Sunteți pe pagina 1din 3

BIBLIA SI CORANUL

Religia s-a format pornind de la numeroasele culte existente, ea suferind


influiente extrem de diverse. Inainte, existau credinte vechi in puteri superioare. Ele
nu constituiau obiectul vreunui cult.
O data cu difuzarea noii religii, are loc si organizarea bisericii. Numele pe
care il poarta noua biserica este de origine greaca, ECCLESIA. El este preferat
termenului de sinagoga, ce desemneaza templul evreiesc. Ea se va grupa in jurul
celor doisprezece apostoli alesi de Hristos. Cuvantul apostol semnifica “trimisul”.
Mai tarziu, stimulata de luptele contra ereziilor, de formarea clerului, apare biserica
catolica, ce va consolida si unifica formulele doctrinei sale.
Pe masura ce crestinismul se propaga, se formeaza noi comunitati. Fiecare
dintre acestea este condusa de un episcop, asistat de “presbiteroi”, preotii de mai
tarziu. Pentru a se integra in aceste comunitati, fiecare fidel trebuie botezat. In
esenta, cultul consta in citirea Evangheliei si intr-o masa comuna, “cina”. Mesajul
trimis acestei comunitati, prin intermediul Sfantului Paul, face legatura cu
profetismul evreiesc: Iisus este Mesia, fiul lui Dumnezeu, el insusi divinitate, fapt
atestat de miracolele sale si de Inviere. El a venit pentru a rascumpara pacatele
omenirii, care de la Adam incoace pacatuieste incontinuu. Pe aceste baze se va cladi
sistemul teologic destinat a rezolva problema dublei naturi: Iisus este in acelasi timp
om si Dumnezeu. Acest effort, fondat pe explicarea evangheliilor si a scrisorilor lui
Paul, antreneaza riscul ereziilor (erorilor), risc cu atat mai mare cu cat influientele
altor filosofii si religii in imperiu sunt inca importante.

1
BIBLIA

Numele de BIBLIE apare in perioada elenistica sub forma vocabulei “Ta


Biblia” (“Carti”). Apoi este transcris in latina prin BIBLIA. Ea este divizata si
studiata in functie de diversele ei parti: Pentateuch, Legile, Profetii si Scrierile sau
Vechiul si Noul Testament. Biblia este o Carte vie prin excelenta, intrucat il leaga pe
cititor sau pe auditor de cuvantul divin, de origine transcedentala. In secolul al III-
lea, comunitatea evreiasca din Alexandria traduce Biblia din ebraica in limba
greaca.
Biblia (Sfanta Scriptura) este cartea sfanta a crestinilor. In vechiul
Testament sunt povestite episoade ale istoriei sacre a poporului evreu. Noul
Testament cuprinde cele patru Evanghelii. Acestea sunt scrierile a patru dintre
discipolii lui Iisus: Matei, Luca, Marcu si Ioan.
Legile care trebuie sa guverneze viata credinciosilor sunt cunoscute sub
numele de DECALOG (cele zece porunci). Ele au fost transmise de Dumnezeu lui
Moise. Noul Testament impune tuturor crestinilor aceste norme:
1. Sa recunoasca pe Dumnezeu drept unu si singur si pe Iisus fiul sau trimis pe
Pamant;
2. Sa nu se inchine idolilor;
3. Sa nu ia numele Domnului in desert (sa nu jure stramb);
4. Sa respecte ziua de odihna;
5. Sa-si cinsteasca aproapele;
6. Sa nu ucida;
7. Sa fie cumpatat;
8. Sa nu fure;
9. Sa nu minta;
10. Sa nu ravneasca la bunurile altuia.

2
CORANUL

In cursul secolului al VII-lea, Coranul ia forma sa actuala. Coranul (in


araba AL QUR’AN, lectura) se imparte in 114 capitole numite SURATE (Surah),
ordonate in functie de lungimea lor. Astfel, primul, Fatiha, este cel mai scurt.
Coranul nu se prezinta ca o veritabila istorie, ci mai degraba ca o culegere de
sentinte, de povestiri privind judecata finala, de viziuni ale paradisului si infernului.
Plecand de la maximele coranice este elaborata Sharia, legea islamica.
Coranul a fost scris dupa moartea lui Mahomed. Este scris sub forma de
versete, asezate in ordinea descrescatoare a marimii. Coranul reprezinta pentru
musulmani vestirea legii divine.
Coranul cuprinde numeroase indicatii despre cum trebuie sa respecte
credinciosii legile lui Allah. In centrul tuturor acestor reguli de conduita se afla cele
cinci porunci, “stalpi ai Islamului”:
1. Sa recunoasca existenta unui singur Dumnezeu care este Allah si existenta lui
Mahomed ca profet al sau;
2. Sa se roage de cinci ori pe zi cu fata spre Mecca;
3. Sa tina postul annual in luna Ramadam;
4. Sa fie milostiv cu cei saraci;
5. Sa faca pelerinaj la Mecca o data in viata.