Muzeul Național al Agriculturii prezintă:

Gardul

 ”Când se dă de pomană, să nu se dea peste gard, căci acea pomană nu este primită pe
lumea cealaltă.” (Gorovei, 1995, pg. 199)

 ”Vântul e om; când șuieră tare, atunci el țipă, că se zgârie în mărăcinii de prin gard. De
aceea e mare păcat a pune mărăcini în gard, nu-l primește Dumnezeu pe acela.”
(Niculiță – Voronca, pg. 330)

 ”Apa de la prima scaldă a copilului se aruncă peste gard, să meargă copilul repede în
picioare.” (S. Florea – Marian, Sărbători, pg. 24)

 ”Părul nu trebuie măturat, ci să fie strâns cu mâna și pus în gard, căci, părul omului
fiind numărat, pe cealaltă lume i se cere și atunci trebuie să se ducă să-l strângă de unde
l-a pus și să-l arate.” (Candrea, 1999, pg. 75)

 ”Să nu rupi lemne din gard ca să te aperi de câini, când pleci în sat, că mai rău au să te
mănânce câinii.” (Pamfile, 1995, pg. 142)

 ”Apa cu care s-a scăldat mortul se varsă lângă gard, să nu calce nimeni în ea, că-i
amorțesc mâinile și picioarele; dacă dă în ea o fată, nu se mai mărită.” (Gorovei, 1995,
pg. 68)

 ”De-ți va cânta cucoșul pe gardul din bătătură, atunci laudă pe stăpânul său, cică-i om
de treabă cum altul nu e.” (Gorovei, 1995, pg. 68)

 ”Când cântă cucoșul pe gard, să te uiți în care parte se uită, căci de acolo îți vor veni
oaspeți.” (Gorovei, 1995, pg. 68)

 ”În noaptea de Anul Nou, fetele numărau și legau, cu ochii închiși, al zecelea stobor (par
din gardul de nuiele). A doua zi se duceau să vadă cum e parul, ca să știe cum îi va fi
 ursitul; drept însemna un bărbat frumos, scorojit, bărbat urât...Numărau parii invers, cu
ochii închiși, și pe al noulea îl legau cu ață roșie. Dacă parul era cu coajă, lua bărbat
bogat, dacă era strâmb, lua bărbat cocoșat sau sărac.” (S. Florea – Marian, Sărbători,
pg. 260)

 ”Se punea busuioc la parul de la gard sau la streașina casei; dacă era găsit dimineața
cu rouă, însemna noroc peste an.” (Bârlea, Folclorul românesc, 1981, pg. 335)

 ”În descântecele de junghi apa se aruncă pe gard și se zice: Cum cade și se scurge apa
pe gard, așa să se scurgă toată durerea, junghiurile, țeapa și durerile de la cutare.”
(Gorovei, 1990, pg. 110)

 ”Să lași să însereze scutecele pe gard, că nu mai plânge copilul mic.” (Gorovei, 1995,
pg. 195)

 ”Găinile, dacă sar peste gard și se duc la alte case, are să fie vreme rea.”
(Niculiță – Voronca, pg. 330)

 ”Când vezi pe sub garduri multe vacile – Domnului e semn de ploaie.” (Gherman, pg.
27)

Petre – Filip Magdalena, muzeograf

Muzeul Național al Agriculturii prezintă:

Satul

 ”Satul tău e