Tema 2.

Teoriile keynesiene contemporane

Realizarea sintezei în teoria macroeconomică.
În teoria evoluţiei teoriei macro putem deosebi anumite perioade care se caracterizează
prin apariţia unor idei şi concepte ce ţin de analiza macro: 1.Perioada prekeynisistă (prima
jum a sec XVII (1654 şc. Fiziocrată, pînă la înc. Sec XX)). Ideile şi conceptele lui Francois
Quine, David Ricardo, Karl Marx, Dixel. 2. Perioada keynisistă (anii 30, sec XX). I. Înaite de
Keyns de teoria generală. Om organizator norvegianul Ragner Frich, în anii 30 ai sec XX devine
autorul noţiuni econometria, organizatorul şi fondatorul societăţii econometrice şi a revistei
Econometrica. Frich evidenţiază analiza micro şi macro una dintre rpincipalele analize în toată
practica ec-că. El determină programul de studiu a disciplinilor macroeconomice. El propune şi
utilizează metodele analizei macro a oscilaţiilor ec-ce în baza cărora a construit un model
teoretic. II. Olandezul Ian Timberghen pînă în anul 1939 (37-38) a construit primul model
macro aplicativ pentru ţara lui. În 1939 a construit un alt modelImportanţa activităţii acestor 2
savanţi pentru analiza macro este mai mică decît cea a lui Keyns, însă cerecetările lor stau la
baza unui domeniu larg a teoriei ec-ce (modelarea micro, macro) şiinţa ecometria care ste
aliatorie disciplinei macro-ce. 3. Şcoala keynisistă şi Keyns (anii 30-46). Şc. Keyn. cu modele
ale amestecului statului în economia naţională. 4. Postkeynisismul (harl Roberson) cu negarea
ideii efectuării unei sinteze a şcolii clasice cu şcoala keynis. 5. (anii 40 pînă în prezent)
perioada realizării sintezei între ideile keyn. şi clasice. Începutul acestei sinteze a fost pus de
către Djon Hics (1937) prin publicarea lucrării „Mister Keyns şi clasicii” unde autorul propune
modelul IS-LM, în care teoriile clasice keynisiane sunt prezentate în mod simplificat, ceea ce a
crest bază iniţială pt cercetări ulterioare. În modelul lui Hics se introducea modelul existenţei
mobilităţii preţurilor. Cercetările mai tîrzii ale savanţilor au introdus în acest model
inelasticitatea preţurilor şi a salariilor, ceea ce a făcut posibil de a confrunta mai evident pe plan
teoretic ideile keynisiste cu cele ale clasicilor. În teoria ec-că ideile key au fost reformulate de un
şir de savanţi: 1944 – Articolul lui Moteliani şi monografiile lui Hansen; 1948 – manulalul
lui Paul Samuelson, reeditat periodic pînă la 1954. Toate aceste idei au contribuit la
popularizarea ideilor key şi anume a modelului lui Key bazat pe funcţiile consumului,
investiţiilor şi a cererii pentru bani. Aceste probleme au fost formulate de Key într-o viziune
nouă, care ia dat posibilitatea de a lua în consideraţie, mecanismul de intervenţie a statului în
reglementarea proceselor ec-ce prin politicile macro şi de a aprecia efectul obţinut de pe urma
realizării politice de menţinere a cererii efective. Totodată modelul key atribuie teoriei clasice o
nouă formă operaţională care îi lipsea şi anume: - se îmbogăţeşte însuşi modelul teoriei clasice.
De ex: introducerea preferinţei spre lichiditate, ceea ce presupune evidenţa şi analiza relaţiilor
provocate de cererea monetară, relaţii care au fost asimilate foarte bine de teoria clasică.
Tendinţa de realizare a sintezei între teoriile clasice şi key se întăreşte prin publicaţia lui Patinkin
(1956, 1965) „Banul, procentul şi preţurile”. Enumerarea cestor categorii reflectă prima etapă
a sintezei neoclasice. Autorul dat a contribiut la realizarea acestei sinteze prin aceea că el într-o
formă sistematică ia în consideraţie prezenţa pieţii hîrtiilor de valoare. Hics în lucrarea
„Valoarea şi capital” (1939), a accentuat importanţa legii lui Valras, care uneşte toate pieţele
într-un tot întreg. Anume acestui aspect al analizei bazat pe noţiunea de echilibru în timp atrage
atenţia, Patinkin într-o formă evidentă reflectă contradicţiile dintre Key şi clasici care era legată
de prablema elasticităţii salariului nominal. Inelasticitatea salariului nominal nu întotdeauna după
părerea lui Patinkin putea să nu explice apariţia şomajului pe piaţa muncii. Problema constă în
aceea că dacă acomodările spontane ale nivelului salariului sunt destul de eficiente pentru a reuşi
rapid să înlăture dezechilibrul pe piaţa muncii. Meritul lui Partinkin constă în aceea că problema
dată a fost formulată de el în plan teoetic. Pentru a găsi răspuns la această întrebare el propune de
a analiza dezechilibrul (teoriile lui key). La tema dată autorul nu a găsit nici un răspuns adecvat
şi nu a propus nici un model. Prin abordarea problemei date, autorul a trasat în lucrarea salariaţi
o nouă direcţie de analiză legată de starea dezechilibrului pe piaţă, prin ce a intuit viitorul
economiei dezechilibrate.
Monetariştii şi keynesiştii: realizarea sintezei în dinamică.
 Spre anii 60 în politica ec-că domină politicile macro keynisiane, însă în practica
economică neîntrerupt creşte inflaţia şi alte fenomene ec-ce negative, ceea ce a dat imbold la
critica keynisismului din partea monetariştilor în persoana lui Milton Fridman. În 1956 apare
articolul său despre teoria cantitativă a banilor. În 1957 în monografia salariaţi critică ideile lui
Keyns cu privire la funcţiile consumului. Întreprinderii 1969 critica teoriei keynisiiste se
realizează în lucrarea fundamentală cu privire la analiza în retrospectivă a istoriei monetare a
SUA şi în 1968 apare sub formă de program real de dezvoltare a ec-ei SUA, propus preşedintelui
acestei ţări. În rezultatul acestei critici expuse pe baza lucrărilor sus numite s-a desfăşurat o
discuţie cu caracter contradictoriu între Milton Fridman şi Jens Tobin (liderul key american).
Rezultatul acestor discuţii a fost apariţia unei noi sinteze între key şi clasici. Acestă sinteză după
Partinkin (începutul teoriei dezechilibrelor). Această sinteză trebiua să aibă caracter dinamic
pentru că: 1. să se poată realiza analiza procesului de acomodare a salariului în timp; 2.Să putem
explica inflaţia, ca factor care avansează permanent în timp paralel cu avansarea şomajului
(curba lui Philips a devenit baza modelului dinamic a inflaţiei şi şomajului).
Modelul key poate fi redus în plan static la curbele D şi S.R.L. agregate, iar curba lui
Philips a dat posibiliattea de a transforma salariul într-un factor endogen şi în rezultat, curbele
nominalizate mai sus obţin un conţinut dinamic. Aportul de bază a lui Fridman constă în
importanţa pe care el a atribuito aşteptărilor inflaţioniste în cadrul acestui proces dinamic. Aceste
aşteptări se manifestă la toate nivelurile de analiză teoretică şi practică. Factorul decesiv
descoperit în lucrările lui Fridman şi Helps constă în influenţa aşteptărilor inflaţioniste asupra
salariului nominal. Ambii autori au confirmat că numai ipoteza cu privire la lipsa unei iluzii
monetare reformulate în plan dinamic (care reese din minimum de cerinţe a comportamentului
raţional, inevitabil ne aduce la situaţia dispariţiei pe TL a alegerii între şomaj şi inflaţie. În
rezultat curba lui Philips pe TL devine verticală. În teoria ec-că forma verticală a curbei lui
Philips contribuie la apariţia ipotezei, nivelul natural al şomajului. În baza evoluţiei doctrinei
key şi a celor discuţii apărute în jurul ei s-a formulat un nou tip al sintezei keynisianoclasice –
Modelul standard macroeconomic în prezent se construieşte în baza modelului IS-LM, curbele
lui Philips pe TL şi conceptul aşteptărilor adaptive. La acest model poate fi anexat modelul
Mundel-Fleming, care completează aspectul statistic al acestui model, luînd în consideraţie
schimbul internaţional de mărfuri şi capital. În rezultat acestă totalitate de teorii o anumită
perioadă de timp, servea drept punct de reper atît pentru analiza teoretică a politicii ec-ce cît şi
pentru construirea modelelor econometrice mari. Mai simplu medelul Standard poate fi anlizat
astfel: 1.ca un model key pe TS; 2. Ca un model monetarist pe TL. Pînă în prezent principalele
teorii şi concepte din acest model standard se analizează de teoreticienii key şi monetarismului.
Drepr rezultat a acestor analize este schimbarea accentelor în modelul dat.
Bazele microeconomice ale macroeconomiei.
În lit-ra ştiinţifică savanţii permanent căutau legăturile reciproce dintre analiza micro şi
macro. Aceste căutări pot fi divizate în mai multe etape: 1. Iniţial asupra existenţei acestei
legături ne indică necesitatea evidenţei factorului timp în comportamentul ec-ic al individului.
Cercetările în domeniul dat au la bază lucrările lui Irving Fisher (cercetările funcţiei
consumului), Modeliani şi Brumberg legate de teoria ciclului vieţii. Comentariile cu caracter key
a economiştilor cu privire la funcţia veniturilor au contribuit la faptul că în analiza
comportamentului ec-ic al indivizilor s-a lărgit orizontul temporal. Ambele teorii au aceeaşi bază
de analiză teoretică a procesului consumurilor (I teorie insistă asupra agregării comportamentului
ec-ic al individului, iar a II teorie asupra necesităţii schimburilor aşteptărilor pe TL şi TS. 2. La
sf anilor 60 în teoria macro se simte necesitatea apariţiei unui nou nivel a bazei micro.În acestă
perioadă de timp macro încearcă să dee o explicaţie mai amplă a nivelului inflaţiei şi şomajului,
care trebuia să se sprijine pe cercetări minuţioase a rolului banilor, a formării preţurilor şi
salariului în practica ec-că. Micro tradiţională în acest context nu era în stare să ofere o bază
teoretică adecvată. O trăsătură nouă specifică cercetărilor în acestă perioadă de timp devine
importanţa problemei informaţiei. Seîncep aceste cercetări cu publicaţia lui Stigler în 1961
despre economia informaţională. Alături de un program întreg de cercetări în domeniul dat
desfăşurat în acestă perioadă de timp, în teoria ec-că apar noi teorii: teoriile stimulentelor şi
contractelor. În micro aceste lucrări au influenţat asupra cercetărilor ce au loc pe piaţă între
diferiţi agenţi, de ex: şomerii se află în căutarea locurilor de muncă pe piaţa muncii. 3. În 1970
apare lucrarea colectivă sub redacţia lui Felcs numită Bazele micro-ce a ocupaţiei şi teoriei
inflaţioniste., în care sunt unite într-un tot întreg cercetările care s-au acumulat pînă în acestă
perioadă de timp asupra problemei date. Nici o cercetare expusă în acestă carte nu a avut efect
revoluţionist şi nu a efectuat o revoluţie ştiinţifică, însă semnificaţia lucrării date, constă în ceea
că cercetările asupra problemei date au fost orientate către analiza dinamică a funcţionării pieţei
muncii şi mărfurilor. Ec-ia în acestă lucrare este o totalitate de insule în care circulă informaţie
preţioasă şi pe toate pieţele domină concurenţa imperfectă unde agenţii ec-ci îşi vor face nişte
aşteptări privitor la salariu, venituri. Spre deosebire de savanţi care în centru atenţiei puneau
problemele asimetriei informaţiei, economistul Clawer, a ales altă cale de cercetare a procesului
schimbului în condiţiile preţurilor dezechilibrate. Aceste cercetări se bazau pe teoria
dezechilibrului şi drept rezultat a lor a fost o revizuire adîncă a comportamentului agenţilor la
micro-nivel. Acest fapt la rîndul său dă posibilitatea de a dezvolta o teorie logică şi strictă a
cererii efective. În lucrările sale Clawer afirmă că teoria dezechilibrului, constituie limbajul
natural a teoriei key. După părerea lui reprezentanţii key dominant (sinteza neoclasică) au făcut o
eroare în cercetările sale cînd în calitate de axiomă de bază au ales limbajul dezechilibrului.
Concluzie: căutarea bazelor micro a macro au adus pe savanţi la iniţierea diferitor programe de
cercetare, însă deosebirele între aceste programe şi conluziiile ce rezultau din cercetări nu
întotdeauna erau esenţiale.
Problemele macroeconomice in viziunea noilor keynesisti
Dupa al doilea razboi mond. A aparut un sir de economisti (tobin, solom, Modiliamni,
Samuelson-SUA), care nu au fost deacord cu principalele postulate ale noilor clasici si in teoriile
sale pt asi argumenta ipotezele sale se foloseau de vechea sinteza neoclasica.
Alti autori au incercat sa distruga monopolul noilor clasici in domeniul cautarii bazelor
microecce ale macroeconomiei. In anii 60, tinind cont de lucrarile lui Clower in domeniul teoriei
dezechilibrului, adeptii conceptiei keynesiste au inaintat model macroecc simplu, in centrul
caruia se plasa ipoteza: evidenta stricta a inelasticitatii preturilor si cercetarea echilibrului
temporar cr apar in cond. Unor preturi fixate. Acest model a dat posibilitatea de a formula cea
mai mare parte a ideilor keynesiste si de a crea un sir de politici ecce necesare pt realizarea lor in
practica economiilor nationale. Curind, idea data a intilnit un sir de reprosuri din partea
teoreticienilor pt faptul ca la baza microecca a analizei macroecce nu s-a propus nici o teorie pt
determinarea preturilor(paradox-teoria se dezvolta, dar fundamentele nu erau sub forma teoriei
concrete la determinarea preturilor fixe).
In rezultta. Economistii s-au grupat in 2 parti: autorii anglo-saxoni au negat modelul dat,
autorii francezi-au prelungit sa-l foloseasca in cercetarile sale. In locul modelului dat s-a propus
in calitate de fundament al macroeconomiei – modelul concurentei imperfecte, unde preturile si
salariile sunt determinate concret de agentii economici, de intreprinderi sau sindicate, cr detin
puterea de monopol.
Ideea data singura de la sine nu este in stare san e creeze acel fundament pe baza caruia
putem face revizia teoriei keynesiste. Insa multe previziuni a lui Keynes pot fi explicate folosind
ipoteza data. Din totalitatea previziunilor lui Keynes, in baza ipotezei modelului concurentei
imperfecte putem analiza fenomenele care au loc pe piata muncii si piata financiara tinind cont
de caracterul imperfect al acestei piete. Anume asupra acestui moment indicau acei economisti cr
erau contrasintezei neoclasice. Ei trateaza idea ca dezvoltarea teoriei informatiei imperfecte si a
motivelor economice ne da posibilitatea de a actualize ideile keynesiste si de a gasi noi legaturi
intre noi teorii micro si macroecce. De exemplu, cercetarile pe piata muncii intotdeauna sunt
legate de necesitatea de a explica inelasticitatea somajului cr apare pe piata muncii.
Prima explicatie a fost data in 1974 in lucrarea lui Azariadis, cr a explicat fenomenele
date prin existenta unui contract implicit de asigurare intre posesorul fortei de munca si
intreprinzator. Explicatia data a disparut repede de pe scena teor. macroece, pt ca tipul dat de
contract este legat de organizarea eficienta a pietei sin u ne poate explica fenomenul de somaj.
Caile de realizare ale unei sinteze in macroeconomie
in istoria evolutiei macroece putem deosebi anumite perioade care se caract. Prin aparitia
unor idei si concepte ce tin de analiza macroecca:
1. periaoda prekeynesista (prima jum sec 17 1654 sc. Fiziocrata-pina la inc sec 20).
ideile si conceptele lui francois kyne, David Ricardo, carl marx.
2. perioada keynesista (anii 30 sec20)
I.norvegianul Rabnar Fris, in anii 30 sec 20 devine autorul notiunii econometria,
organizatorul si fondatorul societatii econometrice si a revistei econometria. Frish evidentiaza
analiza micro si macro, determina programul de studio a disciplinilor macroecce, propune si
utilizeaza metodele analizei macroecce a oscilatiilor ecce in baza carora a construit un model
teoretic.
II.Olandezul Jan Timberghen pina anul 1939(37-38) a contruit primul model
macroeconomic aplicativ pt tara lui. In 1939 a construit alt model
III.Scoala keynisista si Keynes (30-46 anii). Scoala leyn cu modelele ale amestecului
statului in economia nationala.
3.postkeynesismul (harl Roberson) cu negarea ideei efectuarii unei sinteze a sc. clasice cu
sc. Keynesista.
4. perioada realizarii sintezei intre ideile keynesiste si clasice (anii 40-pina present)
Inceputul acestei sinteze a fost pus de cartre John Hix (1937) prin publicarea lecrarii
Mister Keynes si clasicii “, unde propune modelul IS-LM. In modelul lui Hix se introduce
modelul existentei mobilitatii preturilor, apoi se introduce modelul inelasticitatea priturilor si a
salariilor=confruntarea ideilor keynesite cu cele ale clasicilor.
Modelul Keynesian atribuie teoriei clasice o noua forma operationala care ii lipsea si
anume se imbogateste insusi nucleul teoriei clasice (ex. Introducerea preferintei spre lichiditati,)
ceea ce presupune evidenta si analiza relatiilor provocate de cererea monetara, relatii cr au fost
assimilate foarte bine de teoria clasica. tendinta de realizare a sintezei intre t. clasice si
keynesiste se intareste prin aparitia articolului lui Patinkin (1956-1965) “Banii, procentul si
preturile”. El a contribuit la sinteza prin faptul ca ia in consideratie prezenta pietii hirtiilor de
valori. Hics in lucrarea “Valoarea si capital” 1939 a accentuat importanta legii lui Wallras, cr
uneste toate pietele intrun tot intreg. patinkin in lucrarea sa reflecta contradictiile dintre Keynes
si clasici, anume problema elasticitatii salariului nominal. Inelasticitatea salariului nominal nu
intotreauna dupa parerea lui putea san e explice aparitia somajului pe piata muncii.se analiza
problema: daca acomodarile spontane ale nivelului salariului sunt destul de eficiente pt a reusi
rapid sa inlature dezechilibrul pe piata muncii.pt a gasi raspuns la problema data el propune
analiza dezechilibrului (t. keynesiste).
Spre anii 60 in politica domina politici macroecce keynesiane, insa in practica ecca creste
mereu inflatia, ceea ce a dus la critica keynisismului din partea monetaristilor in persoana lui
Milton Fridman. In 1956-articolul teoria cantitativa a banilor. In 1963 critica teoriei keyn. Se
realizeaza in lucrarea fundamentala cu privire la analiza retrospective a istoriei SUA
In rezultat acestei critici s-a dezvoltat discutie contradictorie intre fridman si James Tobin
(liderul keynisismului American). Aceste discutii au dus la aparitia noii sinteze intre Keynes si
clasici. Dupa Patinkin, aceasta sinteza tb sa aiba character dynamic, pt ca:
- sa se poata realize analiza procesului de acomodare a salariului in timp, sa putem
explica inflatia ca factor cr avanseaza permanent in timp parallel cu avansarea somajului.
Aportul de baza a lui Fridman consta in aceea ca el a atribuit asteptarile inflationiste in
cadrul acestui process dynamic.
Factorul decisivdescoperit in lucrarile lui fridman si hells=influenta asteptarilor
inflationiste asupra salariului nominal.
In evolutia doctrinei keynesiste si a acelor discutii in jurul ei s-a format noul tip al
sintezei neoclasice
 -modelul standard macroeconomic in porezent se construieste in baza modelului IS-LM,
curbele lui Phillips si cenceptul asteptarilor adaptive (deduse de Kaygan in 1865)
-la nucleul modelului dat poate fi anexat modelul Mundell –Fleming, cr completeaza
astectul static al acestui model, luind in consideratie schimbul international de marfuri si capital.
Mai simplu, modelul standard poate fi analizat in felul urmator
-ca un model keynesist in per. scurta de timp
-ca un model monetarisi in perioada lunga de timp.