Tema 4: Contul contabil şi dubla înregistrare

4.1. Definiţia, forma şi structura contului contabil.

4.2. Dubla înregiatrare. Esenţa şi importanţa ei pentru control.
4.3. Formul ele contabile.
4.4. Evidenţa analitică şi sintetică.
4.5. Interelaţia dintre conturi şi bilanț.
4.6. Planul de conturi contabile.
4.7. Balaţele de verificare, felurile, conţinutul şi structura lor.

-1-
Bilanțul reflectă mărimea valorică a A şi P entității la o anumită dată, modificările
curente care au loc sub influenţa operaţiilor economice în structura A şi P nu se oglindesc în
bilanț. Pentru reflectarea acestor modificări în contabilitate se foloseşte un procedeu specific
denumit cont contabil.
Cu ajutorul contului se înregistrează şi se controlează mărimea iniţială, mişcarea
(creşterea sau descreşterea) şi mărimea finală pentru fiecare fel de active sau pasive. Pentru
fiecare din acestea se deschide un cont separat. De exemplu, pentru evidenţa mijloacelor fixe
se deschide contul „mijloace fixe”, pentru materiale – contul „materiale”, pentru mijloace
băneşti – contul „casa”, „cont curent în valută naţională”, „cont curent în valută străină”, etc.
Înregistrările în conturi se efectuiază în expresie valorică (uneori şi în formă naturală) în
baza datelor, documentelor şi actelor justificative.
Definiţie: Contul contabil (c.c) reprezintă un procedeu de înregistrare curentă , grupare
ordonată şi control operativ a existenţei şi mişcării activelor şi pasivelor entității într-o
perioadă de gestiune (lună, trimestru, an).
În Republica Moldova se foloseşte un sistem unic obligatoriu pentru toţi agenţii
economici, indiferent de forma de proprietate, apartenenţa ramurală sau forma
organizatorico-juridică.
Fiecare cont are următoarele elemente structurale:
1) Titlul (sau denumirea contului),
2) Debitul şi Creditul contului,
3) Rulajul contului,
4) Soldul contului
1) Titlul contului arată denumirea elementului patrimonial (A sau P), (venit sau cheltuieli)
pentru care va fi deschis contul respectiv şi a cărui evidenţă o ţinem. De ex: evidenţa
mijloacelor fixe se ţine cu ajutorul contului „Mijloace fixe”. În afară de titlu fiecare cont are
şi un simbol cifric sau cont care înlesneşte munca practică de evidenţă.
În Republica Moldova titlurile şi simbolurile conturilor sunt unice pentru toţi agenţii
economici. De exemplu: contul „mijloace fixe”, are simbolul 123 „Mijloace fixe”, 241
„Casa”, 311 „Capital social”.
2) Debitul şi Creditul contului reprezintă cele două părţi ale contului cu ajutorul cărora
se înregistrează şi se sistematizează informaţia privind existenţa şi mişcarea mijloacelor
economice şi sursele de provenienţă a acestora.
Schematic contul reprezintă:
Debit Credit
Dt Ct

De aici provine şi noţiunea de a debita şi a credita.

A debita un cont – reprezintă înregistrarea unei sume în debitul contului.
A credita un cont – reprezintă înregistrarea unei sume în creditul contului.

1
 3) Rulajul contului reprezintă totalul sumelor înregistrate în Dt sau Ct unui cont într-o
perioadă de gestiune.Suma rulajului debitor arată totalurile sumelor care sunt înregistrate în
Dt-ul contului şi rulajul creditor – sumele operaţiilor ce au loc în Ct-ul contului.
4) Soldul unui cont reprezintă mărimea elementului patrimonial reflectat pe contul
respectiv la o anumită dată, de regulă la sfîrşitul perioadei de gestiune. Soldurile se
calculează ca diferenţă dintre totalurile sumelor înregistrate în Dt şi Ct contului.
Soldul poate fi debitor cînd sumele reflectate în debit le depăşesc pe cele reflectate în
credit şi soldul poate fi creditor cind sumele reflectaet în credit le depăşesc pe cele reflectate
în debit.
În cazul cîn sumele în debit şi credit coincid contul nu are sold şi se numeşte cont
balansat sau soldat.
Deosebim în dependenţă de momentul calculării:
1) Sold iniţial – este soldul ce arată mărimea elementului patrimonial înregistrat în
conturi la începutul perioadei de gestiune.
2) Sold final – este mărimea mărimea elementului patrimonial înregistrat în conturi
la finele perioadei de gestiune.
(A) Sold final = Sold iniţial + Rulajul pe debit – Rulajul pe credit (dacă contul este activ)
(B) Sold final = Sold iniţial + Rulajul pe credit – Rulajul pe debit (dacă contul este pasiv)

De aici deosebim conturi de A şi P.

1) Conturi de A – sunt destinate pentru evidenţa activelor întreprinderii.
2) Conturi de P – sunt destinate pentru evidenţa pasivelor.
Conţinutul Dt şi Ct a contului de A şi P e diferit. În conturile de A debitul serveşte pentru
înregistrarea soldurilor (iniţial şi final) şi a creşterilor, iar în Ct pentru reflectarea descreşterilor.
Contul de A poate fi prezentat prin forma:
241 „Casa”
Dt Ct
Suma
Si 50 lei
1) 1000 lei 1) 1000 lei
Rulaj debitor 1000 lei Rulaj creditor 1000 lei
Sf =(50+1000-1000) 50 lei

În conturile de pasiv, Dt serveşte pentru reflectarea descreşterilor iar în credit se arată soldul
iniţial şi final şi mărimile acestui fond.
Contul de P.
311„Capital social”
Dt Ct
Si ( Sold iniţial)

Rulaj debitor Rulaj creditor

Sold final (Sf)

- 2-
Fiecare operaţie economică provoacă modificări simultane şi cu aceeaşi sumă a cel puţin 2
posturi din bilanţ.

2
 În funcţie de conţinutul economic şi natura operaţiilor, schimbările se produc numai într-o
parte a Bilanțului (A sau P) sau în ambele părţi. Aceste se reflectă în contabilitate cu ajutorul
procedeului de dublă înregistrare.
Definiţie : Dubla înregistrare reprezintă un procedeu de reflectare concomitentă şi cu
aceeaşi sumă în Dt unui cont şi în Ct altui cont a unei operații economice. Acest procedeu e
specific doar metodei contabilitățiiţii, el nu se întîlneşte la alte forme de evidenţă ec-că şi nici la
alte componente a sistemelor informaţionale ec-ce.
Necesitatea folosirii dublei înregistrări e condiţionată cu schimbarea formei mijl. ec-ce în
procesul circuitului lor. Fiecare operaţie apărută în acest proces duce la trecerea valorii dintr-o
formă în alta.
În procesul de aprovizionare forma iniţială a valorii (banii) se transformă în stocuri sau
valori materiale (suma rămîne aceeaşi).
În procesul de producţie resursele materiale primesc forma de produse finite.
În procesul de desfacere a producţiei finite îşi schimbă forma în mijloace băneşti. În
rezultatul acestor operaţiuni ec-ce mărimea valorii nu se schimbă de aceea şi sumele reflectate în
conturi trebuie să fie identice pe un cont se înregistrează forma iniţială a valorii iar pe altul forma
finală.
Înregistrarea are o importanţă mare pentru control. Cu ajutorul ei se verifică corectitudinea
înregistrărilor efectuate în conturi, se asigură identitatea totalurilor rulajelor debitoare şi
creditoare (la nivelul întreprinderii) şi prin urmare asigură identitatea permanentă dintre activul
şi pasivul bilanţului.
Folosirea dublei înregistrări duce la stabilirea unor releţii strînse şi reciproce între conturi.
Legătura reciprocă între Dt unui cont şi Ct altui cont poartă denumirea de corespondenţa
conturilor, iar conturile înre care se stabileşte o astfel de legătură se numesc conturi
corespondente.
Corespondenţa conturilor se stabileşte pentru fiecare operaţie ec-că în Planul de conturi
contabile şi e unică pentru toţi ag. ec-ci. În dependenţă de modificările bilanţiere (4) produse de
operaţiile ec-ce, corespondenţa conturilor se poate stabili:
- numai între conturi de activ, în acest caz participă numai conturile de activ.
- numai între conturi de pasiv cu schimbări doar în pasivul bilanţului.
- între conturi de A şi P cînd se produc modificări şi cu aceeaşi sumă în ambele
părţi ale bilanţului contabil.
Ex: din contul curent s-au transferat în casă 1200 lei. Această operaţie produce schimbări
doar în activul bilanțului şi stabileşte corespondenţa între contul „Casa” şi suma se înregistrează
în debitul acestui cont, iar contul curent în valută națională scadela la aceeaşi sumă şi se
înregistrează în creditul acestui cont.

-3-
Formula contabilă reprezintă forma de prezentare grafică a fiecărei operaţii ec-ce în
conturile corespondente în baza dublei înregistrări sub formă de egalitate valorică. Ea conţine
următoarele părţi componente:
1) Denumirea contului corespondent debitor
2) Denumirea contului corespondent creditor
3) Mărimea valorică (suma operaţiei)
În formulala contabilă contul debitor se arată în partea stîngă sau de sus, iar cel creditor în
dreapta sau jos.
Ex: Din „contul curent” s-a ridicat numerar în „casierie” 1200 lei
Dt 241 „Casa” – 1200 lei
Ct 242 „Cont curent în monedă națională” – 1200 lei
Formulele contabile se întocmesc pentru fiecare operaţie economică că în baza documentelor
justificative. La activitatea practică de evidenţă se foloseşte un nr. mare de diferite formule
contabile care se clasifică după următoarele criterii:
1) în raport cu nr. conturilor corespondente;
3
 2) după modul de înregistrare a sumelor.
După criteriul (1) se deosebesc 2 tipuri de f-le contabile:
a) f-le contabile simple;
b) f-le contabile compuse.
Formula contabilă simplă e aceea în care un singur cont se debitează și un singur cont se
creditează, ea e specifică operaţiunilor ec-ce care afectează simultan doar 2 elemente
patrimoniale.
Ex: La contul curent s-a încasat un credit bancar pe termen scurt în sumă de 50000 lei.
Această operaţie afectează numai 2 posturi din bilanţ:
- unul este din activul bilanţului- „cont curent” 242;
- iar alt cont este din pasivul bilanţului – „credite bancare pe TS” 511.
Dt 242 Ct 511 - 50000 lei.
Formula contabilă compusă e aceea în care un singur cont se debitează, iar 2 sau mai multe
conturi se creditează sau invers. Ea e specifică operaţiunilor ec-ce care produc schimbări
concomitente în mai mult de 2-ă elemente patrimoniale.
Ex: La „contul curent” s-au încasat 30000 lei inclusiv de la cumpărători 20000 lei şi de la
bancă sub formă de credit în sumă de 10000 lei.
Participă 3 conturi:
1) contul curent 242 (Dt)
2) cumpărătorii şi clienţii 221 „creanţe comerciale” (Ct)
3) „Creditele bancare” 511 (Ct)
F-la contabilă:
Dt 242 – 30000
Ct 221 – 20000
Ct 511 – 10000
După modul de înregistrare a sumelor f-le contabile se împart în:
1) în f-le contabile curente sau cu înregistrarea sumelor în negru (stilou negru)
2) f-le contabile de stornare (lichidare) sau cu scrierea în stilou roşu.
F-le contabile curente se folosesc pentru reflectarea operaţiilor ec-ce obişnuite sau ordinare.
În aceste formule sumele se înregistrează în negru şi se iau în calcul cu semnul „+” la
determinarea rulajelor debitoare şi creditoare ale conturilor contabile.
F-le contabile de stornare se bazează pe folosirea numerilor negative în aceste formule
înscrierea sumelor se face în roşu sau în paranteze. La calcularea rulajelor Dt şi Ct aceste sume
se scad. F-le contabile de stornare se folosesc pentru corectarea formulelor contabile greşite. În
acest scop formula contabilă greşită se repetă însă cu înregistrarea sumei în roşu, obţinîndu-se în
aşa fel anularea ei, apoi se întocmeşte formula contabilă corectă.
Ex: Operaţia de procurare a materialelor de la furnizori în sumă de 3000 lei a fost întocmită
greşit prin următoarea corespondenţă a conturilor:
Dt 241 „Casa” – 3000 lei
Ct 221 „Creanțe comerciale” – 3000 lei
Corectarea acestei formule se efectuiază astfel:
a) stornăm această sumă (în roşu):
Dt 241 – (3000) lei
Ct 221 – (3000) lei
b) se scrie formula contabilă corectă:
Dt 211 – 3000 lei
Ct 521 – 3000 lei.
F-le contabile se înregistrează în documente sau în registre. Operaţia de înrtegistrare a
formulei contabile pe documente poartă denumirea de înregistrare a operaţiei ec-ce. Fiecărei
operaţii i se atribuie un nr. la care se înregistrează ulterior în contab. curentă.
F-le contabile înscrise în documente se grupează şi se reflectă în registre în ordine
cronologică şi în mod sistematic. Înregistrarea cronologică reprezintă reflectarea operaţiunilor în
ordinea efectuării lor. În practica de evidenţă acestă grupare se efectuiază într-un registru care
4
poartă denumirea „Jurnal de înregistrare a operaţiilor ec-ce”. Acest registru se întocmeşte lunar
în baza documentelor justificative şi are următoarea formă:
Nr. de Conţinutul operaţiilor ec-ce Suma Corespondenţa conturilor
ordine Lei
Dt Ct
1 2 3 4 5

Înregistrarea sistematică se caracterizează prin gruparea operaţiilor ec-ce pe conturi după

conţinutul lor ec-ic indiferent de data efectuării acestora.
Ex: Operaţiile se grupează pe intrări şi ieşiri de mijloace fixe, materiale, decontări cu
fondatori, etc.
Această grupare se se efectuiază în situaţii, jurnale, „Cartea mare”, şi se foloseşte pentru
calcularea indicaţiilor activităţii economico-financiare a întreprinderii. Înregistrările cronologice
şi sistematice se pot efectua separat sau concomitent într-un registru mixt.

-4-
211 „Materiale”
(cont sintetic)

211.1 211.2 211.3 211.4 211.9

Subcont Subcont Subcont Subcont Subcont

2113.1 2113.2 2113.3 2113.4

Cont analitic Cont analitic Cont analitic Cont analitic

Conturile contabile se folosesc pentru înregistrarea, gruparea şi generalizarea informaţiilor

privind exispenţa şi mişcarea elementelor patrimoniale. După gruparea cu detaliere a datelor se
deosebesc 2 categorii de conturi:
1) Conturi sintetice
2) Conturi analitice
Conturile sintetice reflectă mijl., surse şi procese ec-ce grupate după caracteristicele lor
generale.
De ex: Contul sintetic „Mijloace fixe” – cont 123 cuprinde toate categoriile de mijloace fixe
aflate în gestiunea înterprinderii. Contul „datorii privind retribuirea muncii” cont 531
caracterizează angajamentele înterprinderii faţă de toţi salariaţii. Înregistrările în aceste conturi se
efectuiază numai în expresie valorică, soldurile conturilor sintetice se reflectă ca posturi în
activul şi pasivul bilanțului, evidenţa bazată pe conturile sintetice poartă denumirea de evidenţă
sintetică. Conturile sintetice sunt unice şi obligatorii pentru toţi ag. ec.
Conturile analitice sunt destinate pentru evidenţa părţilor componente ale elementelor
patrimoniale reflectate în conturile sintetice. Ele reprezintă o dezvoltare şi adîncire a conturilor
sintetice. Înrtegistrările în aceste conturi se efectuiază atît în formă valorică cît şi în etalon
natural sau de muncă. Fiecare cont sintetic cuprinde cîteva conturi analitice.
Nomenclatura conturilor
Cont
analitice depinde de particularităţile întreprinderiişi se stabileşte de
fiecare unitate ec-că. De ex: Contul sintetic 211 „ Materiale” la uzina ( de ex ce produce beton)
are aşa conturi analitice ca „Ciment”, „Metal”, etc.
Evidenţa bazată pe conturile analitice poartă denumirea de evidenţă analitică .
Conturile sintetice şi analitice se află în relaţii reciproce şi interdependente care se exprimă în
respectarea următoarelor indentităţi:
S

5
 1) totalurile soldurilor iniţiale ale conturilor analitice trebuie să fie egale şi au acelaşi
sens (debitor sau creditor) cu soldul iniţial al contului sintetic, deoarece cont. analitic
(CA) numai detaliază soldul contului sintetic (CS).
2) Totalurile rulajelor debitoare şi creditoare ale CA trebuie să fie egale cu rulajele
corespunzătoare ale CS. Această identitate e condiţionată de faptul că în conturile
analitice se înregistrează aceleaşi operaţii şi pe aceeaşi parte ( Dt sau Ct ) ca şi pe CS.
3) Soldurile finale ale CA trebiue să fie egale şi de acelaşi sens ca şi la CS, Deoarece
soldurile finale ale CA se determină după aceleaşi reguli ca şi la soldul final al CS.
În parctica de evidenţă în afară de CA şi CS se folosesc şi subconturile, ce reprezintă o
verigă intermediară între CS şi CA. Cu ajutorul subconturilor se efectuiază o grupare
suplimentară a datelor evidenţei analitice şi se determină indicatorii rapoartelor financiare.
Subconturile sunt prevăzute la majoritatea conturilor sintetice. DE ex: contul 123 „ Mijloace
fixe” are 8 subconturi:
123.1 Clădiri
123.2 Construcţii
123.3 Maşini, utilaje, unelte
123.4 Mijloace de transport
123.5 Instrumente și inventar
123.6 Costuri ulterioare aferente obiectelor neînregistrate în bilanț
123.7 Mijloace fixe primite în leasing financiar
123.8 Mijloace fixe promite în gestiune economică
123.9 Alte mijloace fixe
Denumirile şi simbolurile subconturilor sunt prevăzite în planul de conturi şi recomandate
pentru toţi ag. ec. Totodată întreprinderile pot introduce şi subconturi suplimentare reeşind din
particularităţile activităţii sale ec-ce.

-5-
Conturile contabile se află într-o legătură srînsă şi reciprocă cu Bilanțul. În activul bilanțului
se reflectă mijloacele ec-ce pentru evidenţa curentă a cărora se deschid conturi de activ, în
pasivul bilanțului- sursele de provenienţă a mijloacelor ec-ce care se oglindesc pe conturi de
pasiv.
La începutul perioadei de gestiune în baza datelor din bilanț se deschid conturi contabile
pentru fiecare elment bilanţier se deschide un cont separat în care se înregistrează soldul iniţial:
- în conturile de A în Dt, iar în conturile de P în Ct.
Totalul soldurilor iniţiale debitoare ( ale conturilor de A ) trebuie să fie egale cu toatlurile
conturilor creditoare ( ale conturilor de P).
În timpul perioadei de gestiune în conturile conatbile se înregistreză sub dublu aspect
operaţiile ec-ce ( sumele lor ). La sfîrşitul perioadei se determină rulajele DT şi Ct şi se
calculează soldurile finale ale conturilor.
Totalul soldurilor finale Dt trebiue să fie egal cu toatlurile soldurilor finele Ct.
În baza soldurilor finale se întocmeşte bilanțul, la sf. per. de gestiune, în acest scop soldurile
conturilor se reflectă pe posturile corespunzătoare ale Bilanțului.
∑Si Dt = ∑Si Ct
∑R Dt = ∑R Ct
∑Sf Dt = ∑Sf Ct

-6-
Planul de conturi reprezintă o nomenclatură sitematizată de conturi ce reglementează
organizarea contabilităţii întreprinderilor, organizaţiilor, instituţiilor, etc.
În RM se foloseşte un plan de conturi unic şi obligatoriu pentru toţi ag. ec. aprobat de
Ministerul Finaţelor la 29.12.97 cu modifucările și completările ulterioare.
6
 Planul general de conturi contabile este elaborat în baza Standardelor Naţionale de
Contabilitate (SNC) şi a altor acte normative contabile, ţinînd cont de cerinţele de prezentare a
informaţiilor în situaţiile financiare şi necesităţile informaţionale ale entităţii.
Planul general de conturi contabile se extinde asupra entităţilor care ţin contabilitatea în
partidă dublă, cu excepţia entităţilor care aplică Standardele Internaţionale de Raportare
Financiară (IFRS), şi instituţiilor publice.
Planul general de conturi contabile reglementează modul de înregistrare a faptelor
economice în conturi care rezultă din prevederile SNC şi altor acte normative contabile.
Înregistrarea faptelor economice în conturi se efectuează în funcţie de conţinutul economic al
acestora, cu respectarea principiilor, normelor şi politicilor contabile ale entităţii.
Planul general de conturi contabile cuprinde trei capitole:
I. Dispoziţii generale
II. Nomenclatorul conturilor contabile
III. Caracteristica şi modul de aplicare a conturilor contabile
În capitolul I este prezentat modul general de clasificare, funcţionare şi simbolizare a
conturilor contabile.
Capitolul II cuprinde nomenclatorul claselor, grupelor de conturi, conturilor de gradul I
(conturile sintetice) şi conturilor de gradul II (subconturile).
În capitolul III sînt caracterizate clasele, grupele de conturi şi conturile de gradul I şi
prezentate principalele conturi corespondente pe debitul şi creditul fiecărui cont sintetic.
Planul general de conturi contabile cuprinde 9 clase:
1. Active imobilizate
2. Active circulante
3. Capital propriu
4. Datorii pe termen lung
5. Datorii curente
6. Venituri
7. Cheltuieli
8. Conturi de gestiune
9. Conturi extrabilanţiere
Clasele 1-5 cuprind conturile de bilanţ, clasele 6-7 – conturile de rezultate, clasa 8 -
conturile de gestiune şi clasa 9 - conturile extrabilanţiere.
Conturile de bilanţ sînt destinate generalizării informaţiei privind activele, capitalul
propriu şi datoriile entităţii. La data raportării soldurile debitoare sau creditoare ale acestor
conturi se iau în calcul la determinarea indicatorilor din bilanţ.
Conturile de rezultate sînt destinate generalizării informaţiei privind veniturile şi
cheltuielile entităţii. La data raportării rulajele creditoare ale conturilor de venituri şi rulajele
debitoare ale conturilor de cheltuieli se iau în calcul la determinarea indicatorilor din situaţia de
profit şi pierdere.
Conturile de gestiune sînt destinate generalizării informaţiei privind costurile de producţie,
adaosul comercial, încasările din vînzarea bunurilor în numerar, costurile refacturate şi alte
elemente contabile cu caracter tranzitoriu. La data raportării conturile de gestiune se închid cu
conturile de bilanţ şi/sau de rezultate.
Conturile extrabilanţiere sînt destinate generalizării informaţiei privind bunurile
neînregistrate în bilanţul entităţii, dar aflate în gestiunea acesteia, creanţele şi datoriile
contingente, garanţiile acordate şi primite, pierderile fiscale şi alte elemente similare.
Conturile din clasele 1-8 funcţionează în partidă dublă, conform căreia înregistrările se
efectuează concomitent în debitul unui cont şi creditul altui cont.
Conturile din clasa 9 funcţionează în partidă simplă, conform căreia înregistrările se
efectuează în debitul sau creditul unui singur cont, fără corespondenţă cu alte conturi.
Simbolizarea conturilor are la bază sistemul zecimal potrivit căruia:
 clasele de conturi sînt simbolizate cu o singură cifră de la 1 la 9;
 grupele de conturi sînt simbolizate cu două cifre, din care: prima indică codul
7
(simbolul) clasei în care este inclusă grupa respectivă, iar a doua - numărul grupei;
 conturile de gradul I sînt simbolizate cu trei cifre, din care: primele două formează
codul grupei, la care se referă contul respectiv, iar a treia cifră - numărul contului de gradul I;
 conturile de gradul II sînt simbolizate cu patru cifre, din care: primele trei cifre indică
codul contului de gradul I, iar a patra cifră - numărul contului de gradul II al contului sintetic
respectiv.
Conturile de gradul I din clasele 1-7 sînt obligatorii pentru toate entităţile, iar conturile de
gradul I din clasele 8-9 şi conturile de gradul II din toate clasele au un caracter de recomandare
şi se aplică, după caz, în funcţie de particularităţile activităţii entităţii şi cerinţele de prezentare a
informaţiilor, precum şi în scopuri de analiză şi control.
Entităţile pot să introducă conturi suplimentare de gradul II în clasele 1-7 şi conturi de
gradul I şi II în clasele 8-9 în conformitate cu necesităţile informaţionale proprii, fără dublarea şi
denaturarea Planului general de conturi contabile.
Planul general de conturi contabile cuprinde conturi de activ şi de pasiv. Conturile din
clasele 1, 2, 7 şi 8 (cu excepţia conturilor rectificative) sînt conturi de activ, iar conturile din
clasele 3-6 (cu excepţia conturilor rectificative) sînt conturi de pasiv.
În Planul general de conturi contabile este utilizată terminologia din SNC şi alte acte
normative contabile.
În baza Planului general de conturi contabile entitatea elaborează planul de conturi de
lucru care conţine nomenclatorul integral al conturilor de gradul I şi II necesare pentru ţinerea
contabilităţii, întocmirea situaţiilor financiare şi alte necesităţi informaţionale.

-7-
Contabilitatea ca sursă de informaţie pentru conducerea, organizarea şi desfăşurarea
activităţii ec-ce a întreprinderii trebiue să reflecte realitatea. În acest scop contabilitatea
utilizează un instrument propriu de verificare a respectării conceptelor de bază:
- dubla înregistrare din bilanţ şi dubla înregistrare în conturi, instrument numit balanţă de
verificare.
Balanţele de verificare sunt un procedeu a metodei contabilității de verificare a exactităţii
înregistrate în conturipe baza dublei înregistrări.
Balanţele de verificare se întocmesc la sfîrşitul fiecărei luni în baza lor întocmindu-se
bilanțul.
Balanţele de verificare după conturile pe care le cuprind se împart:
a) sintetice;
b) analitice.
B de V a CS are următoarea prezentare grafică:
Balanţa de verificare a conturilor sintetice
la data de 31.03.2014 a întreprinderii „Nona”
Simbolul Denumirea Sold iniţial Rulaj Sold final
Contului Contului
Dt Ct Dt Ct Dt Ct
1 2 3 4 5 6 7 8

RDt RCt SfDt SfCt

Total SiDt Si Ct

Avem 3 perechi de egalităţi:

8
 SiDt = SiCt
RDt = RCt
SfDT = SFCt

Balanţa dată se îndeplineşte în baza conturilor sintetice, pentru alcătuirea ei se procedează în

modul următor:
1) la prima pereche de coloane „solduri iniţiale” se trec soldurile iniţiale ale CS şi anume:
- la Dt – soldurile conturilor A,
- la Ct – soldurile conturilor P.
2) la II-ua pereche de coloane „rulaj” se înscriu rulajele calculate la conturi în luna curentă,
respectiv rulajele debitoare se trec la Dt , cele creditare – la Ct.
3) La III-ea pereche de coloane „solduri finale” se trec soldurile finale ale conturilor A de la
Dt, a celor de P la Ct.
Principala particularitate a balanţei de verificare constă în aceea că avem 3 perechi de
egalităţi:
- prima pereche de totaluri reprezintă bilanţul iniţial sau precedent al unităţii ec-ce,
unde A = P.
- II-ua pereche de totaluri reprezintă rezultatele dublei înregistrări cînd una şi
aceeaşi sumă e arătată odată în Dt unui cont şi Ct altui cont, de aceea totalurile
rulajelor reprezintă una şi aceeaşi sumă.
- A III-a pereche de egalitate reflectă noul bilanţ unde A trebuie să fie egale cu P.
Egalitatea totalurilor ne mărturiseşte că în procesul evidenţei dubla înregistrare a fost folosită
corect. Aşadar balanţa de verificare a CS reprezintă o generalizare a rulajelor şi soldurilor,
tuturor conturilor folositeîn C. fiind destinată pentru:
1) verificarea înregistrării operaţiilor ec-ce.
2) alcătuirea noului bilanţ.
3) Caracteristica generală a stării şi schimbării mijloacelor ec-ce ale întreprinderii.
În scopul verificării justeţei organizării evidenţei , datele balanţelor de verificare a CS se
verifică cu B de V a CA.
Întocmirea B-lor de V analitice constituie un mijloc eficient pentru stabilirea egalităţii dintre
evidenţa analitică şi sintetică. Totodată B-le de V sunt necesare pentru conducerea activităţii ec-
ce a întreprinderii întrucît prin ele se obţin informaţii detaliate în legătură cu existenţa şi
mişcarea elementelor patrimoniale întreprinderii.
B-le de V analitice se alcătuiesc aparte pe fiecare grupă de CS care reprezintă un CS sau cont
de gradul II. De ex:La contul 211 „Materiale” se alcătuies atîtea B de V cîte conturi de gradul II
avem.
Pentru CA se îndeplinesc 2 forme de balanţe sumaro-cantitative:
- Naturală
- Valorică
B-le de V sumaro-cantitative sunt destinate pentru verificarea acelor conturi analitice în care
înscierile operaţiilor ec-ce se produc în acelaşi timp atît în formă naturală cît şi valorică.
Acestă balanţă se prezintă tot sub formă tabelară şi conţine faţă de cea precedentă coloane
pentru cantităţi intrate, ieşite, sold final.
În calitate de exemplu poate servi B-ţa de V a combustibilului.
Balanţa de verificare a CA (combustibilul)
la data de 31.03.2014 a întreprinderii „Nona”

Simb. Denumirea Unit. Preţul Sold iniţial Rulajele Sold final

CA Contului de unitar
Q ∑ lei Intrări Ieşiri Q ∑ lei
m-ră
Q ∑ lei Q ∑ lei
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12
9
211.3M Motorina L 1,5 2000 3000 3000 4500 3600 5400 1400 2100
211.3B BenzinăA95 L 2 1500 3000 - - 800 1600 700 1400
211.3U Ulei de auto L 5 200 1000 - - 180 900 20 100
Total X X X 7000 X 4500 X 7900 X 3600

Înscrierile în balanţă se fac în baza borderourilor lunare cumulative despre intrări şi ieşiri.
E necesar de menţionat că B-ţa de V analitocă cu 2 etaloane de evidenţă se foloseşte doar
pentru verificarea conturilor în care se reflectă bunuri ec-ce de natură materială care după funcţia
contabilă stă întodeauna de A şi nu prezintă decît sold Dt.
B-ţa de V valorică se foloseşte pentru verificarea înregistrărilor în acele contuir analitice
unde evidenţa se duce numai în etalon valoric. Aceste contuir în majoritatea lot reflectă diferite
decontări ca decontări cu titularii de avans ( persoanele care pleacă în deplasări), cu bugetul, etc.
Această balanţă după structura ei coincide cu B-ţa Cs numai că în loc de denumirea conturilor se
înscrie denumirea întreprinderilor, organizaţiilor, instituţiilor sau persoanelor fizice activitatea
cărora e reflectată de contul respectiv.
Balanţa de verificare a conturilor analitice privind titularii de avans
(31.03.2014) a întreprinderii „Nona”
Nr. de Denumirea Sold iniţial Rulaj Sold final
evidenţă CA
Dt Ct Dt Ct Dt Ct
1 2 3 4 5 6 7 8
1. Grosu I.A 300 - 150 200 250 -
2. Ciobanu C. I - - 280 280 - -
3. Lungu l.m - 35 - 35 - -
Total 300 35 430 515 250 -

O varietate a B-lor de V sintetice o constituie B-ţa de V în şah, unde se poate urmări

activitatea întreprinderii în perioada gestionară. Ea se întocmeşte în baza corespondenţei
conturilor în felul următor: totalurile rulajelor fiecărui cont în aceeaşi corespondenţă se înscrie la
întretăierea coloanei contului, care se creditează cu rîndul contului care se debitează.

Balanţa de verificare a CS în formă de şah

La 31.03.2014 a întreprinderii „Nona”
Dt Ct 211 241 242 311 521 Total
1 2 3 4 5 6 7
211
241
242
311
521
Total

10