibru

bugetar, adica atunci când veniturile ordinare sunt insuficiente pentru a face față cehltuilelilor,
precum și din necesități de trezorerie, respective se ivesc unele goluri temporare de resurse
bugetare.

Împrumutul de stat este obligația bănească generate de un contract, prin care statul obține
fonduri bănești de la persoanele juridice și fizice creditoare, și se angajează să le ramburseze
împreună cu dobânda, câștigurile și cu alte costuri, într-o perioadă de timp determinate. În
același timp, împrumutul de stat este un instrument financiar folosit de stat pentru a repartiza,
între generațiile prezente și cele viitoare, sarcinile rezultate dintr-o cheltuială publică prea mare,
care nu poate fi acoperita prin impozite și taxele curente sau prin alte resurse ordinare ale
bugetului de stat.

Am ales aceasta temă, din motiv că împrumutul reprezintă un mijloc de completare a

fondurilor bănești de utilitate publică, inclusiv de completare a veniturilor bugetare.

2
 CAPITOL I: ÎMPRUMUTUL DE STAT

1.1. Noțiunea împrumutului de stat

Împrumutul de stat reprezintă un mijloc de completare a fondurilor băneşti de utilitate

publică, inclusiv de completare a veniturilor bugetare. Din punct de vedere terminologic,
expresia „împrumut public” este sinonimă cu „credit public” iar în sfera acestuia se cuprind
împrumuturile atât de stat cât şi ale altor colectivităţi publice, mai frecvent, unităţi
administrativ-teritoriale (în continuare voi folosi noţiunile „împrumut public” şi „împrumut
de stat” ca sinonime).1
Împrumuturile de stat sunt contractate de la cetăţeni autohtoni, de la alte state sau de la
organizaţii financiare şi bancare internaţionale. Pentru exprimarea proporţiei cantitative a
acestor împrumuturi este utilizată şi s-a răspândit preferenţial expresia „datorie publică” care
a ajuns indicele sintetic de apreciere a situaţiei financiare a statelor din acest punct de vedere.
Legislaţia Republicii Moldova defineşte noţiunea „împrumut de stat”, prevăzând la art. 2, din
Legea nr. 419 din 22.12.2006 cu privire la datoria sectorului public, garanţiile de stat
şi recreditarea de stat, că împrumut de stat este relaţie contractuală prin care creditorul
transmite în proprietatea statului mijloace, cu condiţia rambursării acestora de către stat la
expirarea termenului pentru care au fost acordate. Împrumutul de stat poate fi cu sau fără
dobîndă.
În mod teoretic, rata dobânzii la împrumuturile de stat ar trebui să se situeze la un nivel
apropiat de acela al ratei dobânzii practicate la creditul bancar.
Pentru a face mai atractive împrumuturile pe care le contractează pe piaţa internă,
uneori statul acordă creditorilor săi şi alte avantaje decât dobânda: prime de rambursare,
câştiguri, scutirea de impozite a veniturilor din dobânzi etc. Alteori, confruntat cu dificultăţi
serioase în finanţarea deficitului bugetar, statul consimte să acorde dobânzi mai mari
persoanelor fizice şi juridice deţinătoare de mijloace băneşti temporar libere, dispuse să-l
împrumute, decât cele acordate de bănci la depozitele constituite la acestea. Ca urmare, se
ajunge ca dobânzile la împrumuturile de stat să fie mai mici sau mai mari, după caz, decât
cele practicate de bănci.

1
Drept Financiar, Alexandru Armeanic, Ediția a II-a, ASEM, Chisinău-2008, pag. 212
3
 1.2. Împrumutul de stat: trăsăturile caracteristice

În economia de piaţă, veniturile procurate de stat din impozite şi taxe precum şi cele de la
întreprinderile şi proprietăţile sale adesea nu acoperă integral cheltuielile bugetare ordinare.
In asemenea situaţii autorităţile publice se adresează persoanelor fizice şi juridice care dispun
de mijloace băneşti temporar libere, cerându-le sa le încredinţeze o parte din acestea pentru
acoperirea diferenţei dintre cheltuielile şi veniturile bugetare. Cu alte cuvinte, în caz de
dezechilibru bugetar completarea veniturilor publice se face cu resurse de împrumut, adică pe
calea creditului public.
În afară de autorităţile publice centrale şi locale, apel la resurse de împrumut mai fac
întreprinderile private, publice şi mixte, organizaţiile cooperatiste ca şi unele categorii
sociale, pentru asigurarea desfăşurării normale a activităţii lor economice (credite pe termen
scurt), efectuarea de investiţii (credite pe termen mijlociu sau lung) ori satisfacerea unor
nevoi ale populaţiei (credit de consum).Cererea de credit -public şi privat-vine din partea
autorităţilor publice ,a agenţilor economici şi a populaţiei ,iar oferta de resurse de împrumut
este alcătuită din capitaluri băneşti temporar disponibile ale agenţilor economici, capitalurile
şi rezervele libere ale băncilor şi altor instituţii financiare, economiile băneşti ale micilor
producători de mărfuri. Având aceleaşi surse de formare, creditul public intră în competiţie
cu creditul privat.
Resursele băneşti care alcătuiesc oferta de capital de împrumut sunt puse la dispoziţia acelor
solicitanţi care acceptă condiţiile de acordare a creditului: garanţie, termen de rambursare,
rată a dobânzii, precum şi eventuale alte avantaje. Ajunse la dispoziţia beneficiarilor, sumele
împrumutate capătă destinaţii diferite, şi anume: servesc drept capital productiv, sunt
investite în bunuri de folosinţă îndelungată sau sunt cheltuite în scopuri de consum, după caz.
Indiferent de destinaţie, orice împrumut trebuie să producă împrumutătorului un anumit venit
care constituie însăşi raţiunea acordării sale.
Cu toate că împrumuturile de stat folosite în mod neproductiv nu produc valoare, ele sunt
totuşi purtătoare de dobânzi. În acest caz, plata dobânzii şi restituirea împrumutului se fac pe
seama veniturilor bugetare, adică în principal pe seama impozitelor şi a taxelor.
În legătură cu folosirea împrumuturilor, trebuie menţionat că sunt şi cazuri când sumele
împrumutate de stat capătă o destinaţie productivă. În asemenea situaţii, dobânda se suportă
din valoarea adăugată în urma utilizării productive a împrumuturilor respective.

4
 Sub raport juridic, împrumutul de stat apare ca o înţelegere intervenită între o persoană
fizică sau juridică, pe de o parte, şi stat, pe de alta, prin care prima consimte să pună la
dispoziţia statului o sumă de bani, sub formă de împrumut, pe o perioadă determinată, iar
acesta din urmă se angajează să o ramburseze la termenul stabilit şi să achite dobânda şi alte
costuri cuvenite. Împrumutul de stat prezintă următoarele trăsături caracteristice:
1. Împrumutul de stat are caracter contractual. Spre deosebire de impozit, care constituie
o prelevare obligatorie, stabilită în mod unilateral de către stat în sarcina unei persoane fizice
sau juridice, împrumutul exprimă acordul de voinţă al părţilor. Aici se cuvine o precizare:
condiţiile de emisiune şi de rambursare a împrumutului, forma şi mărimea venitului pe care îl
asigură, precum şi alte eventuale avantaje acordate împrumutătorilor se stabilesc de organele
de decizie competente ale statului, fără consultarea prealabilă a subscriitorilor potenţiali.
Modul în care se stabilesc condiţiile de emisiune şi de rambursare a unui împrumut de stat
conferă contractului dintre împrumutat (statul) şi împrumutător (o persoană fizică sau
juridică) un caracter diferit de cel al contractului de credit bancar, care intervine între o bancă
(împrumutător) şi o persoană fizică sau juridică (împrumutat). În cazul contractului de credit
bancar, condiţiile de acordare şi de rambursare a împrumutului se negociază de bancă cu
fiecare solicitant în parte. În plus, acest contract prevede obligaţia împrumutatului să prezinte
o garanţie materială în favoarea împrumutătorului. În cazul împrumutului contractat de stat,
acesta nu oferă o asemenea garanţie împrumutătorilor săi.
2. Împrumutul are un caracter rambursabil. Ca mijloc de procurare a resurselor băneşti
de care statul are nevoie, împrumutul se caracterizează prin aceea că se restituie, la termenul
fixat, persoanelor fizice şi juridice care l-au acordat, spre deosebire de impozit, care
constituie o prelevare, la dispoziţia statului, definitivă şi nerambursabilă.
La plasarea unui împrumut, statul stabileşte termenul de rambursare a acestuia care poate fi
mai apropiat sau mai îndepărtat, în funcţie de evoluţia previzibilă a veniturilor şi a
cheltuielilor publice. De la această regulă, fac excepţie împrumuturile perpetue, la emiterea
cărora angajamentul statului se limitează la plata unei anumite dobânzi creditorilor săi, pe o
perioadă de timp nedeterminată, fără să se stabilească un termen de restituire a împrumutului
propriu-zis. Lipsa unui angajament expres de rambursare a unui asemenea împrumut nu
împiedică însă statul împrumutat să răscumpere la bursă înscrisurile împrumutului respectiv,
în momentul în care această operaţiune prezintă convenienţă economică.
3. Împrumutul de stat asigură deţinătorilor de înscrisuri publice, pe lângă rambursarea
sumei împrumutate, şi o anumită contraprestaţie. Pentru a putea intra în posesia sumei de
bani care îi lipseşte şi a o folosi potrivit trebuinţelor sale, statul se angajează să achite

5
 sistematic, deţinătorilor de înscrisuri publice, „preţul" acestei folosinţe. „Preţul" la care ne
referim îmbracă forma dobânzii, forma câştigului ori ambele forme, după caz, la care se
adaugă adesea şi alte avantaje materiale. Aşa cum s-a mai arătat, împrumutul de stat se
deosebeşte de impozit, între altele, prin contraprestaţia pe care statul o oferă creditorilor săi.
Uneori, avantajele oferite de stat la lansarea unui împrumut sunt ulterior restrânse. Astfel,
în condiţiile scăderii ratei dobânzii pe piaţa capitalului de împrumut, în perioada de criză sau
de depresiune, statul poate proceda la conversiunea datoriei sale: preschimbă înscrisurile
unui împrumut vechi cu o dobândă ridicată cu înscrisuri ale unui împrumut nou cu o dobândă
mai redusă. Alteori, avantajele materiale iniţial oferite de stat creditorilor săi se diminuează
ca urmare a deprecierii accelerate pe care o suferă moneda în care a fost libelat împrumutul.
Deşi statul achită în mod sistematic dobânda aferentă şi rambursează ratele scadente
ale împrumutului, totuşi sumele ce revin deţinătorilor de înscrisuri publice au o putere
de cumpărare mai mică decât cea încredinţată de aceştia statului la lansarea împrumutului.

Tabelul 1. Asemanări şi deosebiri dintre creditul privat şi cel public2

Creditul public Creditul privat

- este contractat de către stat - este contractat de agenţii economici,

- debitorul este reprezentat de autorităţile populaţie
publice centrale şi locale, iar creditorii - debitorii sunt agenţii economici,
sunt cei de la care provin resursele de populaţia
împrumut - cererea vine din partea persoanelor fizice
- cererea vine din partea autorităţilor sau juridice
publice centrale şi locale - oferta vine din partea statului, băncilor,
- oferta vine din partea băncilor, altor altor instituţii financiare, agenţilor
instituţii financiare, agenţilor economici, economici, populaţiei
populaţiei - este utilizat în scopuri productive, caz în
- este utilizat pentru funcţionarea care contribuie la sporirea profitului
serviciilor publice, finanţarea cheltuielor realizat din care se cedează băncii o parte
militare, menţinerea ordinii publice, sub formă de bobândă, cât şi
rambursarea la scadenţă a datoriei neproductive, când se percepe, de
publice, plata dobânziilor aferente asemenea, dobândă chiar dacă nu produc

2
PPT: ,,CREDITUL” Drept Financiar, Doina Cuciurca, slide 38

6
- rambursarea şi plata dobânzilor şi valoare adăugată
comisioanelor aferente se realizeaza pe - rambursarea şi plata dobânzilor şi
seama veniturilor bugetare (impozite, comisioanelor aferente se realizează pe
taxe, etc.) seama resurselor private
- dobânda plătită de stat, la împrumuturile - dobânda plătită de debitori exprimă relaţii
contractate, exprimă relaţii de de distribuire a valorii adăugate între
redistribuire a venitului naţional, se participanţii la activitatea economică
redistribuie, în principal, veniturile financiară prin credit, precum si a
persoanelor fizice şi juridice, mobilizate profitului realizat de agentul economic,
la fondurile de resurse financiare publice, împrumutat şi banca îmărumutătoare.
pe calea impozitelor şi taxelor, în
favoarea celor care au împrumutat statul
şi pentru care încaseaza dobânzi.

7
 1.3. Destinația și rolul împrumuturilor de stat

Statul apelează la împrumuturi fie din necesităţi de trezorerie, fie din necesităţi de
echilibru bugetar(Figura 1). În primul caz, veniturile bugetare ordinare prevăzute a se realiza
în anul considerat acoperă integral cheltuielile bugetare. Deşi pe întregul an bugetul de stat se
prezintă echilibrat, totuşi pe parcursul acestuia, şi cu deosebire în primele luni ale anului,
poate să nu existe o concordanţă deplină între termenele la care se încasează veniturile şi cele
la care se efectuează cheltuielile. Ca urmare, în unele perioade plăţile devansează
încasările, ceea ce provoacă un gol de casă, adică o insuficienţă temporară de resurse, în
timp ce în altele se înregistrează un plus de resurse faţă de ritmul normal al plăţilor.
În cazul în care disponibilităţile de resurse ale unor instituţii publice nu acoperă golul de
casă al bugetului, atunci se solicită împrumuturi pe termen scurt la alţi deţinători de resurse
băneşti de pe piaţă. În ultimă instanţă se face apel la banca.Resursele băneşti împrumutate de
la diverşi deţinători publici sau privaţi nu măresc masa semnelor băneşti în circulaţie, ci
numai o redistribuie; în schimb, resursele împrumutate de la banca reprezintă o emisiune de
bani fără acoperire materială. Apelul la împrumuturi din necesităţi de trezorerie poate avea
consecinţe nefaste asupra circulaţiei băneşti ori de câte ori acesta vizează sume importante şi
nu se rambursează la termenele prevăzute.
În cazul în care veniturile fiscale şi ordinare nu acoperă integral cheltuielile bugetare pe
întregul an, pentru finanţarea deficitului rezultat statul se împrumută pe piaţa internă sau în
străinătate.
Împrumuturile de stat pentru acoperirea deficitelor bugetare se încheie, de regulă, pe
termene mijlocii şi lungi. Rambursarea ratelor scadente şi achitarea dobânzilor aferente au
drept consecinţă sporirea cheltuielilor bugetare, ceea ce atrage după sine majorarea
impozitelor, iar în caz de insuficienţă a acestora, contractarea de noi împrumuturi.
În condiţiile în care veniturile bugetare ordinare nu acoperă integral cheltuielile bugetare
aprobate pentru anul următor, guvernul ţării are de ales între sporirea veniturilor fiscale (prin
majorarea impozitelor existente sau introducerea de impozite noi) şi contractarea de
împrumuturi. De cele mai multe ori, guvernul optează pentru cea de-a doua soluţie, din
următoarele considerente:
a) majorarea impozitelor constituite o măsură nepopulară, deoarece afectează nivelul
de trai al populaţiei, iar partidul (partidele) de la putere evită să o aplice de teamă să nu-şi
piardă electoratul. În ţările cu un nivel ridicat al fiscalităţii, o nouă sporire a acesteia se

8
loveşte de împotrivirea fermă a categoriilor sociale care ar urma să suporte sarcina
suplimentară;
b) împrumuturile de stat oferă categoriilor sociale avute un plasament sigur şi
remunerator pentru disponibilităţile lor băneşti;
c) împrumuturile de stat reprezintă un mijloc mai rapid de procurare a resurselor financiare
decât impozitele directe. Perioada necesară pentru indentificarea şi evaluarea materiei
impozabile, stabilirea şi perceperea impozitelor este mai îndelungată decât cea de subscriere
la împrumut şi efectuare a vărsămintelor în contul acestuia;

Împrumuturile de stat utilizate în scopuri neproductive reprezintă, fără îndoială, impozite

amânate. Apelul la împrumuturi pentru acoperirea deficitului bugetar nu scuteşte societatea
de povara acestora, doar întârzie momentul transpunerii ei asupra contribuabililor.
Afirmaţia potrivit căreia împrumuturile de stat nu provoacă un transfer de sarcini de la o
generaţie la alta - pe motiv că judecăţile de valoare ar trebui făcute la nivelul întregii
societăţi, iar nu al membrilor acesteia luaţi în mod individual - trece cu vederea procesul de
largă redistribuire a venitului naţional realizat prin intermediul împrumuturilor şi al
impozitelor între contribuabili, creditorii statului şi beneficiarii cheltuielilor finanţate pe
seama împrumuturilor. Este adevărat că împrumuturile de stat produc efecte asupra întregii
societăţi, dar acestea sunt diferite atât sub raport temporal (unele se produc în momentul
plasării lor, iar altele în cel al rambursării acestora şi plăţii dobânzii aferente), cât şi ca sens
(unele persoane fizice şi juridice profită de pe urma lor, iar altele le suportă povara).
Despre o influenţă favorabilă a împrumuturilor de stat asupra capitalului nu se poate
vorbi decât în cazul în care acestea sunt utilizate în scopuri productive. Or, experienţa a
numeroase ţări arată că, în majoritatea cazurilor, împrumuturile de stat sunt utilizate pentru
acoperirea unor cheltuieli neproductive şi numai arareori pentru dezvoltarea economiei
naţionale, pentru obiective şi acţiuni cu caracter productiv.
Revenind la rolul important al împrumuturilor de stat în redistribuirea produsul
intern brut, menţionăm că acesta se manifestă atât pe plan intern, cât şi pe plan internaţional.
Pe plan intern, împrumuturile contribuie la redistribuirea produsului intern brut, iniţial în
momentul plasării acestora de către stat. Cu acest prilej, are loc o redistribuire între partea
destinată formării brute de capital şi cea afectată consumului, deoarece o parte din capitalul
bănesc temporar liber, care cuprinde şi capitalul industrial vremelnic disponibil, este plasată
în înscrisuri ale împrumuturilor de stat şi se foloseşte mai cu seamă în scopuri neproductive,
în loc să servească la lărgirea producţiei şi a circulaţiei. Ulterior, redistribuirea produsului

9
 intern brut prin intermediul împrumuturilor are loc în momentul plăţii dobânzii aferente
împrumu-turilor şi care se suportă în principal din impozite. Subscriitorii la împrumuturile de
stat încasează dobânzi şi prime de rambursare, iar agenţii economici realizează profit, în
măsura în care livrează produse, execută lucrări ori prestează servicii pentru sectorul public,
finanţate din resurse împrumutate de stat.
Împrumuturile de stat îndeplinesc un rol pozitiv în măsura în care sunt folosite pentru
dezvoltarea industriei, modernizarea agriculturii, construirea de căi de comunicaţie, protecţia
mediului etc. În asemenea situaţii, împrumuturile contribuie la sporirea producţiei materiale,
la creşterea produsului intern brut şi, pe această bază, la asigurarea resurselor necesare
rambursării lor.
Figura 1. Apeluri la împrumut.3

3
PPT: ,,CREDITUL” Drept Financiar, Doina Cuciurca, slide 27

10
 CAPITOLUL II: TEHNICA ÎMPRUMUTURILOR DE STAT

2.1 Formele împrumuturilor de stat

Formele împrumuturilor de stat Formele împrumuturilor de stat pot fi determinate în

funcţie mai multe criterii, astfel:

I) Având în vedere perioada de timp pentru care au fost emise sau lansate, distingem
împrumuturi de stat:

1. pe termen scurt (până la un an);

2. pe termen mediu (2-3 până la 5 ani);
3. pe termen lung (peste 5 ani).

Împrumuturile pe termen scurt sunt folosite ca resurse de trezorerie pentru asigurarea

echilibrului în execuţie a bugetului public. Astfel se constituie lichidităţi necesare pentru
efectuarea plăţilor devenite exigibile pe parcursul unui exerciţiu bugetar4. Împrumuturile
publice pe termen scurt generează datoria publică flotantă, cu termen de rambursare în
acelaşi an sau exerciţiu bugetar, ori cel mult de la un exerciţiu bugetar la altul.

Împrumuturile pe termen mediu şi lung se contractează pentru trebuinţe băneşti sau

cheltuieli publice care în timp se menţin mai mulţi ani. De obicei aceste împrumuturi sunt
contractate pentru cheltuieli de capital sau pentru refinanţarea unei datorii de capital
existente.

Rezultanta împrumuturilor de stat contractate pe termene mai mari este datoria publică
consolidată.

II) În funcţie de locul de contractare distingem:

a. împrumuturi de stat interne – contractate de către stat de la deţinători interni de

disponibilităţi băneşti în valută naţională;
b. împrumuturi de stat externe – contractate pe piaţa externă, în orice valută străină.

Corespunzător acestor forme de împrumut datoria publică este şi ea - în funcţie de

categoriile de creditori - internă şi externă.

III) În funcţie de poziţia statului faţă de creditori distingem:

4
Dan Drosu Şaguna, TRATAT DE DREPT FINANCIAR ŞI FISCAL. Ed. ALL BECK, Bucureşti, 2001, p.313.

11
 a. împrumuturi contractate de către stat;
b. împrumuturi garantate de stat, ele fiind contractate de către agenţi economici sau
alte structuri economice;

IV) În funcţie de formele de exprimare:

a) împrumut public obligatar;

b) depunerile la Banca de Economii.

Împrumutul public obligatar se acordă pe termen lung. Obligaţiunile emise de stat

(împrumutat) reprezintă o datorie pentru acesta şi un titlu de creanţă pentru creditori
(împrumutători).

Depunerile la Bana de Economii reprezintă o formă a împrumutului public, în care

creditorii sunt, de obicei persoanele fizice care au disponibilităţi băneşti şi doresc să le
plaseze în bănci, deschizându-şi cont pe termen scurt (cont curent). Remuneraţia se face
anual sub formă de dobândă. Rambursarea creditului, respectiv retragerea 106 depunerilor se
face la prima cerere a creditorului (depunătorului), chiar dacă depunerile sunt făcute pe
termen.

12
 2.2. Împrumuturile de stat interne

Împrumuturile de stat interne sunt contractate de către stat şi autorităţile publice

locale de la cetăţenii proprii, de la bănci, precum şi de la alţi deţinători interni de
disponibilităţi băneşti. Asemenea împrumuturi se contractează, de obicei, atunci când este
nevoie de procurarea lichidităţilor pe termen scurt, pentru acoperirea unor cheltuieli
publice curente.
Împrumuturile de stat interne pe termen scurt generează - datoria publică
flotantă, cu termen de rambursare în acelaşi an sau exerciţiu bugetar, ori cel mult de la
un exerciţiu bugetar la altul, pentru acoperirea unor deficite bugetare sau de refinanţare a
datoriei publice.
Pe lângă această motivaţie, împrumuturile de acest fel se contractează şi în scopul
acoperirii unor cheltuieli publice neprevăzute sau extraordinare, apărute în cursul
executării bugetelor anuale de stat în cazul în care, pentru acoperirea acestor necesităţi
băneşti neprevăzute, nu se poate recurge la venituri publice extraordinare, cum sunt
vânzarea unor bunuri din domeniul public, din valorificarea unor părţi ale tezaurului
public.
Necesitatea împrumutului pe termen scurt este cauzată şi de caracterul economiei.
Astfel, în Republica Moldova, în primul semestru al anului bugetar se acumulează doar
40% din resursele financiare publice la bugetul consolidat, iar în semestrul II – 60%.
Aşadar, în anumite momente, de exemplu la începutul anului, fondurile
disponibile în casieriile statului nu sunt suficiente în raport cu cheltuielile ce trebuie
plătite imediat. Trezoreria îşi procură fonduri pe termen scurt (împrumuturi) pe care le
rambursează pe măsura încasărilor fiscale şi a altor prelevări obligatorii.
Legislaţia Republicii Moldova, stabileşte următoarele destinaţii mijloacelor
obţinute din împrumuturile de stat interne, contractate de Ministerul Finanţelor, în
limitele plafoanelor stabilite de legea bugetară anuală:
a) acoperirea deficitului bugetului de stat;
b) stingerea datoriei de stat interne, contractate anterior;
c) acoperirea decalajului de casă a bugetului de stat;
d) acoperirea cheltuielilor rezultate din emiterea împrumuturilor de stat
interne;
e) finanţarea proiectelor de investiţii.

13
 Practica împrumuturilor de stat interne în decursul timpului s-a diversificat,
ajungându-se la următoarele instrumente de realizare a acestora:
a) hârtiile de valoare de stat;
b) împrumuturile de la Banca Naţională a Moldovei şi instituţiile financiare din
Republica Moldova;
c) alte instrumente generatoare de datorie de stat internă.
Hârtiile de valoare de stat – ca instrument generator de datorie publică internă
reprezintă un contract de împrumut pe termen scurt, mediu sau lung cu valoarea
exprimată în monedă naţională sau altă monedă legală, care intervine între Republica
Moldova, în calitate de debitor, şi persoane fizice sau juridice în calitate de creditori.
Ministerul Finanţelor, în numele Republicii Moldova, este autorizat să emită
hârtii de valoare de stat în formă de înregistrare în cont sau în formă fizică (titluri la
purtător).
Hârtiile de valoare de stat în formă de înregistrare în cont sunt hârtii de valoare a
căror emisiune, evidenţă, precum şi confirmarea dreptului de proprietate asupra lor, se
efectuează printr-o înregistrare în sistemul de înregistrări în cont de către Banca
Naţională a Moldovei, agent fiscal al statului în organizarea serviciului acestor hârtii de
valoare.
Hârtiile de valoare de stat în formă fizică sunt hârtiile de valoare pe care sunt
imprimate numărul, valoarea nominală şi alte elemente de identificare a acestora.
În funcţie de termenele împrumuturilor de stat, hârtiile de valoare de stat sunt
emise pe termen scurt, mediu sau lung.
Hârtiile de valoare de stat emise pe termen scurt sunt:
a. bonurile de trezorerie - hârtii de valoare cu scont (care se vând la un preţ
mai mic decât valoarea lor nominală);
b. bonurile de acoperire a decalajului de casă - hârtii de valoare cu scont
emise în formă de înregistrare în cont pe orice termen de până la 365 de
zile, în scopul concordării veniturilor şi cheltuielilor bugetului.
Împrumuturile de la Banca Naţională a Moldovei şi instituţiile financiare din
Republica Moldova, constituie un alt instrument generator de datorie de stat internă.
Guvernul, în persoana Ministerului Finanţelor, se autorizează să contracteze
împrumuturi de la Banca Naţională a Moldovei şi de la instituţiile financiare din
Republica Moldova, în limitele generale ale plafoanelor, prevăzute în legea bugetară
anuală şi conform criteriilor stabilite în Legea cu privire la Banca Naţională a Moldovei.

14
Este vorba mai întâi despre serviciul împrumuturilor acordate Guvernului de către Banca
Naţională a Moldovei. Suma dobânzilor aferente acestor împrumuturi contractate de la
Banca Naţională a Moldovei constituie o alocaţie permanentă.

15
 2.3. Împrumutul de stat extern

Împrumuturile de stat externe sunt împrumuturi contractate atât de către stat cât şi de
unităţi economice interne însă garantate de stat, de la alte state, de la organizaţii financiar-
bancare internaţionale, precum şi de la grupuri de bănci şi de capitalişti particulari din alte
state. Aceste împrumuturi fac parte preponderent din categoria împrumuturilor de stat pe
termen lung datorită faptului că, având ca obiect sume mari de bani, restituirea lor de către
statele debitoare este posibilă numai într-un număr mare de ani. De obicei, astfel de
împrumuturi se contractează atunci când este nevoie de finanţarea unor obiective de
investiţii, legate de reforme, restructurare, dezvoltare sau de echilibrare a balanţei de plăţi
externe.
Rezultanta împrumuturilor de stat externe este datoria publică externă – parte integrantă a
datoriei de stat, reprezentând totalul sumelor principale ale tuturor obligaţiunilor directe
neonorate, contractate de Ministerul Finanţelor în numele Republicii Moldova în valută
străină. Instrumentele generatoare de datorie publică externă prevăzute de lege sunt
următoarele:
a) hârtiile de valoare de stat, reprezentând un contract de împrumut cu valoarea
exprimată în orice monedă legală, cu excepţia monedei naţionale;
b) împrumuturile de la guvernele altor state, de la agenţiile guvernelor altor state;
c) împrumuturi de la instituţii financiare străine, organizaţii financiare internaţionale;
d) alte împrumuturi bilaterale sau multilaterale.
Destinaţia mijloacelor obţinute din împrumuturile de stat externe este stabilită în mod
expres de lege astfel, acestea vor fi utilizate pentru:
a) acoperirea deficitului bugetului de stat;
b) susţinerea balanţei de plăţi;
c) finanţarea proiectelor de investiţii pentru dezvoltarea domeniilor prioritare ale
economiei;
d) importul de materie primă, resurse energetice şi de alte produse;
e) onorarea obligaţiilor asumate prin acordarea garanţiilor de stat pentru împrumuturi;
f) serviciul, refinanţarea şi reachiziţionarea datoriei contractate anterior;
g) finanţarea cheltuielilor legate de lichidarea consecinţelor calamităţilor naturale şi ale
altor situaţii extraordinare;
h) finanţarea cheltuielilor rezonabile legate de contractarea datoriei de stat externe.

16
 Mijloacele valutare obţinute din împrumuturile de stat externe pentru acoperirea
deficitului bugetar se vând pe piaţa valutară, iar mijloacele obţinute în monedă naţională se
transferă în contul Trezoreriei.
Mijloacele obţinute din împrumuturile de stat externe pentru finanţarea investiţiilor şi
importurilor, se utilizează, potrivit legii, pentru:
a) crearea de noi locuri de muncă şi susţinerea întreprinderilor privatizate şi de stat în
ordinea priorităţilor economice şi sociale fixate de Guvern;
b) producerea de bunuri şi servicii pentru export sau de bunuri şi servicii ce le
înlocuiesc pe cele de import;

17
 CONCLUZIE

Împrumutul de stat reprezintă o opțiune avantajoasă în cadrul unui stat, deoarece prin
intermediul acestuia se consolidează patrimoniul statului, ca urmare a întrebuințării în interes
public a sumelor de bani împrumutate și utilizate, încurajând o economie considerabilă a
fondurilor bănești, însă ar fi de dorit ca statul să nu recurgă la această opțiune, întrucât el nu
va avea capacitatea să acopere deficitul bugetar printr-o nouă emisiune monetară, iar în urma
acestor împrumuturi generațiile viitoare vor fi nevoite să suporte cheltuielile de rambursare,
mai mult decât atât, statul se va afla într-o stagnare economică, deoarece cresc cheltuielile
neproductive ale statului, necesitând rambursarea acestor împrumuturi cu plata unor dobânzi.

18
 BIBLIOGRAFIE

1. Legea Republicii Moldova nr.419-XVI din 22.12.2006 cu privire la datoria sectorului

public, garanţiile de stat şi recreditarea de stat // Monitorul oficial al Republicii Moldova
din 09.03.2007, nr.32-35/114.
2. PPT: ,,CREDITUL” Drept Financiar, Doina Cuciurca;
3. Drept Financiar, Alexandru Armeanic, Ediția a II-a, ASEM, Chisinău-2008;
4. Şaguna D. D., Şova D., Drept financiar public, Bucureşti, 2007.
5. Şaguna D. D., Tofan M., Drept financiar şi fiscal european, Bucureşti, 2010.
6. Dan Drosu Şaguna, TRATAT DE DREPT FINANCIAR ŞI FISCAL. Ed. ALL BECK,
Bucureşti, 2001, p.313.

19