Bocet…

Gorun cu trup de nenduratul scrum,

Decenii de istorie păgână,
Se nasc din tulnicul părinţilor de fum
Cu roua mumelor din casa cea bătrână…

I-am dăltuit din răni adânci cuvântul,

Din spusa Iancului i-am făurit cântarea,
O viaţă dat-am lemnului cu gândul
Şi în altarul Horii sfinţit-am îndurarea…

Noi, cerşetorii cei din poartă-n poartă,

Din Dumnezeu şi din durere multă,
Doinim cu morţii cu pecete-n soartă,
Pădurile stau în genunchi şi-ascultă…

Mă strigă iarba să mă duc la coasă,

Cu tălpile desculţe calc un dor,
E cântul bocet - tulnicul de-acasă.
Ni-i rugă sfântă. Pleoapele mă dor…

Se-aud suspine peste geana văii,

Şi fulgeră sub roată versul dac…
În munţii noştri, cei sortiţi vânzării,
Doar ne-ntrupatul tulnic cântă-n veac…

Şi-Ardealul nost`, duruta mea risipă,

Pe câmp de cruci se răstigneşte-n frig,
Piroane de istorie se-nfiripă…
Din lemnul vechi al codrilor, te strig..

Când iarba geme arsă sub picioare,

Cu moţii mei din lacrimă şi pâine,
Răscumpăra-vom ŢARA ce ne doare…
Şi vom păstra un TULNIC pentru… mâine…

0722/862442-curse constanta