Lucrul individual

Păduraru Valentina,grupa 314.

Tortura art.3091(1661 alin.3) Codul Penal al Republicii Moldova

a.Analiza în fapt
Potrivit lui C.V.,la data de 08.04.09 a plecat cu tatăl său la oficiul din str.31 August din
clădirea Uniunii Scriitorilor ,dupa care a plecat de acolo pe la orele 17-18.00 şi s-a pornit spre
magazinul Gemenii.Lîngă Teatrul Naţional a fost reţinut de 2 persoane necunoscute ,apoi a fost
dus în spatele clădirii Guvernului unde a fost predat la alte persoane în civil care l-au împins în
maşină ,unde erau vreo 3-4 persoane ,apoi a început să se deplaseze.După vreo 10 minute
,maşina s-a oprit ,uşile s-au deschis şi o persoană le-a ordonat să ţină mîinile după cap,cu faţa la
perete.După vreo 10-15 min.au fost conduşi de persoanele necunoscute la etajul doi unde se mai
aflau încă vreo 10 persoane.După aceasta a fost dus într-un birou,acolo o persoană care nu s-a
prezentat i-a ordonat să se aşeze şi să scrie că a fost activ la manifestaţiile din 07.04.09 ce au
avut loc la sediul Preşedinţiei şi Parlamentului republicii Moldova .La început nu a dorit să scrie
dar deoarece a fost înjurat cu cuvinte necenzurate,de frică, a început să scrie.În acest timp în
birou a mai imtrat o persoană ,care l-a lovit peste picior şi i-a zis să scrie,a mai intrat o altă
persoană,care i-a aplicat o lovitură peste cap şi el de frică a scris cum i-au spus.A semnat de frică
vreo 5-6 foi,pe care nu le-a citit.Persoana din birou i-a retras toate actele aflate la sine,după care
a fost condus în celulă.Presupune că a fost dus în celulă pe la orele 22,acolo nu i s-a dat
hrană,apă,nu i s-a permis să meargă la veceu.A doua zi a fost dus la Judecătoria Buiucani ,unde a
fost sancţionat cu amendă de 200 lei.După aceasta a plecat cu părinţii lui acasă.Timp de o
săptămînă su 10 zile s-a simţit rău ,apoi a fost internat în spital unde a urmat tratament vreo 10
zile.
b.Analiza în drept
Decizia
Reieşind din cele sus-indicate,Colegiul Penal al Curţii de Apel Chişinău decide a admite
apelurile acuzatorului de stat şi a avocatului în interesele părţii vătămate,şi recunoaşte vinovaţi
pe A.D.,C.S. şi P.E. în comiterea infracţiunii prevăzute de art.309 1 alin.(3),lit.c) Codul Penal şi
de numit pedeapsa sub formă de închisoare,fiecăruia,cîte 5 ani ,cu executarea pedepsei în
penitenciare de tip semiînchis,cu privarea de dreptul de a activa în organele MAI pe un termen
de cîte 5 ani,fiecare.
Motivarea
Colegiul Penal consideră că declaraţiile inculpaţilor,precum că nu i-au cauzat în mod
intenţionat dureri şi suferinţe puternice,fizice şi psihice părţii vătămate,în special cu scopul de a
obţine de la această persoană mărturisiri,de a o întimida şi de a face presiuni asupra ei,nu
corespund adevărului,sunt minciunoase şi date de către inculpaţi în scopul de a se eschiva de la
răspunderea penală pentru faptele comise,deoarece ele se combat de întreaga sistemă de probe
care demonstrează integral vina lor în comiterea infracţiunii imputate. În rezultatul acţiunilor
violente cu caracter de tortură ale ofiţerului operativ de sector,conform raportului de expertiză
medico-legală,i-a fost cauzată contuzia rinichiului drept,care se califică ca vătămări corporale
uşoare.Astfel.ţinînd cont de caracterul şi localizarea vătămărilor corporale ale părţii vătămate
,conchide că în cazul aplicării violenţei ,coroborează raportul de examinare medico-legală al
părţii vătămate cît şi raportului de expertiză medico-legală,inclusiv şi cu declaraţiile părţii

1
vătămate şi demonstrează cu certitudine,faptul comiterii de către inculpaţi a infracţiunii
imputate,prevăzute de art.3091 alin.(3),lit.c) Codul Penal (redacţia Legii din 18.12.2008).
c.Comentarii proprii
Analizînd literatura de specialitate şi jurisprudenţa în domeniul torturii, constatăm că aceasta
sub diferite forme aplicate concomitent este prezentă în cadrul organelor de urmărire penală. Pe
de o parte, sunt de acord ca persoanele ce aplică tortura să fie pedepsiţi. Ca spre exemplu,
colaboratorii de poliţie, ce manifestă un comportament interzis.Partea vătămată pretinde precum
că în edificiul comisariatului de poliţie dînsul a fost în continuu pe parcursul a cîtorva ore
ameninţat,a fost aplicată violenţa asupra cu scopul de a-şi recunoaşte vinovăţia în comiterea unei
infracţiuni pe care nu a săvîrşit-o.Urmare a refuzului acestuia,a fost bătut cu picioarele şi cu
mîinile de către colaboratorii de poliţie. Nu există nici un act normativ, care ar permite o
asemenea conduită şi astfel de metode de obţinere a informaţiei. Colaboratorilor de poliţie le este
mai uşor să provoace vătămări intenţionate medii a integrităţii corporale sau a sănătăţii persoanei
(art.152 CP),care oricum se califică ca o infracţiune prevăzută în Codul Penal al RM, persoanelor
care în majoritatea cazurilor nu sunt vinovate. Ei ar trebuie să se ocupe de descoperirea într-un
termen rezonabil a făptuitorului real a infracţiunii comise, decît singuri să comită alte fapte
prejudiciabile.Trebuie să menţionăm faptul că în cazul componenţei de infracţiune „tortura”,
prevăzută de alin.(3) art. 1661 CP RM, suntem în prezenţa unui scop special, ce reprezintă un
semn obligatoriu al laturii subiective ,care desigur constituie un criteriu important în cazul
delimitării torturii de tratamentul inuman sau degradant. Deci, scopul special în cazul
componenţei respective parcurge careva forme şi anume :obţinerea de la persoana torturată sau
de la o terţă persoană de informaţii sau mărturisiri;pedepsirea persoanei efectiv torturate pentru
un act pe care aceasta sau o terţă persoană l-a comis ori este bănuită că l-a comis cît şi
intimidarea sau exercitarea de presiuni asupra persoanei efectiv torturate sau asupra unei terţe
personae.De asemenea ţinând cont de jurisprudenţa sa în acest domeniu, Curtea a considerat că,
atunci când un individ este luat în custodia poliţiei într-o stare bună a sănătăţi, iar în momentul
eliberării acestuia se observă leziuni, statul e obligat să ofere o explicaţie plauzibilă referitor la
cauza leziunilor. În caz contrar, aceasta denotă o încălcare vădită a articolului 3 din
Convenţie.Trebuie să mai menţionăm faptul că CEDO a statuat că în materie de
tortură,persoanele private de libertate beneficiază de o protecţie particulară în jurisprudenţa
europeană,deoarece persoanele private de libertate în fond se află în custodia
statului,respectiv,,utilizarea forţei fizice asupra unei persoane private de libertate este
incceptabilă într-o societate democratică.De asemenea consideră că reforma penală şi aderarea
Republicii Moldova la principalele convenţii internaţionale referitoare la interzicerea torturii şi a
altor pedepse sau tratamente inumane ori degradante ,exprimă voinţa constantă a autorităţilor
publice de a crea un stat de drept ,edificat pe repectul şi garantarea reală a drepturilor şi
libertăţilor fundamentale ale omului.

Tratamentul inuman sau degradant 1661 alin.(1) Codul Penal al Republicii Moldova
a.Analiza în fapt
La 28 decembrie 2013,aproximativ la ora 0130 ,A.N. se deplasa împreună cu mama sa spre
domiciliu cu o maşină.El se afla pe bancheta din faţă ,iar mama sa pe cea din spate.În regiunea
unei staţii de alimentare cu petrol,maşina a fost stopată de colaboratorii poliţiei .Un poliţist s-a
apropiat şi a solicitat actele pentru verifcare, luminînd cu lanterna în maşină.Astfel,în timpul
controlului s-a constatat că la maşină era o defecţiune la sistemul de iluminare şi respectiv nu are
dreptul să transporte pasageri.În acest moment partea vătămată a intervenit în discuţia dintre
şoferul de taxi şi colaboratorul de poliţie,invocînd că nu este o încălcare atît de gravă.La cele
declarate,colaboratorul de poliţie i-a rapuns cu cuvinte necenzurate spunîndu-i că e mai bine să
2
tacă.Din cauza observaţiei făcute de el ,colaboratorul i-a solicitat să coboare din maşină.Ieşind
din maşină a mers în spatele vehiculului unde colaboratorul i-a reproşat că ştie multe drepturi şi
l-a apucat de gulerul scurtei,iar cu lanterna pe care o avea în mînă l-a lovit de doua ori în
regiunea nasului.Lanterna era din metal.În acest moment a coborît din maşina de serviciu şi
celălalt poliţist ,iar cind primul poliţist a incercat din nou să-l lovească a treia oară a fost oprit de
celălalt.Tot atunci cei doi poliţişti i-au răsucit mîinile la spate şi i-au spus că este reţinut pe motiv
că este în stare de ebrietate în loc public.De la acţiunile poliţiştilor s-a rupt buzunarul scurtei.A
fost dus la izolator,însă mai tîrziu i s-a spus că poate pleca.A doua zi ,s-a adresat la medic
deoarece se simţea rău.
b.Analiza în drept
Decizia
Reieşind din cele sus-indicate, S.V. se recunoaşte vinovat în săvîrşirea infracţiunii prevăzute de
art.1661 alin.(1)Cod Penal şi în temeiul acestui articol i se numeşte pedeapsa cu amendă în
mărime de 800 unităţi convenţionale,echivalentul a 16.000 lei cu privarea de dreptul de a ocupa
funcţii în cadrul Ministerului Afacerilor Interne pe un termen de 4 ani.
Motivarea
Cercetînd complet şi nemijlocit explicaţiile părţilor ,înscrisurile administrate ,în coraport cu
normele legale ,anlizînd probele din punct de vedere al pertinenţei,concludenţei,utilităţii şi
veridicităţii lor ,iar ansamblul probelor din punct de vedere al coroborării lor,instanţa de judecată
a ajuns la concluzia că vina inculpatului în săvîrşirea infracţiunii incriminate este dovedită pe
deplin.Instanţa reţine că potrivit raportului de expertiză medico-legală,la partea vătămată au fost
depistate vătămări corporale sub formă de tumefiere,contuzia ţesuturilor moi ale nasului care se
atribuie la categoria leziunilor corporale neînsemnate,astfel rezultă că părţii vătămate i-a fost
aplicată violenţă soldată cu provocarea durerilor fizice şi depăşirea pragului minim de severitate
inerent pentru calificarea faptei drept tratament inuman ,instanţa îl apreciază din faptul că
loviturile au fost aplicate în regiunea feţei,unde sensibilitatea la durere este extrem de
ridicată.Partea vătămată a indicat direct în şedinţa de judecată că anume inculpatul i-a provocat
aceste lovituri.Astfel,reieşind din probele administrate şi examinate s-a constatat cu certitudine
că între acţiunile ilegale ale inculpatului şi survenirea consecinţelor prejudiciabile există o
legătură cauzală directă.
c.Comentarii proprii

Analizînd această hotărîre putem menţiona faptul că la fel ca atît în cazul infracţiunii prevăzute
la art.3091 cît şi a celei de la art.1661,colaboratorii de poliţie sunt cei care aplică tratamentul
inuman sau degradant faţă de persoane bănuite de săvîrşirea unei infracţiuni şi nu numai,dat fiind
faptul că aceste tratamente se aplică tuturor persoanelor care nu se supun chiar obişnuitelor
somaţii ale poliţiştilor.Analizînd cele expuse mai sus,putem menţiona faptul că ,faţă de partea
vătămată s-a aplicat tratamentul inuman pe motiv că nu a fost de acord cu cele invocate de către
colaboratorul de poliţie,lovindu-l de doua ori.Consider că hotărîrea instanţei de judecată este
corectă ,dat fiind motivările aduse ,calificînd fapta astfel şi prin aplicarea faţă de inculpat a
acestor sancţiuni.Trebuie să menţionăm faptul că ,infracţiunea în cazul dat a fost săvîrşită cu
intenţie directă,avînd în vedere că inculpatul a aplicat loviturile părţii vătămate intenţionat fără
ca partea vătămată să întreprindă careva acţiuni contrare legii.Însă cu certitudine,trebuie să
menţionăm faptul că în comparaţie cu tortura, tratamentul inuman trebuie să depăşească nivelul
minim de severitate despre care s-a scris mai sus. Totodată, tratamentul inuman nu presupune
acte prin care se cauzează suferinţe de intensitate suficient de gravă ca ele să poată fi calificate
drept tortură. Altfel spus, tratamentele inumane sunt acele rele tratamente ce atentează la
integritatea fizică şi morală a persoanei, dar care se manifestă într-o formă mai puţin gravă ca
3
tortura. Potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, multe situaţii de tratament
inuman apar de cele mai dese ori în contextul detenţiei persoanei, când victima este supusă
maltratării, însă intensitatea unui astfel de tratament nu atinge nivelul minim de severitate
necesar pentru a fi calificat ca tortură.Astfel, evaluarea tratamentului inuman este relativă, la fel
ca şi toate evaluările conform art. 3 din Convenţia europeană. Curtea a enunţat că noţiunea de
tratament inuman acoperă cel puţin un asemenea tratament, care în mod intenţionat cauzează
suferinţe fizice sau psihice intense, care nu sunt justificate într-o anumită situaţie. De asemenea,
acest termen este aplicabil unui spectru de comportamente în afara detenţiei, unde victimele sunt
expuse intenţionat unor acte crude, care le provoacă o stare de extremă tulburare,emoţii puternice
asupra sănătăţii şi integrităţii psihice. Respectarea drepturilor, libertăţilor şi demnităţii umane
este garantată atît de Constituţia RM cît şi de alte acte internaţionale, cum ar fi Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, etc.De asemenea, Codul de procedură
penală al RM consacră drepturile, libertăţile şi demnitatea umană în art.10, acordîndu-i valoare
de principiu general al procesului penal. În formularea pe care o primeşte în Codul de procedură
penală, obligaţia statului de a garanta şi a respecta drepturile, libertăţile şi demnitatea umană se
materializează prin interdicţia tuturor organelor şi persoanelor participante la procesul penal de a
întreprinde orice acţiune care ar putea prejudicia valorile ocrotite de acest principiu. Cu toate
acestea, organele competente îşi rezervă dreptul de a limita anumite persoane în exercitarea
anumitor drepturi ale sale, precum şi de a aplica anumite măsuri de constrângere în cazurile şi în
modul stabilit de Codul de procedură penală.
Prin urmare, din conţinutul acestei excepţii rezultă faptul că este interzis, fără nici o excepţie,
supunerea persoanei la tortură, la tratamente cu cruzime, inumane ori degradante sau deţinerea în
condiţii umilitoare şi impunerea participării la acţiuni procesuale care ar leza demnitatea umană.
Această prevedere este consacrată atît de alin.(3) al art.10 al Codului de procedura penală cît şi
de art.24 al Constituţiei RM.

Bbliografie

Decizia Colegiului Penal al Curţii de Apel Chişinău din 20.03.2015 Dosarul nr. 1a-589/14;

Sentinţa Judecătoriei Făleşti din 23.03.2015

http://instante.justice.md/apps/hotariri_judecata/inst/cac/cac.php.

Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamenta-le. Adoptată

la Roma, 04.11.1950, în vigoare din 03.09.1053. Pentru Republica Moldova, în vigoare din
01.02.1998.