UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA DE DREPT

CATEDRA DREPT PENAL ȘI CRIMINOLOGIE

LUCRU INDIVIDUAL

TEMA: Contractul de transport de călători

Autor:
student gr.DR1601,
învăţământ cu frecvenţă la zi,
Barbacaru Dan

Verificat de:
magistru în drept, lector universitar
Natalia Chibac

Chișinău-2018
 INTRODUCERE

Transportul este acel sector al economiei prin intermediul căruia se asigură deplasarea în
spațiu a persoanelor precum și a mărfurilor, în vederea satisfacerii nevoilor materiale și spirituale
ale societății. Transportul reprezintă acel element fără de care nici o societate nu poate să se
dezvolte și să se îmbogățească, deoarece infrastructura este elemental care facilitează comerțul.
Prin urmare rezultă faptul că transportul nu este un scop în sine,ci este un mijloc de realizare a
unor scopuri practice.

Transportul este strans legat de societatea omeneasca; a aparut o data cu aceasta si s-a
dezvoltat din punct de vedere calitativ, cantitativ si structural concomitent cu dezvoltarea
productiei, stiintei si tehnicii, facilitand la randul sau, intr-un mod direct dezvoltarea productiei si
a schimbului, antrenand si conditionand cresterea economica pe plan mondial.

Noțiunea de contractual de transport o regăsim la art. 980 CC al RM care prevede că prin

contractual de transport, o parte cărăușul se obligă să transporte călătorul împreună cu bagajele lui
la punctul de destinație, iar călătorul se obligă să plătească remunereația cuvenită.1

Proiectul de modificare a CC aduce o novație în textul legislației actuale, art. 980 se

modifică prin următoarele: la alineatul (1), cuvîntul „cărăuş” se exclude, cuvîntul „client” se
substituie cu cuvîntul „expeditor”

Din definiția data putem observa careva trăsături care ne permite individualizarea
contractului de transport de călători în raport cu contractual de transport de încărcături.

Obiectul contractului de transport de călători constă în acțiunile cărăușului îndreptate spre

transportarea călătorului la punctul de destinație, iar în cazul în care acesta predă și bagaj, are
obligația de a transporta și bagajul la destinație, iar călătorul are obligația de a plăti pentru serviciile
de transport.

Particularitățile componenței subiective a contractului respectiv constă în faptul că în

calitate de călători pot activa doar persoanele fizice, cee ace impune aplicarea față de acest contract
nu numai a legislației cu privire la transporturi, dar și a Legii privind protecția consumatorilor,
aprobată la 13 martie 2003.

Reieșind din prevederile art. 669 alin.(2) CC rezultă că încheierea acestui contract cu călătorul este
obligatorie pentru cărăuș, dacă acesta deține o poziție dominantă pe piață. Mai mult, conform art.
981 CC prevede că persoana care face publică oferta de transport de persoane este obligată să
încheie un contract de transport, cu excepția cazurilor când există un motiv serios de a refuza.

Caracterele juridice ale contractului de transport de persoane:

1. Caracterul consensual; 3. Caracterul oneros;

2. Caracterul sinalagmatic; 4. Reprezintă un contract de adeziune.

1
COD CIVIL al RM Nr. 1107 din 06.06.2002
 §1. Drepturile și obligațiile părților în contractual de transport

Înainte de a purcede nimijlocit la analiza drepturilor și obligațiilor părților în contractul de

transport trebuie să evidențiem care sunt părțile acestui contract.

Părțilele contractului de transport auto de pasageri sunt cărăuşul (numit şi transportator,

agent transportator, întreprindere de transport) şi pasagerul. În calitate de cărăuş activează o
organizaţie specializată în transportul public de persoane. Ea trebuie să deţină licenţă. În timp ce
pasager poate fi orice persoană fizică, indiferent de vârstă, naţionalitate, origine etnică ş.a.

 Cărăușul este obligat:

 Cărăuşul este obligat să transporte pasagerul în termenele stabilite de lege sau de contract,
iar în lipsa unor astfel de termene, intr-un termen rezonabil. (Art. 984 alin.(1) CC );
 Altă obligație ar fi obligația cărăușului de a acorda călătorului un loc în mijlocul de
transport conform biletului de călătorie, procurat pentru acest tip de transport. Iar în caz de
imposibilitate de a acorda călătorului locul conform biletului, cărăușul este obligat să-I
acorde călătorului, cu consimțământul acestuia, un alt loc de clasă inferioară, cărăușul este
obligat să-i restituie călătorului diferența de cost al biletului;
 Persoana care face publică oferta de transport de persoane şi bunuri este obligată să încheie
un contract de transport, cu excepţia cazurilor în care există un motiv serios de a refuza.
Obligațiile ce rezultă din regulament:2
 Să respecte orarul de circulaţie;
 Să plaseze şi să elibereze bagajele în punctele de oprire prevăzute de orar;
 Să verifice prezenţa şi conformitatea biletelor de călătorie;
 Să întreţină mijlocul de transport în starea tehnică şi sanitară corespunzătoare;
 Să aibă aspect îngrijit şi să menţină curăţenia şi ordinea la locul de lucru şi în salon;
 Să fie politicos şi amabil cu pasagerii, intransigent faţă de neajunsurile în deservirea
pasagerilor şi să le lichideze neîntîrziat;
 Să oprească autobuzul la semnalul persoanelor cu drept de control.
 Cărăușul are următoarele drepturi: (art.13 din Regulamentul transporturilor auto
de călători şi bagaje)
 Să transporte doar acei călători care au bilet;
 Să ceară de la pasageri menținerea ordinii în transport;
 Să nu permită călătoria sau să debarce pasagerilor care ar putea pune în pericol
ceilalţi pasageri.

2
Regulamentul transporturilor auto de călători şi bagaje Nr. 854
din 28.07.2006
  Obligațiile călătorului:
 Prima obligație a călătorului este de a plăti taxa de transport. Conform alin.(2)
art.985 CC taxa de transport se plăteşte pînă la transportarea pasagerului şi
bagajului sau a încărcăturii dacă legea sau contractul nu prevede altfel. Prin urmare,
de regulă, taxa de transport este achitată de călător în momentul încheierii
contractului. Iar în transporturile publice este achitată uneori pe parcursul
călătorieii, în cazul călătoriei cu taximetrele se poate achita și la sfârșitul efectuării
transportării;3
 Să păstreze biletul pînă la sfîrşitul călătoriei şi să-l prezinte persoanelor cu drept de
control la cererea acestora;
 Să procure bilete pentru călătorie în corespundere cu costul călătoriei;
 Să ocupe locul indicat pe bilet.

 Drepturile călătorului:
 Să fie însoţit de un copil în vîrstă de pînă la 7 ani inclusiv, care va călători gratuit
dacă nu ocupă un loc aparte pe scaun; iar în cazul cînd este însoţit de cîţiva copii
cu vîrste de pînă la 7 ani inclusiv, pentru fiecare copil, în afară de unul transportat
gratuit, să achite 50% din costul total al călătoriei pasagerului matur, cu dreptul de
a ocupa un loc separat. Costul călătoriei pentru copiii cu vîrste de la 7 la 10 ani
inclusiv este achitat în mărime de 50% din preţul deplin al călătoriei pasagerului
matur, avînd dreptul a ocupa un loc separat pe scaun. Pentru călătoria copiilor în
vîrstă de peste 10 ani se achită tariful deplin;

Copii de până la 7 ani participă la transportare în baza unui contract aparte, care se încheie
în formă verbală şi fără eliberarea biletului de călătorie. Încheierea contractului se realizează din
momentul în care copilul împreună cu reprezentantul lui au urcat în mijlocul de transport, având
pentru aceasta acordul tacit al transportatorului. Deoarece copilul sub vârsta de 7 ani nu are
capacitate de exerciţiu,4 el nu poate încheia careva acte juridice, de aceea contractul de transport
este încheiat din numele lui şi în interesul lui de către reprezentantul legal. Minorul nu va putea să
primească de sine stătător executarea în temeiul acestui contract, el va fi acceptat la transport
numai însoţit fiind de o persoană matură5.

Dacă minorul realizează de sine stătător deplasarea, fără însoţirea unei persoane mature,
atunci încheierea contractului de transport se examinează reieşind din dispoziţiile generale ale
Codului civil al Republicii Moldova cu privire la încheierea actelor juridice de către minori.
Conform art.22 alin.(2) lit.a) CC., minorul în vârstă de la 7 la 14 ani este în drept să încheie de
sine stătător acte juridice curente de mică valoare care se execută la momentul încheierii lor.
Acest drept fiind valabil şi pentru minorii cu vârsta cuprinsă între 14 şi 18 ani (art.21 alin.(2) lit.d)).

 Să fie însoţit, în cazul persoanelor cu dizabilităţi, de un cîine-ghid, care are acces

liber şi gratuit în toate mijloacele de transport. (Introdusă prin modificarile din
24.07.17 în Regulamentul Transporturilo Auto de Călători și Bagaje);

3
COD CIVIL al RM Nr. 1107 din 06.06.2002
4
S.Baieş, N.Roşca. Drept civil. Partea Generală.
Persoana fizică. Persoana juridică.
5
REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT Nr. 12, 2010
 Să restituie biletul în casa de bilete pînă la plecarea autobuzului şi să primească
suma achitată în cazul plecării autobuzului cu o întîrziere mai mare de o oră sau în
cazul în care pasagerului nu i s-a acordat locul indicat pe bilet sau i s-a acordat un
loc de clasă mai mică decît cea pentru care i-a fost vîndut biletul;
 Să înnoiască documentele de călătorie, achitînd suplimentar 25% din costul
biletului, sau să-şi recupereze costul călătoriei minus 25% din costul biletului în
cazul întîrzierii la autobuz în decursul a 3 ore, iar în cazul întîrzierii din motive de
boală sau din cauza unui accident - în decursul a 72 de ore din momentul plecării
autobuzului. Pentru înnoirea biletului de călătorie în cazul întîrzierii cu peste 72 de
ore, pasagerul depune o cerere în scris pe numele şefului autogării (staţiei auto),
anexînd documentele ce confirmă îmbolnăvirea sau producerea accidentului;
 Să i se compenseze prejudiciul cauzat;
 Să obţină gratuit şi în timp util informaţii complete despre serviciile de transport,
condiţiile şi modul de circulaţie.
 §2. Răspunderea părților pentru neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a
contractului privind transportarea pasagerilor.

Pentru neexecutare sau executarea necorespunzătoare a obligațiilor în contractul de

transport, se aplică normele speciale prevezute din Codul Civil, cît și acte normative speciale.

 Răspunderea cărăușului:
 Art. 988 alin.(1) CC prevede expres că cărăușul este ținut să repare prejudiciul, în
cazul în care acesta se datorează stării sale de sănătate, a prepușilor săi sau a stării
ori funcționării vehiculului;

Rezultă că pentru prejudiciul cauzat pasagerului, care se datorează stării de sănătate a

cărăuşului, acesta este obligat să repare prejudiciul cauzat pasagerului. Această regulă se aplică şi
în cazul cănd prejudiciul se datorează stării de sănătate a prepuşilor săi (angajaţilor cărăuşului) sau
a stării ori funcţionării vehicolului. Din esenţa acestei norme rezultă că cărăuşul poartă răspundere
şi în cazul lipsei culpei sale. Cărăului este ţinut să repare şi prejudiciul, care se datorează stării
sau funcţionării vehicolului, deoarece cărăuşul este obligat să asigure fucţionarea şi starea
normală a unităţii de transport. Această regulă pe deplin corespunde normei generale cu privire la
răspunderea pentru prejudicul cauzat de un izvor de pericol sporit (vezi art.1410 CC).

 De asemenea în alin.(1) art. 988 CC este prevăzut expres trei situaţii, cînd cărăuşul
este exsonerat de răspundere, şi anume:
1. a) cînd prejudiciul este rezultatul unei forţe majore;
2. b) al stării de sănătate al pasagerului;
3. c) este rezultatul faptei pasagerului.

 Altă răspundere pe care o poartă cărăuşul este pentru prejudiciul cauzat pasagerului,
care rezultă din întîrziere, această răspundere nu survine doar în cazul când este
expres prevăzută în contract sau legislaţie. Acest fapt rezultă din prevederile art.988
alin.(2) CC.

Răspunderea transportatorului (cărăuș) devine una mai largă prin faptul că noțiunea de prejudiciu
este exemplificată:

1. Decesul;
2. Vătămării corporale;
3. Distrugerii sau deteriorării bunurilor acestuia.

Alin.(2) specifică în comparație cu legislația actuală în urma excluderii sau limitării prin contract
a răspunderii transportatorului, o astfel de clauză este lovită de nulitate.

 O altă răspundere pe care o poartă cărăușul este în cazul transportului succesiv sau
combinat de persoane, în acest caz răspunde cel care efectuează transportul în
cursul căruia s-a cauzat prejudiciul, cu expecţia cazului în care, printr-o stipulaţie
expresă, unul sintre cărăuşi şi-a asumat răspunderea pentru întreaga călătorie.
Această normă constă în faptul că în aceste cazuri, de regulă, răspunderea o poartă cărăuşul care
efectua transportul în cursul căruia pasagerului i sa cauzat un prejudicul. Din această regulă
generală legea admite doar o singură excepţie, cînd răspunderea o poartă nu cărăuşul care efectua
transportul în cursul căruia pasagerului i s-a cauzat un prejudicul, dar un alt cărăuş care este
participant la transportul succesiv sau combinat. Această excepţie poate avea loc doar în cazul cînd
în contractul de transport de persoane unul dintre cărăuşi şi-a asumat răspunderea pentru întreaga
călătorie. Ba mai mult ca atît, această condiţie contractuală trebuie expres stipulată şi, bine înţeles,
documentaă respectiv. Această stipulaţie poate fi inclusă însuşi în biletul pasagerului sau
documentat în alt mod.

 Răspunderea pasagerului:
 Pasagerul răspunde pentru prejudiciile cauzate cărăuşului prin comportamentul său
sau prin natura sau starea bagajelor de mînă, cu excepţia cazului în care prejudiciul
s-a născut în pofida comportamentului diligent al pasagerului.6

Pasagerul poartă răspundere faţă de cărăuş penru prejudiciul cauzat acestuia dacă acest
prejudicul se datorează:

1. a)comportamentului pasagerului;
2. b)naturii bagajului de mînă sau;
3. c)stării bagajului de mînă.

Prin urmare, în baza acestei norme pasagerul nu poartă răspundere faţă de cărăuş pentru
prejudicul cauzat din virtutea naturii sau stării bagajului transmis cărăuşului şi care nu face parte
din bagajul de mînă. În asemenea situaţii, însă, pasagerul poate răspunde faţă de cărăuş în baza
normelor cu privire la obligaţiile care se nasc din cauzarea de daune.

Pasagerul nu poartă răspundere pentru prejudicul cauzat cărăuşului din cauza bagajului de
mînă doar în cazul, cînd prejudiciul s-a născut în pofida comportamentului diligent al pasagerului.
Lipsa culpei pasagerului care se manifestă prin acest comportament trebuie să fie probată de însuşi
pasager.

6
COD CIVIL al RM Nr. 1107 din 06.06.2002
 Concluzie

Aşa cum rezultă din analiza efectuată, contractul de transport este un contract pentru care
Codul Civil asigură un punct de pornire şi fundamentul juridic, aşa cum o face şi pentru alte
contracte din sfera dreptului privat, dar contractul de transport rămâne, totuşi, un contract autonom,
distinct, a cărui fizionomie juridică complexă se conturează dintr-o serie de elemente esenţiale.

În concluzie aș dori să remarc un subiect care are tangență cu subiectul dat și anume discuțiile
referitor la faptul dacă autogara trebuie recunoscută sau nu ca subiect al contractului de transport
auto de pasageri în trafic interurban. Un răspuns clar îl regăsim în revista națională de drept Nr.
12, 2010 ,,În ce ne priveşte, nu putem accepta ca autogara să fie recunoscută în această calitate,
din motiv că în Republica Moldova gările auto nu organizează şi nu desfăşoară procesul de
transportare. Spre deosebire de autogările din alte ţări, gradul de implicare a autogărilor din
Republica Moldova în activitatea de organizare a transporturilor este mai redus. Funcţia de prestare
a transportului este pe seama agenţiilor de transport, iar rolul autogărilor se rezumă doar la
prestarea unor servicii auxiliare (vânzarea biletelor, anunţarea orelor de plecare şi sosire,
deservirea călătorilor cu sală de aşteptare) şi ele nicidecum nu pot fi parte la contractul de
transport”.7

Consider necesar ca în Regulamentul transporturilor auto de călători şi bagaje, aprobat prin

Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr.854 din 2006, să fie prevăzută vârsta minimă de la
care minorii ar putea călători fără însoţirea reprezentanţilor cu transportul public. Până atunci însă,
sunt de părere că minorii cu vârsta de până la 7 ani, în temeiul legii, nu sunt în drept de a călători
singuri în transportul public în comun, ci de fiecare dată ei trebuie să fie însoţiţi de o persoană
matură. În realitate însă, acest lucru nu se întâmplă.

În ce priveşte minorii cu vârsta cuprinsă între 7 şi 14 ani, ei pot călători liber fără reprezentanţii
lor doar în transportul urban regulat (cu troleibuzul, autobuzul şi microbuzul). În schimb, în cazul
transportului auto interurban, deşi legea nu stabileşte careva interdicţii în acest sens, decizia de a
încheia sau nu contractul de transport cu aceşti minori rămâne pe seama agenţiei de vânzare a
biletelor sau a conducătorului mijlocului de transport respectiv.

7
REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT Nr. 12, 2010
 Bibliografie

1. COD CIVIL al RM Nr. 1107 din 06.06.2002;

2. REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT Nr. 12, 2010;
3. Regulamentul transporturilor auto de călători şi bagaje Nr. 854 din 28.07.2006;
4. S.Baieş, N.Roşca. Drept civil. Partea Generală. Persoana fizică. Persoana juridică;
5. G.Chibac, N.Chibac O.Robu, S.Brumă. Drept civil. Contracte și succesiuni. Chișinău-2014