1

NOŢIUNI FUNDAMENTALE PRIVIND

CALITATEA ENERGIEI ELECTRICE

1. PERTURBAŢII IN REŢELELE ELECTRICE

Cauzele perturbaţiilor care apar în reţeaua de alimentare sunt diverse şi se
pot împărţi în două mari categorii:
A. cauze aleatoare;
B. cauze cu caracter permanent sau semipermanent.
Cauzele aleatoare sunt fenomene cu caracter accidental, cum ar fi trăsnetul.
Perturbaţiile pe care acestea le determină sunt localizate fie în elementele reţelei
(linii, cabluri, transformatoare, etc.), fie în instalaţiile de la consumator. Aceste
perturbaţii sunt:
A.1. golurile de tensiune şi întreruperile bruşte, cauzate, în principal, de
defecte trecătoare în reţele şi determină funcţionarea protecţiilor şi automatizărilor
de repunere sub tensiune;
A.2. întreruperile de lungă durată (>1 min.), care sunt consecinţe ale unor
defecte permanente în reţele şi care necesită intervenţia omului;
A.3. supratensiunile tranzitorii, datorate fie descărcărilor atmosferice, fie,
mai frecvent, comutaţiilor echipamentelor electrice.
Cauzele permanente sau semipermanente apar pe perioade bine determinate
şi sunt generate de echipamente instalate la utilizatorii de energie electrică.
Funcţionarea unor asemenea echipamente este caracterizată fie de nesimetria
curenţilor pe cele trei faze, fie de curenţi a căror amplitudine variază brusc şi de o
manieră importantă, fie de curenţi a căror formă de undă este nesinusoidală. Unele
echipamente pot prezenta unul sau două din aspectele de mai sus sau chiar
ansamblul lor. Perturbaţiile care rezultă constau în:
B.1. variaţii lente de tensiune datorate unor consumatori a căror sarcină
variază lent, şi care, pot fi corectate cu ajutorul regulatoarelor de sarcină care
echipează unele transformatoare;
B.2. variaţii rapide de tensiune care rezultă din comutaţia sarcinilor mari
(pornirea motoarelor mari);
B.3. fluctuaţii rapide de tensiune (fenomenul de flicker), produse de
echipamente cu variaţie rapidă a sarcinii (cuptoare cu arc, echipamente de sudare,
instalaţii electrotermice cu rezistoare prevăzute cu variatoare de tensiune);
B.4. armonici (generate îndeosebi de convertoarele statice de putere);
B5. inter-armonici (generate, de asemenea, de convertoarele statice de
putere);
1
 B.6. tensiuni nesimetrice care rezultă din alimentarea sarcinilor
dezechilibrate (în special a sarcinilor monofazate, alimentate între fazele reţelelor,
cum ar fi instalaţii electrotermice cu inducţie sau staţiile de tracţiune feroviară la
frecvenţă industrială).
O sinteză a surselor de perturbaţii şi a efectelor produse în reţelele electrice
de joasă frecvenţă este dată în tabelul 1.1.

Particularitatea
Sursele de perturbaţii
sursei de perturbaţii
Dispozitive magnetice
saturabile, lămpi cu
descărcare
Caracteristică Cuptoare cu arc, instalaţii
nelineară de sudare cu arc de c.a.
Transformatoare la
punerea sub tensiune
Sarcină cu Convertoare statice
comutaţie Dispozitive de comandă
electronică în tren de unde.
Condensatoare, filtre şi
Sarcină comutată motoare la punerea sub
tensiune
Tab. 1.1 Sursele de perturbaţii şi efectele produse în reţelele electrice de
joasă frecvenţă
Perturbaţia emisă
Armonici
Armonici, interarmonici,
fluctuaţii de tensiune,
dezechilibre.
Armonici, goluri de
tensiune.
Armonici, interarmonici.
Fluctuaţii de tensiune,
dezechilibre.
Interarmonici,
goluri de tensiune.

2. INDICATORI DE CALITATE A ENERGIEI

ELECTRICE
Calitatea energiei electrice este influenţată atât de furnizor cât şi de
consumatori. În acest sens, indicatorii de calitate pot fi împărţiţi în indicatori
primari, care depind în primul rând de furnizorul de energie şi indicatori secundari,
care sunt influenţaţi, în principal, de funcţionarea consumatorilor.
În categoria indicatorilor primari de calitate intră:
1. frecvenţa;
2. amplitudinea tensiunii pe barele de alimentare;
3. fluctuaţiile de tensiune (limitate prin sistemele de protecţie din reţea);
4. supratensiuni şi goluri de tensiune, limitate de funcţionarea protecţiei
prin relee;
5. întreruperile de scurtă şi lungă durată care definesc un parametru de
calitate al serviciilor de alimentare cu energie electrică stabilit de
furnizor împreună cu consumatorul.
Indicatorii secundari sunt determinaţi de următoarele perturbaţii produse de
consumatori:
1. armonici şi interarmonici (regimuri nesinusoidale);
2
 2. fluctuaţii rapide de tensiune (efect de flicker);
3. nesimetrii.

1. Frecvenţa tensiunii de alimentare

Frecvenţa reţelei de distribuţie este direct determinată de viteza de rotaţie a
generatoarelor din centralele electrice. La un moment dat, frecvenţa depinde de
echilibrul dinamic al puterii generate şi al celei consumate. În consecinţă, la
modificarea acestui echilibru dinamic, are loc şi o variaţie a frecvenţei. Mărimea şi
durata acestei variaţii depinde de modul în care se schimbă sarcina şi de capacitatea
sistemului de generare a energiei de a se adapta la această schimbare. Atunci când
alimentarea reţelei se face de la un invertor, frecvenţa este fixă deoarece este dată de
un circuit intern al acestuia.
Frecvenţa reţelei publice de distribuţie a energiei electrice este
corespunzătoare dacă valoarea sa este cuprinsă într-o mică bandă în jurul valorii
nominale indicată de producător (50 Hz sau 60 Hz). Variaţiile frecvenţei tensiunii
reţelei de alimentare, sunt garantate de către producători, de regulă la ± 0,5 Hz în
jurul valorii nominale.

1.1.1. Surse ale variaţiilor frecvenţei

Capacitatea de producţie a sistemului care alimentează reţeaua de distribuţie
este excedentară capacităţi de consum, tocmai pentru a permite menţinerea
frecvenţei în plaja dorită. Cu toate acestea pot să apară situaţii deosebite când, un
număr important de unităţi de producere sau de consumatori, dispar şi drept urmare,
frecvenţa iese din plaja permisă. În acest caz, o serie de consumatori sau de unităţi
de producere trebuie, automat sau manual, deconectaţi, pentru a restabili echilibrul
puterilor cât mai repede posibil. De asemenea, motoarele electrice neprevăzute cu
reglaj de viteză, vor funcţiona la putere mai mică şi la frecvenţă mai mică. Astfel,
deficitul de putere produsă este compensat prin reducerea consumului.

1.1.2. Efectele variaţiei frecvenţei

Dacă valorile frecvenţei rămân în limitele permise, principalele efecte ale
variaţiilor de frecvenţă se manifestă în modificarea puterii şi vitezei de rotaţie a
motoarelor electrice asincrone şi sincrone. Mărimea şi sensul modificării depind de
caracteristica cuplului static. În acelaşi timp, ceasurile electrice (pilotate de frecvenţa
reţelei) vor rămâne în urmă sau o vor lua înainte, după cum frecvenţa este mai mică
sau mai mare decât valoarea nominală. De asemenea, variaţiile frecvenţei afectează
buna funcţionare a filtrelor de armonici.

2. Amplitudinea tensiunii pe barele de alimentare

Variaţiile lente de tensiune se datorează în special căderilor de tensiune pe
linii şi în transformatoare şi pot fi periodice, cu ciclu zilnic sau săptămânal, sau
aleatoare. La rândul lor, căderile de tensiune depind de circulaţia de puteri şi/sau
topologia reţelei electrice în funcţiune, precum şi modificării periodice a puterilor

3
absorbite de consumatori. Principalii indici ce caracterizează abaterile de tensiune se
definesc şi se aplică, şi în funcţie de particularităţile sarcinii.
1. Abaterea procentuală a tensiunii de serviciu Us, într-un anumit punct şi la un
moment dat, faţă de tensiunea nominală UN:
U s −U N
∆U = x100 [%] (1. 0)
UN
Conform normelor în vigoare în România, abaterile procentuale admisibile ale
tensiunii de serviciu în punctele de livrare, pentru reţelele având tensiunile sub 220
kV nu trebuie să depăşească ± 10%. Pentru tensiuni nominale peste 220 kV abaterile
de tensiune nu sunt standardizate.
Abaterile admisibile la bornele receptoarelor electrice, se stabilesc prin standarde
proprii fiecărei categorii de receptoare, acestea fiind cuprinse în general în intervalul
(5%... 10%) (Tab. 1.3).

Abaterea procentuală admisă

Tipul receptorului
[%]
Motoare electrice ± 5%
Convertoare cu semiconductoare -5%…+10%
Instalaţii de sudare ± 10%
Lămpi electrice ± 5%
Tab. 1.2 Abaterile procentuale adimisibile ale tensiunii de alimentare, pentu
diferite receptoare
Abaterea de tensiune ∆U nu poate caracteriza complet regimul de tensiune într-o
reţea, mai ales, în cazul unor receptoare ale căror performanţe depind pronunţat de
nivelul tensiunii. Astfel, este necesară utilizarea unor indicatori suplimentari ai
calităţii tensiunii.
2. Valoarea medie a abaterii tensiunii faţă de tensiunea nominală într-un interval
T:
T
I
∆U med =
T ∫ ∆Udt .
0
(1. 0)

Acest indicator fixează nivelul mediu al tensiunii şi dă indicaţii asupra corectitudinii

alegerii treptei de reglaj a transformatorului.
3. Gradul de iregularitate sau abaterea medie pătratică:
T
1
εq =
T 0 ∫
∆U 2 dt (1. 0)

Indicatorul caracterizează mai complet regimul de tensiune considerându-se

următoarele limite de apreciere a calităţii tensiunii:
2
ε q < 10 (%) - foarte bună;
2
ε q = 20 (%) - bună;

4
 2
ε q = 50 (%) - mediocră;
2
ε q > 100 (%) - necorespunzătoare;
4. Abaterea tip a funcţiei de repartiţie a tensiunilor
σ = ε q2 − ∆U med
2
(1. 0)
Permite să se determine timpul cât tensiunea dintr-un punct depăşeşte anumite
limite.
Variaţiile de tensiune au influenţe, în general nefavorabile, asupra funcţionării
receptoarelor electrice, în deosebi, asupra motoarelor asincrone (Tab. 1.4).

Mărimea U<UN U>UN

Cuplul maxim Scade proporţional Creşte proporţional cu
cu pătratul tensiunii pătratul tensiunii
Curentul de magnetizare Scade Creşte
Pierderile în fier Scad Cresc
Curentul rotoric Creşte Scade
Curentul statoric Creşte Scade
Pierderile totale Cresc Scad
Temperatura în înfăşurări Creşte Scade
Viteza unghiulară Scade puţin Creşte puţin
Puterea activă absorbită În general scade Creşte
Puterea reactivă absorbită În general scade Creşte
Tab. 1.3 Influenţa variaţiei tensiunii de alimentare asupra unui motor
asincron, funcţionând la cuplu static constant
O altă categorie de receptoare influenţate de variaţiile de tensiune o constituie
lămpile electrice. Caracteristicile funcţionale ale lămpilor electrice (flux luminos,
eficacitate luminoasă, putere, durată de funcţionare) sunt puternic influenţate de
nivelul tensiunii de alimentare. Calitativ, valoarea tuturor parametrilor menţionaţi,
cu excepţia duratei de viaţă, creşte la creşterea tensiunii şi scade la scăderea.

3. Fluctuaţiile de tensiune
Fluctuaţiile de tensiune sunt considerate variaţiile de tensiune cu caracter
repetitiv, ciclice sau aleatorii ale căror valori nu depăşesc 10% din tensiunea
nominală şi care au loc cu un gradient ∆U / ∆t mai mare de 15%. Astfel de variaţii,
unele cunoscute (prin efectul lor) şi sub numele de flicker, sunt cauzate de
solicitările de putere care rezultă din funcţionarea cu şocuri a unor consumatori, cum
ar fi frigidere, ascensoare, aparate de sudură (pentru reţele de joasă tensiune) sau
pompe, locomotive electrice, laminoare, cuptoare cu arc (pentru reţele de medie
tensiune). Pot fi astfel, fluctuaţii sinusoidale (Fig. 1.1) sau dreptunghiulare (Fig.
1.2), ale amplitudinii tensiunii.

5
 Trebuie făcută o distincţie clară între fluctuaţiile de tensiune definite aici şi
variaţiile lente ale tensiunii datorate modificării valorilor unor sarcini conectate la
reţea (2).
Există mai multe tipuri de fluctuaţii, clasificate astfel :
1. Tip a) schimbări periodice, rectangulare ale tensiunii (Fig. 1.3a)
(datorate, spre exemplu, comutării periodice a unei sarcini rezistive);
2. Tip b) variaţii treaptă ale tensiunii, neperiodice şi inegale (Fig. 1.3b)
(datorate, spre exemplu, comutării mai multor sarcini
rezistive);
3. Tip c) variaţii ale tensiunii, nu toate în treaptă (Fig. 1.3c) (datorate,
spre exemplu, comutării unor sarcini nerezistive);
4. Tip d) fluctuaţii aleatoare ale tensiunii (Fig. 1.3d) (datorate, spre
exemplu, comutării periodice sau aleatoare ale
consumatorilor);
Exemplu de fluctuaţie sinusoidală a tensiunii

Exemplu de fluctuaţie dreptunghiulară a tensiunii

Două sau mai multe variaţii în acelaşi sens, care au loc pe o perioadă care nu
depăşeşte 30 ms, sunt considerate o singură schimbare.
Mărimea fluctuaţiei de tensiune ∆Uf se defineşte ca:

U max − U min
∆U f = ⋅ 100 [%], (1. 0)
UN
unde Umax , Umin reprezintă valorile eficace maximă, respectiv minimă, ale tensiunii.
Din punct de vedere cantitativ, fenomenul de flicker este caracterizat prin
doza de flicker (Df ) definită de expresia
T
Df = ∫ a102 dt . (1. 0)
Fig. 1.3 Diverse tipuri
0 de variaţie a amplitudinii tensiunii

6
unde a10 este fluctuaţia sinusoidală cu frecvenţa de 10 Hz, echivalentă din punct de
vedere al efectului de flicker cu fluctuaţia reală a tensiunii care prezintă amplitudini
şi frecvenţe aleatorii
a102 = Σg i2 ai2 (1. 0)
în care ai este amplitudinea fluctuaţiei de frecvenţă i, iar gi sunt coeficienţi care
depind de frecvenţă şi se determină experimental.
Din punct de vedere calitativ, se utilizează doi indicatori specifici, pentru
aprecierea fenomenului de flicker.

3.1.1. Surse ale fluctuaţiilor de tensiune

În reţelele de j.t., echipamentele electrocasnice sunt surse semnificative ale
fluctuaţiilor de tensiune. Fiecare echipament afectează, însă, un număr limitat de alţi
consumatori. De asemenea, surse principale ale fluctuaţiilor de tensiune, sunt unii
consumatori industriali:
- instalaţiile de sudat;
- laminoarele;
- instalaţiile de extracţie minieră;
- cuptoarele cu arc.
Fluctuaţii de tensiune similare variaţiilor treaptă se produc la conectarea sau
deconectarea baterilor de condensatoare sau a sarcinilor mari. Este important, şi
aceasta este deosebirea faţă de echipamentele electrocasnice, că fluctuaţiile produse
de consumatorii industriali, afectează majoritatea consumatorilor conectaţi la aceiaşi
sursă de energie. Deoarece impedanţa reţelelor de alimentare variază într-un
domeniu larg, condiţiile de influenţare se modifică substanţial, de la substaţia de
alimentare până la extremitatea reţelei.

3.1.2. Efectele fluctuaţiilor de tensiune

În general, atât timp cât amplitudinea fluctuaţiilor nu depăşeşte 10%,
majoritatea echipamentelor nu sunt afectate direct de aceasta. Principalele efecte ce
pot fi determinate de aceste fluctuaţii sunt efectul de flicker şi fluctuaţia intensităţii
luminii dată de becurile cu incandescenţă. Disconfortul dat de aceste fenomene
depinde de amplitudinea, frecvenţele componente, rata de producere şi durata
fluctuaţiilor. Echipamentele caracterizate de constante de timp mari, cum sunt
instalaţiile de încălzit, nu sunt afectate, dar altele, cum sunt televizoarele,
echipamentele electronice de comandă şi calculatoarele, sunt sensibile la fluctuaţiile
de tensiune.
Efectul de flicker se măsoară cu aparate numite flickermetre, iar în cazul
fluctuaţiilor continue (cuptoare cu arc şi cicloconvertoare), poate fi măsurat efectul
suprapus al câtorva armonici.
Normativele în vigoare stipulează că în instalaţiile existente la care se
semnalează efectul de flicker, deţinătorul receptoarelor perturbatoare este obligat să
procedeze la măsurarea şi înregistrarea fluctuaţiilor de tensiune, în condiţiile de
sarcină maximă a instalaţiilor, în vederea stabilirii măsurilor de suprimare sau
limitare a efectului respectiv. Se recomandă ca determinarea caracteristicilor
fluctuaţiilor de tensiune să se facă prin următoarele metode:
7
 1. pentru receptoarele cu şocuri de putere reactivă cu caracter ciclic
(pompe şi compresoare cu piston) sau cu caracter previzibil (laminoare), prin
oscilografierea undei de tensiune şi înregistrarea şocurilor de putere reactivă;
2. pentru cuptoarele cu arc se recomandă ca efectul de flicker să fie
măsurat prin utilizarea unui aparat special numit flickermetru sau, în lipsa
acestuia, se admite determinarea fluctuaţiilor de tensiune cu metoda
oscilografierii undei de tensiune.

4. Supratensiuni
O clasificare generală a supratensiunilor se poate face după durata acestora,
existând:
1. supratensiuni de durată;
2. supratensiuni temporare;
3. supratensiuni interne;
4. supratensiuni atmosferice.

Pentru cuantificarea supratensiunilor sunt utilizaţi trei indici.

1. Coeficientul de supratensiune,
U max
k= . (1. 0)
Uf
2. Coeficientul de supratensiune care caracterizează valoarea relativă a
supratensiunilor de durată,
1 U per
k per = * . (1. 0)
2 Uf
3. Coeficientul de şoc,
U max
k soc = . (1. 0)
U per 2
În relaţiile (1.8)-(1.10) intervin mărimile:
Umax - amplitudinea supratensiunii;
Uf - amplitudinea tensiunii pe fază;
Uper - valoarea eficace a supratensiunii de durată.

5. Goluri de tensiune şi întreruperi scurte ale

alimentării
Golul de tensiune este definit ca fiind scăderea amplitudinii sau a valorii
eficace a tensiunii unei reţele electrice într-un anumit punct al acesteia, cuprinsă
între o valoare minim sesizabilă (10% UN) şi valoarea nominală, care are o durată de
cel mult 3 sec. Întreruperile scurte ale alimentării constau în dispariţia tensiunii
pentru o perioadă de timp care nu depăşeşte 1 minut. Astfel, întreruperile scurte pot
8
 fi considerate ca şi goluri de tensiune de 100% şi durata precizată mai sus. Golurile
de tensiune pot avea formă treaptă sau forme mai complexe. Se definesc patru
indicatori principali privind golurile de tensiune.
1. Amplitudinea golului,
∆U = U f − U N , (1. 0)
unde Uf este valoarea reziduală a tensiunii pe fază (valoarea minimă pe durata
golului), iar UN este valoarea nominală a tensiunii.
2. Tensiunea reziduală relativă de fază a golului
Uf
αf = , (1. 0)
UN
3. Durata golului de tensiune
∆t g = t f − t i , (1. 0)
unde ti , tf sunt momentele iniţial şi final ale golului de tensiune, în secunde.
Duratele mai mici decât o semiperioadă nu sunt considerate deoarece
variaţiile de tensiune cu o astfel de durată sunt caracteristice reţelelor de curent
alternativ.

4. Frecvenţa de apariţie a golurilor

Ng
fa = , (1. 0)
Tr
unde: Ng este numărul de goluri de tensiune care apar în timpul de referinţă Tr.
Este important de subliniat că golurile de tensiune nu pot fi, în totalitate,
evitate şi că, pentru cele mai multe echipamente şi aparate ele sunt acceptabile.
Amplitudinea şi durata golurilor nu pot fi limitate într-o reţea, din punct de vedere
practic, deoarece pot apare goluri de orice amplitudine în intervalul (10%-100%)UN
şi cu orice durată mai mare de o semiperioadă. Ceea ce se poate stabili pentru o reţea
dată, este rata de apariţie a golurilor, cu amplitudini şi durate conţinute în intervale
date. De subliniat că, nu este necesar ca amplitudinile golurilor să fie aceleaşi pe
cele trei faze.

5.1.1. Cauze ale golurilor de tensiune

Golurile de tensiune sunt datorate şocurilor de putere sau modificărilor
bruşte şi trecătoare ale impedanţelor transversale ale reţelei, ca urmare a unor
scurtcircuite. Concret, ele apar la comutarea curenţilor foarte mari sau la
funcţionarea şi reanclanşarea echipamentelor de protecţie.

5.1.2. Efectele golurilor de tensiune şi întreruperilor scurte ale

alimentării
Efectele tipice pe care golurile de tensiune şi întreruperile scurte ale
alimentării le pot avea sunt:
- stingerea lămpilor cu descărcare în gaze rare;
- funcţionarea incorectă a elementelor de protecţie;
9
 - variaţia vitezei sau chiar oprirea motoarelor electrice;
- funcţionarea incorectă a contactoarelor (pot rămâne conectate
superficial, incomplet) ;
- defectări şi erori, pentru calculatoare şi echipamente electronice
de măsură;
- ieşirea din sincronism a maşinilor electrice sincrone;
- defecte de comutare în cazul redresoarelor.
În funcţie de intensitatea acestor efecte, repornirea al instalaţiilor poate
necesita un timp cuprins între câteva minute şi câteva ore.

10