CHESTIONAR COPE

 
 
COPE – elaborat de Carver, Scheier și Weintraub (1989). Chestionarul integrează modelul
stresului elaborat de Lazarus (1984), dar autorii chestionarului consideră departajarea formelor
de coping în cele două tipuri (focalizat spre problemă și focalizat spre emoție) prea simplistă.
Chestionarul COPE vizează 14 forme de coping, care pot avea preponderent un caracter activ sau
pasiv.

Nume și prenume
Sex
Vârsta
Data examinării
 
 
Mai jos, aveți enumerate o serie de fraze care exprimă modul în care oamenii simt sau acționează
când se simt stresați sau se confruntă cu o problemă gravă. Gândiți-vă cum simțiți și acționați
dvs., în general, la astfel de situații și alegeți varianta care vi se potrivește cel mai bine.
Marcați răspunsul dvs. cu un X în căsuțele din dreptul fiecărei afirmații, folosind o scală de la 1
la 4 (1 – de obicei nu fac acest lucru, 2 – rareori fac acest lucru, 3 – fac uneori acest lucru, 4 – fac
deseori acest lucru).

Nr.crt Item 1 2 3 4
.
1 Mă angajez în activități suplimentare, care pot contribui la rezolvarea        
problemei.
2 Încerc să îmi formulez o strategie cu privire la ce am de făcut.        
3 Las deoparte alte activități pentru a mă concentra asupra problemei.        
4 Îmi impun să aștept momentul potrivit pentru a reacționa.        
5 Îi întreb pe oamenii care au trecut prin situații similare ce au făcut în acea        
situație.
6 Spun cuiva ce simt.        
7 Caut ceva bun în ceea ce mi se întâmplă.        
8 Învăț să trăiesc cu problema mea.        
9 Caut ajutorul lui Dumnezeu.        
10 Sunt prost dispus și îmi exteriorizez emoțiile.        
11 Refuz să cred ce s-a întâmplat.        
12 Renunț la încercarea de a obține ceea ce vreau.        
13 Mă implic în muncă sau în alte activități pentru a-mi abate gândul de la        
problemă.
14 Îmi concentrez eforturile spre a rezolva într-un anumit fel problema.         
15 Îmi fac un plan despre cum să acționez.        
16 Mă concentrez asupra situației care îmi dă de furcă și, dacă e nevoie, las        
celelalte lucruri mai în voia lor.
17 Mă țin deoparte, nu fac nimic, până când situația nu o permite.        
18 Încerc să caut sugestii despre ce ar fi bine să fac.         
19 Încerc să obțin suport social de la prieteni sau de la rude.        
20 Încerc să privesc lucrurile într-o lumină diferită, pozitivă.        
21 Accept că faptul s-a petrecut și nu mai poate fi schimbat.        
22 Îmi spun speranțele în Dumnezeu.        
23 Îmi las sentimentele să iasă la iveală.        
24 Îmi spun că nu s-a întâmplat cu adevărat.        
25 Renunț să mai lupt pentru a-mi atinge scopurile.        
26 Merg la filme, mă uit la televizor, pentru a mă gândi mai puțin la        
problemă.
27 Prefer să visez la alte lucruri.        
28 Mă feresc de a fi distras de alte gânduri sau activități.        
29 Mă asigur că nu înrăutățesc lucrurile acționând prea curând.        
30 Mă gândesc bine la pașii pe care îi am de făcut.        
31 Fac ceea ce trebuie făcut, pas cu pas.        
32 Vorbesc cu cineva, pentru a afla mai multe despre situația respectivă.        
33 Îmi împărtășesc sentimentele cuiva.        
34 Învăț din lucrurile care mi se întâmplă.        
35 Mă obișnuiesc cu ideea că faptul s-a petrecut.        
36 Încerc să găsesc liniștea în religie.        
37 Mă simt foarte stresat și îmi exprim sentimentele.        
38 Mă comport ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic.        
39 Consum alcool sau iau medicamente pentru pentru a mă gândi mai puțin        
la problemă.
40 Acționez direct pentru a soluționa problema.        
41 Reduc efortul pe care obișnuiam să îl depun în rezolvarea problemelor.        
42 Mă străduiesc să previn ca alte lucruri să se suprapună în eforturile mele        
de a rezolva problema.
43 Mă feresc să acționez prea repede.        
44 Vorbesc cu cineva care poate face ceva concret legat de problema mea.        
45 Mă gândesc cum aș putea să mă descurc cel mai bine cu problema.        
46 Caut înțelegere de la cineva.        
47 Accept ca realitate faptul că s-a petrecut.        
48 Încerc să mă dezvolt ca persoană, ca urmare a acestei experiențe.        
49 Mă rog la Dumnezeu mai mult ca de obicei.        
50 Mă obișnuiesc cu ideea că nu pot să mă descurc cu problema și        
abandonez încercările.
51 Sunt deprimat și îmi dau seama de asta.        
52 Îmi spun mie însumi „Nu poate fi adevărat”.        
 53 Dorm mai mult ca de obicei.        

              Chestionarul cuprinde 53 de afirmații, fiecare formă de coping fiind evaluată prin 4

itemi. Excepție face copingul prin recurgerea la alcool-medicamente, care este măsurat printr-un
singur item.
              Răspunsul se face pe o scală de la 1-4, în care cifra 1 - de obicei nu fac acest lucru, 2 –
rareori fac acest lucru, 3 – fac uneori acest lucru, 4 – fac deseori acest lucru.
              Cele 14 scale corespunzătoare strategiilor de coping sunt:
 

1. copingul activ – vizează acțiunile concrete, ce urmăresc înlăturarea stresorului

sau ameliorarea efectelor sale. Este o formă de acțiune conștientă, de intensificare a
efortului în vederea ameliorării sau ajustării la stresor (1, 14, 31, 40).

2. planificarea – se referă la orientarea gândirii spre pașii și modalitățile de acțiune

(2, 15, 30, 45).

3. eliminarea activităților concurente – evaluează tendința persoanelor de a evita

distragerea de la situația problematică, pentru a se putea concentra mai mult
asuprasoluționării ei (3, 16, 28, 42).

4. reținerea de la acțiune – măsoară opusul tendințelor impulsive și premature de a

acționa chiar dacă situația nu o permite; este o formă de coping activ în sensul focalizării
pe stresor, dar în același timp, o strategie pasivă, până în momentul când circumstanțele
vor permite acțiunea (4, 17, 29, 43).

5. căutarea suportului social-instrumental –  evaluează tendința de a solicita sfaturi,

informații, ajutor material necesar în acțiunile de ameliorare a situației; este considerat a fi
o formă de coping activ (5, 18, 32, 44).

6. căutarea suportului social-emoțional – itemii identifică în ce măsură persoana

tinde să solicite înțelegere, compasiune sau suport moral de la prieteni, rude, colegi, pentru
a diminua distresul; este o formă de coping focalizat pe emoție (6, 19, 33, 46).

7. reinterpretarea pozitivă – identifică tendința unei persoane de a extrage un

beneficiu chiar dintr-o situație indezirabilă sau cu consecințe nefaste; nu are doar scopul
de a reduce distresul, ci poate fi punctul de plecare pentru un alt gen de acțiune asupra
stresorului (7, 20, 34, 48).

8. acceptarea – vizează una dintre cele două situații: acceptarea realității factorului
amenințător, în vederea acționării asupra lui și/sau acceptarea faptului că nu se poate face
nimic pentru ameliorarea situației (8, 21, 35, 47).

9. negarea – se referă la refuzul de a crede că stresorul există sau la acțiunile

întreprinse care ignoră stresorul, ca și cum nu ar fi real; deși, în mod tradițional, negarea
este inclusă în categoria mecanismelor defensive, Carver și colaboratorii consideră utilă
includerea negării la mecanismele de coping (11, 24, 38, 52).
10. descărcarea emoțională – scala pune în evidență tendința persoanei de a-și reduce
nivelul distresului prin exprimarea afectelor și emoțiilor negative (10, 23, 37, 51).

11. orientarea spre religie – se referă la măsura în care subiectul apelează, în momentele
nesigure, la ajutor din partea divinității; autorii chestionarului apreciază că orientarea spre religie
este o strategie de coping cu funcții multiple: poate servi pentru reinterpretarea pozitivă, pentru
suport emoțional sau ca o formă de coping activla un stresor (9, 22, 36, 49).

12. pasivitatea mentală – scala identifică „tactica” folosită de anumite persoane în scopul de
a evita confruntarea cu problema; pasivitatea mentală are loc prin „imersia” în alte activități:
vizionarea de filme sau spectacole, vizitarea prietenilor, practicaresa sporturilor etc.; este
tendința opusă suprimării oricăror activități, pentru a se concentra la situația problematică (13,
26, 27, 53).

13. pasivitatea comportamentală – evaluează tendința de răspuns la stres prin reducerea

efortului sau chiar abandonarea angajării în atingerea scopului sau înlăturarea stresorului care
interferează cu scopul; pasivitatea comportamentală ca strategie de coping este similară
conceptului de neajutorare (12, 25, 41, 50).

14. recurgerea la alcool-medicamente – itemul identifică propensiunea de a apela la

medicație anxiolitică sau la alcool pentru cuparea stărilor de disconfort psihic rezultate din
confruntarea cu situația amenințătoare (39).

Itemii chestionarului au fost astfel fomulați încât acest instrument să permită examinarea atât a
dispozițiilor coping, cât și a răspunsurilor coping legate de o situație specifică. Diferența constă
în instrucția dată subiectului: când se evaluează stilul coping, se cere subiectului să răspundă
cum acționează în general când se confruntă cu situații problematice sau stresante. Pentru
evaluarea copingului situațional, subiectul va opta pentruy formele de răspuns care reflectă cel
mai bine modul în care a acționat într-o anumită situație specifică.

Coeficientul de consistență internă a scalelor este cuprins între .92 și .62, iar cel al fidelității test-
retest între .83 și .48 (Carver și colab., 1989)