UNIVERSITATEA “DUNĂREA DE JOS” GALAȚI

FACULTATEA TRANSFRONTALIERĂ DE ȘTIINTE UMANISTE,

ECONOMICE ȘI INGINEREȘTI
DOMENIUL: EDUCAȚIE FIZICA ȘI SPORT

“ Paralizie cerebrală infantilă - hemiplegie spastică.”

Elaborat: Şarban (Chistol) Elena

Coordonator ştiinţific: Prof., Dr. Cristea Florentina

CUPRINS:

I. ACTUALITATEA LUCRARII……………………………..3
II. TABLOU CLINIC…………………………………….….….3
 III. MECANISM FIZIOPATOGENETIC……………………...5
IV. OBIECTIVE TRATAMENTULUI KINETIC…………….6
V. PROGRAMUL DE RECUPERARE………………………...6
VI. CONCLUZII EXPERIMENTALE………………………….7
VII. BIBLIOGRAFIE……………………………………………..8

I. ACTUALITATEA LUCRARII :
Paraliziile cerebrale infantile (PCI) sunt un amplu spectru de
incapacităţi motorii neprogresive şi neereditare, cauzate de leziuni la

2
nivelul sistemului nervos central (SNC), induse copilului prenatal, perinatal
sau postnatal precoce. [1]
Simptomatologia neurologică este de regulă predominantă,
afectând în special activitatea motorie voluntară.
O estimare raţională a prevalenţei paraliziei cerebrale la vârsta
şcolară este de 2 la 1000 de născuţi vii, fiind afectaţi îndeosebi cei cu
greutate mică la naştere.
Hemiplegia este caracterizată de interesarea spastică a membrului
superior şi inferior de aceeaşi parte (homolateral).
Sunt rare cazurile în care diagnosticul poate fi stabilit înainte de 7
luni. În cazurile mai grave părinţii sau medicul observă că, copilul nu
foloseşte o mână.
După vârsta de 8 luni se poate pune în evidenţă inegalitatea de
producere a reflexului „pregătirea pentru săritură”. [2]
Membrul superior cu atrofie deltoidiană, este în adducţie, rotaţie
internă. Flexia antebraţului pe braţ, antebraţul în pronaţie. Pumnul strâns –
închis, cu policile în adducţie, acoperit de unul sau
mai multe degete flectate.
Membrul inferior este hipertonic, de obicei în
extensie, şoldul în adducţie şi rotaţie internă.
Genunchiul, în majoritatea cazurilor este extins,
uneori semiflectat. Vârful piciorului în varus-eqvin.
Se pot observa scurtări de 1-2 cm. [1]

II. TABLOU CLINIC:

3
 Chiar daca este prezentă inca de la naștere, paralizia cerebrala poate
deveni evidentă abia între unu și trei ani de viață. Acest lucru se datorează
modalitătii de creștere și dezvoltare a copiilor. Medicii specialisti sau
parinții nu pot recunoaște mișcările neregulate ale copilului numai în
momentul când copilul crește și acestea devin mai evidente. Acești bebeluși
și copii tineri pot pastra reflexe de nou-nascut și pot întarzia in atingerea
dezvoltării normale vârstei lor. Parinții și supraveghetorii sunt de obicei
primii care observa întarzierea în dezvoltarea copilului care pot fi semne
precoce de PCI. [3]
În formele severe de PCI sunt prezente semne inca de la naștere sau
imediat după aceasta. Cu toate acestea, unele semne precoce de PCI severă
diferă in funcție de tipul specific de boala prezent.

Semne de PCI severa care pot fi observate imediat dupa nastere includ:
- dificultăti la supt și inghițit;
- planset slab sau ascuțit;
- poziții anormale; fie corpul este foarte relaxat si moale, fie prea rigid;
atunci când sunt luați in brațe, bebelușii iși pot extinde spatele, brațele și
picioarele, aceste poziții anormale sunt diferite și mult mai severe decat
cele care apar la copii cu colici.
Unele probleme legate de PCI pot aparea sau deveni mai evidente odata
cu creșterea copilului.
Acestea includ:
- atrofie musculara la nivelul membrelor afectate. Afectarea sistemului
nervos determina limitarea mișcarilor la nivelul membrelor afectate.
Limitarea miscarilor afectează dezvoltarea normală a mușchilor;

4
 - percepții și senzații anormale, ca durere la atingerea ușoara. Chiar și
activitătile zilnice, ca spalatul pe dinți, pot cauza durere. Senzațiile
anormale pot ingreuna identificarea obiectelor obișnuite prin atingere, de
exemplu sesizarea diferentei dintre un balon de sapun moale si o minge de
baseball dura;
- iritatii ale pielii. Salivatia abundenta este frecventa atunci cand sunt
afectati muschii faciali si cei ai gatului. Salivatia abundenta irita pielea, mai
ales cea din jurul gurii, barbiei si toracelui anterior;
- afectiuni dentare. Datorita durerilor care pot aparea la spalarea dintilor
creste riscul de aparitie al cariilor si al gingivitelor (inflamatia gingiei). Mai
pot contribui la aparitia gingivitelor si efectele adverse ale medicamentelor
administrate pentru tratarea crizelor;
- traumatisme. Exista riscul de cadere si alte accidente, in functie de
controlul muscular, de rigiditatea (mobilitate ingreunata) articulara si de
tonusul muscular global. Crizele asociate PCI pot cauza de asemenea
contuzii accidentale;
- infectii si boli cronice. PCI severa determina dificultati de alimentare.
Inhalarea bolului alimentar in plamani creste riscul de aparitie a
pneumoniei. Adultii au risc crescut de afectare cardiaca si pulmonara.

Unii copii cu PCI prezinta o serie de tulburari de comportament precum

somnolenta excesiva, iritabilitate si scaderea interesului pentru lumea din
jur.

III. MECANISM FIZIOPATOGENETIC

5
 Toti pacientii cu paralizie cerebrala au tulburari de mișcare și de postura.
Cu toate acestea, majoritatea copiilor nu prezintă semne de PCI de la
nastere. Parintii si supraveghetorii pot observa primele semne de PCI , ca
imposibilitatea copilului de a se intoarce de pe o parte pe alta, de a sta in
sezut, de a se tara (a merge de-a busilea) sau de a merge la varsta obisnuita.
Semne de PCI pot deveni din ce in ce mai evidente cu varsta. Unele
probleme de dezvoltare pot aparea abia dupa primul an de viata. Leziunea
cerebrala care produce PCI nu se agraveaza cu varsta; cu toate acestea pot
aparea, se pot modifica sau deveni mai severe pe masura ce copilul creste.

Simptomele specifice PCI depind de tipul și severitatea ei, de gradul

debilitatii mintale și de dezvoltarea altor complicatii sau de asocierea altor
boli.

Dintre toti copii diagnosticati cu paralizie cerebrala, 90% ating varsta

adulta.

Simptome:
• Dificultăţi de mers;
• Dificultăţi de echilibru în ortostatism sau în mers;
• Dificultăţi la anumite activităţi motorii precum apucarea, prinderea şi
ţinerea obiectelor;
• Rigiditate musculară crescută;
• Spasme musculare;
• Majoritatea copiilor care prezintă hemiplegie au dezvoltare mentală
anormală;

6
 • Tulburări de comportament precum anxietate, furie, iritabilitate, lipsa
concentrării sau înţelegerii;
• Emoţii - depresia;
• Dureri de umăr – frecvent asociate cu pierderea mişcării de rotaţie
externă a articulaţiei, apărută adesea datorită creşterii tonusului muşchiului
subscapular şi a marelui pectoral;
• Subluxaţia umărului;

IV. OBIECTIVE TRATAMENTULUI KINETIC:

1. reducerea spasticităţii;
2. creşterea amplitudinii de mişcare la nivel articular;
3. îmbunatăţirea controlului postural, a coordonării mişcărilor şi a
echilibrului general;
4. formarea capacităţii de adoptare a poziţiilor reflex inhibitorii (de
relaxare).
.
V. PROGRAMUL DE RECUPERARE :
In funcţie de situaţia particulară şi nivelul de evoluţie al copilului s-a
aplicat programul de kinetoterapie diferenţiat din punct de vedere al
complexităţii iar dozarea a fost modificata.
Kinetoterapia a cuprins metoda Bobath, metoda Temple Fay şi Le
Metayer plus tehnici de relaxare, exerciţii de stimulare a echilibrului şi
reeducare a mersului.

Programul de kinetoterapie a cuprins programul standard:

1. Exerciţii de decontracturare la începutul sedinţei

7
2. Exerciţii pentru dezvoltarea mişcărilor importante
3. Exerciţii pentru membre şi trunchi
4. Exerciţii de echilibru

Generalizări:
Mijloacele kinetice îşi aduc o contribuţie importantă la recuperarea
hemiplegiei spastice la copii, acestea fiind incluse în planul de tratament
al subiecţilor urmăriţi.
Aplicarea mijloacelor kinetice de recuperare în combinaţie cu
electroterapia, ergoterapia precum şi tratamentul medicamentos
combinat iar uneori şi cel chirurgical, favorizează recuperarea şi grăbesc
procesul în dezvoltarea neuromotorie a copiilor cu P.C.I.
Recuperarea este mai benifică la copii cu hemiplegie spastică.
Perioada de timp necesară pentru recuperarea la aceşti copii este
foarte mare, de ordinul anilor şi nu întotdeauna se realizează complet.

VI. CONCLUZII EXPERIMENTALE

1. Diagnosticul timpuriu şi recuperarea iniţiată la timp
îmbunătăţesc semnificativ posibilităţile recuperării hemiplegii la copii.
2. Câştigurile recuperatorii semnificativ sunt vizibile în timpul
tratamentului, dar se pierd uşor odată cu încetarea acestuia, de ceea
recuperarea trebuie continuată şi la domiciliu.
3. Recuperarea kinetică trebuie bine dozată şi individualizată,
deoarece oboseala provoacă sincinezii şi clonus, ce duc la micşorarea
capacităţii de coordonare a miscărilor fine.

8
 4. La pacienţii vizaţi în rezultatul recuperării s-a micşorat gradul de
spasticitate a membrelor, s-a reglat tonusul muscular, s-a îmbunătăţit
postura şi s-a mărit amplitudinea de mişcare.

VII. BIBLIOGRAFIE :
1. Robanescu N., Reeducarea neuro-motorie, Editura Medicala,
Bucuresti, 2001
2. Zoltan P., Kinetoterapie in neuropediatrie, Editura Arionda.
Bucuresti.
3. Sbenghe T., Recuperarea medicala la domiciliul bolnavului,
Editura Medicala, Bucuresti, 1996