Distemul

geopolitic actual
– Rezultat al unor evoluţii foarte complicate care au avut la bază interesele
politice, militare, economice şi nu în ultimă măsură, cele nationale ale statelor
implicate,sistemul geopolitic actual a cunoscut mai multe transformări de-a
lungul timpului. Acesta este considerat ca şi poziţia geopolitică, un sistem
dinamic,instabil, aflat în permanentă transformare şi adaptare la realităţile
politice, economice şi sociale ale vremii.
– Statutul de putere geopolitică mondială se bazează pe o serie de elemente
dezvoltate la un nivel deosebit, care scot în evidenţă statul sau uniunea statală
respectivă în raport cu alte state sau organisme internaţionale. Aceste elemente
sunt:
– ·gradul de dezvoltare economică;
– ·nivelul tehnologic atins;
– ·capacitatea militară a statului respectiv;
– · potenţialul demografic de care dispune;
– ·capacitatea de control a unor regiuni sau areale importante de pe glob.
 Factorii generatori ai noului sistem geopolitic
– Sistemul geopolitic actual este rezultatul acţiunii congruente a mai mulţi factori determinativi sau modelatori,
printre cei mai importanţi înscriindu-se:
– a. încheierea, după aproape cinci decenii, a Războiului Rece, prin căderea sistemului comunist şi adoptarea
generalizată a sistemului capitalist de producţie şi organizare a societăţii;
– b. tendinţa de generalizare a sistemului capitalist, de influenţă americană, în toate domeniile existenţei societăţilor
respective deşi acest lucru a dus la o uniformizare politică şi ideologică, nu s-a observat aceeaş ifinalizare şi în
domeniile economic, social sau cultural;
– c. tendinţa de multipolarizare la nivel regional sau zonal, în domeniul atât economic sau social, dar mai ales politic,
reliefată prin apariţia de noi centri de putere, bazaţi nu pe ideologii diferite, ci pe un potential economic,
demografic aparte;

– d. reaşezarea sferelor de influenţă, conform noilor interese predominant economice, dar şi strategice;
– e. prezenţa tot mai accentuată a procesului de globalizare, legat fiind de necesitatea construirii unei pieţe globale;
– f. procesul de construire al unor structuri regionale sau zonale care să gestioneze problemele existente la nivel
supranaţional.
– In prezent pe glob exista o singura organizatie interguvernamentala cu o vocatie
universala,Organizatia Natiunilor Unite,si numeroase alte organizatii,asociatii,blocuri
regionale,de regula cu caracter integuvernamental,cu obiective specifice.
– In acelasi timp exista si statesuficient de puternice (economic,politic) care joaca un rol important
pe scena internationala si care completaeaza sistemul geopolitic actual.
– Tocmai de accea, astazi, se vorbeste de actori, si nu de state,ca in trecut, si de centre de putere.
– In categoriia actorilor intra si state(SUA,Rusia,China,Japonia,in mod
cert,India,Indonezia,Australia,Brazilia,Africa de sud),dar si blocuri
economice(UE,APEC,MERCOSUR,etc) ori militare(NATO)
Organizatia Natiunilor Unite

– Este cea mai importanta si cuprinzatoare organizatie internationala:din cele 192

de state independente existebte pe glob, numai unul nu face parte din
ea,respective Vatican.
– Daca organizatia ar reusi sa se manifeste ca o organizatie cu adevarat
universala,in care toate statele au drepturi egale,fara exceptie,atunci actori si
centrele de putere nu si-ar mai avea rostul.
 Scurt istoric
– A fost infiintat la 26 iunie1945 prin semnarea Cartei de la San Francisco de catre 51 de
state.Ulterior numarul statelor creste progresiv prin aderarea altor state independente(precum
Romania in 1955)sau, aproape automat, a celorcare isi dobamdesc independenta, ca urmare a
procesului de decolonizare.
– Este precursorul Ligii Natiunilor ,infiintata in 1919 in urma Tratatului de la Versailles, ce avea ca
principal obiectiv garantarea pacii si securitatii international,ceea ce nu a reusit si ca
urmare ,practice s-a autodizolvat in momentul in care Germania a invadat Poonia in septembrie
1939.
– ONU are sediul principal la New York si alte cateva oficii la Viena,Geneva si Nairobi.
Obiectivele fundamentale
– mentinerea pacii si securitatii internationale prin luarea de masuri colective eficace impotriva
actelor de agresiune
– Dezvoltarea relatiilor prietenesti intre natiuni
– realizarea cooperarii internationale in domeniile economic,social, cultural si umanitar
– Principiile fundamentale in conformitate cu care actioneaza:
-egalitatea suverana intre toate statele membre
-buna credinta in indeplinirea de catre acestea a obligatiilor asumate
-nereecurgerea la forta sau la amenintarea cu forta
-neamestecul in treburile interne ale statelor,etc
Structura Onu

– Este extrem de complexa,cu numeroase organe principale,organe speciale(comitete,programe) si

institutii specializate,in total peste o suta,intre care:
-organe principale(6 in total)impunamdu-se:
1)Adunarea Generala,organism reprezentativ, alvatuit din toti membri ONU,investit de a discuta
orice problema de competenta organizatiei,rezolutiilr sale avand character de recomandare pentru
statele membre si celelalte organisme sau institutii.
2)Consiliul de Securitate,format din 5 membri permanenti(SUA,Rusia,China,Marea Britanie si
Franta), care pot exercita dreptul de vete,si 10 membri nepaermanenti,alesi pe o perioada de 2 ani
pe principiul repartitiei geografice echitabile; rezolutiile sale ,spre deosebire de cele ale adunari
generale au character obligatoriu
-institutii/organizatii specializate(peste 20)intre care(obiectul lor reiese chiar din denumire):
FAO - Food and Agriculture Organization of the United Nations
Organizația pentru Alimentație și Agricultură Italia Roma, Italia 1945
IAEA Agenția Internațională pentru Energie Atomică Austria Viena, Austria 1957
FIDA Fondul Internațional pentru Dezvoltarea Agricolă Italia Roma, 1977
OIM Organizația Internațională a Muncii Elveția Geneva, 1946 (1919)
FMI Fondul Monetar Internațional Statele Unite ale Americii 1945 (1944)
UNESCO Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură Franța Paris, 1946
WBG Banca Mondială Statele Unite ale Americii Washington, D.C., 1945 (1944)
PAM Programul Alimentar Mondial Italia Roma, Italia
OMS Organizația Mondială a Sănătății Elveția Geneva, Elveția 1948
Blocuri militare

– Din antinomia EST-Vest (tari comuniste adepte a uei economii planificate versus
tarile caapitaliste,cu o economie de piata) au rezultat ansambluri/blocuri
militare,representative fiind NATO si opsul sau Tratatul de la Varsovia,precum si
alte asocieri militare,legate indirect de aceasta opozitie(CENTO,SEATO).
– Dintre toate acestea,astazi mai functioneaza doar NATO.
 NATO sau Pactul Atlanticului de Nord
– este o alianță politico-militară stabilită în 1949, prin Tratatul Atlanticului de Nord semnat
la Washington la 4 aprilie 1949. Actualmente cuprinde 29 de state din Europa și America
de Nord.
– Inițial, aceste state au fost: Belgia, Canada, Danemarca, Franța, Islanda, Italia, Luxemburg,
Marea Britanie, Norvegia, Portugalia, Olanda și SUA. La 18 februarie 1952, au aderat la
tratat Grecia și Turcia, iar la 6 mai 1955, RFG a devenit membră NATO. Spania a fost
admisă la 30 mai 1982, iar fostele țări semnatare ale Pactului de la Varșovia au aderat fie
la 12 martie 1999 (Polonia, Ungaria și Cehia), fie în anul 2004 (România, Slovenia,
Slovacia, Estonia, Letonia, Lituania și Bulgaria). La 1 aprilie 2009 au aderat la NATO
Albania și Croația. La 5 iunie 2017 Muntenegru a aderat la NATO.
Obictive

– asigurarea libertății și securității membrilor săi prin mijloace politice și militare în conformitate
cu Tratatul Nord-Atlantic și cu principiile Cartei ONU
– promovarea relațiilor de pace și prietenie în zona Nord-Atlantică
– prevenirea războaielor
– Sarcinile fundamentale ale NATO
– securitatea
– consultarea
– descurajarea conflictelor
– apărarea
– managamentul situațiilor de criză
– parteneriatul
– Alianta Nord-Atlantica si-a modificat conceptul strategic,adapatandu-se noilor
realitai care,pe langa elementele positive(intre care instaurarea democratiei si
trecerea la economia de piata in tarile foste comuniste),consemneaza si noi
riscuri comlexe pentru pacea si stabilitatea eueo-atlantica:dezastrul
economic,conflictele entice,proliferarea armelor de distrugere in masa,a
terorismului,etc.
– Trupele Nato au intervenit cu success pentru stabilirea ordinii in mai multe
focare de conflict,intre care cele din fosta Iugoslavie(Bosnia-
Hertegovina,Kosovo) si din Orientul Mijlociu(in timpul interventiei irakiene in
Kuweit) si au trimis trupe de mentinere a pacii si in alte regiuni conflictuale.