Studiu individual

La Macroeconomie

Elaborat de: Vîrlan Mihaela

Grupa: BAA 173

Chisinau 2018
 Cuprins
C. I
1. Analiza economiei RM la nivel macroeconomic
2. Analiza unui articol (comunicat, raport, informative oficiala,etc )- 1 seminar

C. II
1. Analiza indicatorilor macroeconomici pentru economia Republicii Moldova

C. III
1. Crizele economice in economia mondiala

C. IV
1. Analiza indicatorilor pieţei muncii în R.Moldova

C. V
1. Istoria inflaţiilor in ţarile Europei
2. Analiza proceselor inflaţioniste in economia RM

C. VI
1. Analizaţi structura consumului in economia R.Moldova
2. Analizaţi structura PIB-ului pentru economia R.Moldova

C. VII
1. Analizaţi structura bugetului de Stat a R.Moldova
2. Analizați dinamica deficitului bugetar si metodele de finantare in economia R.Moldova
3. Analizaţi gradul de indatorare in RM
4. Analizaţi raportul PIB/deficit bugetar

C.VIII
1. Analizaţi politica monetară a RM pentru 2017 si rezultatele 2016.
2. Dinamica masei monetare şi a instrumentelor politicii monetare.
3. Dinamica rezervelor obligatorii şi cauzele modificărilor.

C. IX
1. Construirea curbei cererii agregate in baza modelului IS-LM.
2. Eficienta politicilor economice în modelul AD-AS şi IS-LM în condiţiile modificării nivelului
preţurilor.

C. X, XI
1. Balanţa de plăţi pentru Republica Moldova 2016, 201Piata valutara a RM .Dinamica
rezervelor valutare in RM
 Capitolul 1

Prognoza preliminară macroeconomica pentru anii 2015-2018

Prognoza macroeconomica este elaborata de Direcţia analiză şi prognozare macroeconomică, uneori in
colaborare cu expertii din organizatiile internationale si contine o analiza a evoluţiei indicatorilor
macroeconomici (produsul intern brut pe categorii de resurse şi utilizări, indicele preţurilor de consum,
veniturile şi cheltuielile bugetare etc) din Republica Moldova, precum si informaţii privind situaţia
social-economică, tendinţele de dezvoltare ale ţării pentru o anumita perioada.

Pentru anii 2016-2018 se prognozează o creştere a PIB de 3%-4,5% anual. La baza acestei creşteri vor
sta următoarele premise:
îmbunătăţirea contextului economico-financiar la nivel mondial;
promovarea mai intensă a exporturilor;
dezvoltarea şi susţinerea întreprinderilor din sectorul privat din partea statului (prin simplificarea
iniţierii afacerilor, facilitarea fluxului de credite, înlăturarea barierelor neargumentate pentru comerţ
etc.);
continuarea reformelor structurale;
dezvoltarea sectorului real al economiei, inclusiv prin atragerea investiţiilor străine directe în economia
naţională;
promovarea unei politici fiscale prudente şi implementarea reformelor menite să reducă cheltuielile
publice ineficiente;
asigurarea stabilităţii financiare prin menţinerea ratei inflaţiei la nivel redus şi stabilităţii cursului de
schimb etc.
 Capitulul 2

Menţinerea relativă a cursului de schimb va contribui la stabilitatea preţurilor. Astfel, indicele

preţurilor de consum mediu anual se prognozează la nivel de 106,4% pentru anul 2016 și cîte 105% -
pentru anii 2017 şi 2018.

Pentru anii 2016-2018 se prognozează fluctuaţii ale cursului de schimb al leului mediu anual între
20,4 lei şi 22,1 lei pentru un dolar american.

Importurile vor creşte în perioada de prognoză cu circa 7% anual. Creşterea volumului importurilor va
fi condiţionată de restabilirea cererii interne, în special, pentru materia primă de import din partea
mediului de afaceri; majorarea fluxului de investiţii, în special a maşinilor, aparatelor electrice,
produselor minerale. Ponderea majoră în totalul importurilor va reveni, ca de obicei, resurselor
energetice, datorită creşterii economice preconizate în sectoarele de bază ale economiei, dar mai ales a
preţurilor la gaze naturale şi petrol. De asemenea, la sporirea importurilor va contribui cererea
crescîndă a populaţiei pentru bunurile importate, condiţionată de creşterea veniturilor şi transferurilor
de peste hotare.

Exporturile se vor majora în anii 2016-2018 cu circa 8% anual. Factorii care vor contribui la
majorarea treptată a exporturilor în perioada de prognoză sunt: restabilirea cererii externe, ofertei
interne la produsele agricole, creşterea calitativă a exporturilor, în special, datorită investiţiilor
efectuate în extinderea şi reînnoirea bazei tehnologice, şi, respectiv, integrarea produselor moldoveneşti
în fluxurile internaţionale.

Factorul important care va contribui la creşterea economiei naţionale va fi majorarea investiţiilor în

active materiale pe termen lung cu o rată medie anuală de circa 6,3% în anii 2016-2018. Investiţiile
de capital, ca sursă principală de creştere economică, vor contribui la: (i) crearea noilor locuri de
muncă; (ii) creşterea competitivităţii produselor autohtone pe piaţa externă; (iii) majorarea ofertei
interne, satisfacerea mai deplină a cererii solvabile, inclusiv prin substituirea importurilor; (iv)
extinderea bazei productive şi, respectiv, a celei de impozitare şi crearea surselor suplimentare pentru
bugetul public naţional.

Prin urmare, soldul negativ al balanţei comerciale se va majora de la 2550 mil. dolari în anul 2016
pînă la 2850 mil. dolari în anul 2018.

Conform estimărilor, creşterea PIB în anii 2016-2018 va fi generată de: creşterea anuală în termeni
reali a producţiei industriale cu 6,2% şi a producţiei agricole cu 2%; depăşirea ritmului de creştere a
investiţiilor în active materiale pe termen lung pe cel al PIB în rezultatul reorientării politicii
investiţionale spre programe de performanţă, modernizării întreprinderilor autohtone, infrastructurii şi
dezvoltării micului business.
 Capitolul 3

Marea Depresiune Interbelică (1929 – 1933)

Marea Depresiune Interbelică s-a instalat în luna august a anului 1929.
În perioada precedentă acestui eveniment, SUA au fost învăluite într-o vrajă a optimismului în ceea ce
privește dezvoltarea economiei și consumul fără limite al cetățenilor care achiziționau la momentul
respectiv aproape orice.
Debutul crizei a fost la bursă, care a căzut cu 40% în perioada 29 octombrie – 13 noiembrie 1929,
pierzându-se 30 de miliarde de dolari.
Indicele Dow Jones a scăzut cu 89%, urmând să depășească maximul atins înaintea crizei după 26 de
ani.
O parte din efectele crizei au fost:
– rata șomajului a crescut de la 3% la 25% (un sfert din americanii apți de muncă fiind șomeri).
– producția industrială a scăzut cu 52%.
– prețurile au scăzut cu 33%.
– în timpul crizei falimentau, în medie, două-trei bănci pe zi (în condițiile în care în perioada
premergătoare crizei se înființau câte 4-5 banci pe zi).
– o treime dintre bănci fie au dat faliment, fie au fost preluate.Deși oficial criza s-a încheiat în 1933,
abia în 1940 economia Americii și-a revenit complet după criză.

Hiperinflația din Germania (1918 – 1924)

Rata de schimb între marcă și dolar era de 4 la 1 în 1914, urmând ca în mai 1923 să ajungă la 1 miliard
la 1.
Motivul acestei hiperinflații a fost acela că Germania și-a recunoscut vina (prin semnarea Tratatului de
la Versailles din 1919) de a fi declanșat Primul Razboi Mondial.
Ca și consecintă, s-a angajat să plătească Aliaților despăgubiri în valoare de 226 miliarde de mărci
(sumă redusă ulterior la 132 miliarde).
Această datorie era mai mult decât impovărătoare pentru Germania, întrucât depășea totalul aurului sau
devizelor deținute de această țară.
Pentru a reduce hiperinflația și a face suportabilă rata anuală de plătit ca despagubire de razboi,
respectiv 2 miliarde de marci și 26% din exporturi, guvernul german a introdus reforma monetară la
sfârșitul anului 1923.
Ca o paranteză, este de menționat faptul că plățile către Aliați au fost suspendate de către Hitler când
acesta a ajuns la putere, apoi au fost reluate după încheierea celui de-al Doilea Razboi Mondial, apoi au
fost suspendate din nou în anul 1953 și reluate în 1990 după căderea Zidului Berlinului.
Cu alte cuvinte, dupa 90 de ani, Germania încă mai plătește despăgubiri pentru Primul Razboi Mondial.

Criza sistemului bancar din SUA (1907)

Această criză mai este cunoscută și sub denumirea “The 1907 Banker’s Panic”, deoarece a fost
generată de colapsul sistemului bancar.
Pe fondul recesiunii existente la momentul respectiv, au avut loc numeroase falimente cu rezonanță,
retrageri masive de bani și o scădere generală a încrederii în bănci.
Este esențial de mentionat că la momentul respectiv nu exista nici o instituție a statului care să
garanteze depozitele populației sau care să injecteze, la nevoie, lichidități în economie.
În acest sens, Trezoreria SUA împreună cu banca JP Morgan au asigurat lichiditățile necesare
sistemului bancar, ceea ce a dus în mod implicit la restabilirea încrederii în sistemul bancar și la
încetarea crizei (în februarie 1908).

Criza petrolului (1973)

Aceasta criză a izbucnit la data de 15 Octombrie 1973 și a fost cauzată de statele arabe membre ale
O.P.E.C (plus Egipt și Siria).
Datorita faptului că Statele Unite ale Americii și alte țări dezvoltate au sprijinit acțiunile politico –
militare ale Israelului, statele arabe menționate anterior au decis stoparea livrării de petrol către acestea.
Aceasta a fost prima dată când o resursă naturală a fost utilizată ca instrument de reglare a raporturilor
politice internaționale.
Țările importatoare au fost grav afectate, prețul petrolului crescând spectaculos, cu 300% (de la 3 la 12
dolari pe baril).

Criza economiei mexicane (1994)

Criza economiei mexicane a fost cauzată, în mare parte, de rațiuni de natură politică sau, mai simplu
zis, de măsuri adoptate de președintele Mexicului în vederea “mituirii” populației, pentru a putea
câștiga și urmatorul mandat.
Astfel, înainte de 1994, pe fondul unei perioade de înflorire și în condițiile menținerii unui control strict
asupra cursului valutar, economia Mexicului a început să simtă o serie de dezechilibre, unele fiind
provocate, după cum am spus, de rațiuni politice.
Președintele Mexicului de la momentul respectiv, Carlos Salinas de Gortari, a decis ca înainte de
alegeri să investească o sumă importantă de bani în creșterea salariilor și a pensiilor, fapt ce a dus la
creșterea deficitului bugetar până la un nivel imposibil de susținut.
Cu toate acestea, respectivul președinte a pierdut alegerile, iar noul ales a decis să renunțe la controlul
cursului valutar, lăsând moneda națională (peso) să fluctueze liber.
În nici o săptămână, moneda națională s-a devalorizat cu 80% față de dolar, respectiv de la 4 la 7,2
peso pe dolar.
Autoritățile americane s-au sesizat și au intervenit cumpărând peso direct din piață și garantând
Mexicului un împrumut de 50 de miliarde de dolari.
Datorită acestei implicari, situația economiei Mexicului a revenit la normal după numai 3 săptămâni,
iar moneda națională s-a stabilizat la 6 peso pe dolar.

Criza bursei americane (1987)

Criza bursei americane mai este cunoscută și sub denumirea de “Lunea neagră”, întrucât în data de 19
octombrie 1987 s-a produs cea mai spectaculoasă cădere a burselor din istoria SUA.
Motivele acestei prăbușiri au fost puse pe seama corupției de pe Wall Street, a tensiunilor din Orientul
Mijlociu și a perspectivelor economice negative.
Indicele S&P 500 a scăzut cu 20% într-o zi, fiind cea mai mare cădere (într-o singură zi) a valorii
acțiunilor, după Primul Război Mondial.
Companiile au suportat o devalorizare puternică a capitalului propriu, estimată la circa 500 miliarde
dolari.

Criza financiara din Rusia (1998)

Această criză a apărut în mare parte din cauza crizei asiatice prezentate mai sus, deoarece criza asiatică
a generat scăderea prețului la materiile prime de bază (petrol, gaz metan etc.), pe care Rusia le desfacea
pe piața tărilor asiatice.
Desfacerea respectivelor materii prime reprezenta aproximativ 80% din exporturile Rusiei.
Din cauza acestui aspect Rusia a avut de înfruntat diminuarea drastică a veniturilor din export atât din
cauza scăderii prețurilor, cât și din cauză că pe timp de criză piața asiatică a redus consumul.
Întrucât Rusia era dependentă de aceste exporturi, diminuarea veniturilor a condus la situația în care
aceasta nu a mai putut să achite datoriile externe, intrand în incapacitate de plată.
Înainte de 1998 Guvernul Federației Ruse a emis bonduri pentru a acoperi deficitul, dar dobânda
respectivelor bonduri a ajuns la 150% pe an.
Mai mult, în data de 13 August 1998, bursa și cursul valutar s-au prabușit, declanșând o criză
financiară foarte severă.
În anii urmatori, 1999 și 2000, a avut loc procesul de recuperare financiară și treptata revitalizare a
economiei.

Capitolul 4
În pofida unor tendințe precare a situației macroeconomice din Republica Moldova piața muncii nu a
înregistrat vreo înrăutățire pronunțată. Atât nivelul ocupării, cât și rata șomajului s-a diminuat
neesențial. Astfel, conform datelor Biroului Național de Statistică în trimestrul IV al anului 2016
populația activă a fost de 1193,3 mii persoane (din care 15 – 64 ani – 1149,5 mii persoane) fiind în
descreștere cu 2,4% (29,0 mii) față de tr. IV 2015. S-a diminuat și populația ocupată, constituind
1148,3 mii persoane, în descreștere cu 1,9% comparativ cu aceeași perioadă a anului 2015, pe când
numărul șomerilor conform metodologiei BIM a constituit 44,9 mii persoane, cu 6,3 mii mai mic decât
în 2015. Din numărul total al persoanelor active: cea mai mare pondere au ocupat-o grupa de vârstă 25-
34 ani (311,9) și 35-44 ani (297,2) marcând o rată de activitate, respectiv, de 46,4% și respectiv 57,9%.
Numărul populației ocupate din rândul tinerilor (15-29 ani) a constituit 247,5 mii persoane. Majoritatea
populației economic active locuiește în mediul rural, unde nivelul de instruire al populației este mult
mai inferior, iar activitățile economice sunt mai puțin productive, generând salarii și mai mici. Conform
datelor Biroului Național de Statistică cele mai multe persoane sunt ocupate în agricultură – 341,5 mii
persoane sau 29,7% din totalul persoanelor ocupate. De asemenea, o pondere destul de mare o au și cei
ocupați în comerț, hoteluri și restaurante – 191,5 mii persoane (16,7%) și în industrie 148,1 mii
persoane (12,9%).
Rata de ocupare a populației în vârstă aptă de muncă (15-64 ani) a fost de 42,4%, înregistrând valori
mai ridicate pentru bărbați 43,2%, față de femei – 41,6% și, respectiv, pentru persoanele ocupate din
mediul urban 42,6% față de cele din mediul rural – 35,2%. Pentru tineri (15-29 ani) rata de ocupare a
constituit 27,2% iar pentru persoanele de vârsta a treia (55-64 ani), respectiv, 39,8%. Rata șomajului
BIM la nivel de țară a fost de 3,8%. Rata șomajului la bărbați și la femei a înregistrat, respectiv: 4,8%
și 2,7%, iar în funcție de mediul de reședință – 4,5% în mediul urban și 3,1% în mediul rural. Pentru
tineri (15-24 ani) rata șomajului a fost de 12,6%.
În trimestrul IV al anului 2016 numărul de șomeri BIM a înregistrat o scădere comparativ cu aceeași
perioadă a anului precedent, constituind 44,9 mii persoane. Totodată, numărul populației inactive în
vârstă aptă de muncă 15-64 ani a crescut şi a constituit 1455,0 mii persoane fiind într-o ușoară creștere
fața de perioada respectivă a anului 2015. Numărul persoanelor declarate plecate peste hotarele țării la
lucru sau în căutarea unui loc de muncă, a înregistrat creștere, cifrându-se la nivelul de 315,4 mii
persoane față de 327,3 mii persoane în trimestrul IV al anului 2015.
Conform datelor Agenției Naționale și a structurilor ei teritoriale, pe parcursul anului 2016, au fost
înregistrați 50,1 mii șomeri, ceea ce constituie o scădere ușoară (cu 1%) față de anul precedent. Din
numărul total al șomerilor înregistrați pe parcursul anului 46% sunt persoane cu studii primare și
gimnaziale, 17% ─ persoane cu studii liceale și medii de cultură generală, 21% ─ persoane cu studii
secundar profesionale, 9% ─ persoane cu studii superioare și numai 7% ─ persoane cu studii medii de
specialitate.
Din numărul total de șomeri înregistrați, 64% sunt din mediul rural, în situația în care majoritatea
locurilor de muncă vacante sunt concentrate în mediu urban. În anul 2016 numărul locurilor de muncă
vacante înregistrate au înregistrat o tendință de creștere - cu 5 % față de anul 2015. Din numărul total
de locuri de muncă vacante înregistrate, 68% sunt destinate muncitorilor, iar 32% - celor cu studii
superioare/medii de specialitate. Numărul locurilor de muncă vacante în mediu rural la 31.12.2016
constituia 9%, iar generând o presiune de 32 persoane pe un loc de muncă vacant.
Pe parcursul anului 2016 au fost plasate în câmpul muncii 17,7 mii persoane, ceea ce constituie o
creștere cu 5% comparativ cu perioada respectivă a anului precedent. Ponderea șomerilor plasați în
câmpul muncii din totalul șomerilor înregistrați a constituit 35%, fiind în creștere cu 2 p.p, comparativ
cu anul 2015. Unul din factorii care fac dificilă ocuparea locurilor de muncă vacante într-un timp mai
redus este într-o mare parte nivelul scăzut de calificare al potențialilor angajați și necorespunderea între
nivelul de studii și locul de muncă ocupat. Lipsa investițiilor în sectoarele care necesită forță de muncă
calificată și discrepanța între cunoștințele obținute și cele efectiv cerute de angajatori vor menține
tendințele actuale de subutilizare a capitalului uman existent. Cei cu studii superioare/medii de
specialitate apelează în proporție mai mică la agenție, gradul și capacitatea de ocupare a unui loc de
muncă fiind mai ridicat. Creșterea nivelului de necorespundere a calificărilor pe piața muncii poate fi
redresată prin schimbarea structurii ofertei de forță de muncă în funcție de nivelul de instruire, care,
prioritar, i se atribuie sectorului educațional.
Consecințele șomajului sunt urmatoarele:
a)pe plan național
-șomajul influențează dinamica mărimi PIB; societatea suportă costurile șomajului pe seama
contribuției la fondul de șomaj; existența unui șomaj de lungă durată poate genera acte de violență,
infracțiuni etc.;
b)la nivel de individ - familie
– șomajul se repercutează negativ asupra venitului; indemnizația de șomaj este mai mică decât salariul;
erodarea economiilor dacă ele există; deteriorarea calității forei de muncă în condițiile unui șomaj de
lungă durată. Șomajul afectează, pe planul intreaga societate. În Republica Moldova, statul pierde
impozite pe venituri pe care le-ar fi perceput de la salariați dacă aceștia n-ar fi fost afectați de șomaj,
trebuind să plătească în plus și servicii medicale, sociale pentru șomeri; operatorii economici pierd
profiturile pe care le-ar fi putut obține dacă ar fi utilizat întregul personal; întreaga populație a țării
pierde veniturile suplimentare pe care le-ar fi putut obine ca o consecință a unei producții naționale
superioare; în același timp creșterea șomajului este creșterea ofertei de muncă, ceea ce poate conduce la
o scădere generală a salariilor; mai mult șomajul este o sursă potențială pentru fapte criminale și
antisociale. Dintre consecințele pozitive ale șomajului se pot aminti: șomajul constituie o rezervă de
fortă de muncă pentru acoperirea cererii suplimentare de muncă în anumite perioade; crează premise
pentru reducerea salariilor, și pe această bază a costurilor și prețurilor; crează relații de concurență mai
puternice între salarii cu efecte favorabile asupra rezultatelor muncii lor.

Capitolul 5
Analiza inflației pentru Republica Moldova
În 2017, rata anuală a inflației a constituit 7.3%, fiind similară celei din luna precedentă. Această
dinamică a fost determinată de factori de natura ofertei, de efectul unei perioade de bază scăzute din
anul 2016 și de ajustarea unor tarife la serviciile comunale.
Cea mai mare contribuție la rata anuală a inflației (3.8 puncte procentuale) au avut-o prețurile la
produsele alimentare, fiind similară lunii precedente. Contribuția inflației de bază (1.7 puncte
procentuale) la traiectoria ratei anuale a inflației a fost cu 0.2 puncte procentuale inferioară celei din
luna noiembrie 2017. Impactul prețurilor la combustibili a fost cu 0.2 puncte procentuale sub nivelul
lunii precedente și a constituit 0.3 puncte procentuale, iar la serviciile reglementate a rămas la nivelul
lunii precedente (1.4 puncte procentuale).
Rata inflației lunare a consemnat un nivel de 0.5%, determinată preponderent de creșterea prețurilor la
produsele alimentare cu 0.9%. Prețurile la mărfurile nealimentare și la servicii au înregistrat evoluții
mai modeste, sporind cu 0.4% și 0.1%, respectiv.
Rata anuală a inflației de bază a înregistrat în luna de referință valoarea de 5.5%, fiind cu 0.5 puncte
procentuale superioară celei din luna precedentă.
Totodată, rata lunară a inflației de bază în luna decembrie a constituit 0.5%. Cele mai semnificative
majorări de prețuri s-au înregistrat la subcomponentele: „țigări”, „întreținerea zilnică a gospodăriilor”,
„educație și învățământ”, „mobilă” și „îmbrăcăminte”.
Majorarea prețurilor la produsele alimentare față de luna noiembrie 2017 cu 0.9% a fost determinată, în
special, de creșterea prețurilor la „ouă” (5.0%), la „legume proaspete” (4.7%), la „cartofi” (2.0%), la
„fructe proaspete” (1.2 %), la „lapte și produse lactate” (1.0%) și la „grăsimi” (0.5%). Cu excluderea
factorului sezonier, prețurile la produsele alimentare s-au majorat cu 0.4 la sută. Majorarea prețurilor la
carne, preparate și conserve din carne a avut loc ca rezultat al reducerii ofertei, drept urmare a
interdicțiilor impuse la importul de carne din Ucraina.
Rata anuală de creștere a prețurilor la produsele alimentare a constituit 9.7%, fiind cu 0.1 puncte
procentuale superioară celei din luna noiembrie 2017 și cu 6.9 puncte procentuale mai mare celei din
luna decembrie 2016.
În luna decembrie 2017, prețurile la combustibili s-au majorat cu 0.3% față de nivelul lunii precedente.
Această evoluție a fost influențată, preponderent, de creșterea prețurilor la „carburanți” cu 0.7%,
generând o contribuție de 0.4 puncte procentuale. Dinamica acestora a fost rezultatul majorării de
prețuri la benzină și motorină în concordanță cu tendința prețurilor la petrol pe piața internațională.
Prețurile la „gazul din butelii” au înregistrat o diminuare de 1.0%. În același timp, prețurile la „lemnele
pentru foc”, „cărbune de pământ” și „combustibil lichid” au rămas la nivelul lunii noiembrie 2017.
Ritmul anual al creșterii prețurilor la combustibili în luna decembrie 2017 a constituit 5.1%, fiind
inferior cu 2.3 puncte procentuale nivelului din luna precedentă și cu 3.5 puncte procentuale superior
celui înregistrat în decembrie 2016.
În luna de referință, prețurile la serviciile și produsele reglementate au consemnat o diminuare minoră
(-0.05%), fiind determinate de micșorarea cu 0.2% a prețurilor la medicamente și cu 0.1% la
transportul aerian. Tarifele la serviciile transportului feroviar internațional au crescut cu 0.6%.
Ritmul anual al creșterii prețurilor la produsele și serviciile reglementate a constituit 6.1%, fiind cu 0.1
puncte procentuale inferior față de nivelul lunii precedente și cu 7.2 puncte procentuale superior celui
din luna decembrie 2016.
De menționat că evoluția inflației din trimestrul IV 2017 este în concordanță cu prognoza trimestrială
publicată în Raportul asupra inflației din luna noiembrie 2017. În continuare, se anticipează o
decelerare a nivelului inflației pe tot parcursul anului 2018.
Fenomenul denumit inflaţie constituie o problemă complexă de analiză macroeconomică şi una dintre
cele mai importante forme ale dezechilibrului economico-social. Termenul de inflaţie a început să fie
frecvent utilizat în rândul oamenilor de ştiinţă şi al oamenilor de afaceri (bancheri), abia pe la sfârşitul
secolului al XIX-lea, deşi fenomenul inflaţionist exista cu mult înainte de această perioadă.
Acest fenomen a apărut cu mult înainte ca ştiinţa economică să se fi constituit, iar teoria inflaţiei s-a
conturat mult mai târziu decât ştiinţa economică, astfel că inflaţia rămâne cea mai de temută şi
controversată formă a dezechilibrului macroeconomic, din punct de vedere al analizei naturii sale şi a
cauzelor şi mecanismelor declanşatoare.
Inflaţia în Europa Centrală şi de Est (CEE) s-a redresat semnificativ în decembrie, iar tendinţa va
continua probabil anul acesta, pe fondul majorării preţului la ţiţei, a creşterii salariilor și a politicilor
fiscale relaxate.
Din 2012, băncile centrale din CEE şi-au relaxat politicile monetare, din cauza inflaţiei scăzute.
Dar este puţin probabil ca ele să majoreze ratele dobânzilor deoarece creşterea preţurilor nu a depăşit
ţinta stabilită de băncile centrale.
Potrivit datelor publicate vineri de Institutul Naţional de Statistică (INS) din România, rata anuală a
inflaţiei a fost -0,5%, la finalul lunii decembrie din 2016, sub prognoza Băncii Naţionale a României
(BNR) de -0,4%.
În schimb, în Ungaria, rata anuală a inflaţiei a accelerat la 1,8% - cel mai ridicat nivel din iulie 2013 -
şi peste estimările analiştilor, de 1,6%.
Şi în Cehia rata anuală a inflaţiei a urcat la 2% - cel mai ridicat nivel din ultimii patru ani, iar în Polonia
creşterea preţurilor a fost de 0,8%.
'Pe termen scurt, inflaţia este alimentată de majorarea preţurilor la ţiţei şi la alimente, dar putem
observa că există din ce în ce mai mulţi factori care duc la creşterea indicelui preţurilor de consum,
printre care politicile fiscale relaxate, creşterea salariilor şi deficitul de forţă de muncă', a declarat
Eszter Gargyan, economist la Citibank.
Emigraţia din ultimii ani către Europa Occidentală a creat un deficit de forţă de muncă în Europa
Centrală şi de Est, guvernele fiind nevoite să majoreze salariile semnificativ, deoarece rata şomajului a
scăzut. Analiştii susţin că toate aceste evoluţii reprezintă un risc pentru inflaţie, dificil de estimat.
'Piaţa este într-un fel distrasă de modificarea preţului la ţiţei, în timp ce forţa de muncă reprezintă riscul
real pentru inflaţia din CEE', se arată într-o analiză a Nomura.
Banca Centrală a Ungariei (MNB) s-a angajat să menţină neschimbată rata dobânzii, iar analiştii se
aşteaptă să nu fie majorată până la alegerile parlamentare din 2018. MNB este încrezătoare că va fi
îndeplinită ţinta de inflaţie de 3% doar în primul semestru din 2018.
Guvernatorul Băncii Centrale a Poloniei susţine, de asemenea, că nu sunt motive pentru majorarea ratei
dobânzii în acest an, dar, în cazul accelerării economiei, poate fi majorat costul creditului în 2018.
Şi Banca Centrală a Cehiei s-a angajat să menţină rata dobânzii cel puţin până în trimestrul doi din
acest an. Instituţia a introdus în 2013 un plafon pentru a împiedica aprecierea monedei naţionale
dincolo de nivelul de 27 de coroane pentru un euro. Analiştii susţin că sunt în creştere presiunile pentru
susţinerea acestui plafon din cauza majorării inflaţiei.

Politici antiinflaționiste promovate de RM

În prezent, conform datelor oficiale, în circulaţie se află aproximativ 18400,7 mil lei. Pentru
menţinerea puterii de cumpărare a leului, conform articolul 4 al Legii RM cu privire la Banca Naţională
a Moldovei, “obiectivul principal al Băncii Naţionale este asigurarea şi menţinerea stabilităţii
preţurilor”. Să nu uităm însă că rate mici ale inflaţiei sunt specifice economiilor aflate în recesiune,
stagnare, pe când creşterea economică rapidă mereu a fost însoţită de inflaţie accelerată. Astfel,
menţinerea artificială a ratei inflaţiei conduce la frânarea dezvoltării economice.
Întărirea artificială a monedei naţionale şi blocarea tendinţelor de liberalizare a cursului de schimb au
adus deficienţe importante economiei prin ieftinirea importurilor şi scumpirea exporturilor care au avut
ca efect sporirea deficitului balanţei comerciale.
BNM dispune de importante rezerve valutare pe care le foloseşte atunci când doreşte să evite o
depreciere sau apreciere accentuată a monedei naţionale. Astfel, datorită utilizării în continuare a
instrumentelor de sterilizare a masei monetare ca mecanism de control al inflaţiei – procurarea
excesului de valută de pe piaţa valutară interbancară, rezervele valutare ale băncii centrale au atins la
18 mai un nou prag istoric – 862 mil. dolari. Soldul zilnic al lichidităţii absorbite în perioada ianuarie-
mai s-a situat aproape în permanenţă peste nivelul de 1 mlrd. lei. Aceasta este una din explicaţiile
„puterii leului”.
Destul de rapidă este şi schimbarea aşteptărilor inflaţioniste ale populaţiei la politica monetară a BNM,
în speţă la raportul leu/dolar şi leu/euro. Imediat ce leul se depreciază, observăm sporirea preţurilor la
toate mărfurile şi serviciile – tendinţă practic ireversibilă. Prin politica monetară pe care o desfăşoară
BNM nu poate opri reducerea continuă a puterii de cumpărare a leului, mai ales că, după cum am
constat şi mai sus, mulţi din factorii inflaţionişti sunt în afara controlului BNM. Observăm că deja în
primele 5 luni ale acestui an preţurile au crescut mereu (la servicii, mărfuri industriale şi alimentare, la
locuinţe etc.), cu toate că raportul leu/dolar şi leu/euro rămâne practic acelaşi.
Altă măsură constă în menţinerea şi în continuare a unor dobânzi destul de înalte la creditele acordate
în lei persoanelor fizice şi juridice – în medie 18,6% anual. Cu toate că volumul creditelor acordate de
către băncile comerciale creşte constant, ratele dobânzilor constituie o frână în contractarea de credite.
Astfel, este evitată creşterea, peste măsură, a inflaţiei datorită creditului. În acelaşi timp, întreprinderile
mici şi mijlocii suferă de un deficit de resurse financiare pe termen lung pentru dezvoltare.
O măsură de luptă cu inflaţia a fost la începutul acestei luni propusă de premierul Tarlev - extinderea
sistemului de achitare a salariilor prin carduri bancare la întreprinderile de stat. Premierul a insista
asupra elaborării planului de măsuri pentru introducerea cardurilor pentru achitarea serviciilor şi în
scopuri comerciale. Considerăm că această măsură nu poate influenţa rata inflaţiei. În primul rând,
întreprinderile de stat au o pondere de 4-5% din total. În al doilea rând, reducerea volumului masei
monetare din circulaţie ar putea avea loc doar în cazul înzestrării cu terminale bancare a tuturor
întreprinderilor (private şi publice), organizaţiilor etc. – situaţie care ar permite achitarea de către
populaţie a mărfurilor şi serviciilor fără numerar. În al treilea rând, chiar şi banii virtuali tot bani
rămân, ei nefiind lipsiţi de o componentă inflaţionistă.
Având în vedere diminuarea presiunii fiscale, Guvernul şi BNM trebuie să se asigure că inflaţia,
deficitul bugetar şi cel de cont curent vor fi ţinute sub control. În plus, trebuie să se ţină cont că
aşteptările inflaţioniste ale populaţiei care reacţionează la modificările politicii monetare.

Capitolul 6
Structura PIB-ului
Conform datelor operative, în anul 2017, produsul intern brut (PIB) a însumat 150369 milioane lei,
preţuri curente de piaţă, în creștere - în termeni reali - cu 4,5% faţă de anul 2016 semidefinitiv.
La creșterea PIB, în anul 2017 față de anul 2016, au contribuit următoarele activități economice:
Comerțul cu ridicata și cu amănuntul; întreținerea și repararea autovehiculelor și a motocicletelor;
transportul și depozitarele; activitățile de cazare și alimentație publică (+1,3%), cu o pondere de 20,5%
la formarea PIB și o majorare a valorii adăugate brute (VAB) cu 6,6%;
Agricultura, silvicultura și pescuitul (+1,0%), cu o pondere de 12,2% la formarea PIB și o majorare a
VAB cu 7,9%;
Industria extractivă și industria prelucrătoare; producția și furnizarea de energie electrică și termică,
gaze, apă caldă și aer condiționat; distribuția apei; salubritate, gestionarea deșeurilor, activitățile de
decontaminare (+0,4%), cu o contribuție de 14,6% la formarea PIB și o majorare a VAB cu 3,0%;
Informațiile și comunicațiile (+0,2%), cu o pondere de 5,7% la formarea PIB și o majorare a VAB cu
3,0%;
Construcțiile (+0,1%), cu o pondere de 3,3% la formarea PIB și o majorare a VAB cu 4,3%.
Total pe economie VAB a depășit cu 3,8% nivelul anului precedent, contribuind la creșterea și
formarea PIB cu 3,3% și 84,1%, resp
ectiv.
Volumul impozitelor pe produse s-a majorat cu 6,9% în raport cu anul anterior, contribuind la creșterea
și formarea PIB cu 1,1% și 16,3%, corespunzător.

Cheltuielile medii lunare de consum ale populaţiei în anul 2017 au constituit în medie pe o persoană
2250,3 lei, fiind în creştere faţă de anul precedent cu 6,3%. În termeni reali (cu ajustarea la indicele
preţurilor de consum) cheltuielile populaţiei au rămas practic la nivelul anului precedent.
Cea mai mare parte a cheltuielilor este destinată pentru necesarul de consum alimentar – 43,4%. Pentru
întreţinerea locuinţei o persoană în medie a alocat 18,6% din cheltuielile totale de consum, iar pentru
îmbrăcăminte şi încălţăminte – 10,4%. Celelalte cheltuieli au fost direcţionate pentru serviciile de
sănătate (5,9%), comunicaţii (4,5%), dotarea locuinţei (3,9%), transport (3,7%), învățământ (0,5%),
etc.
Dat fiind că populaţia din mediul urban dispune de venituri mai mari, respectiv şi cheltuielile de
consum a acestei categorii de populaţie sunt cu 760,3 lei sau de 1,4 ori mai mari faţă de cheltuielile
populaţiei din mediul rural.
În mediul urban, pentru asigurarea consumului de produse alimentare, populaţia a alocat 40,8% din
cheltuielile lunare de consum, iar în rural – 46,2%. Totodată, populaţia urbană comparativ cu cea rurală
cheltuie mai mult pentru întreţinerea locuinţei (19,3% faţă de 17,8%), servicii de comunicaţii (4,7%
faţă de 4,3%), transport (4,1% faţă de 3,3%), hoteluri şi restaurante (2,8% faţă de 0,7%), servicii de
agrement (2% faţă de 0,6%).
În structura cheltuielilor de consum ale populaţiei, predomină cheltuielile băneşti – 91,1%, celor în
natură le revine respectiv 8,9%. În gospodăriile urbane cheltuielile în natură constituie 3,4% din total
cheltuieli de consum și de regulă reprezintă consumul produselor alimentare primite gratis din afara
gospodăriei (rude, ajutor social, etc.). În cazul gospodăriilor rurale cheltuielile în natură sunt mai
semnificative (14,8%), dat fiind acoperirii necesarului de consum alimentar din contul produselor
obţinute din activitatea agricolă pe cont propriu

Capitolul 7
Bugetului de stat pe anul 2017 prevede venituri în sumă de 32,8 miliade de lei, creștere de 3,4 mlrd. lei
sau 11,6% față de 2016 și cheltuieli în sumă de 36,9 miliarde de lei, creștere de 3,4 mlrd. lei sau cu
10,1% față de 2016, cu un deficit în sumă de 4,1 miliarde lei.
Creșterea semnificativă a veniturilor bugetului de stat se va produce în special din contul impozitelor și
taxelor cu 2.197,4 mil. lei sau 8,4 la sută, intrărilor de granturi - 967,6 mil.lei sau 47,0 la sută. Creșterea
veniturilor bugetului de stat fără granturi va constitui 8,1 la sută.
Costul măsurilor de majorare a salariilor în anul 2017 prevăzute de legislația în vigoare constituie 86,2
mil. lei, inclusiv: pentru instituţiile finanţate de la bugetul de stat 68,0 mil. lei şi pentru instituţiile
finanţate de la bugetele unităţilor administrativ-teritoriale – 14,2 mil. Lei
La situația din 31 decembrie 2017, datoria de stat internă nu va depăși 21.251,6 milioane de lei, datoria
de stat externă – 39.564,3 milioane de lei (echivalentul a 1.893,0 milioane de dolari SUA), iar soldul
garanțiilor de stat externe și interne va constitui zero lei. În anii 2018-2019 datoria de stat externă va
crește de la 46.362,2 mil. lei (echivalentul a 2.156,4 mil. dolari SUA) la finele anului 2018 până la
50.306,9 mil. lei (echivalentul a 2.266,1 mil. dolari SUA) la finele anului 2019.
Conform estimărilor, în anul 2017 veniturile bugetului public național vor fi în creștere cu 9,9 la sută
față de volumul acestora precizat în anul 2016, deficitul bugetar atingând nivelul de 3,0% din PIB față
de 3,2% în anul 2016 precizat.
În 2018 se planifică să fie acumulate 36,6 miliarde de lei, iar cheltuielile vor fi de peste 47 de miliarde
de lei.
În aceste condiţii, deficitul bugetului este estimat la aproape cinci miliarde de lei. Veniturile vor fi mai
mari cu 8,4 la sută faţă de cele din bugetul pentru acest an, iar cheltuielile – cu 9,3 la sută.
Pentru Fondul rutier vor fi alocate 1,7 miliarde de lei, inclusiv transferuri bugetelor locale, pentru
Fondul naţional de dezvoltare a agriculturii şi a mediului rural - 900 milioane de lei, pentru Fondul
naţional de dezvoltare regională - 200 milioane de lei, iar pentru cel de eficienţă energetică - 50
milioane de lei).
În 2018, datorie de stat va constitui 57 de miliarde de lei, dintre care datoria de stat externă – 58,0% şi
datoria de stat internă – 42,0%. Ponderea datoriei de stat în PIB la sfârşitul anului 2017 va constitui cca
38,6%.
Anul viitor vor derula circa 54 de proiecte finanţate din surse externe, pentru implementarea lor fiind
alocate 4,3 miliarde de lei.
Finanţarea deficitului bugetului public naţional în anul 2018 se va efectua din surse interne şi externe,
în special prin valorificarea împrumuturilor pentru finanţarea proiectelor din surse externe şi pentru
susţinerea bugetului, acțiuni în formă de participare în capital (venituri din privatizare), creanțe interne
ale bugetului, precum şi din mijloacele bănești din solduri la conturile bugetelor componente ale
bugetului public național.

Capitolul 8
Pe parcursul anului 2016 au avut loc douăsprezece ședințe ale Comitetului executiv al Băncii
Naționale a Moldovei cu privire la deciziile de politică monetară. În urma evaluării balanței riscurilor
interne și externe, cărora ar putea fi supusă economia Republicii Moldova, și a perspectivelor inflației
pe termen mediu au fost adoptate cinci decizii de menținere și șapte decizii de micșorare a ratei de bază
aplicate la principalele operațiuni de politică monetară de la nivelul de 19.5 la sută până la 9.0 la sută
anual.

Norma rezervelor obligatorii din mijloacele atrase în lei moldovenești și în valută neconvertibilă a fost
menținută pe tot parcursul anului 2016 la nivelul de 35.0 la sută din baza de calcul. Totodată, ratele
rezervelor minime obligatorii din mijloacele atrase în valută liber convertibilă fiind menținute la nivelul
de 14.0 la sută pe tot parcursul anului 2016.

În anul 2016 a fost consemnat un trend ascendent al indicatorilor monetari. Astfel, dinamica
agregatelor monetare a fost una pozitivă, valorile înregistrate constituind în termeni anuali 18.3 la sută
pentru M2 (cu 27.4 puncte procentuale peste nivelul anului 2015) și 10.2 la sută pentru M3 (cu 13.2
puncte procentuale mai puțin față de creșterea din anul 2015).

În perioada de referință, rata medie anuală a dobânzii aferente creditelor noi acordate în moneda
națională a crescut cu 0.14 puncte procentuale, iar rata medie anuală a dobânzii aferente creditelor noi
acordate în valută s-a diminuat cu 1.11 puncte procentuale față de anul 2015, înregistrând valori la
nivelul de 14.20 la sută în moneda națională și 5.90 la sută în valută. Rata medie a dobânzii pentru
depozitele în lei a constituit 10.71 la sută, în descreștere cu 1.39 puncte procentuale față de anul 2015,
totodată, rata dobânzii pentru plasamentele în valută a reprezentat în medie 2.12 la sută, în scădere cu
0.44 puncte procentuale față de anul 2015.

Pe parcursul trimestrului III 2017, au avut loc trei ședințe ale Comitetului executiv al Băncii
Naționale a Moldovei cu privire la deciziile de politică monetară. În urma evaluării balanței riscurilor
interne și externe și a perspectivelor inflației pe termen scurt și mediu, Comitetul executiv al Băncii
Naționale a Moldovei, la ședința din 26 iulie 2017, a hotărât să mențină rata de bază aplicată la
principalele operațiuni de politică monetară la nivelul de 8.0 la sută anual. Ulterior, la ședințele din 28
august 2017, s-a decis reducerea ratei de bază aplicate la principalele operațiuni de politică monetară cu
0.5 puncte procentuale, de la 8.0 la sută (nivel stabilit la ședința din 28 iunie 2017) până la 7.5 la sută
anual. La ședința din 27 septembrie 2017, Comitetul executiv al Băncii Naționale a Moldovei a hotărât
să mențină rata de bază aplicată la principalele operațiuni de politică monetară la nivelul de 7.5 la sută
anual.

Urmând tendința descendentă a ratei de bază aplicate la principalele operațiuni de politică monetară a
Băncii Naționale a Moldovei, ratele medii trimestriale ale dobânzilor aferente soldului depozitelor în
moneda națională acceptate de către băncile licențiate și-au continuat trendul descrescător și, ca
rezultat, au consemnat un declin și ratele medii trimestriale la creditele acordate de către băncile
licențiate. În perioada de referință, față de trimestrul II 2017, ratele medii trimestriale ale dobânzilor
aferente soldului creditelor acordate de către băncile licențiate s-au diminuat cu 0.46 puncte
procentuale la creditele în moneda națională și cu 0.19 puncte procentuale la creditele în valută,
înregistrând valori de 10.18 la sută anual și 5.21 la sută anual, respectiv. Rata medie trimestrială a
dobânzii aferentă soldului depozitelor în lei acceptate de către băncile licențiate a constituit 6.15 la sută
anual, în descreștere cu 0.42 puncte procentuale față de trimestrul precedent. Rata medie trimestrială a
 dobânzii aferentă soldului depozitelor în valută a constituit 1.65 la sută anual, inferioară celei din
trimestrul II 2017 cu 0.21 puncte procentuale.

Instrumentele de politică monetară

Principalele instrumente de politică monetară pe care Banca Națională le are la dispoziţie conform
reglementărilor în vigoare sunt: operaţiunile de piaţă monetară, operaţiunile pe piaţa valutară,
facilităţile permanente și rezervele obligatorii.

Operaţiunile de piaţă monetară ale Băncii Naţionale se efectuează la iniţiativa BNM cu participanții
eligibili în vederea gestionării lichidităților de pe piață, direcționării ratelor dobânzilor și indicării
orientării politicii monetare. Instrumentele utilizate de Banca Națională la efectuarea operațiunilor de
piață monetară includ: tranzacţii repo/reverse repo cu active eligibile; tranzacţii simple (vînzări și
cumpărări definitive de VMS); acordare de credite garantate cu active eligibile; emitere de certificate
ale BNM; atragere de depozite la termen.

Operaţiunile pe piaţa valutară sunt intervenţiile valutare, ce se derulează în strictă conformitate cu

obiectivele politicii valutare. Banca Naţională utilizează în calitate de instrumente ale intervenţiilor
valutare atât operaţiunile directe (cumpărări sau vânzări la vedere de valută contra lei moldoveneşti),
care influenţează masa monetară, cât şi operaţiunile de ajustare (swap-uri valutare), care sunt
instrumente reversibile şi nu influenţează masa monetară pe termen lung.

Facilitățile permanente reprezintă facilităţile pe care BNM le pune la dispoziţia băncilor licențiate la
iniţiativa acestora. BNM oferă facilitatea de credit overnight şi facilitatea de depozit overnight.

Rezervele obligatorii sunt disponibilităţi ale băncilor în lei moldoveneşti şi în valută străină (dolari
SUA şi euro), pe care acestea le păstrează în conturi la BNM. Funcţiile principale ale RO constituite în
lei sunt cea de control monetar (aflată în strânsă corelaţie cu cea de gestionare a lichidităţii de către
BNM) şi cea de influenţare a cererii de bani. Rolul principal al RO în valută străină este atenuarea
extinderii creditelor în valută

Ţinta politicii monetare

BNM stabileşte ţinta inflaţiei calculată în baza indicelui preţurilor de consum în valoare de 5.0 la
sută anual cu o posibilă deviere de ±1.5 puncte procentuale.
Ţinta inflaţiei de 5.0 la sută reflectă convergenţa pe termen lung a economiei Republicii Moldova în
relaţiile cu principalii săi parteneri comerciali, creşterea continuă a productivităţii în toate sectoarele
economiei şi transformările structurale din economia naţională.

Necesitatea de a specifica devierea ţintei inflaţiei de ± 1.5 puncte procentuale este determinată de:

 efectele întârziate ale deciziilor de politică monetară asupra ratei inflaţiei, din cauza inerţiei economiei
naţionale;
 abaterile statistice în procesul de măsurare a inflaţiei care induc necesitatea unei marje suficiente pentru
modificări neesenţiale ale preţurilor relative care apar în mod constant în fiecare economie;
 volatilitatea coşului indicelui preţurilor de consum;
 necesitatea menţinerii unei anumite flexibilităţi a politicii monetare în ceea ce priveşte reacţia la
şocurile pe termen scurt;
 prognozele economice curente care conţin incertitudini de caracter general.
Pe termen lung se anticipează configurarea unor condiţii macroeconomice şi monetare propice pentru
diminuarea nivelului sustenabil al ritmului creşterii preţurilor, astfel încât BNM va diminua treptat ţinta
inflaţiei pentru o mai bună ancorare a aşteptărilor inflaţioniste.

Rezervele obligatorii
În baza art.17 din Legea cu privire la BNM, nr.548-XIII din 21 iulie 1995, Banca Naţională a Moldovei
(BNM) stabileşte băncilor cerinţe de menţinere a rezervelor obligatorii (RO).
Rezervele obligatorii sunt disponibilităţi ale băncilor în lei moldoveneşti şi în valută străină (dolari
SUA şi euro), pe care acestea le păstrează în conturi la BNM.
Funcţiile principale ale RO constituite în lei sunt cea de control monetar (aflată în strânsă corelaţie cu
cea de gestionare a lichidităţii de către BNM) şi cea de influenţare a cererii de bani.
Rolul principal al RO în valută străină este atenuarea extinderii creditelor în valută.
Principalele caracteristici ale regimului RO stabilit băncilor de către BNM sunt:
Baza de calcul a RO se determină ca nivel mediu zilnic (pe perioada de urmărire) al soldurilor
conturilor din clasa II „Obligaţiuni” din bilanţurile băncilor (cu excepţia pasivelor interbancare, a
obligaţiilor faţă de BNM şi a mijloacelor proprii), separat în lei şi în valută.
Perioada de urmărire a mijloacelor atrase şi perioada de menţinere a rezervelor obligatorii au durata de
o lună şi sunt consecutive (perioada de urmărire a mijloacelor atrase durează de la data de 8 a lunii
precedente până la data de 7 a lunii curente şi respectiv perioada de menţinere a rezervelor obligatorii
începe la data de 8 a lunii curente şi se sfârşeşte la data de 7 a lunii următoare).
Norma de constituire a RO din baza de calcul (mijloacele atrase) este aceeaşi pentru elementele de
pasiv de acelaşi fel. Pentru elementele de pasiv incluse în baza de calcul care au termenul scadenţei mai
mare de 2 ani se aplică o normă a RO de 0%.
RO în lei moldoveneşti se menţin în conturile LORO la BNM, fiind constituie ca nivel mediu al
disponibilităţilor băncilor pe parcursul perioadei de menţinere sau în contul Rezervelor obligatorii în
moneda naţională, în mărimea stabilită de către BNM pentru perioada respectivă de urmărire.
Rezervarea în valută se efectuează prin menţinerea mijloacelor băneşti ale băncilor în valută (dolari
SUA şi euro) la BNM în contul Rezervelor obligatorii în valută, în mărimea stabilită de către BNM
pentru perioada respectivă de urmărire.
BNM plăteşte băncilor o dobîndă la cota din rezervele obligatorii ce depăşeşte 5 la sută din pasivele în
baza cărora se calculează aceste rezerve. RO în lei moldoveneşti şi în valută se remunerează la rate
distincte, aplicînd pentru rezervele în lei rata la depozitele overnight a BNM, iar pentru rezervele
obligatorii în valută străină - rata medie la depozitele la vedere cu dobîndă atrase de sistemul bancar în
VLC în luna respectivă.
Rezervele obligatorii menţinute de bănci în lei moldoveneşti

Mărime
a
Norma
mijloace
stabilită a Rezervel
lor
rezervelor e Rata de
atrase
obligatori obligato remunera
supuse
Perioada Perioada i de la rii re a
rezervăr
de de mijloacele menţinu rezervelo
ii în lei
urmărire menţinere atrase în te în r
moldove
MDL şi cont la obligatori
neşti şi
valute BNM i (%)
valute
neconvert (mil. lei)
neconve
ibile (%)
rtibile
(mil. lei)

16.03.2018- 16.04.2018-
34,012.9 40.0 13,605.2 3.50
15.04.2018 15.05.2018
 Capitolul 10
În anul 2017 soldul contului curent al balanţei de plăţi a Republicii Moldova a înregistrat un deficit de
616.94 mil. USD (din care -93.03 mil. USD – în trimestrul IV 2017), în creștere de 2.2 ori față de cel
consemnat în anul 2016. Contul de capital a înregistrat un sold negativ de 30.41 mil. USD (din care -
7.41 mil. USD în trimestrul IV 2017), iar contul financiar s-a soldat cu intrări nete de 569.77 mil. USD
(din care 123.07 mil. USD în trimestrul IV 2017).
În anul 2016, soldul contului curent al balanței de plăți a Republicii Moldova a înregistrat un deficit de
285.58 mil. USD, în descreștere cu 38.9 la sută față de anul 2015. Contul de capital a consemnat un
sold negativ de 20.79 mil. USD, iar contul financiar s-a soldat cu intrări nete de capital în valoare de
214.56 mil. USD.La 15 mai 2017, cursul leului moldovenesc față de dolarul SUA a înregistrat o
creștere cu cca 6,54% și 2,78% față de euro comparativ cu valorile înregistrate la începutul
anului.Episodul recent de apreciere a monedei naționale survine pe fondul unui surplus de valută în
piață, în condițiile unei oferte mai mari de valută din partea populației și exportatorilor, care depășește
cererea și necesitățile importatorilor.
Astfel, pe parcursul primelor 3 luni, a fost înregistrată o creștere a transferurilor de mijloace
bănești în favoarea persoanelor fizice cu cca 12,65% (251.77 mil. dolari SUA) comparativ cu perioada
similară a anului precedent. La fel ca în anul 2016, ritmul de creștere a exporturilor îl depășește pe cel
al importurilor. Luând în considerație reorientarea geografică a exporturilor spre UE și structura
valutară a acestora, se observă o creștere a ponderii euro în comerțul exterior. Astfel, este de notat că
aprecierea leului moldovenesc față de euro a fost în proporție mai redusă comparativ cu dolarul SUA,
care a marcat un trend descendent și față de alte valute regionale, precum leul românesc și rubla
rusească.Ținând cont de lichiditatea excesivă din sectorul bancar și nivelul înalt al rezervelor
internaționale, politica monetară a BNM nu prevede, cumpărarea integrală a excesului de valută pe
piața internă. Banca Națională se va concentra pe stabilitatea prețurilor interne conform strategiei
țintirii inflației. În același timp, banca centrală monitorizează în permanență evoluția pieței valutare
interne și intervine în caz de necesitate pentru a nu permite o volatilitate excesivă a cursului de schimb
și o evoluție speculativă a acestuia. Pe parcursul anului 2017, rezervele obligatorii de valută, dolari
SUA au cunoscut o creștere semnificativă, astfel încît, în prima lună a anului, acestea au constituit 62
mil dolari SUA. Punctul culminant de creștere a fost atins în luna septembrie 2017, cînd valoarea
rezervelor a fost egalî cu 72,8 mil dolari SUA, maximul pentru acest an. La începutul primei luni a
anului 2018, rezervele obligatorii au constituit 69,5 mil dolari SUA.