Personalitatea este organizarea dinamică în cadrul individului a acelor

sisteme psihofizice care determină adaptarea unică la mediul său.

Individ – Sistem biologic (organism), nu poate fi segmentat - atom social în spaţiul
şi timpul social;
Individualitate – caracteristică a unui individ; ansamblu de proprietăţi somatice,
psihice şi psihosociale prin care un individ se deosebeşte de ceilalţi;
Persoană - expresia socială a individualităţii psihologice, ceea ce dă identitate socială
unui individ;
Personalitate – subiectul uman, unitate bio-psiho-socială, purtător al funcţiilor
epistemice, pragmatice şi axiologice;
Personaj – atitudini şi conduite impuse de rolurile sociale jucate de individ;
„persoana în rol”;
Statut (status) social – ansamblu de comportamente pe care o persoană le aşteaptă
din partea celorlalţi, determinat de poziţia în ierarhia socială;
Rol social – modalitatea prin care o persoană îndeplineşte cerinţele paradigmei
sociale;
Psihologie diferenţială - ramură a psihologiei ce constă în studiul diferenţelor psihice
inter-individuale şi inter-grupale; studiile sunt realizate cu ajutorul instrumentelor
psihometrice;
Cercetare idiografică - centrată pe particularităţile individuale, concrete, unice,
excluzând aspectele comparative;
Cercetare nomotetică - vizează abstractul, universalul sau generalul, bazându-se pe
comparaţii între indivizi privind unul sau mai multe aspecte ale personalităţii;
Însuşiri psihice – sintetizări şi generalizări ale caracteristicilor dominante
aparţinând proceselor psihice; formaţiuni psihice calitativ noi care redau structurile
globale, stabile ale personalităţii;

3.1 Perspectiva biologistă se fundamentează pe tema lui Darwin privind evoluţia

speciilor (selecţia naturală prin competiţia pentru existenţă) şi pe conceptele lui
Freud din psihanaliză:
În opinia lui Freud, personalitatea este compusă din trei elemente: id-ul (sinele),
supraeul (superego) și eul (ego). Id-ul constituie impusurile noastre biologice,
universale care cer satisfacere imediată. Supraeul este conștiința, id-ul reprezentat în
personalitate. Eul este partea persoanei care este în contact cu realitatea.
Personalitatea e vazuta sub aspect dinamic, adică miscarea ”energiei psihice”, a
libido-ului între cele trei instanțe psihice.
Personalitatea umană se dezvolta printr-o serie de stadii succesive, universale cu
substrat biologic și legate de vârstă, pe care Freud le-a numit “stadiile dezvoltării
psiho-sexuale”.

Omul este, din perspectiva biologistă, o entitate unică, rezultând din unicitatea
genetică a fiecărui individ ceea ce are drept consecinţă metodologică imposibilitatea
formării de legi generale absolute;
- Conţinutul repertoriului comportamentului uman este rezultatul experienţei
şi al învăţării;
Variabilitatea comportamentului este determinată de:
- ereditate;
- mediu;
- interacţiunea ereditate – mediu.

Concluzii privind perspectiva biologistă:

- Structura morfofuncţională şi interacţiunea semantică cu mediul extern
determină organizarea psihocomportamentală;
- Accentuează rolul cauzelor primare, naturale în descrirea personalităţii;
- Supralicitează experienţa timpurie pre şi postnatală;
- Reduce lista trăsăturilor de personalitate: dependenţa, agresivitatea,
sexualitatea.
Omul realizează schimburi permanente de informaţie, energie şi substanţă cu mediul
exterior-reglarea entropică.
Integrarea în mediu presupune o colaborare strânsă între sistemul nervos,
organele de simţ, sistemul endocrin şi sistemul locomotor.

3.2 Perspectiva experimentalistă se întemeiază pe tema darwinistă a importanţei

mediului ambiant în organizarea şi determinarea comportamentului şi pe conceptul
de “Ego” al lui Freud.
3.3 Perspectiva psihometrică se bazează pe:
- Teza lui Darwin privind variabilitatea interspecifică;
- Raportul conflictual dintre conştient şi inconştient al lui Freud;

3.4 Perspectiva socioculturală şi antropologică se fundamentează pe:

- Teza lui Darwin despre supravieţuirea celui mai bine dotat;
- Teza lui Freud de Super Ego.

Temperamentul este latura dinamico-energetică a personalității, care se exprimă în

trăsăturile de biotip, de dinamică a activității neuro-endocrine, de activism,
dinamism, energie-vitalitate, sensibilitate afectivă și relațională.
Temperamentul se manifestă în orice situație, în orice împrejurare, fiind prima
determinație a personalității, care se impune nemijlocit observației.

Hippocrate:
- Tipul corporal fizic: aspect scheletic fragil, alungit, temperamental rece,
calculat, tăcut și reflexiv; medical, predispus la tuberculoză

- Tipul apoplectic: aspect musculos obez, abdomen dezvoltat, statură mijlocie

sau mică, temperament jovial afectuos, impulsiv, instabil
emoțional, necontrolat

Elemente primare și substanțe temperate specifice fiecărui temperament:

Foc-sangvinic-sange
Pamant-melancolic-bila neagra
Aer-coleric-bila galbena
Apa-flegmatic-limfa