RECOLTĂRI SANGUINE ŞI URINARE

Necesare pentru:
determinarea eventualei etiologii infecţioase
supravegherea evoluţiei
prevenirea eventualelor complicaţii
etapa premergătoare unei alte investigaţii (TS,TC,TQ în pcţ. osoasă)
Se respectă etapele cunoscute (pv,recoltare urină,puncţii – osoasă,articulară; exudat faringian).
Exemple - > VSH, leucocite (relevante în artrite şi mai puţin în artroze), PCR (factor de inflamaţie);
ASLO ; Latex-FR (artrita reumatoidă,reumatism juvenil);teste serologice (imune);
fibrinogen (creşte f. mult în boli infecţioase –RAA), acid uric, colesterol; exudat faringian
(RAA)
ROLUL AM ÎN TRATAMENT

Administrarea medicaţiei specifice - > AINS, AIS, săruri de Aur, antipaludicele (antimalarice) de
sinteză ; AB şi sulfamide; imunosupresoare (inhibă sist. imunitar – boli autoimune) ;
vitamineA,B1,B6,B12,C şi D;

KINETOTERAPIA

= terapie prin mişcare, efectuată prin programe de recuperare medicală care urmăresc refacerea unor
funcţii diminuate sau creşterea nivelului funcţional în diverse suferinţe;
este o procedură terapeutică individualizată;
are ca principiu mişcarea, sub formă de exerciţii fizice, având ca obiectiv un scop terapeutic.
Obiectivele generale urmărite în tratamentul prin kinetoterapie sunt:
refacerea forţei musculare şi creşterea rezistenţei musculare;
creşterea capacităţii de efort;
ameliorarea funcţiilor de coordonare, control şi echilibru ale corpului;
formarea capacităţii de relaxare;
corectarea posturii şi aliniamentului corpului;
creşterea mobilităţii articulare;
reeducarea respiratorie;
reeducarea sensibilităţii.

Recuperarea medicală prin kinetoterapie este specifică şi absolut necesară în:

afecţiunile aparatului locomotor (ortopedice şi posttraumatice);
afecţiunile reumatice (spondilita, poliartrita reumatoidă, artrita, reumatisme degenerative);
afecţiunile neurologice (accidentele vasculare cerebrale, traumatismele coloanei vertebrale, boli
degenerative şi inflamatorii ale sistemului nervos, sindroame neurologice);
afecţiunile aparatului cardio-vascular; afecţiunile aparatului respirator; afecţiunile neuropsihice;
afecţiunile metabolice (obezitatea);maladiile congenitale (distrofia neuro-musculară, luxaţia
congenitală de şold, tetraplegia) etc.
 Artroscopia

- este metoda endoscopică prin care se poate vizualiza direct interiorul cavității articulare.
Scop/indicaţii:
- efectuarea unor proceduri chirurgicale: eliminare de menisc sau pinteni osoși, reparare de ligamente,
biopsie;
- stabilirea diagnosticului în poliartrita reumatoidă boală artrozică, afecțiuni ale meniscului, chisturi,
sinovită.
Materiale necesare:
- artroscop cu anexe;
- material pentru anestezie locală;
- trustă chirurgicală;
- manual pentru sutură;
- material pentru dezinfecţie;
- câmp steril cu deschidere centrală;
- mănuşi sterile;
- tavă sau măsuță pentru materiale.
Pregătirea pacientului:
- se explică pacientului necesitatea procedurii;
- se obţine consimţământul;
- se anunţă pacientul să nu mănânce noaptea dinaintea examinării;
- se informează pacientul că procedura durează 15-30 minute;
- se explică pacientului că se va face anestezie, disconfortul fiind minim;
- se alege pozitia în funcție de articulația la care se intervine (cea mai afectată articulație este cea a
genunchiului).
Participarea asistentului medical la efectuarea procedurii
- se identifică pacientul;
- se verifică recomandarea medicală;
- se verifică dacă pacientul a respectat recomandările;
- se asigură poziţia cerută de medic;
- se depilează locul dacă este cazul, se face dezinfecţie;
- se serveşte medicului materialul pentru anestezie;
- se acoperă zona cu un câmp steril;
- medicul realizează o mică incizie prin care se introduce atroscopul în spaţiul articular imaginile fiind
urmărite pe monitor;
165
- asistentul medical supraveghează starea pacientului şi raportează medicului orice manisfestare
- serveşte mediclului materialele solicitate;
- la sfârsitul intervenţiei, după scoaterea artroscopului, medicul aplică fire de sutură pe locul inciziei;
- zona este acoperită cu un pansament steril/compresiv.
Îngrijirea pacientului după artroscopie
- se monitorizează fucţiile vitale şi se observă semne de infecţie (febră, tumefacţie, durere intensă,
eritemul, scurgerea în continuare a lichidului prin incizie);
- pacientul este informat că articulaţia va fi dureroasă câteva zile, poate apărea tumefacţia şi se vor lua
următoarele măsuri:
- piciorul va fi poziţionat mai sus;
- să se evite flectarea genunchiului;
- să aplică ghiaţă, comprese reci pentru reducerea edemului;
- să folosească mijloace de sprijin (baston, cârje) când se deplasează;
- se anuntă medicul dacă durerea este intensă, articulaţia se inroşeşte, tumefacţia este accentuată, sau
apare febră.
- firele se scot după 7-10 zile;