Analele ASEM, ediţia a VIII-a 23

TRANZACŢIILE COMERCIALE INTERNAŢIONALE

ÎN MECANISMUL CICLULUI ECONOMIC

Conf. univ. dr. hab. Natalia LOBANOV

La combinaison des flux commerciaux, financiers, d’investissement contribue à une jonction de

la croissance économique dans différents pays et à l’échelle mondiale, à une correlation du niveau
stratégique et courant de croissance. La simultanéite relative des cicles des économies nationales est
une prémisse nécessaire de la transformation des relations économiques internationales non seulement
dans une forme d’extension des marchés, mais aussi dans une forme de croissance des capitaux.

În condiţiile constituirii economiei globale nu putem face abstracţie de fluxul tran-

zacţiilor comerciale în cercetarea mecanismului ciclului economic.
Tranzacţiile comerciale nu numai că extind graniţele comerţului intern, după cum a şi
fost întotdeauna, dar apar şi ca un factor specific al acumulării de capital, devenind o formă de
finanţare a acestuia şi, concomitent, o sursă suplimentară de majorare a capitalului. Ca rezultat,
circuitul capitalului într-o ţară influenţează considerabil procesul de reproducere a capitalului
în altă ţară. Tranzacţiile comerciale internaţionale influenţează indispensabil economia
internă, producţia, relaţiile sociale etc. Acestea reflectă extinderea producţiei pe baza diviziunii
mondiale a muncii, a câmpului de aplicare a capitalului naţional, majorează capacităţile lui de
concentrare, potenţează orientarea spre progresul tehnico-ştiinţific. Tranzacţiile comerciale
sunt un stimulent al intensificării economiei naţionale, al perfecţionării structurii factorilor de
producţie. Concurenţa externă face ca condiţiile ciclice interne de extindere a producţiei să
devină mai aspre şi îngreunează ieşirea din criză. Totodată, aportul ei în ciclul economic nu se
limitează la aceasta. Cercetarea rolului tranzacţiilor internaţionale, având drept exemplu SUA,
ne va permite să urmărim cum s-a schimbat importanţa fluxurilor comerciale pentru economia
unei ţări puternic dezvoltate, potenţialul economic al cărei teoretic este suficient pentru a
menţine o autarhie a economiei naţionale.
În epoca clasică a secolului al XIX-lea şi în prima jumătate a secolului al XX-lea tran-
zacţiile comerciale pot fi abordate, în principal, din punctul de vedere al pieţelor de des-
facere. De aceea, în faza ciclică de creştere, exportul se majora, de regulă, mai repede decât
importul şi soldul activ, în general, se majora. Premisele unui salt calitativ în SUA se
acumulau treptat pe măsura ramificării şi aprofundării relaţiilor economice internaţionale.
Situaţia s-a schimbat pentru prima dată în perioada de creştere în anii1935-37, determinată
de adaptarea „noului curs” al preşedintelui Roosevelt. În perioada postbelică, creşterea de-
ficitului (sau reducerea soldului pozitiv) în etapa creşterii a devenit o tendinţă dominantă.
Situaţia este alta decât în epoca clasică şi, aparent, surprinzătoare: soldul comerţului exterior
se reduce (deficitul creşte), atunci când economia naţională cunoaşte o creştere accentuată.
Dacă anterior deficitul comerţului exterior se dovedea a fi o cale de scurgere a capitalului din
economia naţională, în prezent, din contra – creşterea soldului negativ al balanţei de plăţi
serveşte o sursă suplimentară de acumulare.
Putem conchide despre schimbarea rolului comerţului exterior cu mărfuri în dinamica
ciclică a capitalului naţional în SUA. Atunci când comerţul exterior servea, în principal, drept
debuşeu suplimentar pentru economia americană, acesta, în general, urma dezvoltarea
ciclică a conjuncturii. În fazele de criză a ciclului, dinamica soldului balanţei comerciale,
24 Analele ASEM, ediţia a VIII-a

obiectiv, tindea să amortizeze dezvoltarea nefavorabilă a evenimentelor în economia na-

ţională, la acest fapt aducându-şi contribuţia asincronismul relativ al ciclurilor naţionale ale
principalelor ţări industriale. În ciclul internaţional din ultimele decenii, când rolul con-
junctural de desfacere a comerţului exterior devine mai puţin important, deficitul extern,
majorându-se în faza de creştere, contribuie (sau cel puţin corespunde în timp) la creşterea
investiţiilor şi a profitului brut (masei profitului). În opinia noastră, acest fenomen este legat
de disponibilizarea relativă a capitalului naţional în interiorul ţării datorită, în special,
orientării spre import a economiei ţării.
O astfel de disponibilizare a capitalului naţional diferă calitativ de economia conform
principilor costurilor relative. Dacă avantajele comparative erau utilizate pentru aprofun-
darea specializării economiei ţării în cadrul structurii naţionale specifice a producţiei, atunci
disponibilizarea capitalului în condiţiile contemporane este orientată, în primul rând, spre
dezvoltarea accelerată a producţiei moderne, neutre din punct de vedere naţional, şi duce
obiectiv la apropierea internaţională a structurilor de producţie şi a tehnologiilor.
Dar în ce măsură tehnologiile şi structurile de producţie sunt nespecifice sub aspect
naţional, iar producţia modernă tinde spre omogenitate naţională? În opinia cercetătorilor
occidentali, formele contemporane de producţie sunt, în principiu, internaţionale, liderismul
tehnologic cu timpul se propagă în toată comunitatea ţărilor cu economie de piaţă,
unificându-se relativ în ce priveşte structura şi tehnologiile.
Obiectiv, apare un scop internaţional comun: creşterea economică (menţinerea sau
accelerarea). În prezent, economiile naţionale ale ţărilor dezvoltate sunt, în principiu, uni-
versale, capabile să se autoasigure la un nivel tehnologic destul de înalt. Anumite excepţii le
constituie unele mărfuri alimentare şi materii prime, prezenţa cărora este determinată de
factorii naturii (2).
În condiţiile actuale, specializarea ţării nu depinde în cea mai mare măsură de
tehnologia dominantă tradiţional, coraportul factorilor de producţie, perceput apriori, din
contra, tehnologia gospodăriei naţionale, determinată macroeconomic, este cu atât mai
specifică, cu cât sunt mai ample şi mai profunde relaţiile ei externe şi, în special, tranzacţiile
comerciale. Astfel, tendinţa spre egalarea, omogenizarea condiţiilor de producţie, mediată de
tranzacţiile comerciale, comportă propria sa negaţie.
Dar să revenim la corelaţia specializării, creşterii economice şi tranzacţiilor comerciale.
Specializarea participanţilor în procesul de producţie, datorită, printre altele, monopolizării
pieţei specifice de către un asemenea producător, duce la creşterea randamentului la fiecare
unitate suplimentară a factorilor de producţie. Ameliorând condiţiile de gospodărire pentru
producătorii individuali, aceasta conduce la sporirea ratei de creştere economică generală.
Spre deosebire de situaţia din trecut, când relaţiile externe se intensificau datorită diferenţei
de potenţial economic, în prezent are loc aprofundarea diviziunii mondiale a muncii pe
măsura dezvoltării relaţiilor economice dintre ţările lumii (4).
În SUA, o astfel de dezvoltare a specializării internaţionale este însoţită de creşterea de-
ficitului balanţei comerciale, care devine un factor inerent al creşterii capitalului social (fig. 1).
Căderea sistemului valutar Breton-Woods, într-o mare măsură a desprins dinamica
soldului balanţei comerciale de deplasarea mărfurilor-„bani” dincolo de hotarele naţionale (a
dispărut necesitatea unei balansări stricte, inclusiv prin aur, a deficitului comercial). Aceste
deficite în trecut subminau valuta cea slabă, deoarece condiţionau o debarasare excesivă a
acesteia în goana după lichidităţi forte pentru acoperirea deficitului. Totodată, valuta forte
 Analele ASEM, ediţia a VIII-a 25

era subminată de aceste deficite, acumulându-se active enorme, în special exprimate în do-
lari, care formal puteau fi convertite în forme marfare şi, în primul rând, în formă de marfă-
„bani”, cum era aurul (1).

Figura 1. Exporturile şi importurile SUA în valoare reală

Sursa: Perspectives economiques. Colloque de l’ASDEQ. Groupe Economie et strategie, Global Insight.
www.asdeq.org

La prima vedere avem aici un paradox, despre care menţionează cercetătorii occidentali.
Aparent, balanţa comercială „spală” capitalul monetar anume atunci când necesitatea în acesta
este mai mare, împiedicând şi fluxul de capital străin, deoarece importul extins de mărfuri
funcţional se corelează, de regulă, cu exportul de capital. Or, cercetările demonstrează că, în
pofida internaţionalizării pieţelor de credit, capitalul monetar nu se transferă din ţară în ţară
prin sistemul balanţelor de plăţi, modificând caracteristicile acumulării şi creşterii capitalului în
economiile naţionale. De exemplu, în dinamica capitalului investiţional în SUA, în perioada
postbelică, o importanţă sporită capătă parametrii strategici de asigurare a creşterii durabile a
capitalului fix, şi nu rata dobânzii, conjunctura pieţei obligaţiunilor etc.
Deci, în interiorul ţării tranzacţiile comerciale se încadrează în mecanismul ciclic de
creştere economică la un alt nivel decât cel al metamorfozelor marfă-bani. Deficitul balanţei
comerciale în asemenea condiţii este un element specific în sistemul de asigurare al creşterii
lărgite al capitalului social al ţării. Faptul că deficitul comercial este utilizat la asigurarea
acumulării plasează în prim plan, în structura importului, intensitatea lui relativă în capital şi
orientarea ei spre creştere, iar aceasta permite a majora rata de acumulare în ţară, limitând
totodată cheltuielile pentru dezvoltarea producţiei cu o intensitate înaltă a capitalului (3).
Prin intermediul importului accelerat, propriul capital se investeşte în „calitate”,
realizarea progresului tehnico-ştiinţific, sporirea producţiei scientofage, iar tranzacţionarea
comercială asigură, concomitent, fluxul cantitativ al factorului capital. În acelaşi timp are loc
un proces rapid al diviziunii internaţionale a muncii, în special la nivel unitar şi intra-ramură.
Astfel, prin apariţia pe prim plan a tehnologiei şi produselor tehnologic intensive, tranzacţiile
comerciale se transformă într-un factor care orientează agenţii economici spre adaptarea
strategiei lor de activitate/dezvoltare la necesitatea maximizării aportului progresului tehni-
co-ştiinţific la creşterea producţiei.
26 Analele ASEM, ediţia a VIII-a

La nivel local, pentru o unitate de producţie nu are importanţă principială faptul dacă
relaţiile cu exteriorul sunt incluse în procesul de producţie sau dacă numai în cadrul eco-
nomiei naţionale sunt asigurate cele mai avantajoase condiţii de producţie. În ce priveşte
nivelul economiei naţionale, aici relaţiile economice externe apar ca o necesitate, ca o legi-
tate de creştere a capitalului naţional (figura 2).

Figura 2. Exporturile şi importurile SUA, ponderea în PIB

Sursa: Perspectives economiques. Colloque de l’ASDEQ. Groupe Economie et strategie, Global Insight.
www.asdeq.org

O premisă necesară a transformării relaţiilor economice externe într-o formă de creştere a

capitalului, şi nu doar de extindere a pieţelor de vânzare-cumpărare a mărfurilor, este sincro-
nizarea relativă a ciclurilor economice naţionale începând cu anii 70-80 ai secolului al XX-lea.
Tradiţional, SUA devansau principalii săi parteneri şi, în primul rând, ţările din Europa
Occidentală în parcurgerea fazelor ciclului economic Totodată, anume în epoca unui
sincronism relativ al ciclurilor naţionale importul american a început să crească în mod vădit
în primele etape ale creşterii ciclice, ce se explică prin creşterea accentuată a cererii în SUA şi
creşterea ponderii importului în PIB (fig. 2). Deşi, într-o anumită măsură, depăşirea ratei de
creştere în SUA a celor din alte ţări-partenere, puternic dezvoltate, deteriorează balanţa
comercială americană, aceasta, totuşi, nu joacă în acest sens rolul principal, deoarece di-
ferenţa respectivă este mult mai mică decât rata de creştere a importului.
Sincronizarea relativă a ciclurilor naţionale nu formează obstacole, pentru ca deficitul co-
merţului extern să se acumuleze în primele faze ale creşterii, fapt condiţionat în ciclul contempo-
ran, în special de necesitatea reindustrializării ciclice, inclusiv pe seama tranzacţiilor de comerţ
exterior cu mărfuri. În asemenea condiţii, importanţa obiectivă a sincronizării ciclurilor constă în
a priva comerţul exterior de rolul său de altădată – „amortizator” de conjunctură.
Prin combinarea fluxurilor investiţional-financiare şi monetar-comerciale avem con-
juncţia, în primul rând, a creşterii economice în diferite ţări şi la scară mondială. Şi, în al-
doilea rând, se corelează nivelul strategic şi curent al creşterii. Astfel se consolidează jon-
cţiunea ţărilor având la bază diviziunea muncii. De rând cu aceasta, unitatea realizată apare
drept mecanismul consolidării acesteia – prin sincronizarea ciclurilor. Pe de altă parte, ca
 Analele ASEM, ediţia a VIII-a 27

urmare a combinării fluxurilor investiţional-financiare şi monetar-marfare, se reproduce po-

ziţia de lider al SUA prin o anumită devansare a altor ţări în ciclu şi lansarea periodică a
dolarilor pe piaţa mondială. Ţara-lider impune sincronizarea ciclurilor în principalele ţări
dezvoltate. Moneda naţională a SUA se foloseşte ca modalitate de plată universală, care
deserveşte o parte importantă a decontărilor internaţionale. Astfel, SUA menţin integritatea
ciclului economic mondial şi îl folosesc pentru consolidarea creşterii în ciclul său naţional.
Aceste efecte – conexiunile fluxurilor investiţional-financiare şi monetar-comerciale
condiţionează atât aprofundarea, cât şi extinderea câmpului de aplicare a capitalului, iar ca
rezultat apare sporirea surselor intensive şi extensive ale creşterii economice (5).
Abordarea tranzacţiilor comerciale ca element al creşterii PIB-ului presupune nişte
concluzii, care într-o anumită măsură contravin celor care decurg din abordarea comerţului
exterior din punctul de vedere al capitalului social. Astfel, referitor la import, în cadrul primei
abordări, adesea pot fi făcute următoarele concluzii:
1. Constrângerea importului diminuează concurenţa în ţara importatoare şi duce la
reducerea stimulentelor perfecţionării tehnicii şi tehnologiilor;
2. Reducerea ofertei produselor de import încetineşte scoaterea capacităţilor de pro-
ducţie uzate moral.
În general, ca urmare a finanţării importului, ar trebui să contribuie la majorarea efi-
cienţei factorilor de producţie utilizaţi.
În cadrul celei de-a doua abordări, situaţia este mai complicată:
1. Introducerea verigii tranzacţiilor comerciale în procesul transformării capitalului din
forma monetară în cea natural-corporală semnifică că în procesul de acumulare sunt
conectaţi factori de producţie importaţi. Astfel, tranzacţiile internaţionale devin un
element organic al mecanismului intern al ciclului economic în condiţiile pro-
gresului tehnico-ştiinţific şi intensificării producţiei;
2. Apare posibilitatea de a evita în ţară dezvoltarea unor noi tipuri de producţie, sa-
tisfăcând cererea respectivă prin import. În acest context, finanţarea importului
trebuie să contribuie la încetinirea transpunerii progresului tehnico-ştiinţific în fac-
tori de producţie de origine naţională. Totodată, datorită unui import dezvoltat,
capitalul naţional ar putea să obţină economii de costuri, legate de elaborarea unor
reţele tehnologice noi şi modernizarea celor existente în ţară, concentrându-şi
propriile resurse în producţia scientofagă, să investească resursele materiale interne
în producerea „de calitate”, iar cele importate – „în cantitate”.
În condiţiile actuale s-a constituit mecanismul echilibrării tranzacţiilor cu exteriorul,
acesta vizează dinamica fondurilor de producţie şi constă, în particular, în „asigurarea acu-
mulării cu ajutorul importului, permiţând concentrarea capitalului naţional asupra imple-
mentării, în primul rând, a producţiei scientofage şi nu capitalofage, sporeşte capacităţile de
export ale ţării şi-i deschide calea spre ameliorarea soldului comerţului exterior. În acelaşi
timp, consolidarea relativă a specializării în domeniul tehnologiilor înalte comportă pericolul
înrăutăţirii potenţiale a poziţiilor ţării în diviziunea mondială a muncii, deoarece creşterea
intensivă va fi lipsită de baza sa extensivă – acumularea.
Analiza rolului tranzacţiilor comerciale în mecanismul ciclului economic ne arată că
economia unei ţări dezvoltate nu poate fi „închisă”, chiar dacă este vorba de o economie capabilă
să se autoaprovizioneze. Rolul tranzacţiilor comerciale în mecanismul de creştere s-a modificat;
acesta nu se reduce la nivelul de conjunctură, la căutarea pieţelor de desfacere. Tranzacţiile
comerciale participă la procesul de optimizare a structurii factorilor de producţie, promovarea
28 Analele ASEM, ediţia a VIII-a

progresului tehnico-ştiinţific, modifică raportul costurilor sociale. Economia naţională se include

în diviziunea mondială a muncii nu atât din motive ce ţin de specificul tehnologiilor naţionale,
combinării factorilor de producţie. Din contra, specializarea se aprofundează pe măsura
dezvoltării relaţiilor economice internaţionale. O ţară industrială, cu o pondere masivă a
sectorului postindustrial nu este periclitată de un deficit comercial durabil. Fără să influenţeze
metamorfozele capitalului în ţară, acesta apare ca un element necesar în mecanismul care
integrează tranzacţiile comerciale cu mărfuri în procesul de creştere economică.
Toate acestea demonstrează importanţa cercetări locului tranzacţiilor comerciale ca element
al economiei deschise în sistemul de gospodărire a ţărilor dezvoltate, pentru o mai bună înţelegere
a unor posibile perspective de dezvoltate a tranzacţiilor comerciale în Republica Moldova.
Bibliografie:
1. Gilpin R. Economia mondială în secolul XXI: provocarea capitalului global. Iaşi: POLI-
ROM, 2004, 280 p.
2. Kagan R. La puissance et la faiblesse. Les Etats-Unis et l’Europe dans le nouvel ordre
mondial. Coll.Commentaire, Plob, 2003, 160 p.
3. Lobanov N. Tranzacţiile comerciale internaţionale în condiţiile de constituire a economiei
globale postindustriale. Chişinău, Ed.ASEM, 2008, 325 p.
4. Rodrigue Jean-Paul. L’espace économique mondiale Les économies avancées et la
mondialisation. Presse de l’Université du Québec, 2000, 486 p.
5. Мировая экономика и международный бизнес. Серия: Гоcударственный Университет
управления. М., Изд.КноРус, 2007, 688 стр.

ЭКОНОМИЧЕСКИЙ РОСТ, КОНКУРЕНТОСПОСОБНОСТЬ И

ПРОБЛЕМЫ СТРУКТУРНОЙ ПЕРЕСТРОЙКИ ЭКОНОМИКИ

Конф. унив., д-р хаб. Татьяна ПЫШКИНА

Using the experience of previous studies and applying it to the evolving realities, in this article is
maintained and developed the idea of long-term economic growth in the Republic of Moldova in relation to
the issue of national competitiveness. Aggregate results of the research, reflecting a new approach for the
Republic of Moldova to the problem of long-term economic growth, is the conceptual justification of need
and opportunity to build a knowledge-based competitive economy of the Republic of Moldova that produces
real economic growth, instead of the flawed agrarian economy, which we have now.

Используя опыт предыдущих исследований1 и применяя его к складывающимся

реалиям, в данной статье поддерживаются и развиваются идеи долгосрочного эконо-
мического роста в Республике Молдова во взаимосвязи с проблемой повышения на-
циональной конкурентоспособности.

1
Для данного исследования наиболее близки принципиальные положения, изложенные в диссертации
на соискание научной степени доктора хабилитат экономики, Пышкиной Т.В «Структурные прио-
ритеты экономики в условиях глобализации (методология, принципы, опыт)». Кишинэу, 2007, а также
в государственном проекте «Creşterea economică şi priorităţile structurale: aspecte teoretice şi practice»,
(09.814.08.01A).