DOMNULUI PREŞEDINTE ŞI MEMBRILOR CURŢII DE JUSTIŢIE A UNIUNII EUROPENE

CERERE

Prezentată, în temeiul articolului 258 și al articolului 260 alineatul (3) din Tratatul privind Funcționarea
Uniunii Europene, de către

COMISIA EUROPEANĂ,

reprezentată de către domnul ............, consilier juridic, de domnul Gregor VON RINTELEN şi de
doamna ......................... acceptând comunicarea prin intermediul e-Curia a tuturor actelor de
procedură,

în calitate de reclamantă

împotriva

ROMÂNIEI
în calitate de pârâtă

având ca obiect o acțiune prin care să se constate că, prin neîndeplinirea obligației de a comunica
Comisiei măsurile de transpunere în dreptul intern a Directivei 2015/849/UE a Parlamentului European
și a Consiliului din 20 mai 2015 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării
banilor sau finanțării terorismului, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului
European și al Consiliului și de abrogare a Directivei 2005/60/CE a Parlamentului European și a
Consiliului și a Directivei 2006/70/CE a Comisiei 1, România nu și-a îndeplinit obligațiile ce-i revin în
temeiul articolului 67 din această directivă, și să obțină condamnarea României la plata unei sume
forfetare şi a unor penalități cu titlu cominatoriu în baza articolului 260 alineatul (3) din Tratatul
privind Funcționarea Uniunii Europene.

JO L 141, 5.6.2015, pag. 73.

 TABLA DE MATERII

Comisia Europeană are onoarea să prezinte Curții următoarele motive şi argumente în susținerea
prezentei cereri. ...................................................................................................................................11
1.I. CADRUL JURIDIC...........................................................................................................................11
2.Directiva 2015/849/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 mai 2015 urmărește să
prevină utilizarea sistemului financiar al Uniunii în scopul spălării banilor și al finanțării
terorismului. Această directivă constituie principalul instrument juridic pentru prevenirea utilizării
sistemului financiar al Uniunii în scopul spălării banilor și al finanțării terorismului. Directiva
2015/849/UE stabilește un cadru juridic eficient și cuprinzător pentru abordarea colectării de bani
sau de bunuri în scopuri teroriste, prin impunerea obligației ca statele membre să identifice, să
înțeleagă și să atenueze riscurile legate de spălarea banilor și de finanțarea terorismului...................11
3.Articolul 67 al Directivei 2015/849/UE prevede că:...........................................................................11
(1) Statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege și a actelor
administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 26 iunie 2017. Statele
membre comunică de îndată Comisiei textul acestor dispoziții............................................................11
Atunci când statele membre adoptă aceste dispoziții, ele cuprind o trimitere la prezenta directivă
sau sunt însoțite de o astfel de trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc
modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.........................................................................................12
(2) Statele membre comunică Comisiei textul principalelor dispoziții de drept intern pe care le
adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă........................................................................12
4.Directiva 2015/849/UE a fost modificată de Directiva 2018/843/UE a Parlamentului European și
a Consiliului din 30 mai 2018 de modificare a Directivei (UE) 2015/849 privind prevenirea utilizării
sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului, precum și de modificare a
Directivelor 2009/138/CE și 2013/36/UE. Directiva 2018/843/UE a intrat în vigoare la data de 9
iulie 2018, a douăzecea zi de la data publicării sale în Jurnalul Oficial..................................................12
5.Conform articolului 1(42) din Directiva 2018/843/UE, la articolul 67 al Directivei 2015/849/UE,
alineatul (1) s-a înlocuit cu următorul text:..........................................................................................12
6.II. PROCEDURA PRECONTENCIOASĂ...............................................................................................13
7.Până la expirarea termenului prevăzut la articolul 67 al Directivei 2015/849/UE, respectiv 26
iunie 2017, România nu a comunicat Comisiei nicio măsură națională de transpunere a directivei.
..............................................................................................................................................................13
8.La data de 19 iulie 2017, Comisia i-a comunicat României scrisoarea de punere în întârziere
(SG(2017)D/11587, Anexa A.1).............................................................................................................13
9.La data de 19 septembrie 2017, autoritățile române au răspuns la scrisoarea de punere în
întârziere şi au informat Comisia că măsurile de transpunere urmează să fie adoptate în luna
decembrie 2017 (INF(2017)114865, Anexa A.2)...................................................................................13
10.Având în vedere că România încă nu comunicase vreo măsură de transpunere a directivei la
data de 8 decembrie 2017, Comisia a transmis un aviz motivat, prin care a solicitat României să
 3

comunice măsurile de transpunere a directivei într-un termen de două luni (SG(2017)D/19173;

C(2017)8121, Anexa A.3)......................................................................................................................13
11.La data de 8 februarie 2018, România a răspuns la avizul motivat, informând Comisia că
proiectul de lege care conține măsurile de transpunere în dreptul național a Directivei
2015/849/UE, va fi aprobat de Guvern în februarie 2018, şi că se estimează că va fi adoptat de
Parlament în mai 2018 (INF(2018)115400, Anexa A.4).........................................................................13
12.Cu toate acestea, la mai mult de 12 luni după expirarea termenului de transpunere a Directivei
2015/849/UE, măsurile de transpunere nu au fost adoptate sau comunicate Comisiei. În aceste
condiții, la data de 19 iulie 2018, Comisia a decis să sesizeze Curtea de Justiție cu o acțiune privind
încălcarea de către România a obligațiilor care îi revin în temeiul articolului 67 din Directiva
2015/849/UE şi să solicite condamnarea României la plata unei sume forfetare şi a unor penalități
cu titlu cominatoriu în baza articolului 260 alineatul (3) din TFUE. ......................................................13
13.III. CU PRIVIRE LA ÎNCĂLCAREA DE CĂTRE ROMÂNIA A OBLIGAȚIILOR CARE ÎI REVIN ÎN TEMEIUL
ARTICOLULUI 67 DIN DIRECTIVA 2015/849/UE.....................................................................................14
14.Articolul 288 alineatul (3) din TFUE prevede că directiva este obligatorie pentru fiecare stat
membru destinatar cu privire la rezultatul care trebuie atins, lăsând autorităților naționale
competența în ceea ce privește forma și mijloacele.............................................................................14
1.În conformitate cu articolul 67 din Directiva 2015/849/UE, statele membre au obligația de a
adopta și de a pune în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a
se conforma acestei directive până la data de 26 iunie 2017, precum și de a comunica Comisiei
aceste măsuri. Prin urmare, revine statelor membre obligația de a adopta măsurile necesare de
transpunere a unei directive în dreptul național în termenele pe care aceasta le stabilește și de a
comunica aceste măsuri Comisiei.........................................................................................................14
2.Conform unei jurisprudențe constante, dispozițiile unei directive trebuie să fie puse în aplicare
cu o forță obligatorie incontestabilă, cu specificitatea, cu precizia și cu claritatea necesare, pentru
îndeplinirea cerinței securității juridice................................................................................................14
3. De asemenea, dacă o directivă prevede în mod expres că dispozițiile de transpunere a
respectivei directive trebuie să cuprindă o trimitere la aceasta sau sunt însoțite de o asemenea
trimitere la data publicării lor oficiale, așa cum este cazul articolului 67 din Directiva 2015/849/UE,
este în orice caz necesar să se adopte un act pozitiv de transpunere...................................................14
15.Trebuie de asemenea amintit că statele membre sunt obligate să furnizeze Comisiei informații
clare și precise. Acestea trebuie să indice fără ambiguitate care sunt actele cu putere de lege și
actele administrative prin intermediul cărora statul membru consideră că a îndeplinit diferitele
obligații pe care i le impune directiva. În acest context, la considerentul 67 al Directivei
2015/849/UE, legiuitorii Uniunii au considerat justificat ca statele membre să se angajeze,
conform declarației politice comune a statelor membre și a Comisiei din 28 septembrie 2011
privind documentele explicative, ca, în cazuri justificate, notificările privind propriile măsuri de
transpunere să fie însoțite de unul sau mai multe documente care să explice raportul dintre
elementele unei directive și părțile corespunzătoare ale instrumentelor naționale de transpunere.
..............................................................................................................................................................14
16.Tot potrivit unei jurisprudențe constante, statele membre nu pot invoca prevederi, practici sau
circumstanțe existente în ordinea legală internă pentru a justifica lipsa transpunerii unei directive
în termenul stabilit de aceasta. Revine în consecință statelor membre obligația de a urma toate
etapele necesare pentru adoptarea legislației necesare, așa cum rezultă din ordinea juridică
națională, pentru a se asigura că transpunerea are loc în termenul stabilit de legiuitorii Uniunii........15
17.În cauza de faţă, statele membre aveau obligația, în temeiul articolului 67 din Directiva
2015/849/UE, de a lua măsurile necesare pentru a se conforma acestei directive cel mai târziu
până la data de 26 iunie 2017 şi de a le comunica Comisiei. ...............................................................15
4.La mai mult de un an după expirarea termenului de transpunere stabilit de directivă, România
nu a adoptat încă măsurile necesare de transpunere. Comisia nu a fost informată cu privire la
finalizarea procedurilor de adoptare a legislației necesare la nivel național nici la data deciziei
Comisiei din 19 iulie 2018 de sesizare a Curții de Justiție, nici până la data redactării prezentei
cereri....................................................................................................................................................15
5.Până în prezent, Comisia nu a fost informată de România cu privire la adoptarea și intrarea în
vigoare a măsurilor de transpunere a directivei și nici nu are cunoștință de alte elemente din care
să rezulte că Directiva 2015/849/UE a fost transpusă de România.......................................................15
6.Prin urmare, Comisia constată că România și-a încălcat obligațiile care îi revin în temeiul
articolului 67 din Directiva 2015/849/UE prin neadoptarea și, în orice caz, prin necomunicarea
dispozițiilor legale de transpunere a acestei directive..........................................................................15
18.IV. CEREREA CU PRIVIRE LA APLICAREA ARTICOLULUI 260 ALINEATUL (3) DIN TFUE......................16
19.IV. a) Aspecte preliminare................................................................................................................16
7.Comisia poate sesiza Curtea cu o cerere în temeiul articolului 258 din TFUE dacă aceasta
estimează că statul membru respectiv nu și-a îndeplinit obligația de a comunica măsurile de
transpunere a unei directive adoptate conform unei proceduri legislative..........................................16
8.Într-un astfel de caz, articolul 260 alineatul (3) din TFUE prevede că aceasta poate solicita Curții,
de asemenea, să impună plata unei sume forfetare sau a unei penalități cu titlu cominatoriu
respectivului stat membru, pe care o consideră adaptată circumstanțelor. Dacă Curtea constată
neîndeplinirea obligației, aceasta poate impune statului membru care nu și-a îndeplinit obligațiile
plata unei sume forfetare sau a unei penalități cu titlu cominatoriu....................................................16
9.Articolul 260 alineatul (3) din TFUE constituie un instrument cu totul nou introdus de Tratatul de
la Lisabona cu scopul de a întări prevederile de impunere a sancțiunilor stabilite anterior prin
Tratatul de la Maastricht. În conformitate cu aceste dispoziții, Curtea poate aplica sancțiuni
pecuniare unui stat membru care nu a luat măsurile pe care le impune executarea hotărârii Curții
prin care se constată existența unei încălcări a unei obligații care îi revine în conformitate cu
dreptul Uniunii......................................................................................................................................16
10.Având în vedere caracterul inovator al articolului 260 alineatul (3) din TFUE și necesitatea
prezervării transparenței și securității juridice, Comisia a adoptat o comunicare cu privire la
punerea în aplicare a articolului 260 alineatul (3) din TFUE (denumită în continuare "Comunicarea
privind articolul 260 alineatul (3) din TFUE"). Aceasta prezintă modul în care Comisia va utiliza
această nouă dispoziție........................................................................................................................16
11.În această comunicare, Comisia reamintește că obiectivul acestei inovații este de a motiva și
mai mult statele membre să transpună directivele în termenele stabilite de legislator și de a
asigura astfel o eficacitate reală a legislației Uniunii. Astfel, Tratatul de la Lisabona ține seama de
 5

importanța capitală a transpunerii în timp util a directivelor de către statele membre. Acest lucru
va salvgarda interesele generale urmărite de legislația Uniunii, care nu poate tolera întârzierile,
protejând, mai presus de toate, cetățenii europeni ale căror drepturi subiective rezultă din această
legislație. În ultimă instanță, credibilitatea dreptului Uniunii în ansamblul său este subminată dacă
durează ani de zile ca actele legislative să aibă efecte juridice în statele membre...............................16
12.În ceea ce privește domeniul de aplicare al articolului 260 alineatul (3) din Tratatul FUE, Comisia
a decis, în cadrul exercitării amplei competențe de apreciere de care dispune în acest sens, de a
recurge în principiu la acest instrument pentru toate cazurile de neîndeplinire a obligațiilor vizate
de această dispoziție, care se referă la transpunerea directivelor adoptate în conformitate cu o
procedură legislativă.............................................................................................................................17
13.Comisia a subliniat, de asemenea, în această comunicare din 2011, că articolul 260 alineatul (3)
se aplică atât la absența oricărei comunicări a măsurilor de transpunere a unei directive, cât și la
cazurile de comunicare parțială a măsurilor de transpunere. Acest ultim caz poate apărea fie
atunci când măsurile de transpunere comunicate nu acoperă întregul teritoriu al statului membru,
fie când comunicarea este incompletă în ceea ce privește măsurile de transpunere a unei părți a
directivei...............................................................................................................................................17
14.În comunicarea sa din 2011, Comisia a indicat şi că, în măsura în care această inovație adusă de
Tratatul de la Lisabona va permite impunerea unei sancțiuni pentru necomunicarea măsurilor într-
un stadiu mai timpuriu decât în trecut, Comisia speră ca sancțiunea reprezentată de penalitatea cu
titlu cominatoriu să se dovedească, în principiu, suficientă pentru obiectivul urmărit de această
inovație a tratatului, care este de a motiva și mai mult statele membre să transpună directivele în
timp util. Cu toate acestea, Comisia a precizat că nu va ezita să își revizuiască practica şi să ceară
sistematic Curții să impună plata atât a unei sume forfetare, cât şi a unor penalități cu titlu
cominatoriu. Trebuie menționat că de la data aplicării de către Comisie a acestei comunicări,
respectiv ianuarie 2011, Comisia a constatat că transpunerea tardivă a directivelor a rămas un
fenomen răspândit...............................................................................................................................17
15.În comunicarea "Legislația UE: o mai bună aplicare pentru obținerea unor rezultate mai
bune"(denumită în continuare "comunicarea din 2017"), Comisia a amintit că acordă o importanță
deosebită transpunerii la timp a directivelor. Întrucât statele membre continuă să nu respecte
termenele de transpunere a directivelor, Comisia a anunțat că își va ajusta practica referitoare la
cazurile pentru care sesizează Curtea de Justiție în temeiul articolului 260 alineatul (3) din TFUE,
după cum a procedat și pentru cazurile transmise Curții în temeiul articolului 260 alineatul (2) din
TFUE și va cere sistematic Curții să impună plata atât a unei sume forfetare, cât și a unor penalități
cu titlu cominatoriu. La stabilirea cuantumului sumei forfetare potrivit practicii sale, Comisia va lua
în considerare gradul de transpunere pentru a determina gravitatea netranspunerii legislației..........18
16.Pentru a permite statelor membre să se adapteze noii sale abordări, Comisia a precizat că va
aplica practica ajustată în cazul procedurilor de constatare a neîndeplinirii obligațiilor pentru care
decizia de a trimite scrisoarea de punere în întârziere va fi luată după data publicării comunicării
din 2017................................................................................................................................................18
17.Directiva 2051/849/UE a fost adoptată la data de 20 mai 2015 de Parlamentul European şi de
Consiliu, în cadrul procedurii legislative ordinare, și intră, prin urmare, în domeniul de aplicare al
articolului 260 alineatul (3) din TFUE. Mai mult, scrisoarea de punere în întârziere care a precedat
decizia de a sesiza Curtea de Justiție în prezenta cauză, a fost trimisă la data de 19 iulie 2017. Noua
practică a Comisiei, de a cere atât o sumă forfetară cât şi penalități cu titlu cominatoriu, se aplică
deci prezentei cauze.............................................................................................................................18
18.În speță, nerespectarea obligației prevăzută la articolul 67 din Directiva 2015/849/UE, și anume
absența adoptării tuturor actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se
conforma Directivei 2015/849/UE și necomunicarea acestor măsuri Comisiei, constituie în mod
evident o încălcare a obligațiilor de a comunica măsurile de transpunere a Directivei 2015/849/UE,
în sensul articolului 260 alineatul (3) TFUE...........................................................................................18
19.Prin urmare, Comisia propune, în temeiul articolului 260 alineatul (3) din TFUE, ca României să i
se impună plata unei sume forfetare şi a unor penalități cu caracter cominatoriu...............................18
20.IV. b) Determinarea coeficienților de calcul.....................................................................................19
21.În conformitate cu punctul 23 din comunicarea din 2011 şi cu comunicarea din 2017,
sancțiunile financiare pe care Comisia le va propune în temeiul articolului 260 alineatul (3) TFUE
vor fi calculate după metoda utilizată pentru sesizarea Curții în temeiul alineatului (2) al aceluiași
articol, astfel cum este prezentată la punctele 14-18 din comunicarea din 2005, astfel cum a fost
modificată, cu privire la punerea în aplicare a articolului 228 din Tratatul CE (denumită în
continuare "comunicarea din 2005")....................................................................................................19
22.În consecință, determinarea sancțiunii trebuie să se bazeze pe cele trei criterii fundamentale
utilizate în cadrul aplicării articolului 260 alineatul (2) din TFUE și anume:..........................................19
23.IV. b (i) Coeficientul pentru gravitate (între 1și 20)..........................................................................19
20.În conformitate cu punctul 25 din comunicarea din 2011, coeficientul pentru gravitate va fi
stabilit în conformitate cu normele și criteriile prevăzute la punctele 16 – 16.6 din comunicarea din
2005. Comisia va continua să aplice aceste norme și criterii la fel cum a făcut-o până acum în
cauzele inițiate în temeiul fostului articol 228 din Tratatul CE care aveau ca obiect necomunicarea
măsurilor de transpunere a directivelor................................................................................................19
21.Comisia stabilește coeficientul de gravitate ținând cont de doi parametri, și anume importanța
normelor Uniunii care fac obiectul încălcării și impactul acestei încălcări asupra intereselor
generale și individuale..........................................................................................................................19
24.Directiva 2015/849/UE este, împreună cu Regulamentul 2015/847/UE, un instrument cheie
pentru garantarea protejării eficiente a piețelor financiare europene împotriva amenințărilor
reprezentate de spălarea banilor și finanțarea terorismului.................................................................20
25.Directiva 2015/849/UE este a patra directivă care abordează amenințarea reprezentată de
spălarea banilor şi răspunde nevoii de a alinia dreptul Uniunii cu standardele internaționale în
materie de combatere a spălării de bani și a finanțării terorismului și proliferării adoptate de
Grupul de Acțiune Financiară Internațională în februarie 2012............................................................20
26.Directiva 2015/849/UE prevede norme clare care au ca obiectiv să sporească vigilența băncilor,
a juriștilor, a contabililor și a tuturor celorlalte categorii profesionale implicate, şi urmărește
crearea unui cadru solid fără nicio portiță legală care să permită criminalității organizate sau
teroriștilor să se strecoare. Pe lângă abordarea bazată pe dreptul penal, Directiva creează un cadru
solid în materie de prevenire prin intermediul sistemului financiar. ....................................................20
27.Directiva 2015/849/UE consolidează normele existente referitoare la identificarea clienților, în
special a beneficiarilor reali. În plus, directiva prevede ca statele membre să se asigure că
 7

informațiile cu privire la beneficiarii reali sunt stocate într-un registru central situat în afara
societății, ca de exemplu o bază de date centrală care colectează informații privind beneficiarii
reali, sau în registrul comerțului sau în orice alt registru central. De asemenea, informațiile
respective sunt puse la dispoziția autorităților competente și sunt furnizate entităților obligate
atunci când acestea din urmă iau măsuri de precauție privind clientela. Statele membre ar trebui,
de asemenea, să se asigure că altor persoane care pot demonstra un interes legitim li se acordă
acces la informații privind beneficiarii reali, în conformitate cu normele privind protecția datelor.
..............................................................................................................................................................20
28.Directiva consolidează cooperarea şi schimbul de informații dintre
diferitele unități naționale de informații financiare, care au un rol important în lupta împotriva
spălării banilor şi a finanțării terorismului. Ea prevede de asemenea şi consolidarea atribuțiilor în
materie de sancțiuni care revin autorităților competente, precum şi coordonarea acțiunilor
acestora atunci când se ocupă de cazuri transfrontaliere ce implică țări terțe care au deficiențe
strategice în regimurile lor naționale privind combaterea spălării banilor și a finanțării
terorismului. ........................................................................................................................................20
29.Transpunerea Directivei 2015/849/UE asigură existenţa unor norme minime şi a coerenţei în
domeniul luptei împotriva spălării banilor şi a finanțării terorismului. Ea răspunde nevoii de a
combate spălarea banilor şi finanțarea terorismului pornind de la o bază comună în statele
membre şi facilitează cooperarea dintre acestea.................................................................................21
30.Nicio măsură de transpunere a directivei care să atingă obiectivele esențiale de mai sus nu a
fost notificată de România....................................................................................................................21
Impactul acestei încălcări asupra intereselor generale și individuale...................................................21
22.Faptul că România nu a transpus Directiva 2015/849/UE are drept rezultat că protejarea
eficientă a pieței financiare europene împotriva spălării banilor şi a finanțării terorismului nu este
garantată în acest stat membru. Lipsa transpunerii pune deci în pericol piața financiară europeană.
..............................................................................................................................................................21
23.Mai mult, lipsa transpunerii poate împiedica o cooperare transfrontalieră eficace dintre
autoritățile competente din România şi din alte state membre, în condițiile în care directiva
prevede norme consolidate referitoare la cooperarea şi schimbul de informații dintre autoritățile
competente şi în special dintre unitățile naționale de informații financiare.........................................21
24.Lipsa transpunerii Directivei 2015/849/UE afectează deci în mod direct piața financiară
europeană, întrucât, datorită netranspunerii, infractorii pot exploata lacunele juridice din legislația
împotriva spălării banilor şi pot utiliza sistemul financiar al Uniunii în scopul spălării banilor din
activități ilegale şi al finanțării terorismului. Aceasta are un impact direct asupra investitorilor
entități corporative şi individuali, precum şi asupra tuturor cetățenilor în calitate de participanți la
piața financiară, întrucât pune în pericol integritatea, funcționarea corespunzătoare, reputația şi
stabilitatea sistemului financiar şi face ca piața internă să devină mai vulnerabilă la riscul spălării
banilor şi al finanțării terorismului. ......................................................................................................21
25.În concluzie, lipsa transpunerii Directivei 2015/849/UE afectează în mod direct piața financiară
europeană, investitorii entități corporative şi individuali, precum şi toți cetățenii, în calitate de
participanți la piața financiară. ............................................................................................................21
Factori atenuanți/agravanți .................................................................................................................22
31.Directiva 2015/849/UE a fost modificată de Directiva 2018/843/UE a Parlamentului European şi
a Consiliului din 30 mai 2018 de modificare a Directivei (UE) 2015/849 privind prevenirea utilizării
sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului, precum și de modificare a
Directivelor 2009/138/CE și 2013/36/UE. Directiva 2018/843/UE a intrat în vigoare la data de 9
iulie 2018, a douăzecea zi de la data publicării sale în Jurnalul Oficial..................................................22
32.Articolul 1(42) din Directiva 2018/843/UE a modificat articolul 67 din Directiva 2015/849/UE, în
sensul că a prelungit termenul de instituire a registrelor menționate la articolul 30 din Directiva
2015/849/UE, cu 18 luni, respectiv până în ianuarie 2020, precum şi termenul de instituire a
registrelor menționate la articolul 31 din Directiva 2015/849/UE, cu 20 de luni, respectiv până în
martie 2020. Cu toate acestea, în ceea ce privește celelalte obligații prevăzute de Directiva
2015/849/UE, termenul de transpunere a rămas neschimbat. ............................................................22
33.Cu toate că statele membre aveau obligația de a institui aceste registre până la data de 26 iunie
2017, o dată cu intrarea în vigoare a Directivei 2018/843/UE, este aplicabil noul termen de
transpunere. Având în vedere că instituirea acestor registre reprezintă un aspect important al
Directivei 2015/849/UE, prelungirea termenului de transpunere este considerat un factor
atenuant în vederea determinării coeficientului pentru gravitate. ......................................................22
34.Având în vedere cele de mai sus, ținând cont atât de lipsa totală a transpunerii de către
România, cât şi de prelungirea termenului de transpunere pentru articolele 30 şi 31 din Directiva
2015/849/UE, Comisia a fixat coeficientul de gravitate la 8.................................................................22
35.IV. b) (ii) Coeficientul pentru durată (între 1 și 3).............................................................................22
26.Coeficientul pentru durată este cuprins între 1 și 3. În conformitate cu punctul 17 din
comunicarea din 2005, durata încălcării afectează cuantumul penalităților cu un coeficient de
multiplicare de minim 1 și maxim 3 și se calculează la o rată de 0,10 pe lună. Potrivit punctului 27
din Comunicarea din 2011, Comisia calculează durata încălcării începând din ziua următoare
expirării termenului de transpunere stabilit în directiva în cauză până la data deciziei Comisiei de a
sesiza Curtea de Justiție . .....................................................................................................................22
27.Potrivit articolului 67 din Directiva 2015/849/UE, România trebuia să adopte și să pună în
aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma directivei
cel târziu la data de 26 iunie 2017........................................................................................................23
28.Prin urmare, acest coeficient fiind fixat la 0,10, trebuie determinat numărul de luni care s-au
scurs între 26 iunie 2017 și data la care Comisia a decis să sesizeze Curtea, 19 iulie 2018. Astfel, 12
luni de întârziere s-au scurs între data până la care directiva trebuia transpusă și data deciziei
Comisiei de a sesiza Curtea, ceea ce reprezintă durata luată în considerare pentru determinarea
coeficientului de durată........................................................................................................................23
29.Aplicând coeficientul de 0,10 pentru fiecare lună de întârziere, se obține coeficientul de durată
egal cu 1,2.............................................................................................................................................23
36.IV. b) (iii) Factorul "n".......................................................................................................................23
30.Efectul disuasiv este luat în considerare prin intermediul factorului "n" care ține seama pe de o
parte de PIB-ul statului membru în cauză și pe de altă parte de numărul de voturi de care dispune
acesta în cadrul Consiliului...................................................................................................................23
31.În conformitate cu actualizarea anuală prevăzută în Comunicarea Comisiei din 13 decembrie
 9

2017 [C(2017) 8720] , factorul "n" pentru România este 3,27..............................................................23

37.IV. b) (iv) Suma de bază standard.....................................................................................................23
32.În conformitate cu aceeași Comunicare a Comisiei din 13 decembrie 2017 [C(2017) 8720], suma
de bază standard pentru determinarea cuantumului penalităților cominatorii este 700 de euro pe
zi...........................................................................................................................................................23
38.IV. b) (v) Calculul penalităților pe zi de întârziere.............................................................................23
33.Penalitățile pe zi de întârziere se determină prin înmulțirea sumei de bază standard cu
coeficientul de gravitate, coeficientul de durată și factorul "n"............................................................23
34.În cazul de față, penalitățile pe zi de întârziere se ridică la:.............................................................23
35.În conformitate cu articolul 260 alineatul (3), al doilea paragraf, din TFUE, dacă Curtea constată
neîndeplinirea obligațiilor, poate impune României plata unei penalități cu titlu cominatoriu, în
limita valorii indicate de Comisie (în speță 21 974,40 euro pe zi). .......................................................24
36.Prin urmare, Comisia propune să se aplice României o penalitate pe zi de întârziere de 21
974,40 euro de la data pronunțării hotărârii de către Curte.................................................................24
39.IV.b) (vi) Calculul sumei forfetare ....................................................................................................24
40.Potrivit comunicării din 2017, cuantumul sumei forfetare va fi calculat utilizând metoda stabilită
la punctele 19-24 din comunicarea din 2005. ......................................................................................24
Suma forfetară minimă.........................................................................................................................24
41.În conformitate cu punctul 20 din comunicarea din 2005, atunci când Comisia sesizează Curtea
de Justiție, propune cel puțin o sumă forfetară fixă, determinată pentru fiecare stat membru.
Cuantumul sumei forfetare minime pentru România este de 1 887 000 euro. ....................................24
Cuantumul zilnic...................................................................................................................................24
42.Potrivit punctului 21 din comunicarea din 2005, dacă rezultatul calculului sumei forfetare
depășește suma forfetară minimă fixată pentru fiecare stat membru, Comisia va propune Curții să
determine suma forfetară prin înmulțirea cuantumului zilnic cu numărul zilelor care s-au scurs
începând din ziua următoare expirării termenului de transpunere stabilit în directiva în cauză până
la data îndeplinirii obligațiilor de către statul membru, sau, în lipsa îndeplinirii obligațiilor, până la
data pronunțării hotărârii de către Curte, în baza articolului 260, alineatul 3, din TFUE. ....................24
37.Cuantumul zilnic se determină prin înmulțirea valorii forfetare standard cu coeficientul de
gravitate și cu factorul "n"....................................................................................................................24
38.În conformitate cu aceeași Comunicare a Comisiei din 13 decembrie 2017 [C(2017) 8720],
valoarea forfetară standard este de 230 de euro pe zi.........................................................................25
39.În cazul de față, cuantumul zilnic se ridică la:..................................................................................25
Concluzie..............................................................................................................................................25
43.Prin urmare, Comisia propune Curții să impună României plata unei sume forfetare bazate pe
un cuantum zilnic de 6016,80 euro, sub rezerva depășirii sumei forfetare minime de 1 887 000
euro. ....................................................................................................................................................25
44.Calculul final al sumei forfetare pe care o va plăti statul membru se va face prin înmulțirea
cuantumului zilnic cu numărul zilelor care s-au scurs începând din ziua următoare expirării
termenului de transpunere stabilit în directiva în cauză până la data îndeplinirii obligațiilor de către
statul membru, sau, în lipsa îndeplinirii obligațiilor, până la data pronunțării hotărârii de către
Curte, în baza articolului 260, alineatul 3, din TFUE. ...........................................................................25
45.În conformitate cu articolul 260 alineatul (3), al doilea paragraf, din TFUE, dacă Curtea constată
neîndeplinirea obligației, poate impune statului membru respectiv plata unei sume forfetare sau a
unei penalități cu titlu cominatoriu, în limita valorii indicate de Comisie. Obligația de plată intră în
vigoare la data stabilită de Curte prin hotărârea sa, care poate fi data pronunțării hotărârii sau o
dată ulterioară......................................................................................................................................25
46.Având în vederile prevederile articolului 260 alineatul (3) din TFUE, în opinia Comisiei, obligația
de plată a sancțiunilor impuse ar trebui să intre în vigoare în ziua în care este pronunțată
hotărârea Curții prin care se constată încălcarea obligațiilor de către statul membru (în cazul de
față, România). ....................................................................................................................................25
47.V. PRECIZĂRI REFERITOARE LA DISPOZITIVUL UNEI HOTĂRÂRI DE EVENTUALĂ CONDAMNARE LA
PLATA UNEI SUME FORFETARE ȘI A UNOR PENALITĂȚI CU TITLU COMINATORIU..................................25
48.În hotărârile prin care statele membre au fost condamnate la plata unei sume forfetare sau a
unor penalități cu titlu cominatoriu în baza articolului 260, alineatul 2 din TFUE,Curtea a precizat în
dispozitivul hotărârii că plata se va face în contul "Resurse proprii ale Uniunii Europene"..................25
49.În trecut, Comisia a solicitat în cererile sale către Curte ca plata să se facă în respectivul cont.......26
50.Cu toate acestea, contul "Resurse proprii ale Uniunii Europene" a fost conceput pentru
contabilizarea şi punerea la dispoziție a resurselor proprii de către statele membre. Numai
resursele proprii prevăzute de Decizia 2014/335/UE, Euratom sunt puse la dispoziția Comisiei în
acest cont de către statele membre. Potrivit articolului 9 din Regulamentul (UE, Euratom)
609/2014, acest cont este deschis în numele Comisiei la trezoreria statului membru sau la
organismul pe care acesta l-a desemnat şi este gratuit. Mai mult, în conformitate cu articolul 14
din Regulamentul (UE, Euratom) 609/2014, Comisia dispune de sumele creditate în conturile
menționate la articolul 9 în măsura în care este nevoie să acopere necesarul de lichidități rezultat
din execuția bugetului..........................................................................................................................26
51.Acest cont nu este deci conceput pentru colectarea de către Comisie a altor sume datorate de
statele membre sau de alte entități. Mai mult, acest cont nu este conceput ca un cont de plată
pentru operațiuni curente. .................................................................................................................26
52.Din aceste motive, Comisia propune ca contul "Resurse proprii ale Uniunii Europene" să nu fie
utilizat pentru plata sancțiunilor financiare..........................................................................................26
53.În absența unor precizări referitoare la contul în care să fie plătite sancțiunile financiare în
dispozitivul hotărârii Curții, Comisia va indica contul adecvat într-o notă de debit pe care o va
emite în baza Regulamentului Financiar...............................................................................................26
54.VI. CONCLUZII..................................................................................................................................27
55.LISTA ANEXELOR..............................................................................................................................28
 11

Comisia Europeană are onoarea să prezinte Curții următoarele motive şi argumente în

susținerea prezentei cereri.

I. CADRUL JURIDIC

1. Directiva 2015/849/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 mai 2015

urmărește să prevină utilizarea sistemului financiar al Uniunii în scopul spălării banilor și
al finanțării terorismului. Această directivă constituie principalul instrument juridic
pentru prevenirea utilizării sistemului financiar al Uniunii în scopul spălării banilor și al
finanțării terorismului. Directiva 2015/849/UE stabilește un cadru juridic eficient și
cuprinzător pentru abordarea colectării de bani sau de bunuri în scopuri teroriste, prin
impunerea obligației ca statele membre să identifice, să înțeleagă și să atenueze riscurile
legate de spălarea banilor și de finanțarea terorismului.

2. Articolul 67 al Directivei 2015/849/UE prevede că:

(1) Statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege și a actelor
administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 26 iunie 2017.
Statele membre comunică de îndată Comisiei textul acestor dispoziții.

Atunci când statele membre adoptă aceste dispoziții, ele cuprind o trimitere la prezenta
directivă sau sunt însoțite de o astfel de trimitere la data publicării lor oficiale. Statele
membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.
 (2) Statele membre comunică Comisiei textul principalelor dispoziții de drept intern pe
care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

3. Directiva 2015/849/UE a fost modificată de Directiva 2018/843/UE a Parlamentului

European și a Consiliului din 30 mai 2018 de modificare a Directivei (UE) 2015/849
privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării
terorismului, precum și de modificare a Directivelor 2009/138/CE și 2013/36/UE 2.
Directiva 2018/843/UE a intrat în vigoare la data de 9 iulie 2018, a douăzecea zi de la
data publicării sale în Jurnalul Oficial.

4. Conform articolului 1(42) din Directiva 2018/843/UE, la articolul 67 al Directivei

2015/849/UE, alineatul (1) s-a înlocuit cu următorul text:

(1) Statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege și a actelor
administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 26 iunie 2017.

Statele membre aplică articolul 12 alineatul (3) începând cu 10 iulie 2020.

Statele membre instituie registrele menționate la articolul 30 până la 10 ianuarie 2020 și

registrele menționate la articolul 31 până la 10 martie 2020, precum și mecanismele
centralizate automatizate menționate la articolul 32a până la 10 septembrie 2020.

Comisia asigură, în cooperare cu statele membre, interconectarea registrelor menționate

la articolele 30 și 31 până la 10 martie 2021.

Statele membre comunică de îndată Comisiei textul actelor menționate la prezentul

alineat.

Atunci când statele membre adoptă aceste acte, acestea conțin o trimitere la prezenta
directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele
membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

JO L 156, 19.6.2018, p.43

 13

II. PROCEDURA PRECONTENCIOASĂ

5. Până la expirarea termenului prevăzut la articolul 67 al Directivei 2015/849/UE,

respectiv 26 iunie 2017, România nu a comunicat Comisiei nicio măsură națională de
transpunere a directivei.

6. La data de 19 iulie 2017, Comisia i-a comunicat României scrisoarea de punere în

întârziere (SG(2017)D/11587, Anexa A.1).

7. La data de 19 septembrie 2017, autoritățile române au răspuns la scrisoarea de punere în

întârziere şi au informat Comisia că măsurile de transpunere urmează să fie adoptate în
luna decembrie 2017 (INF(2017)114865, Anexa A.2).

8. Având în vedere că România încă nu comunicase vreo măsură de transpunere a directivei

la data de 8 decembrie 2017, Comisia a transmis un aviz motivat, prin care a solicitat
României să comunice măsurile de transpunere a directivei într-un termen de două luni
(SG(2017)D/19173; C(2017)8121, Anexa A.3).

9. La data de 8 februarie 2018, România a răspuns la avizul motivat, informând Comisia că

proiectul de lege care conține măsurile de transpunere în dreptul național a Directivei
2015/849/UE, va fi aprobat de Guvern în februarie 2018, şi că se estimează că va fi
adoptat de Parlament în mai 2018 (INF(2018)115400, Anexa A.4).

10. Cu toate acestea, la mai mult de 12 luni după expirarea termenului de transpunere a
Directivei 2015/849/UE, măsurile de transpunere nu au fost adoptate sau comunicate
Comisiei. În aceste condiții, la data de 19 iulie 2018, Comisia a decis să sesizeze Curtea
de Justiție cu o acțiune privind încălcarea de către România a obligațiilor care îi revin în
temeiul articolului 67 din Directiva 2015/849/UE şi să solicite condamnarea României la
plata unei sume forfetare şi a unor penalități cu titlu cominatoriu în baza articolului 260
alineatul (3) din TFUE.
III. CU PRIVIRE LA ÎNCĂLCAREA DE CĂTRE ROMÂNIA A
OBLIGAȚIILOR CARE ÎI REVIN ÎN TEMEIUL ARTICOLULUI 67
DIN DIRECTIVA 2015/849/UE

11. Articolul 288 alineatul (3) din TFUE prevede că directiva este obligatorie pentru fiecare
stat membru destinatar cu privire la rezultatul care trebuie atins, lăsând autorităților
naționale competența în ceea ce privește forma și mijloacele.

1. În conformitate cu articolul 67 din Directiva 2015/849/UE, statele membre au obligația

de a adopta și de a pune în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative
necesare pentru a se conforma acestei directive până la data de 26 iunie 2017, precum și
de a comunica Comisiei aceste măsuri. Prin urmare, revine statelor membre obligația de
a adopta măsurile necesare de transpunere a unei directive în dreptul național în
termenele pe care aceasta le stabilește și de a comunica aceste măsuri Comisiei.

2. Conform unei jurisprudențe constante, dispozițiile unei directive trebuie să fie puse în
aplicare cu o forță obligatorie incontestabilă, cu specificitatea, cu precizia și cu claritatea
necesare, pentru îndeplinirea cerinței securității juridice3.

3. De asemenea, dacă o directivă prevede în mod expres că dispozițiile de transpunere a

respectivei directive trebuie să cuprindă o trimitere la aceasta sau sunt însoțite de o
asemenea trimitere la data publicării lor oficiale, așa cum este cazul articolului 67 din
Directiva 2015/849/UE, este în orice caz necesar să se adopte un act pozitiv de
transpunere4.

12. Trebuie de asemenea amintit că statele membre sunt obligate să furnizeze Comisiei
informații clare și precise. Acestea trebuie să indice fără ambiguitate care sunt actele cu
putere de lege și actele administrative prin intermediul cărora statul membru consideră că
a îndeplinit diferitele obligații pe care i le impune directiva5. În acest context, la
considerentul 67 al Directivei 2015/849/UE, legiuitorii Uniunii au considerat justificat

A se vedea, recent, hotărârea Curții în cauza Comisia/Germania, C-137/14, EU:C:2015:683; hotărârea

în cauza Comisia/Polonia, C-362/10, EU:C:2011:703, punctul 46.
4

A se vedea, spre exemplu, hotărârea Curții în cauza Comisia/Polonia, C-29/14, EU:C:2015:379, punctul
49 și jurisprudența citată la acest punct.
5

A se vedea concluziile AG Wathelet în cauza C-320/13, Comisia/Polonia, EU:C:2014:2441, punctul

39
 15

ca statele membre să se angajeze, conform declarației politice comune a statelor membre

și a Comisiei din 28 septembrie 2011 privind documentele explicative 6, ca, în cazuri
justificate, notificările privind propriile măsuri de transpunere să fie însoțite de unul sau
mai multe documente care să explice raportul dintre elementele unei directive și părțile
corespunzătoare ale instrumentelor naționale de transpunere.

13. Tot potrivit unei jurisprudențe constante7, statele membre nu pot invoca prevederi,
practici sau circumstanțe existente în ordinea legală internă pentru a justifica lipsa
transpunerii unei directive în termenul stabilit de aceasta. Revine în consecință statelor
membre obligația de a urma toate etapele necesare pentru adoptarea legislației necesare,
așa cum rezultă din ordinea juridică națională, pentru a se asigura că transpunerea are loc
în termenul stabilit de legiuitorii Uniunii.

14. În cauza de faţă, statele membre aveau obligația, în temeiul articolului 67 din Directiva
2015/849/UE, de a lua măsurile necesare pentru a se conforma acestei directive cel mai
târziu până la data de 26 iunie 2017 şi de a le comunica Comisiei.

4. La mai mult de un an după expirarea termenului de transpunere stabilit de directivă,

România nu a adoptat încă măsurile necesare de transpunere. Comisia nu a fost
informată cu privire la finalizarea procedurilor de adoptare a legislației necesare la nivel
național nici la data deciziei Comisiei din 19 iulie 2018 de sesizare a Curții de Justiție,
nici până la data redactării prezentei cereri.

5. Până în prezent, Comisia nu a fost informată de România cu privire la adoptarea și

intrarea în vigoare a măsurilor de transpunere a directivei și nici nu are cunoștință de alte
elemente din care să rezulte că Directiva 2015/849/UE a fost transpusă de România.

6. Prin urmare, Comisia constată că România și-a încălcat obligațiile care îi revin în temeiul
articolului 67 din Directiva 2015/849/UE prin neadoptarea și, în orice caz, prin
necomunicarea dispozițiilor legale de transpunere a acestei directive.

JO C 369, 17.12.2011, p.14

7

A se vedea, în particular, hotărârile Curții în cauza Comisia/Germania, C-674/13, EU:C:2015:302,

punctul 59 și în cauza Comisia/Belgia, C-317/14, EU:C:2015:63, punctul 33 și jurisprudența citată la acest
punct.
IV. CEREREA CU PRIVIRE LA APLICAREA ARTICOLULUI 260
ALINEATUL (3) DIN TFUE

15. IV. a) Aspecte preliminare

7. Comisia poate sesiza Curtea cu o cerere în temeiul articolului 258 din TFUE dacă aceasta
estimează că statul membru respectiv nu și-a îndeplinit obligația de a comunica măsurile
de transpunere a unei directive adoptate conform unei proceduri legislative.

8. Într-un astfel de caz, articolul 260 alineatul (3) din TFUE prevede că aceasta poate
solicita Curții, de asemenea, să impună plata unei sume forfetare sau a unei penalități cu
titlu cominatoriu respectivului stat membru, pe care o consideră adaptată circumstanțelor.
Dacă Curtea constată neîndeplinirea obligației, aceasta poate impune statului membru
care nu și-a îndeplinit obligațiile plata unei sume forfetare sau a unei penalități cu titlu
cominatoriu.

9. Articolul 260 alineatul (3) din TFUE constituie un instrument cu totul nou introdus de
Tratatul de la Lisabona cu scopul de a întări prevederile de impunere a sancțiunilor
stabilite anterior prin Tratatul de la Maastricht. În conformitate cu aceste dispoziții,
Curtea poate aplica sancțiuni pecuniare unui stat membru care nu a luat măsurile pe care
le impune executarea hotărârii Curții prin care se constată existența unei încălcări a unei
obligații care îi revine în conformitate cu dreptul Uniunii8.

10. Având în vedere caracterul inovator al articolului 260 alineatul (3) din TFUE și
necesitatea prezervării transparenței și securității juridice, Comisia a adoptat o
comunicare cu privire la punerea în aplicare a articolului 260 alineatul (3) din TFUE
(denumită în continuare "Comunicarea privind articolul 260 alineatul (3) din TFUE")9.
Aceasta prezintă modul în care Comisia va utiliza această nouă dispoziție.

11. În această comunicare, Comisia reamintește că obiectivul acestei inovații este de a

motiva și mai mult statele membre să transpună directivele în termenele stabilite de
legislator și de a asigura astfel o eficacitate reală a legislației Uniunii. Astfel, Tratatul de

A se vedea articolul 171 din Tratatul CEE, care a devenit articolul 228 din Tratatul CE, apoi articolul
260 alineatul (2) din Tratatul FUE.
9

Comunicarea privind punerea în aplicare a articolului 260 alineatul (3) din TFUE (JO C 12 din
15.01.2011, pag. 1).
 17

la Lisabona ține seama de importanța capitală a transpunerii în timp util a directivelor de

către statele membre. Acest lucru va salvgarda interesele generale urmărite de legislația
Uniunii, care nu poate tolera întârzierile, protejând, mai presus de toate, cetățenii
europeni ale căror drepturi subiective rezultă din această legislație. În ultimă instanță,
credibilitatea dreptului Uniunii în ansamblul său este subminată dacă durează ani de zile
ca actele legislative să aibă efecte juridice în statele membre10.

12. În ceea ce privește domeniul de aplicare al articolului 260 alineatul (3) din Tratatul FUE,
Comisia a decis, în cadrul exercitării amplei competențe de apreciere de care dispune în
acest sens, de a recurge în principiu la acest instrument pentru toate cazurile de
neîndeplinire a obligațiilor vizate de această dispoziție, care se referă la transpunerea
directivelor adoptate în conformitate cu o procedură legislativă11.

13. Comisia a subliniat, de asemenea, în această comunicare din 2011, că articolul 260
alineatul (3) se aplică atât la absența oricărei comunicări a măsurilor de transpunere a
unei directive, cât și la cazurile de comunicare parțială a măsurilor de transpunere. Acest
ultim caz poate apărea fie atunci când măsurile de transpunere comunicate nu acoperă
întregul teritoriu al statului membru, fie când comunicarea este incompletă în ceea ce
privește măsurile de transpunere a unei părți a directivei12.

14. În comunicarea sa din 2011, Comisia a indicat şi că, în măsura în care această inovație
adusă de Tratatul de la Lisabona va permite impunerea unei sancțiuni pentru
necomunicarea măsurilor într-un stadiu mai timpuriu decât în trecut, Comisia speră ca
sancțiunea reprezentată de penalitatea cu titlu cominatoriu să se dovedească, în principiu,
suficientă pentru obiectivul urmărit de această inovație a tratatului, care este de a motiva
și mai mult statele membre să transpună directivele în timp util 13. Cu toate acestea,
Comisia a precizat că nu va ezita să își revizuiască practica şi să ceară sistematic Curții
să impună plata atât a unei sume forfetare, cât şi a unor penalități cu titlu cominatoriu.
Trebuie menționat că de la data aplicării de către Comisie a acestei comunicări, respectiv
ianuarie 2011, Comisia a constatat că transpunerea tardivă a directivelor a rămas un
10

Comunicarea privind articolul 260 alineatul (3) din TFUE, punctul 7.

11

Comunicarea privind articolul 260 alineatul (3) din TFUE, punctele 16 și 17.
12

Comunicarea privind articolul 260 alineatul (3) din TFUE, punctul 19.
13

Comunicarea privind articolul 260 alineatul (3) din TFUE, punctul 21.
 fenomen răspândit.

15. În comunicarea "Legislația UE: o mai bună aplicare pentru obținerea unor rezultate mai
bune"14(denumită în continuare "comunicarea din 2017"), Comisia a amintit că acordă o
importanță deosebită transpunerii la timp a directivelor. Întrucât statele membre continuă
să nu respecte termenele de transpunere a directivelor, Comisia a anunțat că își va ajusta
practica referitoare la cazurile pentru care sesizează Curtea de Justiție în temeiul
articolului 260 alineatul (3) din TFUE, după cum a procedat și pentru cazurile transmise
Curții în temeiul articolului 260 alineatul (2) din TFUE și va cere sistematic Curții să
impună plata atât a unei sume forfetare, cât și a unor penalități cu titlu cominatoriu. La
stabilirea cuantumului sumei forfetare potrivit practicii sale, Comisia va lua în
considerare gradul de transpunere pentru a determina gravitatea netranspunerii legislației.

16. Pentru a permite statelor membre să se adapteze noii sale abordări, Comisia a precizat că
va aplica practica ajustată în cazul procedurilor de constatare a neîndeplinirii obligațiilor
pentru care decizia de a trimite scrisoarea de punere în întârziere va fi luată după data
publicării comunicării din 2017.

17. Directiva 2051/849/UE a fost adoptată la data de 20 mai 2015 de Parlamentul European
şi de Consiliu, în cadrul procedurii legislative ordinare, și intră, prin urmare, în domeniul
de aplicare al articolului 260 alineatul (3) din TFUE. Mai mult, scrisoarea de punere în
întârziere care a precedat decizia de a sesiza Curtea de Justiție în prezenta cauză, a fost
trimisă la data de 19 iulie 2017. Noua practică a Comisiei, de a cere atât o sumă forfetară
cât şi penalități cu titlu cominatoriu, se aplică deci prezentei cauze.

18. În speță, nerespectarea obligației prevăzută la articolul 67 din Directiva 2015/849/UE, și

anume absența adoptării tuturor actelor cu putere de lege și a actelor administrative
necesare pentru a se conforma Directivei 2015/849/UE și necomunicarea acestor măsuri
Comisiei, constituie în mod evident o încălcare a obligațiilor de a comunica măsurile de
transpunere a Directivei 2015/849/UE, în sensul articolului 260 alineatul (3) TFUE.

19. Prin urmare, Comisia propune, în temeiul articolului 260 alineatul (3) din TFUE, ca
României să i se impună plata unei sume forfetare şi a unor penalități cu caracter
cominatoriu.

14

JO C 18, 19.01.2017, p.10

 19

16. IV. b) Determinarea coeficienților de calcul

17. În conformitate cu punctul 23 din comunicarea din 2011 şi cu comunicarea din 2017,
sancțiunile financiare pe care Comisia le va propune în temeiul articolului 260 alineatul
(3) TFUE vor fi calculate după metoda utilizată pentru sesizarea Curții în temeiul
alineatului (2) al aceluiași articol, astfel cum este prezentată la punctele 14-18 din
comunicarea din 2005, astfel cum a fost modificată, cu privire la punerea în aplicare a
articolului 228 din Tratatul CE (denumită în continuare "comunicarea din 2005")15.

18. În consecință, determinarea sancțiunii trebuie să se bazeze pe cele trei criterii

fundamentale utilizate în cadrul aplicării articolului 260 alineatul (2) din TFUE și anume:
- gravitatea încălcării;

- durata acesteia;

- necesitatea asigurării faptului că sancțiunea în sine are efect descurajant, pentru

evitarea comiterii altor încălcări16.

19. IV. b (i) Coeficientul pentru gravitate (între 1și 20)

20. În conformitate cu punctul 25 din comunicarea din 2011, coeficientul pentru gravitate va
fi stabilit în conformitate cu normele și criteriile prevăzute la punctele 16 – 16.6 din
comunicarea din 2005. Comisia va continua să aplice aceste norme și criterii la fel cum a
făcut-o până acum în cauzele inițiate în temeiul fostului articol 228 din Tratatul CE care
aveau ca obiect necomunicarea măsurilor de transpunere a directivelor.

21. Comisia stabilește coeficientul de gravitate ținând cont de doi parametri, și anume
importanța normelor Uniunii care fac obiectul încălcării și impactul acestei încălcări
asupra intereselor generale și individuale.

Importanța normelor Uniunii care fac obiectul încălcării

20. Directiva 2015/849/UE este, împreună cu Regulamentul 2015/847/UE 17, un instrument

15

SEC(2005) 1658 .
16

Comunicarea privind articolul 260 alineatul (3) din TFUE, punctul 13.
17

Regulamentul (UE)2015/847 al Parlamentului European şi al Consiliului din 20 mai 2015 privind

informațiile care însoțesc transferurile de fonduri și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1781/2006, JO
L 141, 5.6.2015, p.1
 cheie pentru garantarea protejării eficiente a piețelor financiare europene împotriva
amenințărilor reprezentate de spălarea banilor și finanțarea terorismului.

21. Directiva 2015/849/UE este a patra directivă care abordează amenințarea reprezentată de
spălarea banilor şi răspunde nevoii de a alinia dreptul Uniunii cu standardele
internaționale în materie de combatere a spălării de bani și a finanțării terorismului și
proliferării adoptate de Grupul de Acțiune Financiară Internațională în februarie 2012.

22. Directiva 2015/849/UE prevede norme clare care au ca obiectiv să sporească vigilența
băncilor, a juriștilor, a contabililor și a tuturor celorlalte categorii profesionale implicate,
şi urmărește crearea unui cadru solid fără nicio portiță legală care să permită
criminalității organizate sau teroriștilor să se strecoare. Pe lângă abordarea bazată pe
dreptul penal, Directiva creează un cadru solid în materie de prevenire prin intermediul
sistemului financiar.

23. Directiva 2015/849/UE consolidează normele existente referitoare la identificarea

clienților, în special a beneficiarilor reali. În plus, directiva prevede ca statele membre să
se asigure că informațiile cu privire la beneficiarii reali sunt stocate într-un registru
central situat în afara societății, ca de exemplu o bază de date centrală care colectează
informații privind beneficiarii reali, sau în registrul comerțului sau în orice alt registru
central. De asemenea, informațiile respective sunt puse la dispoziția autorităților
competente și sunt furnizate entităților obligate atunci când acestea din urmă iau măsuri
de precauție privind clientela. Statele membre ar trebui, de asemenea, să se asigure că
altor persoane care pot demonstra un interes legitim li se acordă acces la informații
privind beneficiarii reali, în conformitate cu normele privind protecția datelor.

24. Directiva consolidează cooperarea şi schimbul de informații dintre

diferitele unități naționale de informații financiare, care au un rol important în lupta
împotriva spălării banilor şi a finanțării terorismului. Ea prevede de asemenea şi
consolidarea atribuțiilor în materie de sancțiuni care revin autorităților competente,
precum şi coordonarea acțiunilor acestora atunci când se ocupă de cazuri transfrontaliere
ce implică țări terțe care au deficiențe strategice în regimurile lor naționale privind
combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului.

25. Transpunerea Directivei 2015/849/UE asigură existenţa unor norme minime şi a

coerenţei în domeniul luptei împotriva spălării banilor şi a finanțării terorismului. Ea
 21

răspunde nevoii de a combate spălarea banilor şi finanțarea terorismului pornind de la o

bază comună în statele membre şi facilitează cooperarea dintre acestea.

26. Nicio măsură de transpunere a directivei care să atingă obiectivele esențiale de mai sus
nu a fost notificată de România.

Impactul acestei încălcări asupra intereselor generale și individuale

22. Faptul că România nu a transpus Directiva 2015/849/UE are drept rezultat că protejarea
eficientă a pieței financiare europene împotriva spălării banilor şi a finanțării
terorismului nu este garantată în acest stat membru. Lipsa transpunerii pune deci în
pericol piața financiară europeană.

23. Mai mult, lipsa transpunerii poate împiedica o cooperare transfrontalieră eficace dintre
autoritățile competente din România şi din alte state membre, în condițiile în care
directiva prevede norme consolidate referitoare la cooperarea şi schimbul de informații
dintre autoritățile competente şi în special dintre unitățile naționale de informații
financiare.

24. Lipsa transpunerii Directivei 2015/849/UE afectează deci în mod direct piața financiară
europeană, întrucât, datorită netranspunerii, infractorii pot exploata lacunele juridice din
legislația împotriva spălării banilor şi pot utiliza sistemul financiar al Uniunii în scopul
spălării banilor din activități ilegale şi al finanțării terorismului. Aceasta are un impact
direct asupra investitorilor entități corporative şi individuali, precum şi asupra tuturor
cetățenilor în calitate de participanți la piața financiară, întrucât pune în pericol
integritatea, funcționarea corespunzătoare, reputația şi stabilitatea sistemului financiar şi
face ca piața internă să devină mai vulnerabilă la riscul spălării banilor şi al finanțării
terorismului.

25. În concluzie, lipsa transpunerii Directivei 2015/849/UE afectează în mod direct piața
financiară europeană, investitorii entități corporative şi individuali, precum şi toți
cetățenii, în calitate de participanți la piața financiară.

Factori atenuanți/agravanți

26. Directiva 2015/849/UE a fost modificată de Directiva 2018/843/UE a Parlamentului

European şi a Consiliului din 30 mai 2018 de modificare a Directivei (UE) 2015/849
 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării
terorismului, precum și de modificare a Directivelor 2009/138/CE și 2013/36/UE 18.
Directiva 2018/843/UE a intrat în vigoare la data de 9 iulie 2018, a douăzecea zi de la
data publicării sale în Jurnalul Oficial.

27. Articolul 1(42) din Directiva 2018/843/UE a modificat articolul 67 din Directiva
2015/849/UE, în sensul că a prelungit termenul de instituire a registrelor menționate la
articolul 30 din Directiva 2015/849/UE, cu 18 luni, respectiv până în ianuarie 2020,
precum şi termenul de instituire a registrelor menționate la articolul 31 din Directiva
2015/849/UE, cu 20 de luni, respectiv până în martie 2020. Cu toate acestea, în ceea ce
privește celelalte obligații prevăzute de Directiva 2015/849/UE, termenul de transpunere
a rămas neschimbat.

28. Cu toate că statele membre aveau obligația de a institui aceste registre până la data de 26
iunie 2017, o dată cu intrarea în vigoare a Directivei 2018/843/UE, este aplicabil noul
termen de transpunere. Având în vedere că instituirea acestor registre reprezintă un
aspect important al Directivei 2015/849/UE, prelungirea termenului de transpunere este
considerat un factor atenuant în vederea determinării coeficientului pentru gravitate.

29. Având în vedere cele de mai sus, ținând cont atât de lipsa totală a transpunerii de către
România, cât şi de prelungirea termenului de transpunere pentru articolele 30 şi 31 din
Directiva 2015/849/UE, Comisia a fixat coeficientul de gravitate la 8.

30. IV. b) (ii) Coeficientul pentru durată (între 1 și 3)

31. Coeficientul pentru durată este cuprins între 1 și 3. În conformitate cu punctul 17 din
comunicarea din 2005, durata încălcării afectează cuantumul penalităților cu un
coeficient de multiplicare de minim 1 și maxim 3 și se calculează la o rată de 0,10 pe
lună. Potrivit punctului 27 din Comunicarea din 2011, Comisia calculează durata
încălcării începând din ziua următoare expirării termenului de transpunere stabilit în
directiva în cauză până la data deciziei Comisiei de a sesiza Curtea de Justiție .

32. Potrivit articolului 67 din Directiva 2015/849/UE, România trebuia să adopte și să pună
în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma
directivei cel târziu la data de 26 iunie 2017.

18

JO L 156, 19.6.2018, p.43

 23

33. Prin urmare, acest coeficient fiind fixat la 0,10 19, trebuie determinat numărul de luni care
s-au scurs între 26 iunie 2017 și data la care Comisia a decis să sesizeze Curtea, 19 iulie
2018. Astfel, 12 luni de întârziere s-au scurs între data până la care directiva trebuia
transpusă și data deciziei Comisiei de a sesiza Curtea, ceea ce reprezintă durata luată în
considerare pentru determinarea coeficientului de durată.

34. Aplicând coeficientul de 0,10 pentru fiecare lună de întârziere, se obține coeficientul de
durată egal cu 1,2.

35. IV. b) (iii) Factorul "n"

36. Efectul disuasiv este luat în considerare prin intermediul factorului "n" care ține seama
pe de o parte de PIB-ul statului membru în cauză și pe de altă parte de numărul de voturi
de care dispune acesta în cadrul Consiliului20.

37. În conformitate cu actualizarea anuală prevăzută în Comunicarea Comisiei din 13

decembrie 2017 [C(2017) 8720] 21, factorul "n" pentru România este 3,27.

38. IV. b) (iv) Suma de bază standard

39. În conformitate cu aceeași Comunicare a Comisiei din 13 decembrie 2017 [C(2017)

8720], suma de bază standard pentru determinarea cuantumului penalităților cominatorii
este 700 de euro pe zi.

40. IV. b) (v) Calculul penalităților pe zi de întârziere

41. Penalitățile pe zi de întârziere se determină prin înmulțirea sumei de bază standard cu

coeficientul de gravitate, coeficientul de durată și factorul "n".

42. În cazul de față, penalitățile pe zi de întârziere se ridică la:

43. 700 x 8 x 1,2 x 3,27 = 21 974,40 €/zi

19

Comunicarea din 2005, punctul 17.

20

Punctul 18 din Comunicarea Comisiei din anul 2005, SEC(2005)1658.

21

Comunicarea Comisiei privind actualizarea datelor utilizate pentru calcularea sumei forfetare și a
penalităților cu titlu cominatoriu pe care Comisia urmează să le propună Curții de Justiție în cadrul
procedurii de constatare a neîndeplinirii obligațiilor (2017/C 431/02), JO C 431, 15.12.2017, p. 3.
44. În conformitate cu articolul 260 alineatul (3), al doilea paragraf, din TFUE, dacă Curtea
constată neîndeplinirea obligațiilor, poate impune României plata unei penalități cu titlu
cominatoriu, în limita valorii indicate de Comisie (în speță 21 974,40 euro pe zi).

45. Prin urmare, Comisia propune să se aplice României o penalitate pe zi de întârziere de 21

974,40 euro de la data pronunțării hotărârii de către Curte.

46. IV.b) (vi) Calculul sumei forfetare

47. Potrivit comunicării din 2017, cuantumul sumei forfetare va fi calculat utilizând metoda
stabilită la punctele 19-24 din comunicarea din 2005.

Suma forfetară minimă

48. În conformitate cu punctul 20 din comunicarea din 2005, atunci când Comisia sesizează
Curtea de Justiție, propune cel puțin o sumă forfetară fixă, determinată pentru fiecare stat
membru. Cuantumul sumei forfetare minime pentru România este de 1 887 000 euro22.

Cuantumul zilnic

49. Potrivit punctului 21 din comunicarea din 2005, dacă rezultatul calculului sumei
forfetare depășește suma forfetară minimă fixată pentru fiecare stat membru, Comisia va
propune Curții să determine suma forfetară prin înmulțirea cuantumului zilnic cu
numărul zilelor care s-au scurs începând din ziua următoare expirării termenului de
transpunere stabilit în directiva în cauză până la data îndeplinirii obligațiilor de către
statul membru, sau, în lipsa îndeplinirii obligațiilor, până la data pronunțării hotărârii de
către Curte, în baza articolului 260, alineatul 3, din TFUE.

50. Cuantumul zilnic se determină prin înmulțirea valorii forfetare standard cu coeficientul
de gravitate și cu factorul "n".

51. În conformitate cu aceeași Comunicare a Comisiei din 13 decembrie 2017 [C(2017)

8720], valoarea forfetară standard este de 230 de euro pe zi.

22

Comunicarea Comisiei privind actualizarea datelor utilizate pentru calcularea sumei forfetare și a
penalităților cu titlu cominatoriu pe care Comisia urmează să le propună Curții de Justiție în cadrul
procedurii de constatare a neîndeplinirii obligațiilor (2017/C 431/02), JO C 431, 15.12.2017, p. 3.
 25

52. În cazul de față, cuantumul zilnic se ridică la:

53. 230 x 8 x 3,27 = 6016, 80 €/zi

Concluzie

54. Prin urmare, Comisia propune Curții să impună României plata unei sume forfetare
bazate pe un cuantum zilnic de 6016,80 euro, sub rezerva depășirii sumei forfetare
minime de 1 887 000 euro.

55. Calculul final al sumei forfetare pe care o va plăti statul membru se va face prin
înmulțirea cuantumului zilnic cu numărul zilelor care s-au scurs începând din ziua
următoare expirării termenului de transpunere stabilit în directiva în cauză până la data
îndeplinirii obligațiilor de către statul membru, sau, în lipsa îndeplinirii obligațiilor, până
la data pronunțării hotărârii de către Curte, în baza articolului 260, alineatul 3, din TFUE.

56. În conformitate cu articolul 260 alineatul (3), al doilea paragraf, din TFUE, dacă Curtea
constată neîndeplinirea obligației, poate impune statului membru respectiv plata unei
sume forfetare sau a unei penalități cu titlu cominatoriu, în limita valorii indicate de
Comisie. Obligația de plată intră în vigoare la data stabilită de Curte prin hotărârea sa,
care poate fi data pronunțării hotărârii sau o dată ulterioară.

57. Având în vederile prevederile articolului 260 alineatul (3) din TFUE, în opinia Comisiei,
obligația de plată a sancțiunilor impuse ar trebui să intre în vigoare în ziua în care este
pronunțată hotărârea Curții prin care se constată încălcarea obligațiilor de către statul
membru (în cazul de față, România)23.

58. V. PRECIZĂRI REFERITOARE LA DISPOZITIVUL UNEI

HOTĂRÂRI DE EVENTUALĂ CONDAMNARE LA PLATA UNEI
SUME FORFETARE ȘI A UNOR PENALITĂȚI CU TITLU
COMINATORIU

59. În hotărârile prin care statele membre au fost condamnate la plata unei sume forfetare sau
a unor penalități cu titlu cominatoriu în baza articolului 260, alineatul 2 din TFUE,Curtea
a precizat în dispozitivul hotărârii că plata se va face în contul "Resurse proprii ale

23

Punctul 30 din comunicarea din 2011

 Uniunii Europene"24.

60. În trecut, Comisia a solicitat în cererile sale către Curte ca plata să se facă în respectivul
cont.

61. Cu toate acestea, contul "Resurse proprii ale Uniunii Europene" a fost conceput pentru
contabilizarea şi punerea la dispoziție a resurselor proprii de către statele membre.
Numai resursele proprii prevăzute de Decizia 2014/335/UE, Euratom 25 sunt puse la
dispoziția Comisiei în acest cont de către statele membre. Potrivit articolului 9 din
Regulamentul (UE, Euratom) 609/201426, acest cont este deschis în numele Comisiei la
trezoreria statului membru sau la organismul pe care acesta l-a desemnat şi este gratuit.
Mai mult, în conformitate cu articolul 14 din Regulamentul (UE, Euratom) 609/2014,
Comisia dispune de sumele creditate în conturile menționate la articolul 9 în măsura în
care este nevoie să acopere necesarul de lichidități rezultat din execuția bugetului.

62. Acest cont nu este deci conceput pentru colectarea de către Comisie a altor sume datorate
de statele membre sau de alte entități. Mai mult, acest cont nu este conceput ca un cont
de plată pentru operațiuni curente.

63. Din aceste motive, Comisia propune ca contul "Resurse proprii ale Uniunii Europene" să
nu fie utilizat pentru plata sancțiunilor financiare.

64. În absența unor precizări referitoare la contul în care să fie plătite sancțiunile financiare
în dispozitivul hotărârii Curții, Comisia va indica contul adecvat într-o notă de debit pe
care o va emite în baza Regulamentului Financiar27.

24

A se vedea de exemplu hotărârea din cauza C-378/13, Comisia/Grecia, EU:C:2014:2405 şi hotărârea

din cauza C-196/13, Comisia/Italia, EU:C:2014:2407
25

Decizia Consiliului din 26 mai 2014 privind sistemul de resurse proprii ale Uniunii Europene, JO L
168,7.6.204,p.105
26

Regulamentul Consiliului (UE, Euratom) 609/2014 din 26 mai 2014 privind metodele și procedura de
punere la dispoziție a resurselor proprii tradiționale și a resurselor proprii bazate pe TVA și pe VNB și
privind măsurile pentru a răspunde necesităților trezoreriei (reformare), JO L 168, 7.6.2014, p.39
27

Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European şi al Consiliului din 18 iulie 2018
privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii, de modificare a Regulamentelor (UE)
nr. 1296/2013, (UE) nr. 1301/2013, (UE) nr. 1303/2013, (UE) nr. 1304/2013, (UE) nr. 1309/2013, (UE)
nr. 1316/2013, (UE) nr. 223/2014, (UE) nr. 283/2014 și a Deciziei nr. 541/2014/UE și de abrogare a
Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012, JO L 193, 30.7.2018, p.1.
 27

65. VI. CONCLUZII

66. Pentru aceste motive, Comisia are onoarea să solicite Curții:

67. - să constate că prin neadoptarea, până la data de 26 iunie 2017, a actelor cu putere de
lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma Directivei 2015/849/UE a
Parlamentului European și a Consiliului din 20 mai 2015 privind prevenirea utilizării
sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului, de modificare a
Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului și de
abrogare a Directivei 2005/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului și a
Directivei 2006/70/CE a Comisiei, sau, în orice caz, pentru că nu a comunicat aceste
măsuri Comisiei, România și-a încălcat obligațiile care-i revin în temeiul articolului 67
din această directivă;

68. - să oblige România, în conformitate cu prevederile articolului 260 alineatul (3) din
TFUE, la plata unor penalități pe zi de întârziere pentru încălcarea obligației de
comunicare a măsurilor de transpunere a Directivei 2015/849/UE în cuantum de 21
974,40 euro pe zi de la data pronunțării hotărârii în prezenta cauză;

69. - să oblige România, în conformitate cu prevederile articolului 260 alineatul (3) din
TFUE, la plata unei sume forfetare, bazate pe un cuantum zilnic de 6016,80 euro,
înmulțit cu numărul zilelor care s-au scurs începând din ziua următoare expirării
termenului de transpunere stabilit în directiva în cauză până la data îndeplinirii
obligațiilor de către România, sau, în lipsa îndeplinirii obligațiilor, până la data
pronunțării hotărârii de către Curte, sub rezerva depășirii sumei forfetare minime de 1
887 000 euro;

70. - să condamne România la plata cheltuielilor de judecată.