Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
În anul 1860, Greville Williams reușește să obțină și să stabilească formula chimică a izoprenului (C5H8) prin distilarea
cauciucului natural. Această descoperire face posibilă etapa următoare de sintetizare a cauciucului artificial
din izopren și acid clorhidric, în anul 1879 de către „Gustave Bouchardat”. Prin anul 1900 J. Kondakow reușește
sintetizarea din dimetilbutadienă, patentul de obținere a cauciucului artificial a fost acordat în anul 1909 lui „Fritz
Hofmann”. Această descoperire permite firmei Bayer din Leverkusen să producă între anii 1915 -1918 o cantitate de 2
500 de tone cauciuc artificial. Prima producție de cauciuc sintetic reentabilă din punct de vedere economic a fost
cauciucul (SBR) produs în 1929 prin metoda de polimerizare a emulsiei a lui Walter Bock din 1,3-Butadienă și styrol.
In anul 1930 Erich Konrad și Eduard Tschunkur reușeșc să producă în Germania cauciucul NBR, iar
în SUA firma DuPont produce cauciucul CR, care azi este numit neopren. În 1942, în SUA se reușește producerea
cauciucului-silicon, iar în 1948 cauciucul-fluor, ca în anii următori să fie perfecționată tot mai mult producția de cauciuc
sintetic.
Utilizarea
Intre 65 % și 70 % din producția totală de cauciuc este folosită ca materie primă pentru producerea anvelopelor de
mașini. Cauciucul natural este folosit atare ca polimer sau sub formă de amestec cu cauciucul sintetic. Dezavantajul
cauciucului natural este ca se poate descompune dacă ajunge în contact cu lumina solară (razele UV) sau cu lipidele.
O altă aplicare importantă este de folosire ca liant în industria hârtiei, industria producătoare de covoare sau în
medicină, la mănușile din latex. Mai poate fi folosit ca profile elastice de etanșare; la cele care sunt supuse la
acțiunea intemperiilor se folosește EPDM
Producție Producție
Rang Stat Rang Stat
(in mii. t) (in mii. t)
Coasta
7 123 16 Myanmar 36
de fildeș
9 Liberia 108
Cauciucul formează cu ozonul o ozonidă (C5H8O3)n, care dă prin hidroliză (cu un randament de circa 90%) levulin-aldehidă (C.
Harries, 1901). S-a dedus de aici că macromoleculele cauciucului conţin catene lungi de felul următor (H. Staudinger, 1922):
CH3 CH3
׀ ׀
O = HC – CH2 – CH2 – CO + O=HC – CH2 – CH2 – CO
Levulin-aldehidă
Vulcanizarea cauciucului. Dintre toate transformările chimice ale cauciucului, cea mai importantă din punct de
vedere tehnic este reacţia cu sulful, numită vulcanizare. Reacţia se realizează încălzind un amestec intim de cauciuc şi sulf, la o
temperatură superioară punctului de topire a sulfului (115,50), de obicei la 130-1450. sulful se combină chimic, ireversibil.