UNIVERSITATEA TEHlŞICĂ^MOIJ>Q^i:i

H E R S It S *! A t M ? \ K \ \ M W ÎM H M

<1
■ 0o 5 3

•BIBLIOTECA*

STUDIEREA ŞI EXPERIMENTAREA
APARATAJULUI HIDRAULIC PENTRU
REGLARE ŞICONTROL

îndrumări metodice pentru lucrări de

laborator la acţionări hidraulice

CHIŞINĂU
2010
UNIVERSITATEA TEHNICĂ A MOLDOVEI

Facultatea de Inginerie şi Management

în Construcţia de Maşini

Catedra „Maşini şi Sisteme de Producţie”

STUDIEREA ŞI EXPERIMENTAREA
APARATAJULUI HIDRAULIC
PENTRU REGLARE ŞI CONTROL

îndrumări metodice
pentru lucrări de laborator la
acţionări hidraulice

CHIŞINĂU
U.T.M.
2010
 îndrumările metodice conţin destinaţia, descrierea construcţiei,
principiul de funcţionare, execuţia şi simbolizarea grafică a
aparatajului hidraulic de bază din schemele hidraulice a acţionărilor
hidraulice. Sunt expuse schemele tip ale aparatajului hidraulic,
schemele principale hidraulice ale standurilor experimentale,
descrierea lor şi metodele de experimentare a aparatajului hidraulic.
Prezenţa tabelelor cu parametrii de bază şi execuţia aparatajului
hidraulic permite utilizarea îndrumărilor metodice pentru selectarea
aparatajului hidraulic în lucrările de an si de diplomă.
îndrumările metodice sunt destinate pentru studenţii
specialităţilor de profil mecanic care studiază acţionările hidraulice.

Autori: dr .ing., prof. univ. V.Javgureanu

dr. ing., conf. univ. E.Guşan
dr .ing., conf. univ. P. Gonle/enco

Redactor
responsabil: dr. ing. prof. univ. V.Javgureanu
Recenzent: dr. ing. conf. univ. l.Ruşica

©U.T.M.,2010
 LUCRAREA DE LABORATOR NR. 1
STUDIEREA ŞI EXPERIMENTAREA APARATAJULUI
HIDRA ULIC DE REGLARE ŞI CONTROL AL PRESIUNII CU
ACŢIUNE DIRECTĂ

Scopul lucrării:
1) destinaţia, construcţia, principiul de funcţionare si
simbolizarea grafică a aparatajului hidraulic cu acţiune
directă;
2) studierea schemelor hidraulice principiale ale aparatului
G54;
3) cercetarea experimentală a aparatului;
4) descifrarea execuţiei aparatajului hidraulic.

1.1. Aparatajul hidraulic pentru reglarea şi controlul presiunii.

Noţiuni generale.

Aparatajul hidraulic pentru reglarea şi controlul presiunii

poate fi de presiune/reducţie şi aparataj cu diferenţa de presiune,/
Aparatajul hidraulic pentru reglarea si controlul presiunii
protejează sistemul hidraulic de supraîncărcări, deci presiunea care
depăşeşte valoarea stabilită. Aparatajul reacţionează numai in
situaţie de accident, diversând lichidul de lucrul din linia de
presiune in linia de evacuare şi în continuare în rezervor. Exemplu
de această funcţionare este funcţionarea supapei de presiune în
sistemul hidraulic cu reglarea volumică a vitezei în caz că sarcina
asupra cilindrului hidraulic depăşeşte sarcina calculată. în cazul
apariţiei suprasarcinii cilindrul hidraulic se opreşte, fiindcă lichidul
de lucrul se scurge in rezervor prin supapa de presiune.
Supapele de presiune sunt destinate pentru menţinerea
presiunii constante în sistemul hidraulic, prin scurgerea permanentă
a unei părţi a lichidului de lucru în rezervor. Aşa un regim de lucru
al supapei se observă în cazul utilizării reglării rezistive a vitezei în
sistemul hidraulic, fiindcă droselul sau regulatorul de debit

3
limitează debitul lichidului care vine în cilindrul hidraulic iar restul
lichidului se scurge in rezervor prin supapa de presiune.
Supapele de presiune pot fi cu acţiune directă şi indirectă. în
supapele de presiune cu acţiune directă sertarele au forma cilindrică
cu caneluri. Pe suprafaţa frontală de jos al sertarului acţionează
presiunea hidraulică a lichidului, pe suprafaţa frontala de sus al
sertarului acţionează presiunea mecanică a arcului.
în cazul debitului mic al lichidului şi presiunii se utilizează
supapele de presiune cu acţiune directă. La aparatele hidraulice cu
acţiune directă se referă aparatele G54-3 (fig.l) şi aparatele
hidraulice cu supape de sens unic G66-3 (fig.3).
în cazul măririi debitelor lichidului de lucru şi a presiunilor
brusc se măreşte dimensiunea arcului, din acest motiv în sistemele
hidraulice se utilizează supapele de presiune cu acţiune indirectă.
în aparatele hidraulice cu acţiune indirectă cu deplasarea
sertarului dirijează o supapă suplimentară de dimensiuni mici.
Sertarul de deversare are forma cilindrică în forma de T cu caneluri
şi amortizor. Asupra celor 3 suprafeţe frontale acţionează presiunea
cilindrului din sistem, iar din altă parte ea se reglează cu suprafaţa
suplimentară.
Supapele de presiune trebuie să menţină presiunea stabilită
în intervale posibil mai mari de schimbare a debitelor lichidului de
lucru, care le traversează.
Supapele de reducţie se utilizează pentru formarea
presiunilor constante stabilite pentru sectoare separate a sistemului
hidraulic, mai joasă (mici) decât presiunea în ramură de presiune a
pompei. Ele se utilizează atunci, când de la o pompă hidraulică se
alimentează câţiva cilindri hidraulici cu diferite valori de presiune.
Supapele de presiuni au diferite execuţii după modul de
dirijare diametrul trecerii convenţionale, conectarea la presiunea
normală. Majoritatea supapelor au dirijare manuală şi numai câteva
execuţii au dirijare electrică - de descărcare.
Supapele de presiune utilizate în maşini unelte au
următoarele (treceri) diametre convenţionale: 10, 20 şi 32 mm.

4
Industria fabrică de asemenea supape cu diametre convenţionale 40
şi 50 mm, dar ele se utilizează rar.
După modul de conectare supapele au execuţie cu filet şi cap
la cap. După modul de conectare cu filet găurile în corp au filet
conic sau metric. în supapele cu conectare cap la cap, găurile se
execută pe suprafaţa îmbinată.
După presiunea nominală supapele au execuţie la 1; 2,5; 6,3;
10; 20; şi 32 MPa.

1.2 Supapele de presiune G54-3

Construcţia supapei de presiune G54-3 cu conectare după

filet este ilustrată pe (fig. 1.) Ea este alcătuită din următoarele piese:
corpul 3, căpăcel 5, sertar 2, arc 6, şurub reglabil 8 şi bucşa 7.
Lichidul se aduce la supapă prin orificiul P şi se elimină prin
orificiul A. Cavitatea P prin canalul lO şi orificiu mic (rezistenţă)
11 se uneşte cu cavitatea 1, iar cavitatea 9 prin canalul 4 - cu
orificiul A. Când forţa de la presiunea lichidului asupra suprafeţei
frontale a sertarului în cavitatea 1 învinge forţa arcului 6, sertarul se
deplasează în sus unind cu canelura în sertar cavitatea P şi A. Daca
cavitatea A este unită cu rezervorul, supapa lucrează în regimul
supapei de siguranţă.
Forţa hidraulică P(A), care acţionează asupra suprafeţei frontale
a sertarului, se determină după formula:

unde: p - presiunea în cavitatea de admisie, Pa;

d - diametrul sertarului, m.

In consecinţă în cavitatea de admisie P, ca urmare în linia

presiunii controlate se stabileşte o presiune care corespunde arcului
reglat.

5
 a) b)
Fig.l. Construcţia supapei de presiune G54-3 cu
conexiune cu filet (a) şi simbolizarea grafică (b)

Dacă presiunea în sistemul hidraulic devine mai mica decât

presiunea arcului, atunci sertarul este împins de arc în poziţia
iniţială şi supapă se închide.
Schimbând dopurile în orificiile Y, K, C şi X se schimbă
execuţia supapei de presiune.
In tabelul 1.1 sunt expuse posibile execuţii a supapei de
presiune G54-3 şi destinaţia lor funcţională.
Pentru presiunea de lucru până la 10 MPa (uneori până la 20
MPa) pentru protejarea sistemei hidraulice de supraîncărcări,
menţinerea valorilor de presiune în liniile de admisie şi evacuarea a

i
lichidului de lucru, pentru dirijarea la distanţă a circuitului şi a
diferitor blocaje utilizează supapele de presiune, în care pe suprafaţa
frontală a sectorului acţionează presiunea lichidului în linia de
dirijare, iar partea opusă a suprafeţei frontale - presiunea în alta linie
de dirijare şi forţa arcului reglat.
Tabe ui 1.1 Execuţia după scheme e supapelor de presiune
Nr. Funcţiile supapei Grupa Existenţa dc)pu- Simbolizarea
sche­ funcţio­ lui în orifiicii grafică
mei nală (vezi fig. 1l)
y k c X
1. Menţinerea diferenţei
de presiune dată în
circuitul de admisie Supapă
şi ieşire (supapa de A
reglată cu deferenţa reglare * *
presiunii, supapa de
diversare şi siguranţă)
2. Trecerea lichidului
este posibilă numai
când în linia de !*
P A
dirijare x presiunea
atinge nivelul reglat * * i
de arc şi presiunii în Supapă
linia de evacuare. condu­
3. Trecerea lichidului în cătoare Y
ambele direcţii la f
atingerea presiunii în
* * P A
liniile de dirijare x şi
V dată de diferenţe de
presiuni determinată
de reglarea arcului
4. Trecerea când
Y
presiunea reglată a -f!
atins mărimea reglată tu»..- —+
de arc şi presiunea în r ţ A
linia de dirijare y * * !r=
(supapă reglabilă
consecutivă)

7
 Aceste supape au două linii de bază şi două linii de dirijare.
Sunt posibile aceste patru linii separat sau legându-se, putem primi
patru execuţii a supapei care au destinaţie funcţională diferită. în
dependenţă de execuţia supapei pot funcţiona în regim de supapă de
siguranţă sau diversare, în regimuri de reglare a diferenţelor de
presiune sau supapei reglate consecutiv.

Scheme de conectare a supapei de presiune G54-3

In schema (fig.2, a) supapa de presiune 4, execuţia 1 în

schemă este utilizată în calitate de supapă de deversare şi serveşte
pentru menţinerea presiunii constante a lichidului în linia 3, iar
supapa 2 - în calitate de supapă, care reglează diferenţa de presiuni
care asigură mărirea presiunii în linia 1 asupra presiunii din linia 3,
iar supapa 2 - în calitate de supapă care reglează diferenţa de
presiune, care asigură mărirea presiunii în linia 1 asupra presiunii
din linia 3 la mărimea determinată de reglarea arcului. Supapă cu
execuţia 2 după schema, asigură în schema hidraulică (fig. 2, b)
blocajul după presiune. Lichidul de la pompa hidraulică 1 prin
distribuitorul 2 intră în cilindrul de strângere 3 şi avans 4, numai că
primul începe mişcarea cilindrului 3, iar cilindrul 4 - numai după
deschiderea supapei 5. Supapa 6 apără sistema hidraulică de
supraîncărcări. La cuplarea electromagnetului distribuitorului 3 (fig.
2, c), supapa de presiune 4 execuţia 2 după schemă asigură trecerea
lichidului în rezervor, asigurând avansul rapid al cilindrului 2
(presiunea minimală se asigură cu supapa 1). La decuplarea
electromagnetului viteza se limitează cu droselul reglabil 5. Supapa
de presiune 4, execuţia 3 după schema (fig.2, d) asigură posibilitatea
mişcării cilindrului 3 numai pentru un număr de turaţii dat a
motorului acţionării hidraulic relativ 2, pentru care căderea de
presiune în droselul 1 este suficient pentru a învinge forţa arcului
supapei 4. Supapă de presiune 1, execuţia 4 după schema (fig.2, e)
este reglat la dimensiune mai mare decât supapa 4, iar presiunea în
linia 2 practic nu depinde de presiunea în linia 3. în sistemul
hidraulic (fig. 2, f) supapă de presiune 2, execuţia 4 în schemă este
8
utilizată în calitate de supapă de presiune consecutivă asigurând
începutul mişcării cilindrului 3 numai după ce cilindru 1 ajunge la
opritor, şi presiunea în linia de presiune se ridică.

2 3

n T ^ -3 :

iM g î

' ' S î ,
!1 , Su . f. '
C)
f f?r #!'
p
, - j Ş ^ - ->

"J

Fig.2. Scheme tip de conectare a supapei de presiune

G54-3

9
 1.4.SupapeIe de presiune cu supapă de sens unic G 66-3.

Supapă de presiune cu supapă de sens unic G66-3 - este un

aparat complicat care este compus din două aparate: supapă de
presiune de tipul G54-3 şi supapă de sens unic 1 executate într-un
singur corp ( fig.3, a). El are două execuţii (fig.3, b).
In prima execuţie supapa de presiune permite trecerea
lichidului din linia P în linia A cu presiune dată, mărimea căreia se
determină cu reglarea arcului de asupra sectorului, iar în direcţia
opusă cu presiune minimală, determinată de rigiditatea arcului
supapei de sens unic 1. în această execuţie el este utilizat pentru
prevenirea coborârii arbitrare a pistonului în cilindrul hidraulic când
el este montat vertical. Linia de dirijare Y are ieşire aparte în
rezervor.

I - execuţie

Fig.3. Construcţia supapei de presiune cu supapă de sens unic

G 66-3 cu concctare prin filei (a) şi simbolizarea grafică
în schemele hidraulice după execuţie (b).
io
 în execuţia a doua, supapă de presiune G66-3 este destinată
pentru trecerea lichidului de lucru din linia P în linia A, numai în
acele momente de timp, când în partea de jos a suprafeţei frontale
va fi o presiune exercitând din partea sertarului de dirijare. în
direcţia opusă el permite trecerea lichidului cu presiune minimală
prin supapă de sens unic ca în prima execuţie. Pentru reinstalarea
supapei din prima execuţie în al doilea este necesar de a scoate
dopul 3 şi al instala în gaura 2 al corpului. Atunci linia X va fi
deconectată de la linia tehnică şi scoasă separat către sertarul de
dirijare.
Exemplu de utilizare a supapei de presiune cu supapă de
sens unic în execuţia a doua, poate fi sistemul hidraulic pentru
deplasarea pinolei maşinii unelte de strunjit (fig.4). în timpul
strângerii piesei lichidul liber se deplasează în camera pistonului
cilindrului hidraulic 1 prin supapă de sens unic 2, viteza de
deplasare se reglează cu droselul reglabil 3, iar forţa de strângere cu
supapă 4. Deplasarea inversă a pinolei este posibilă numai atunci
când presiunea în linia cu presiunea înaltă este suficientă pentru
învingerea forţei aerului supapei 2. în cazul căderii întâmplător a
presiunii sistemului hidraulic supapa închide camera pistonului şi
exclude posibilitatea desfacerii întâmplătoare a centrului de piesa
prelucrată.

Fig. 4. Schema tip de conectare a supapei de presiune G66-3

11
 în fig. 5 este expus codul (cifrul) de marcare a supapelor de
presiune G54-3 şi G66-3.
Industria produce supape de presiune C Plşi CPV-4/50, care
deasemenea sunt aparate hidraulice cu acţiune directă, şi au
deasemenea montare cu filet şi cap la cap.

Fig.5. Codul de marcare a supapelor de presiune

G54-3 şi G 66-3
 în anexa Îşi 2 sunt expuse respectiv parametrii de bază a
supapelor de presiune G 54-3 şi G66-3 şi a supapelor de singuranţă
CP1 şi CPV-4/50.

1.5 Descrierea standului nr.l pentru experimentarea aparatelor

hidraulice

Pe fig.6 este prezentată schema principială hidraulică a

standului n r.l. Pe acest stand se experimentează următoarele aparate
hidraulice, supape de presiune cu acţiune directă, supape de reducţie
şi regulatorul de debit.
Standul este compus din rezervorul Rzl, filtrul FI, pompă
hidraulică cu palete PH1, motor electric ME, supape de presiune
SP1, supapă de reducţie SR1, regulator de debit RD1, distribuitor
hidraulic cu două poziţii DH1, cu dirijare manuală, manometre
hidraulice MH1 şi MH2, rezervor de etalonare RE1.
Scopul experimentării care se efectuează în această lucrare
este examinarea caracteristicii statice a supapei de presiune G54-3,
deci dependenţei presiunii Ps de debitul lichidului Qs care se
scurge prin supapă.
Pe stand este instalată o pompă hidraulică nereglabilă cu
palete, cu debit constant PH1. Debitul pompei este de 18 1/min.
Uleiul debitat de pompă, poate fi evacuat în rezervor RZ1 pe două
direcţii paralele: prima prin supapa de presiune Spl; a doua - prin
supapa de reducţie SR1, regulatorul de debit RD1 şi distribuitorul
hidraulic DH1. Reglarea debitului lichidului pe direcţia a două se
efectuează cu ajutorul regulatorului de debit RD1. Dacă droselul
regulatorului de debit RD1 este închis, atunci debitul transmis de
pompa hidraulică PH1 se evaluează în rezervor RZ1 prin supapa de
presiune SP1, deci . Treptat deschizând droselul
regulatorului de debit RD1 şi evacuând prin el un debit anumit de
lichid Q >se schimbă şi debitul de lichid evacuat prin supapa de
presiune Q >care este egal cu:

13
 O^
z sp i
=Q
■ z-'PH i
-O ,
z~-m > i
//tnin

1.6. Ordinea de petrecere a experimentării supapei de presiune

1) Distribuitorul hidraulic DH1 de instalat în poziţia b,

droselul regulatorului de debit RD1 de închis (vezi fig.6).

Fig.6. Schema principală hidraulică a standului nr.l pentru

experimentarea aparatajului hidraulic.

2) De eliberat de efort arcul 6 a supapei de presiune SP1 cu

şurubul de reglare 8 (vezi fig.l).
14
 3) Şurubul de reglare a supapei de reducţie SR1 de fixat cu
efort maximal.
4) De pus în funcţiune pompa hidraulică PHl.Tot debitul
pompei hidraulice PH1, cu presiune minimală se va evacua, prin
supapa de presiune SP1, în rezervor RZ1.
5) Cu şurubul de reglare 8 al supapei de presiune SP1 de
reglat presiunea supapei în limita 1,5 h-2 M Pa (la indicaţia
profesorului) după indicaţia manometrului MH1.
6) De fixat (scris) parametrii primei probe în tabelul 1.2:

0 =18 l/min; 0 ; 0 =0.

i - PH SP 1 -«WtD 1

7) De deschis lent droselul reglabil al regulatorului de debit

RD1, rotind cadranul de diviziuni. De orientat după diviziunea
cadranului, pentru a scoate 5-6 puncte până la deschiderea completă
a droselului.
8) Distribuitorul hidraulic DH1 de schimbat în poziţia a şi
' în acelaşi timp de fixat timpul t de umplere a rezervorului de
etalonare RE1. De scris mărimea presiunii după manometrul MH1.
Presiunea şi timpul de scris în tabelul 1.2.
9) După umplerea rezervorului etalonat distribuitorul
hidraulic DH1 de transferat în poziţia b. De scurs uleiul din
rezervorul etalonat.
10) De repetat punctele 7 - 9 până la deschiderea completă a
droselului regulatorului de debit.
11) Experimentul de repetat de trei ori: la micşorare, la
mărire şi iarăşi la micşorarea debitului de lichid prin supapa de
presiune SP1.
12) De deconectat pompa hidraulică PH1.

1.7. Prelucrarea datelor experimentale la experimentarea

supapei de presiune cu acţiune directă.

1) De calculat debitul lichidului prin droselul regulatorului

de debit RD1 după formula:

15
 V " //min
q = Ljml
t
\
unde: t - timpul de umplere a rezervorului etalonat, în minute;
y - volumul rezervorului etalonat în litri
Tabelul 1.2
Rezultatele încercărilor experimentale a supapei de presiune cu
__________________ acţiune directă G54-3__________________
Numărul experienţei
Parametrii
1 2 3 4 5 6
Presiunea supapei / ' i
--------- --------
P spi >MP“ / i
l î
Timpul de umplere a î
rezervorului etalonat t, s i
î
Debitul prin drosel, 11 < f1
RD1, 0 , l/min ./
Rin
î
Debitul prin supapa de
î
presiune Q , l/min i,-,■
./
1
î
Debitul mediu prin
supapa de presiune
0 , l/min
svji

Notă: t - datele primite la deschiderea droselului;

'l - datele primite la închiderea droselului.
2) De calculat valoarea debitului de lichid prin supapă după
formula (1.1).
3) Rezultatele calculelor de inclus în tabelul 1.2.

16
 4) Debitul prin supapă de presiune, după trei încercări, de
calculat media aritmetică

n ~ 0-3)
iZspi 3
5) De determinat abaterea media pătrată de la media primită
a valorii experimentale.

(L 4 )
(T |' “ U « (n -l)

6) De construit graficul dependentei

De descifrat execuţiile supapelor de presiune G54-3 şi G66-

3 la indicaţia profesorului din tabelul 1.3

17
Tabelul. 1.3.
Variantele sarcinii
Supapa de presiune G54-3

!
Supapa de

[ BG54-34M23UXL4
rf

PAG54-32MUXL4
presiune

PDG54-34M2304
PG54-35MUXL4
X

[' G54-32MUXL4
DG54-35M3204
PBG54-32M04

AG54-35M04
p

BG54-34M04
s
Supapa de sens (N
m
unic G66-3
O
CP
Ph

BG66-32 MUXL4 i 2 3 4 5 6 7 8 10
PG66-34 M04 i i 12 13 14 15 16 17 18 19 20
DB66-3 5M23 UXL4 21 22 23 24 ’ 2 5 . 26 27 28 29 30
PBG66-34 MUXL4 31 32 33 34 35 36 37 38 39 40
BG66-32 M2304 41 42 43 44 45 46 47 48 49 50
PAG66-35 MUXL4 51 52 53 54 55 56 57 58 59 60
PDG66-34 M2304 61 62 63 64 65 6 6 67 68 69 70
G66-35 MUXL4 71 72 73 74 75 76 77 78 79 80
AG66-32 MUXL4 81 82 83 84 85 8 6 87 88 89 90
PBG66-35 M04 91 92 93 94 95 96 97 98 99 100

l.S.Conţinutul raportului.

1. De scris pe scurt destinaţia, execuţiile constructive,

principiul de funcţionare şi de desenat simbolizările grafice
a supapelor de presiune cu acţiune directă.
2. De desenat schema principală hidraulică a standului n r.l. De
indicat în schemă modulul aparatelor hidraulice.
3. Rezultatele încercărilor experimentale a supapei de presiune
de tip G54-3 de oformat sub forma de tabel şi de construit
graficul dependenţei.
4. De descifrat două aparate hidraulice de presiune la indicaţia
profesorului.
5. De făcut concluziile pe lucrare.

18
 LUCRAREA DE LABORATOR NR. 2

STUDIEREA ŞI EXPERIMENTAREA APARATAJULUI

HIDRA ULIC PENTRU REGLAREA ŞI CONTROLUL
PRESIUNII CU ACŢIUNE INDIRECTĂ

Scopul lucrări
1) de studiat destinaţia, construcţia, principiul de funcţionare şi
simbolizarea grafică a supapelor de presiune cu acţiune
indirectă;
2) de studiat schemele principiale hidraulice tipice cu utilizarea
supapelor de presiune cu acţiune indirectă;
3) de efectuat cercetarea experimentală a supapei de presiune
cu acţiune indirectă;
4) de efectuat încercarea experimentală a supapei de reducţie
cu acţiune indirectă.

2.1 Supapele de presiune cu acţiune indirecta MCPV

Supapele de presiune cu acţiune indirectă de tipul MCPV
sunt fabricate cu racordare cap la cap şi prin filet. în fig.7 este
prezentată construcţia supapei de presiune cu acţiune indirectă de
tipul MCPV cu racordare cap la cap.
Supapa este compusa din următoarele piese: corp 1, supapa
8, amplasată în cilindrul 10, arcul 9 şi supapei auxiliare 3, iar în
execuţia cu dirijare electrică ele suplimentar se completează cu
sertar pilot instalat în supapa 3. Lichidul din linia de presiune se
deplasează spre orificiul P din corp şi se deplasează în linia de
evacuare prin orificiul T. Orificiul P prin orificiu de dimensiune
mici 11 în supapa 8 este conectată cu cavitatea deasupra supapei 2,
de unde lichidul prin supapa 3 poate să se deplaseze în orificiul T pe
canalul 7. Dacă presiunea în sistemul hidraulic nu depăşeşte
presiunea de reglare a supapei 3 (se reglează cu şurubul 6, care
deformează arcul 5 ultimul este închis, presiunea pe suprafeţele
frontale ale supapei 8 sunt egale, şi el este strâns cu arcul 9 de către
locaşul conic al cilindrului 10, deconectând orificiile P şi T. Când

19
forţa de presiune a lichidului asupra conului 4 al supapei
suplimentare depăşeşte forţa arcului, conul se deplasează de la locaş
şi lichidul în cantitate mică din orificiul P prin orificiul mic 11,
supapa suplimentară şi canalul 7 trece în orificiul T. Din cauza
pierderii de presiune în orificiul 11, presiunea în cavitatea 2 se
micşorează şi supapa sub acţiunea presiunii în orificiul P se
deplasează în sus, presând arcul 9 şi conectând orificiile P şi T.
Deplasarea supapei de sus va fi, până când forţa de la presiune în
orificiul P nu va echilibra forţa de presiune în orificiul 2 şi forţa
arcului 9, după ce presiunea în orificiul P (în linia de presiune a
sistemului hidraulic) se va menţine constantă automat în diapazon
mare al debitelor de lichid în supapă. Dacă orificiul X de conectat
cu linia de evacuare, presiunea în orificiul 2 va scădea, şi supapa 8
sub acţiunea unei presiuni mici (0,3 MPa) în orificiul se ridică
deformând arcul destul de slab 9 conectând orificiile T şi P (regim
de descărcare). In aparatele cu dirijare electrică descărcarea se
efectuează prin deconectarea (execuţia normal deschisă) sau prin
conectare (execuţiei închisă) ale electromagnetului pilot.

Fig^l Construcţia supapei cu acţiune indirectă MCPV pentru

montare cap-Ia-cap (a) şi simbolizarea grafică (b)

20
 Când împărţirea evacuării, este necesară, lichidului de
dirijare faţă de evacuarea de bază în canalul 7 se instalează un dop
(şurub M5), iar în orificiul Y- duză cu filet (vezi fig. 7, vederea A).
Schemele hidraulice ale supapelor MCPV şi destinaţia
funcţională aj acestora sunt expuse în tabelul 2.1.
T a b e lu l. 1 .)
Schemele hidraulice ale supapelor de presiune MCPV
pentru m ontare cap-la-cap şi m ontare cu filet

Nr. Execuţia Simbolizarea grafică Funcţiile

sche­ supapei supapei
mei
2. MCPV.../3C2 Protejează sistemul
MCPV.../3T2 hidraulic de supra­
încărcări, menţine
presiunea constantă, şi
execută descărcarea la
distanţă, prin conectarea
orificiului X cu linia de
evacuare.
3. MCPV.../3C3 Protejarea sistemului
MCPV.../3T3 hidraulic de supra­
^y încărcări şi menţinerea
presiunii constantei când
electromagnetul pilot
este conectat,
descărcarea - când este
deconectat.

4. MCPV.../3C4 r—
A*,K Protejarea sistemului
MCPV.../3T4 hidraulic de supra­
X Jăr încărcări şi menţinerea
H presiunii constante când
Of
electromagnetul pilot
H este deconectat,
descărcarea - când este
conectat.

21
 2.2*Schemele tipice cu utilizarea supapelor MCPV

în fig. 8 sunt expuse schemele tipice cu utilizarea supapelor

de presiune cu acţiune indirectă MCPV pentru menţinerea cap-la-
cap sau cu filet. în schema principială hidraulică (fig.8,a) uleiul de
la pompa hidraulică reglabilă 1 prin distribuitorul 4 se deplasează în
cameră pistonului cilindrului hidraulic STTar din camera tijei ea se
deplasează în rezervor.
Presiunea lichidului, transmisă de pompă hidraulică, se
determină de forţa care acţionează asupra cilindrului hidraulic şi
este controlată de manometrul 2. Supapa de presiune 3, reacţionează
numai în cazul supraîncărcării.
 Fig.8. Scheme tipice cu utilizarea supapelor MCPV

Supapa de presiune 3 în schema (fig.8,b) lucrează în regim

de scurgere, deoarece droselul 6 limitează debitul lichidului debitat
de pompa nereglabilă 1 în cilindrul 5, iar partea de lichid rămasă
prin supapa 3 se scurge în rezervor, şi prin aceasta presiunea în
sistemul hidraulic se determină prin reglarea supapei şi practic nu
depinde de sarcina care este aplicată asupra cilindrului.
în schema hidraulică (fig.8, c) pompa se descarcă de
presiune prin deconectarea magnetului supapei 3 cu dirijare
electrică. întrucât în linia de evacuare este instalată supapa de
presiune 7, evacuarea dirijată este scoasă în rezervor din orificiul Y.
Acesta permite asigurarea presiunii constante în linia P indiferent de
reglarea presiunii la admisie. în schemă este prevăzută posibilitatea
descărcării manuale a pompei cu ajutorului ventilului 8, conectat la
orificiul X.
în fig.9 este expus codul de marcare a supapelor de presiune
MCPV, iar în anexa 3 parametrii lor de bază. -

23
1
Figjf. Codul de marcare a supapelor de presiune cu acţiune
indirectă MCPV cu montaj cap-la-cap şi cu filet

24
 2.3. Supapele de siguranţă după presiune cu acţiune indirectă
după TU i-053-5749043-002-88.

Aceste supape de siguranţă cu acţiune indirectă sunt

compuse din următoarele piese de bază şi ansambluri (fig. 10):
corpul 4, sertar de deversare 5, arcul 9, supapă suplimentară 13.
Uleiul din linia de presiune se deplasează în cavitatea 6 a supapei şi
se evacuează din el linia de evacuare prin orificiul 3. Cavitatea 6
prin canalul 2 se uneşte cu cavitatea 1 şi prin orificiul de dimensiuni
mici 7 - cu cavitatea 10, de unde uleiul prin supapă 13 poate să
deplaseze în linia de evacuare pe canalul 11. Dacă presiunea în
sistemul hidraulic nu depăşeşte presiunea de reglare a supapei 13
(se reglează cu şurubul 15, care deformează arcul 14) ultimul este
închis, presiunea pe suprafeţele frontale ale sertarului este strâns cu
arcul 9 către locul în formă de con, deconectând linia de presiune de
cea de evacuare. Când forţa de presiune a uleiului pe conul 12 a
supapei auxiliare depăşeşte forţa arcului sau conul se deplasează de
la loc şi uleiul în cantităţi mici din cavitatea 6 pe canalul 7 şi 11 se
deplasează în linia de evacuare. Din motivul pierderii de presiune în
orificiul 7, presiunea în cavitatea 10 se micşorează şi sertarul sub
presiune în orificiul 6 şi 1 se deplasează în jos, comprimă arcul 9 şi
conectează linia de presiune cu cea de evacuare. Deplasarea
sertarului în jos va fi atât timp, până când forţa presiunii în orificiile
1 şi 6 nu vor echilibra forţa presiunii în cavitatea 10 şi forţa arcului
9, după ce presiunea în cavitatea 6 (linia de presiune) automat se
menţine constantă.
Supapa poate fi folosită pentru descărcarea de presiune.
Dacă orificiul 8 de conectat cu linia de evacuare, presiunea în
cavitatea 10 scade şi sertarul 5 sub acţiunea presiunii mici
(0.3 MPa) în cavităţile 1 şi 6 se va coborî, deformând arcul 9 destul
de slab şi conectând linia de presiune cu cea de evacuare. Tot
lichidul, debitat de pompă, se deplasează în rezervor. In supapele cu
dirijare electrică, descărcarea se efectuează cu electromagnetul
pilotului deconectat, care se instalează pe supapa 13.

25
 13 12 11 10

a)

'â jT ]

b)
Fig.lO. Supapa de siguranţă după presiune cu acţiune indirectă
după TU2-053-05749043-02-88 (a) şi simbolizarea grafică (b).

26
 în fig .ll este expus codul de marcare a supapelor de
siguranţă, iar în anexa 4 parametrii lor de bază

20 - 10 - 1- 132

Diametrul trecerii
convenţionale Dc:
10,20 şi 3 lmm Execuţia după modul de dirijare:
11 - cu manuală;
131- execuţie normal
deschisă cu magnet de curent
alternativ 110V;
Execuţia după presiunea nominală, 132 - execuţie normal
MPa: deschisă cu magnet de curent
10, 20 sau 32MPa alternativ 220V:
133 - execuţie normal
deschisă cu magnet de curent
Execuţie după montaj: continuu 24V.
1- filet metric;
1 k-filet conic;
2- cap la cap.

Fig.l l.)Codul de marcare a supapelor de siguranţă cu acţiune

indirectă după UT-053-05749043-002-88.

2.4.SupapeIe de reducţie cu acţiune indirectă după

UT-053-05749043-003-88.

Supapa de reducţie cu acţiune indirectă după UT-2-053-

05749043-003-88 (fig.l2) sunt similare supapelor de siguranţă
descrise mai sus. Ele sunt compuse din aceleaşi piese (în afară de
sertar şi corp), dar lichidul din linia de presiune se deplasează în
acest caz în orificiul 3 şi în continuare prin fanta de droselare între
27
cilindru şi muchia de lucru a sertarului se deplasează în cavitatea 6,
legată cu linia de evacuare A în care se menţine presiune redusă P
red. Scurgerea uleiului din supapă auxiliară este scoasă în linie
aparte Y. Pe parcursul lucrului supapei lichidului în cantităţi mici (1
2 l/min.) permanent curge din cavitatea 6 prin orificiul de
dimensiuni mici 7, supapa auxiliară 13 şi orificiul 11 în linia de
evacuare, (flux de dirijare)

8- ? 6 A 5 * P3 ? f

a) b)

Fig.l^Supapa de reducţie cu acţiune indirectă (a); (codul de

marcare în textul pentru fîg.10), şi simbolizare grafică (b)

Presiunea în cavitatea 10, se menţine cu supapa 13, va fi mai

mică decât presiunile în cavităţile 1 şi 6 cu mărimea pierderii de
presiune în orificiul 7. Existenţa diferenţei de presiune pe suprafaţa
frontală a supapei sertarului 5 creează o forţă auxiliară, care
deplasează sertarul în stânga şi deformează arcul 9. Sertarul cu
muchia sa de lucru droselează fluxul lichidului, care vine din linia
de presiune în cavitatea 6, în rezultatul căreia presiunea în linia de

28
evacuare se micşorează în comparaţie cu presiunea din linia de
presiune,
Valoarea necesară a presiunii de reducţie Pred- se reglează cu
supapa 13. Schimbările întâmplătoare a presiunii de reducţie Pred.
impun deplasarea sertarului 5 în direcţia micşorării greşelii. Când
presiunea se ridică se măreşte debitul lichidului prin orificiul 7 şi
pierderile în el în rezultatul căreia sertarul suplimentar se deplasează
în stânga, acoperind fanta de droselare; în cazul micşorării presiunii
arcul 9 deplasează sertarul în dreapta, micşorând droselarea fluxului
de bază. întrucât fluxul de dirijare permanent trece din linia P prin
fanta de droselare, orificiul 7 şi supapa 13 în linia Y, Pred automat
se menţine aproximativ constant în tot diapazonul de debituri (de la
O-Qmax). Dacă cu ajutorul distribuitorului special orificiul 8 (linia
de dirijare X)de cuplat cu linia de evacuare, atunci Pred* cade până
la valoarea minimală (regim de descărcare).

2.5.Scheme hidraulice tipice cu utilizarea supapelor de reducţie

cu acţiune indirecte.

Supapele de reducţie frecvent sunt utilizate în maşini unelte,

destinate pentru operaţiuni de strângere, fixare şi dirijare unde
presiunea trebuie să fie mai mică decât în motoarele hidraulice de
deplasare.
Examinăm câteva scheme tipice cu utilizarea supapelor de
reducţie în dispozitivele de strângere a maşinilor unelte.
în fig,13,a lichidul de la pompa hidraulică 1 sub presiunea de
reglare a supapei 10, care se verifică cu manometrul 9, prin
distribuitorul 3 se deplasează în cilindru 4. Viteza de mişcare a tijei
cilindrului hidraulic 4 se reglează cu droselul 2. Prin distribuitorul 6
lichidul de lucru se deplasează în cilindrul de strângere 7, presiunea
în care se determină cu reglarea supapei de reducţie 8 şi se
controlează cu manometrul 5.
în schema din fig.l3,b supapa de reducţie 3 permite trecerea
fluxului de lichid în două direcţii, motorul hidraulic 2 lucrează sub
presiunea reglată a supapei de siguranţă 1. Prin acţionarea pedalei

29
distribuitorului (flg.l3,c) lichidul de la pompa 1 prin supapa de
presiune 7 liber trece în cilindrul de strângere 6; în continuare se
deschide supapa 9 şi cilindrul de avans 3 începe mişcarea în stânga
cu viteză determinată de reglarea regulatorului de debit 4. După
eliberarea pedalei dintâi se eliberează cilindrul 3, iar apoi prin
supapa 5 lichidul se deplasează în cilindrul 6, camera cilindrului
căreia este conectat cu rezervorul prin supapa 8 şi distribuitorul 2.
In sistema hidraulică din fig.l3,d deplasarea suportului 4 se
realizează cu cama 3, iar cilindrul hidraulic 5 asigură numai
strângerea rolei către camă. In timpul deplasării în stânga lichidului
în cilindru vine în supapa de reducţie 1, iar în timpul deplasării în
dreapta se distribuie în rezervor prin supapa 2, reglată la presiune
mai înaltă (pentru evitarea fluxului de lichid din linia de debit în
linia din evacuare prin supapele 1 şi 2)

Dispozitiv de stringere

30
 Fig.l3. Schemele hidraulice tipice cu utilizarea supapelor de
reducţie cu acţiune indirectă

în fig .l4 este expus codul de marcare a supapelor de

reducţie cu acţiune indirectă, iar în anexa 5 parametrii de bază al
acestora

20- 10- 1K- UXL4

Execuţia după climă şi

Diametrul trecerii categoria de amplasare
convenţionale GOST 15/150 UXL 4
Dc: 1 0 ,2 0 ,32mm sau 04

Execuţia după presiune nominală: Execuţia după conectare:

10, 20’32M Pa 1- cu filet metric;
1K - cu filet conic;
2 - cap la cap

F i g .l l Codul de marcare a supapelor de reducţie

cu acţiune indirectă
31
 2.6. Descrierea standului nr.2 pentru cercetarea
experimentală a aparatajului hidraulic

în fig. 15 este expusă schema principială hidraulică a

standului nr.2. Cu el se petrec cercetări experimentale ale
următoarelor aparate hidraulice; supapei de siguranţă cu acţiune
indirectă şi a droselului reglabil.
Standul conţine rezervor RZ1 cu ulei mineral, filtrul de
aspiraţie FI, pompă cu palete PH1, motor electric ME, supapa de
siguranţă SS1, drosel reglabil DR1, monometrul MH1, distribuitor
hidraulic DH1 cu dirijare manuală şi rezervor etalonat RE1.

Pompa cu palete are un debit Q = 24 l/min = const

Fig. 15. Schema principială hidraulica a standului 2,

pentru cercetarea experimentală a aparatajului
hidraulic

32
 Scopul cercetării experimentale - examinarea caracteristicii
statice a supapei de siguranţă cu acţiune indirectă, deci a relaţiei:

Metoda de cercetare este analogică cu cea din lucrarea de

laborator nr.l, punct 1.5.

2.7. Ordinea de petrecere a cercetării experimentale a

supapei de siguranţă cu acţiune indirectă

1. Distribuitorul hidraulic DH1 de instalat în poziţia a ,

droselul reglabil DR1 de închis (vezi fig.15).
2. De eliberat de efort arcul de reglare, cu ajutorul şurubului de
reglare, a presiunii supapei de siguranţă SS1.
3. De pus în funcţiune pompa. Tot debitul pompei cu presiune
minimală prin supapa SS1 se evacuează în rezervor RZ1.
4. Cu şurubul de reglare de reglat supapa de siguranţă SS1 la o
presiune de 1,5 4- 2 MPa (la indicaţia profesorului) după
indicaţiile manometrului MH1.
5. De scris parametrii primei probe în tabelul 2.2;

6. De deschis lent droselul reglabil DR1, rotind cadranul de

diviziuni. De orientat după diviziunea cadranului, pentru a
scoate 5-6 puncte pînă la deschiderea completă a droselului.
7. Distribuitorul hidraulic DH1 de schimbat în poziţia b şi în
acelaşi timp de fixat timpul t de umplere a rezervorului de
etalonare REl.De scris mărimea presiunii după manometrul
MH1. Presiunea şi timpul de scris în tabelul 2.2.
8. După umplerea rezervorului etalonat distribuitorul hidraulic
DH1 de transferat în poziţia a. De scurs uleiul din
rezervorul etalonat.
9. De repetat poziţiile 6-8 până la deschiderea completă a
droselului.

33
 10. Cercetările experimentale de repetat de trei ori: la
micşorare, la mărire şi iarăşi la micşorarea debitului de
lichid prin supapa de siguranţă SS1.
11. De conectat pompa hidraulică PH 1.
Tabelul 2.2.
Rezultatele cercetărilor experimentale a supapei de
siguranţă cu acţiune indirectă.

Numărul experienţei
Parametrii
1 2 3 4 5 6
Presiunea supapei 4
MPa î

Tipul de umplere a 4
rezervorului T
etalonat, t, s 4
Debitul prin 4
supapa t
hidraulică Q$SiJ/min 4
Debitul mediu
prin supapa de
siguranţă QSShl/mm,
Notă: ţ - date primite la deschiderea droselului;
| - date primite la închiderea droselului.

2.8 Prelucrarea datelor experimentale la supapa de siguranţă cu

acţiune indirectă.

1) De calculat debitul lichidului prin supapa de siguranţă SS1 după

formula 1.2.
2) Rezultatele calculului de inclus în tabelul 2.2.
3) Debitul prin supapa de siguranţă SS1, după trei încercări, de
calculat media aiitmetică după formula 1.3.

34
4) De determinat abaterea mediei pătrate de la media primită a
valorii experimentale după formula 1.4.
5) De construit graficul dependenţii:

2.9.Metodica şi ordinea de petrecere a cercetării experimentale

a supapei de reducţie cu acţiune indirectă.

Cercetarea experimentală a supapei de reducţie se petrece la

standul nr.l (vezi fig.6).
Scopul cercetării experimentale - examinarea relaţiei
presiunii de reducţie de presiune de alimentare a supapei, deci:

Metodica de petrecere a cercetărilor experimentale constă în

următoarele: supapa de reducţie se reglează la presiune joasă după
manometrul MH2. Cu ajutorul supapei de presiune SP1 se reglează
diferite valori de presiune. în timpul cercetării valoarea presiunii în
faţa supapei de reducţie se măsoară cu manometrul MH1, iar
presiunea redusă cu manometru MH2.

Cercetarea experimentală se petrece în următoarea ordine:

1) De instalat distribuitorul hidraulic DH1 în poziţia b, droselul

reglabil al regulatorului de debit RD1 de închis, şuruburile
de reglare ale supapei de reducţie SR1 şi supapei de
presiune SP1 de slăbit complet.
2) De pus în funcţiune pompa hidraulică PH1.
3) Cu şurubul de reglare de reglat supapa de presiune SP1 la
mărimea de presiune - 1.5MPa după manometrul MH2.
4) De deschis droselul regulatorului de debit RD1 la un debit
minim ( 3 - 5 diviziuni ai cadranului).
5) Cu şurubul de reglare de reglat supapa de reducţie SR1 la o
presiune 0.5MPa după manometrul MH2.

35
 6) Pe rând de reglat supapa de presiune SP1 la următoarele
valori de presiune Psp2,0; 1,5; 1,0; 0,5;0.25MPa după
manometrul MH1 şi pentru fiecare caz de scris valoarea
presiunii de reducţie Pred după manometrul MH2. Valorile
presiunii nominale şi de reducţie de scris în tabel 2.3
7) încercările de petrecut trei ori: la scăderea, ridicarea şi iar
scăderea presiunii normale.
8) De deconectat pompa hidraulică.

Tabelul 2.3
Rezultatele cercetării experimentale a supapei de reducţie cu
acţiune indirectă

Parametrii Numărul experienţei

1 2 3 4 5
Presiunea la intrarea în 2.0 1.5 1.0 0.5 0.25
supapa de presiune
Pred ■
>MPa

Presiunea în supapa de
reducţie Pred, MPa

Valoarea medie a
presiunii de reducţie,
P^d ,MPa

36
2.10 Prelucrarea datelor experimentale a supapei de reducţie cu
acţiune indirectă.

1) De calculat media aritmetică a presiunii după rezultatele a

trei măsurări:

_ i x reci (2 .1)
P
1 red
— -isL

2) De determinat abaterea medie pătrata de la media valorilor

permite la măsurări:

i t - n j (2.2)
nlJz!_____________
O ? red =| «(« - 1)

3) De construit graficul dependenţei:

f nom)

2.11. Componenţa raportului

1. De scris, pe scurt, destinaţia execuţiile constructive,

principiul de funcţionare şi de desenat simbolizările grafice
a supapelor de presiune cu acţiune indirectă.
2. De desenat schema principală hidraulică a standului nr.2. De
indicat în schema modelul aparatelor hidraulice.
3. Rezultatele încercărilor experimentale a supapelor de
presiune cu acţiune indirectă de oformat sub formă de tabele
şi grafice de dependenţă.
4. De comparat caracteristicile statice ale supapelor de presiune
cu acţiune directă şi indirectă. De formulat concluziile.

37
 LUCRAREA DE LABORATOR NR. $

STUDIEREA ŞI EXPERIMENTAREA APARATAJULUI

HIDRAULIC PENTRU REGLAREA DEBITULUI.

Scopul lucrări: ^

1) De studiat destinaţia construcţia, principiul de funcţionare şi

simbolizarea grafică a aparatajului hidraulic pentru reglare a
debitului.
2) De studiat schemele principiale hidraulice tipice cu
utilizarea aparatajului hidraulic pentru reglarea debitului.
3) De efectuat cercetarea experimentală a droselului G77-11.
4) De efectuat cercetarea experimentală a regulatorului de
debit G55-23.

^ . 1 Noţiuni generale

Pentru reglarea rezistivă a vitezei organelor de lucru a

sistemelor hidraulice o largă răspândire au primit droselele şi
regulatoarele de debit. Faţa de reglarea volumică, reglarea rezistivă
- este mai puţin economică, din motivul că marea majoritate a
fluxului de lichid nu efectuează un lucru util şi prin supapa de
siguranţă se scurge în rezervor, ceia ce aduce la încălzirea
lichidului.
Avantajul acestei metode de reglare a vitezei este aceia, că
în sistem sunt utilizate pompe nereglabile cu debit constant mai
ieftine şi este posibil considerabil de mărit rapiditatea sistemului
hidraulic.
Prezenţa pierderilor energetice considerabile limiteză
domeniul de utilizare a metodei rezistive de reglare a vitezei
sistemului hidraulic. Puterea sistemului hidraulic de acest tip nu
depăşeşte 3^5kW.
La momentul actual pentru reglarea debitului lichidului se
produc următoarele aparate hidraulice: drosel de tipul PG 77-1;
38
drosel; drosel cu regulator de tipul MPG 55-2*M; drosel cu
regulator cu supapă de sens unic de tipul MPG 55-3*M; drosel cu
regulator cu supapă de sens unic şi distribuitor PG 55-62 şi drosel
cu regulator cu supapă de siguranţă de tipul MPG 55-l*M.
Regulatorul de debit de tipul MPG 55-l*M se instalează
totdeauna la intrarea în cilindru hidraulic, iar celelalte tipuri de
regulatoare de debit se instalează la ieşirea din cilindrul hidraulic.
Droselul PG 77-1 poate fi instalat la intrare, ieşire şi paralel
cilindrului hidraulic.
Regulatoarele de debit în afară de reglarea vitezei în
sistemele hidraulice îndeplinesc şi alte funcţii suplimentare:
• Regulatorul de debit de tipul MPG 55-1 *M schimbă automat
presiunea în linia de presiune în conformitate cu variaţia sarcinii de
lucru şi protejează sistemul hidraulic de spraîncărcări şi deasemenea
poate descărca sistemul hidraulic de presiune;
• Regulatorul de debit de tipul MPG 55-3*M liber permite
mişcarea lichidului în direcţie opusă;
• Regulatorul de debit de tipul PG 55-62 asigură lucrul
sistemului hidraulic după următorul ciclu: avans rapid (AR),avans
de lucru (AL), inversare (Iv) şi reîntoarcere rapidă (RR) a organului
de lucru.
Droselele şi regulatoarele de debit au diferite execuţii după
diametru de trecere, presiunea nominală şi tipul de dirijare.
Droselele şi regulatoarele de debit utilizate în maşini unelte
au următoarele diametre de trecere convenţională 10, 20 şi 32 mm.
Toate aceste aparate hidraulice au racordări (cuplări) cap-la-cap:
numai droselele PG 77-11 şi regulatoarele de debit de tipul PG 55-
62 sunt fabricate cu dimensiuni de racordare după standardele
naţionale în maşini unelte,celelalte tipuri de regulatoare cu
dimensiuni de racordare internaţionale.
Regulatoarele de debit de tipul MPG 55-1 *M au trei
execuţii după presiunea nominală până la: 6,3; 10 şi 20 MPa,
celelalte tipuri de drosele şi regulatoare de debit au presiune
nominală de 20 MPa.
Droselele şi regulatoarele de debit au dirijare manuală.

39
 Jtl. Drosele PG 77-1

Droselele PG 77-1 sunt alcătuite din următoarele piese (vezi

fig.16): corpul 1, bucşă 2, bucşă drosel 3, şurub 4, auxul (cilindrul)
6, limbul (cadranul) 8, piuliţă de siguranţă 7, dopurile 11, arcul 10,
indicatorul turaţiilor 5 şi ştift 9. Lichidul din sistemul hidraulic se
deplasează către oficiul „Intrare” al aparatului, trece prin fanta de
droselare, formată de gaura calibrată în bucşă 2 şi partea frontală a
bucşei - drosel 3 (vederea B) şi se evacuează prin orificiul „Ieşire’’.
Debitul se reglează prin deplasarea axilară a bucsei-drosel cu
ajutorul şurubului 4 într-o direcţie şi arcul 10 - în direcţia opusă.
Şurubul se roteşte de la limbul 8 prin axul 6 (pentru rotirea după
arcul ceasornicului debitul se măreşte).

Fig.16. Construcţia droselului PG 77-l(a) şi simbolizarea

lui grafică (b)

între şurub şi axa este instalată o bucşă cu angrenaj dinţat,

care permite de a instala aşa limbul faţă de ax, ca pentru droselul
închis, pierderile de lichid prin el să nu depăşească valoarea indicată

40
în caracteristicile tehnice. Deplasării axiale totale a bucşei-drosel ii
corespunde patru turaţii a limbajului, ceia ce permite reglarea lentă
a debitului lichidului. După fiecare rotaţie a limbajului cu ajutorul
ştiftului 9 roteşte la % indicatorul 5, la care pe partea frontală sunt
cifre 1-4; rotirea spontană a indicatorului este preîntimpinată de
fixatorul cu bilă şi arc. Muchia ascuţită pe tot perimetrul a fantei de
droselare practic exclude dependenţa debitului fixat de temperatura
lichidului, iar forma triunghiulară a secţiunii de trecere pentru
deschideri mici limitează pericolul de murdărire.
In fig. 17 sunt prezentate schemele de instalare a droselelor.
In sistemul hidraulic (fig. 17,a) lichidul de la pompa hidraulică
nereglabilă 1 prin droselul 2 şi distribuitorul 4 se deplasează în
camera pistonului cilindrului hidraulic iar din camera tijei se scurge
în rezervor. Viteza de mişcare a pistonului cu tijă se reglează cu
ajutorul droselului, care limitează debitul lichidului care vine în
cilindru, iar lichidul rămas se scurge în rezervor prin supapa de
presiune 5. Ultimul este reglat la presiunea pompei hidraulice
suficientă pentru a învinge sarcina F care acţionează tija
cilindrului. întrucât prin supapa de presiune 5 nepermanent trece o
parte din lichid, pompa permanent lucrează sub presiune maximală
indiferent de sarcina F. Analogic lucrează supapa de presiune şi
droselul reglabil în schema din fig. 17 b.

41
 Fig.17. Schemele tipice de instalare a droselelor la intare (a),
ieşire (b), şi paralel cilindrului hidraulic (c).

Instalarea droselului paralele cilindrului hidraulic (fig.17, c)

permite de a reduce pierderile energetice în sistemul hidraulic,
fiindcă lichidul prin supapa de presiune va trece numai în caz de
supraîncărcare sau oprirea cilindrului de fixator.
Debitul uleiului care trece prin drosel depinde de suprafaţa
fantei droselului S jr şi a căderii de presiune în drosel AP.

Pentru toate cazurile de instalare a droselelor în schemele

hidraulice variaţia sarcinii F asupra cilindrului hidraulic (exemplu
- forţa de aşchiere la prelucrare pe maşini unelte) aduce la
schimbarea căderii de presiune în drosel, ca urmare la schimbarea
debitului prin drosel şi schimbării vitezei de deplasare a motorului
hidraulic.
în majoritatea sistemelor hidraulice viteza de mişcare instalată a
motoarelor hidraulice trebuie sa fie constantă cu schimbarea sarcinii
care acţionează asupra organelor de lucru în limite largi; din acest
motiv căderea de presiune în drosel trebuie să fie menţinută
constantă şi nu mare (0,2-K),3) Mpa. Acestor condiţii satisfac
regulatoarele de debit.
42
 ■; V /
3.3. Regulatoarele de debit MPG 55-2*M

Regulatorul de debit MPG 55-2*M reprezintă o combinaţie de

drosel cu regulator, care menţine căderea de presiune în drosel
constantă, datorită căruia practic este exclusă dependenţa debitului
de sarcină. Regulatorul de debit (fig.18) este compus din: corpul 1,
pieselor 2-11, care sunt analogice pieselor droselului PG 77-1,
bucşă 18, sertarul 20, regulatorului arcului 13 şi dopurilor 12.

A-A A
1 Intrare Ieşire 2 Y*~ 3 5 6 7

d-
Fig.l8.Construcţia regulatorului de debit MPG 55-2 *M (a) şi
simbolizarea lui grafică (b).

43
 Lichidul din linia de presiune se deplasează în orificiul
<<intrare>> şi în continuare prin orificiul 19 în bucşă 18, muchia de
lucru a sertarului 20 parţial acoperită şi orificiul 16 în această bucşă-
către fonta de droselare a bucşei 2 iar apoi către orificiul „ieşire”.
Sertarul 20 se află în echilibru sub acţiunea forţei de comprimare a
arcului 13 şi a forţelor de presiune a lichidului în cavitatea frontală
15 şi 21, conectată cu cavitatea 17 de intrare a fontei de droselare, şi
a presiunii din cavitatea 14, conectată cu ajutorul canalului în corp
cu ieşire din fonta de droselare.
în cazul deplasării axiale a sertarului se schimbă rezistenţa
hidraulică a orificiului 19, datorită acesteia presiunea P, la intrare în
fanta de droselare se micşorează forţa de presiune în linia de
refulare. Ecuaţia forţelor care acţionează asupra sertarului în statica
are următoarea formă:
Pi ( S> + S J = P 2 S + F aK
unde: P2- presiunea la ieşirea din fanta de droselare;
S ’S i’S t" suPrafetele frontale ale sertarului în cavităţile
respectiv 14,15 şi 21;
, - forţa arcului.
Luând în consideraţie că Ş + S 2= S Şi P r P 2= AP
(A p - căderea de presiune în fanta droselării), primim
AP = Fa» s- const.. luând în consideraţie că deplasare# sertarului
este mică şi schimbarea l17arc este nesemnificativă. Cu mărirea
T

Ap sertarul se mişcă în dreapta, cu micşorarea - în stânga automat

stabilizând A p = (0,2^0,25) MPa, şi susţinând constant debitul în
limita largă schimbarea presiunilor la intrarea şi ieşirea în orificii
cu condiţia că, diferenţa acestor presiuni nu cade mai jos de 0,5
MPa. Schimbarea debitului se efectuează tot aşa ca în droselele PG
77-1. Plasând dopul 22, putem deconecta de la linia de evaluare

44
cavitatea 14 şi de conectat la cu sistema hidraulică prin orificiul
pentru dirijarea de la distanţa 23.
Parametrii de bază a regulatoarelor de debit MPG 55-2 *M
sunt expuse în anexa 6.

3>4 Schemele tipice de utilizare a regulatoarelor de debit MPG

55-2 *M

în schema din fig. 19, a, droselul cu regulator 5 este conectat

la ieşirea din cilindrul hidraulic. Lichidul transmis de pompa
hidraulică 1, sub presiune, determinată de reglarea supapei de
presiune 2, se deplasează prin distribuitorul 3 în camera pistonului
cilindrului 4, iar din camera tijei prin distribuitor şi regulator de
debit se scurge în rezervor. Regulatorul asigură viteza de mişcare a
cilindrului asigură viteza de mişcare a cilindrului constantă
indiferent de sarcina F. Conectarea droselelor suplimentare 7 şi 9
(fig. 19, b) cu distribuitoare şuntate 6 şi 8, permite de schimbat în
trepte viteza, iar regulatorul asigură căderea de presiune constantă
pe întregul lanţ de drosele, pentru că orificiile pentru dirijare la
distanţă sunt conectate cu rezervorul.
în unele cazuri în momentul cuplării pompei sau schimbarea
fluxurilor de la un regulator la altul sunt posibile smuncituri de
scurtă durată a cilindrului înainte, care pot aduce la defectarea sculei
sau pot apărea zgârieturi pe piesa prelucrată. Motivul apărării
acestor defecte este căderea de presiune înaltă la fanta de droselare
în motivul iniţial de lucru al aparatajului până atunci când sertarul
cu dempfer 20 (vezi fig. 18) nu va ocupa poziţia lui de lucru, pentru
care muchia de lucru droselează fanta de lichid prin orificiul 19. în
schema din fig.19, c, acest defect este înlăturat. Cu conectarea
electromagnetului distribuitorului 6 cilindrul se mişcă cu viteza
avansului de lucru unu (J / 4n se determină cu droselul 7), iar cu
deconectarea electromagnetului droselului 6, cilindrul se mişcă cu
viteza avansului de lucru doi ( J / AI2 mai mică), determinată de
reglarea regulatorului de debit 5. în acest caz smuncituri la
45
mişcarea cilindrului lipsesc, întrucât sertarul regulatorului
permanent se află în poziţia de lucru. In fig. 19, d este demonstrată
schema, în care cu ajutorul distribuitorului 13 se poate instala
orişicare din trei viteze, determinată de reglarea regulatoarelor de
debit 10-12.

Fig.19. Schemele tip cu utilizarea regulatoarelor de debit

MPG 55-2 *M
46
 3^5. Regulatorul de debit cu supapă de sens unic de tipul
MPG 55-3 *M şi schema tip de utilizare.

Regulatorul de debit cu supapă de sens unic de tip MPG

55-3 *M se utilizează pentru reglarea vitezei motoarelor hidraulice
într-o direcţie indiferent de mărimea sarcinii şi reîntoarcerea în
direcţia opusă (poziţia iniţială) fară reglarea vitezei cu pierderi
minimale a presiunii în aparat. Construcţia regulatoarelor (fig.20)
este analogică construcţiei regulatoarelor de tip, numai că in
aparatele MPG-55-3*M orificiile de ieşire şi intrare MPG-35-2*M
suplimentar sunt conectate cu supapă de sens unic 3, care cu
ajutorul dopului 1 şi arcului 2 este strâns către lăcaşul conic în corp.
în timpul inversării mişcării cilindrului 6 cu ajutorul distribuitorului
4, supapă de sens unic al regulatorului cu pierdere minimala de
presiune permite trecerea fluxului de lichid din distribuitor în
cilindru.

1 2 3 ‘esjre

fig.20. Construcţia (a) schema tipica de utilizare (b) şi

simbolizarea grafică (c) a regulatorului de debit cu supapă de
sens unic MPG55-3*M
47
 Parametrii de bază a regulatoarelor de debit MPG55-3*M
sunt prezentate în anexa 6.

.,1 ^

v3Ui.Regulatoarelor de debit cu distribuitor şi supapă de sens

unic PG55-62

Regulatorul de debit cu distribuitor şi supapă de sens unic

PG55-62 este destinat pentru a îndeplini ciclul de mişcare a
organului de lucru : avans rapid (AR), - avans de lucru (AL) cu
reglarea vitezei indiferent de sarcină, inversarea mişcării ( Iv) şi
reîntoarcerea rapidă (RR), iar trecerea de la AR la AL se efectuează
cu ajutorul camei, instalat pe organul de lucru. Regulatorul de debit
PG55-62 (fig.21) este analogic după construcţie cu regulatorul
MPG55-32M, numai că suplimentar se completează cu distribuitor
cu dirijare de la camă. Pentru AR lichidul din linia de presiune, prin
orificiul P şi canelurile distribuitorului liber se deplasează către
orificiul de ieşire A. Când cama instalată pe organul de lucru,
schimbă poziţia sertarului în poziţia de jos, lichidul în orificiul A
poate trece numai prin regulatorul de debit, care menţine viteza
constantă de lucru AL indiferent de sarcină. în momentul RR
lichidul liber trece din orificiul A în orificiul P prin supapă de sens
unic, iar după schimbarea poziţiei distribuitorului şi prin caneluri.
Parametrii de bază a regulatorului de debit PG55-62 sunt prezentate
în anexa 6.
în sistema hidraulică din fig.21,b lichidul din linia de
presiune prin distribuitorul 1 se deplasează în camera pistonului
cilindrului 4, iar din camera tijei prin distribuitor, regulatorul de
debit 2 este de tipul PG 55-62 şi distribuitorul 1 se scurge în
rezervor, realizând AR. După schimbarea poziţiei sertarului
distribuitorului cu cama 3 viteza AL se determină cu reglarea
dro serului regulatorul de debit, iar după acţiunea distribuitorului 1
se realizează etajul ciclului Iv şi RR, de aceea că lichidul liber trece
în cilindru prin supapă de sens unic a regulatorului de debit. Din

48
camera pistonului lichidul prin distribuitorul 1, se scurge în
rezervor.
\
y

O
c ± t - “=

j:o ,
M
o te # L£
m u

AL AR
( * . ---- --- ■«-------- PI
fv
RR
Stop

Ftg.21- Construcţia (a) şi schema tipică de utilizare (b) şi

ciclograma de lucru (c) cu distribuitor şi supapă de sens unic
PG55-62

în fig.21, c este prezentat ciclul de lucru al sistemului

hidraulic cu regulatorul de debit de tip PG55-62.
PI - poziţia iniţială, cât sistemul hidraulic staţionează, Iv -
inversarea mişcării organului de lucru şi stop-oprirea în poziţie
iniţială.

49
 f
\\V
^^.Regulatorul de debit cu supapă de siguranţă MPG55-1*M

Regulatorul de debit cu supapă de siguranţă MPG55-1*M

(fig. 22) este compus din următoarele piese: corpul 1, piesele 2 -11,
analogice cu piesele droselului de tip PG77-1 piesa intermediară 12,
arborele 13 corpul 14 supapei suplimentare, şurupul 15, bila 17,
bucşa 22 sertarul 24, dopul 26, arcurile 16 şi 19. Lichidul din linia
de presiune prin orificiul „intrare” se deplasează nemijlocit către
fanta de droselare şi mai departe prin orificiu în bucşă şi orificiul
„ieşire’* se îndreaptă in sistemul hidraulic. Sertarul 24 în timpul
deplasării sale axiale schimbă droselarea la o parte a lichidului, care
trece din linia de presiune în linia de scurgere prin orificiul 21,
parţial acoperit cu muchia de lucru, şi orificiul 23. în procesul de
lucru sertarul se află în echilibru sub acţiunea forţei arcului 19 şi
forţelor de presiune a lichidului în camerele lor frontale 20 şi 25
conectate cu camera de intrare în fanta de droselare şi tot odată în
camera 18 conectată cu ieşirea din fanta de droselare. Aceasta
asigură automat căderea de presiune constantă în fanta de droselare,
şi ca urmare, şi schimbarea presiunii lichidului în linia de presiune
în dependenţă de presiune în orificiul de evacuare . Orice schimbare
a forţei F care acţionează asupra cilindrului (fig.24, a) aduce
F
la schimbarea presiunii P{ = — şi Ppw , iar căderea de presiune în

fanta droselării se menţine constantă AP = Pp - Pt = (0,2 + 0,3)

MPa. Dacă P se măreşte faţă de presiunea reglării supapei auxiliare,
atunci supapă suplimentară lucrează ca supapă de presiune cu
acţiune indirectă, apără sistemul hidraulic de supraîncărcări. Diferite
execuţii după presiune (de bază A sau B) se deosebesc numai prin
dimensiunile arcului 16.
Aparatajul are un orificiu 28 pentru dirijare la distanţă, cu
ajutorul căruia se poate descărca sistemul hidraulic de presiune, ca
exemplu cu ajutorul distribuitorului cu dirijare electrică (vezi
fig.24, a) pentru electromagnetul cuplat PPVH « 0,3 MPa. în scopul

50
scăderii fluxului minimal admisibil al lichidului este fabricată
modificarea de tip 2MPG55-1 fară supapă auxiliară. întrucât
aparatele hidraulice de tip 2MPG55-1 nu protejează sistemul
hidraulic de supraîncărcări este necesar să se instaleze suplimentar
supapă de presiune 1( flg.24 b); pentru descărcare de presiune poate
fi utilizat pilotul 2.

Fig»22. Construcţia (a) şi simbolizarea grafică a regulatorului

de debit cu supapă de presiune MPG55-1*M

51
Fig-23, Codul de marcare a regulatorului de debit cu supapă de
presiune MPG55-1*M

'j
trrrrrz z T

f i rI- - *
H

1 \_
g ^ ţrr j[D irijare
t r i ji
Sa d ista n ta
>1(

o
b)

Fig.24. Scheme principiale tip cu utilizare a regulatoarelor de

\ debit MPG55-1*M (a) şi 2MPG55-1 (b)
52
 Parametrii de bază a regulatorului de debit MPG55-1*M şi
2MPG55-1 sunt expuse în anexa 6 , codul de marcare pe fîg. 23.
întrucât regulatorul de debit MPG55-1*M şi 2MPG55-1
menţin presiunea în linia de presiune, care corespunde cu mărimea
sarcinii, ele sunt mai econome (mai ales pentru diferenţa minimă a
debitelor la intrare şi ieşire) decât regulatoarele MPG55-2*M şi
MPG55-3*M, pentru utilizarea cărora pompa hidraulică lucrează cu
presiune maximală indiferent de sarcină. Necătând la aceasta,
regulatoarele de debit MPG55-1*M şi 2MPG55-1 pot fi instalate
numai la intrarea în cilindrul hidraulic, ceea ce în unele cazuri
înrăutăţeşte mişcarea uniformă a organelor de lucru (în comparaţie
cu schemele unde regulatoarele de debit sunt instalate la ieşire);
pentru fiecare organ de lucru, reglate cu aceste aparate este necesar,
pentru fiecare o pompă, ceea ce în sistemele hidraulice a maşinilor-
unelte este rar utilizată

\3 .8 . Determinarea dependenţei debitului de ulei prin droselul

G77-11 şi prin regulatorul de debit G55-23
v şi compararea lor
/
Droselul şi regulatorul de flux sunt două aparate hidraulice
pentru reglarea debitului . Cercetarea experimentală se petrece la
standul nr.2, iar a regulatorului de debit la standul nr.l.
Analiza schemelor principale hidraulice a standurilor arată că
la droselul DR1 (vezi fig.15. lucrarea de laborator nr.2) ca şi la
regulatorul de debit RD1 (vezi fig.6., lucrarea de laborator nr.l)
valoarea presiunii la ieşire din aceste aparate este constantă.
Din acest motiv căderea de presiune la aceste aparate
hidraulice pentru cercetarea experimentală poate fi executată în
următorul mod: la drosel cu supapa de presiune SP1; iar la
regulatorul de debit RD1 - cu supapa de presiune SP1.
în legătură cu aceia, că la instalaţiile cu drosel şi regulator de
debit manometrele nu sunt instalate şi luând în consideraţie
mărimea presiunii neesenţiale la ieşirea din ele vom considera

53
convenţional, că căderea de presiune la aparatele pentru reglarea
debitului A p este egal cu presiunea de alimentare, deci
AP = Pa.
X. /

3.^ Ordinea de petrecere a încercărilor pentru droselul

/ \ G77-11.
/
1) Distribuitorul hidraulic DH1 de instalat în poziţia a, droselul
reglabil DR1 de închis (vezi fig.15).
2) Cu ajutorul şurubului de reglare de descărcat de la forţa
arcului de reglare presiunea supapei de presiune SP1.
3) De cuplat pompa hidraulică. Tot debitul pompei cu presiune
minimală prin supapa SP1 se scurge în rezervorul RZ1.
4) Cu şurubul de reglare de reglat supapa SP1 la o presiune de
0,4 MPa după manometrul MH1.
5) De deschis lent droselul reglabil. Orientându-ne după
cadranul limbului droselului, să-l instalăm în poziţia - 1/4 de
la deschiderea maximală.
6) Distribuitorul DH1 de schimbat în poziţia b şi în acelaşi
timp de fixat timpul t de umplere a rezervorului etalonat.
Timpul de scris în tabelul 3.1.
7) După umplerea rezervorului etalonat distribuitorul hidraulic
de schimbat în poziţia a. De scurs lichidul din rezervorul
etalonat.
8) De repetat punctele 4 şi 6 instalând după manometrul MH1
a supapei de presiune SP1 valorile următoare a presiunii:
0,8; 1,2; 1,6 MPa.
9) Măsurările de repetat de trei ori: pentru mărirea presiunii la
intrarea în drosel, pentru micşorarea şi iarăşi mărirea.
10) De oprit pompa hidraulică.

54
 3.10. Prelucrarea datelor experimentale ale droselului
G 77-11

1) De calculat debitul lichidului care trece prin supapa de

presiune SP1 după formula (1.2).
2) De calculat debitul lichidului care trece prin droselul DR1
după formula:
6 * = Q , . - Q m ■ ( Q r = 2411m in = cora')'
3) De calculat media aritmetică a debitului prin drosel după trei
încercări, după formula (1.3).
4) De calculat abaterea medie a debitului după media valorii
rezultatului primit după formula (1.4).
5) In baza rezultatul de încercări a droselului de construit
graficul dependenţei.

a,=/(AP).
Tabelul 3.1
R6zttltatele încercărilor experimentale a droselului de
debit G 77-211

Presiunea Timpul umplerii IDebitul Debitul prin

la rezervorului lichiidului prin drosel
intrarea etalonat siipapa de Q, l/min.
în drosel t, min. presliune SP1;
Pi, MPa c >,l/min.
Uî 1 2 3 1 2 3 1 2 3 Qdr
0,4
0,8
1,2
1,8

55
3.11. Ordinea de petrecere a cercetărilor experimentale a
regulatorului de debit G 55-23.

1) De instalat în poziţia a distribuitorul hidraulic DH1, droselul

reglabil al regulatorului de debit RD1 de închis, şuruburile
de reglare a presiunii pentru supapa de reducţie SR1 şi a
supapei de presiune SP1 de slăbit complet.
2) De cuplat pompa hidraulică.
3) De reglat supapa de presiune SPl,cu ajutorul şurubului de
reglat, la valoarea presiunii - 2,0 MPa după manometrul
MH1.
4) De deschis droselul regulatorului de reglat supapa de
reducţie la presiunea 0,4 MPa cu şurubul de reglare după
manometrul MH1.
5) De schimbat în poziţia a distribuitorul hidraulic DH1 şi de
fixat timpul t de umplere a rezervorului etalonat REl.După
formula (1.2) de calculat debitul lichidului prin regulatorul
de debit. Valoarea debitului pentru încercări trebuie să fie în
limitele de 4-^6 l/min.
6) De schimbat în poziţia b distribuitorul hidraulic DH1, de
scurs lichidul din rezervorul de etalonare RE1.
7) De repetat punctele 5 şi 6 schimbând pe rând supapa de
reducţie SR1 la următoarele valori de presiune 0,8; 1,2; 1,6
MPa.
8) Măsurările de repetat trei ori: pentru ridicarea presiunii de
alimentare a regulatorului de debit, pentru micşorarea şi
iarăşi pentru ridicare.
9) De cuplat pompa hidraulică.
10) Rezultatele cercetărilor experimentale de scris în tabelul 3.2.

3.12 Prelucrarea datelor experimentale ale regulatorului

de debit G 55-23.

1) De calculat după formula (1.2) valoarea debitului de lichid

care curge prin regulatorul de debit RD1;
56
 2) De calculat media aritmetică a debitului prin regulatorul de
debit în baza la trei încercări după formula (1.3);
3) De calculat abaterea mediei a debitului pătratică după media
valorii rezultatului primit, după formula (1.4);
4) în baza rezultatelor de încercare a regulatorului de debit de
construit dependenţa

m /
Tabelul Î.2. V
Rezultatele încercărilor experimentale a regulatorului de
debit G 55-23.

Presiunea
la intrarea
în Timpul umplerii Debitul prin regulatorul
regulatorul rezervorului de ulei de debit; Q, 1/min
de debit t, min.
P, MPa
IU 1 2 3 1 2 3 Qra
0,4 C-
0,8 £
1,2
1,6

3.13. Conţinutul raportului.

1) De scris scurt destinaţia, execuţia constructivă, principiul

de funcţionare şi simbolizarea grafică a aparatelor
hidraulice pentru reglarea debitului.
2) Rezultatele încercărilor experimentale de oformat în
formă de tabele şi grafice.
3) De scris concluziile pe lucrare.

57
 Anexa 1
Parametrii de bază a supapelor hidraulice de presiune
________________ G 54-3 şi G 66-3_________________
G 54-32 M; PG 54-32 M; G 54-34 M; PG 54-34 M; G 54-35 M; PG 54-3 5M;
Parametrii G 66-34 M; PG 66-34 M G 66-35M; PG 66-35 M
G 66-32 M; PG 66-32 M
Diametrul convenţional, mm 10 20 32
Debitul uleiului, l/min
Nominal 35 125 200
Maximal 50 170 300
Minimal 1 3 5
Pierderi interioare, cm3/min 15; 25; 65; 100; 200. 20; 35; 90; 140; 280 30; 50; 125; 200; 280
Căderea de presiunii
nominale, MPa 0,2 0.65 0.55
Masa, în kg, aparatelor**
G 54-3 2,3 3.1 (3.7) 6,4 (7)
PG 54-3 2,55 4 (4.6) 6,8 (7,4)
G 66-3 2.4 (3.5) 4.9 (5.5) 8 (8,5)
PG 66-3 2,6 (4) 4,5 (5) 8 (8,5)
* In dependenţă de execuţia după presiunea nominală.
** în paranteză sunt indicate masa aparatelor pentru execuţia B şi D.
1. Presiunea la intrare (MPa):nominală 20; maximală 23.
2. Presiunea de reglare (MPa): nominală 1; 2, 5; 6,3; 10 sau 20; maximală 1,2; 2,8; 7; 11,2 sau23; minimală 0,3; 0,4;
0,6; 1,2 sau 4 în dependenţă de execuţia după presiunea nominală.
3. Schimbarea presiunii nominale de reglare (MPa) pentru schimbarea debitului de la nominală la maximal nu mai
mare de 0,2; 0,25; 0,4; 0,8 sau 2,2 în dependenţă de presiunea maximală;
4. Presiunea de dirijare (MPa) nu mai mare de: în linia X-23; în linia Y-10;
5. Datele suplimentare pentru aparatele G 66-3; căderea de presiune pentrudebit nominal prin supapa desens unic
0,75 MPa, presiunea de deschidere a supapei de sens unic mai mare de 0,15 MPa.

58

Anexa 2

Parametrii de bază a supapelor de presiune SP1 şi SPV-4/50

Parametrii SP1 SP1-2 SP1-3 SP1-4 SPV-4/50

Diametrul
convenţional, mm 6 4

Presiunea nominală,
MPa 32 50
Debitul nominal,
l/min 12,5 6
Diapazonul de reglare
a presiunii, MPa 0,8...2 1,2...10 2...20 5...32 30...50
Masa, kg 1,2 0,5

59
 Anexa 3
Parametrii de bază a supapelor MSPV pentru racordare
___ ___________ cap-la-cap şi prin filet________________________________
Diametrul convenţional D c, m m

Parametrii 10 20 22
Debitul uleiului 1/ min :
nominal 80 160 320
maximal 160 400 630
minimal 3 5 10
Depăşirea presiunii nominale maximale de reglare
pentru depăşirea spontană a presiunii. MPa 2,5 3,5
Schimbul de presiune pentru schimbul debitului de
la nominal la minimal, MPa nu mai mare de pentru
execuţiile presiunii nominale de, MPa:
6,3 0,4 0,6 0,9
10 0,8 1 1,5
20 1,2 1,5 2,5
32 1,5 2 3
Masă, kg, pentru execuţiile:
* fară echipament electric 3,3—3,65 4...4.35 5.8...6.15
(4,5...4,85) (5..5,35) (7...7,35)
* cu echipament electric 4,6...4,95 5.3..5.55 7.1...7.45
(5,8...6,15) (6,3...6,65) (8,3...8,65)

60

* - pentru racordarea cu filet.

1. Presiune la intrare (MPa).-maximală Z;12,5;25 sau 35 minimală 0,4; 0.5; 2 sau 5 în dependentă
de execuţie după presiunea nominală;
2. Pierderi lăuntrice (cm3/min),nu mai mult de 100;150;300 sau 500 în dependentă de execuţie
după presiunea nominală.
3. 1 impui de mărire a presiunii după încetarea acţionării sarcinii nu mai mult de 0.2 s.
4. Momentul de reglare a forţei nu mai mult de 0,6 Hm.

61
 Anexa 4

Parametri de bază a supapelor de siguranţă cu acţiune indirectă după TU2 -053-05749043-002-88

Diametrul convenţional c, mm
Parametrii 10 20 32
Debitul uleiului, 1/min
Nominal, Q n om 40 100 250
Maximal, Q m a x 56 140 350
Minimal, Q m in 5 10
Pierderile sumare, cm3min,
nu mai mult de * 100; 100; 200 200; 200; 400 300; 300; 600
Masa,kg * * 3,8 (5,3) 6,8 (8,3) 11,8(13)
... . . , . .....
* In dependenţă de execuţie după presiunea de reglare (pentru aparatele cu dirija ectrică cu 50 cnr/min mai
mult
** In paranteze - cu dirijare electrică.
1. Presiunea reglării (MPa): 0,3-10; 1-20 sau 1,6-32, maximală 12,5; 25 sau 40, în linia de evacuare nu mai mult
de 0,15.
2. Variaţia presiunii în diapazonul debitelor Q + Qn0mnu mai mult de 0,4 MPa.
3. Variaţia presiunii în diapazonul debitelor de la 1,5 - Qnom nu mai mult de 0,5 MPa; lsau 2 MPa (în
dependenţă de execuţia după presiunea reglării).
4. Presiunea descărcării 0,3 MPa.
5. Timpul prelucrării presiunii după descărcarea nu mai mult de 0,2 s.
6. Resursa stabilită în regim de curgere 3400 sau 2000 ore, respectiv pentru presiunile 10, 20, sau 32 MPa.

62

Anexa 5

Parametrii de bază a supapelor de reducţie cu acţiune indirectă.

Diametrul convenţional D c, m m
Parametrii 10 20 32
Debitul uleiului, 1/min
Nominal 40 100 250
Maximal 56 140 320

Masa, kg 4,6 7,2 11,7

1. Debitul minimal al fluxului (scurs, evacuat) este zero.

2. Presiunea de reducţie (MPa): 0,3+10; 1+20 sau 1,5+31.
3. Presiunea în faţa aparatului (MPa): nominală - 32; maximală -34; minimală 0,8; 2 sau 2,5 în
dependenţă de execuţie după presiunea de reducţie.
4. Diferenţa minimală între presiunea în faţa supapei şi presiunea de reducţie (MPa): 0,5 - pentru
supapele cu Dc=10 şi 20 mm; 1- pentru supapele cu Dc= 32 mm.
5. Debitul uleiului prin supapa auxiliară (1/min) nu mai mult de : 1 - pentru supapele cu execuţie 10 şi
20 MPa după presiune; 2 - pentru execuţia 31 MPa.

63
 Anexa 6

Parametrii de bază a droselelor şi regulatoarelor de debit

Parametrii PG 77-12 MPG 55-12M 2MPG 55-12 MPG 55-22M;şi 32M PG 55-62
Diametrul
convenţional D c, m m 10
Debitul uleiului,
l/min;
Nominal, Qnom - 25 20 25 25
Maximal, Qmax 20 32 - 32 32(60)*
Minimal,Qinin 0,06 0,1 0,1 0,04 0,08
Diferenţa minimală
de debituri la intrare - 2 -
şi ieşire, l/min
Presiunea de lucru,
MPa:
Nominală ** 20 6,3;10;20 20 20 20
Minimală pentru:
0 —0 ,5 Q nom - - - 0,5 -
Q<(0,5^1) Qnom** 0,5 1;2;3 1 0,8 1,2
Presiunea maximală
la ieşire, MPa** 20 11;14;24 20
Căderea de presiune
în drosel, MPa >0,25 >0,2

64

continuare anexa 6

Variaţia debitului
nominalizat al
uleiului în diapa­
zonul presiunii de 10
lucru de la minimală - ± 10% pentru Q<0,1 l/min; ± 5% pentru debituri
până la nominală şi mari
temperatura uleiului
(10^70)°C, cm3/min,
nu mai mult de:

Debitul lichidului
prin droselul
complect închis, 50 60 30 140
cm3/mon, nu mai
mult de

Masa, kg 3,9 4,5 5 4,5 5

65
 continuare anexa 6
Param etrii PG 77-14 MPG 55-14 2MPG 55-14 MPG 55-24M MPG 55-34M MPG 55-15M MPG 55- 25M
Diametrulconvenţio
nai D CJ mm 20 32
Debitul uleiului,
l/min:
Nominal, Qnom 100 80 100 200 200
Maximal,Qmax 80 120 120 240 240
Minimal,Qmin 0,12 0,25 0,25 0,09 0,4 0,15
Diferenţa
minimală de - - 4 -
debituri la
intrare şi ieşire,
l/min
Presiunea de
lucru, MPa:
Nominală ** 20 6,3; 10; 20 20 20 6,3 ;10;20 20
Minimală
pentru: 0,5 0,5
Q<0,5 Q nom 0,5 l; 2; 3 1 0,8 1; 2; 3 0,8
Q<(0,5+1) Qnom **
Presiunea
maximală la 20 II; 14; 24 20 11; 14; 24 20
ieşire, MPa**
Căderea de
presiune în >0,25 - >0,2 - >0,2
drosel, MPa

66

continuare anexa 6
Variaţia debitu­
lui nominalizată
al uleiului în 20 30
diapazonul - ± 10% pentru Q<0,2 l/min; ± 10% pentru Q<0,5
presiunii de + 5% pentru debituri mari l/min;
lucru de la ± 5% pentru
minimală până la Q>0,5 l/min
nominală şi
temperatura
uleiului
(1<H70)°C,
cm3/min, nu mai
mult de
Debitul lichi­
dului prin
droselul 100 120 70 200 120
complect închis,
cmVrnin, nu mai
mult de
'V \

Masa, kg.
00

00

6
OO

16 15,5

67
 continuare anexa 6

* în paranteze este indicat debitul uleiului pentru mişcarea rapidă a organului de lucru.
** Pentru aparatele de tipul MPG 55-1 *M în dependenţă de execuţia după presiune.
1. Pentru aparatele MPG 55-1 *M diferenţa dintre presiunile de lucru şi presiunea de reglare a
supapei de presiune trebuie să fie nu mai mult de 0,5 MPa pentru debit de 0,5 Qnom şi 0,8 MPa
pentru debituri mari; presiunea de descărcare 0,3 MPa; timpul de restabilire a presiunii nu mai
mare de Îs (pentru MPG 55-15M -1,5 s).
2. Pierderile de presiuni pentru debiturile Qnomprin supapa de sens unic pentru aparatele MPG 55-
32 şi 35M şi va fi respectiv 0,2; 0,3 şi 0,4 MPa.
3. Pentru aparatele de tipul PG 77-1 variaţia debitului pentru mărirea temperaturii uleiului de la
(20 +60) °C nu mai mult de 10%.
4. Pentru aparatele 2MPG 55-12 şi 2MPG 55-14 presiunea maximală admisibilă la ieşirea
0,15 MPa.
5. Pentru aparatele PG 55-62 presiunea de deschidere a supapei de sens unic >0,15 MPa,
pierderea de presiune pentru fluxul invers al lichidului 60 1/min nu mai mult de 1,2 MPa, forţa
de schimbare a poziţiei sertarului < 55 H.

68

c/î
p O co
o
—Î 00
£ o Q- t
o 5 P s o 2
>— . to
fi c/a p< oC/D g* o*
< . < o o
=r 3
3 Y1 O* O
Cv
*-î *—+-
p O
g - cs to x
CZ5 ~ o*
t—i ° O 2
Î3-
o c^O
p r—K
N W fD
O *-• 3 £P <T 2?
p< p p CD
oL i C& < to o r
D GO o
O
4-e

O St £ co CD 5*
B' o
V)
O i
e? i—»•
g
izd.

S’ Ccr
TQ
H- G O-
Q h-*•
^ B Pu H
V© P P* <* T3 o
O* cr o Ct> CTQ
o-*
GN P< >
Q- £
p
T3 _ O c-f P
cr O
Ou
S* or-K h-k•
< sr
P <
c/s
<
%
(g E
% P O- p
o <
R g o o
O c o o
3 o* £- a
M.

C P< ST
 CUPRINS

pag.

Lucrarea de laborator nr. 1. Studierea şi experimentarea

aparatajuiui hidraulic de reglare şi control al presiunii
cu acţiune directă................................................................................3

Lucrarea de laborator nr. 2. Studierea şi experimentarea

aparatajuiui hidraulic de reglare şi control al presiunii
cu acţiune indirectă.......................................................................... 19

Lucrarea de laborator nr. 3. Studierea şi experimentarea

aparatajuiui hidraulic pentru reglarea debitului.............................38

Anexele..........................................................................................58

Bibliografia 69
 STUDIEREA ŞI EXPERIMENTAREA
APARATAJULIJI HIDRAULIC PENTRU
RECLARE ŞI CONTROL

îndrumări metodice pentru lucrări de laborator la

acţionări hidraulice

Autori: V.Javgureanu
ILGuşan
P.Gordelenco

Bun de tipar 01.02.10. Formatul hârtiei 60x84 1/16.

Hârtie ofset, Tipar RISO. Tirajul 200 ex.
Coli de tipar 4,5 Comanda nr. 13

UTM, 2004, Chişinău, bd. Ştefan cel Mare, 168.

Secţia Redactare şi Editare a UTM
2068, Chişinău, str. Studenţilor, 9/9.
UNIVERSIl 4.TEA TEHNICĂ A MOLDOVEI
4ST 0

HIDRODINAMICA

HIDRAULICA

îndrum ar de laborator

Chişinău
2000
i

J
 Prezentul îndrumar este elaborat pentru studenţii din anul
2 cu toate specializările şi conţin numărul necesar de lucrări de
!>iboialor, recomandate de programa de învăţământ !a hidraulică.
îndumările de faţă permit studenţilor să se pregătească
independent de îndeplinirea lucrărilor de laborator şi de
susţinerea lor. Lucrările conţin: bazele teoriei, formularea
scopului lucrării, descrierea instalaţiei, metodica îndeplinirii
lucrării şi prelucrarea datelor experimentale. La sfârşitul fiecărei
luci ăi i sunt prevăzute câteva întrebări pentru control individual
Lucrările conţin elemente de cercetări şi pot fi îndeplinite atât
într-un volum complet, cât şi redus, în corespundere cu timpul
rezervat de programa de învăţământ. Compartimentele
lucrărilor, care conţin elemente ale cercetărilr, sunt însemnate
prin l i C

Elaborare: conf univ dr Vasile Dima

conf. univ dr Buget- Guşan
prof. univ. dr Vasile Javgureanu
lector superior univ Ilie Ţărnă
lector superior univ Ion Şaragov

Responsabil de ediţie: conf univ dr Vasile Dima

/*'* i ‘-nzent conf univ dr Petru Pleşco

© U T M . , 2000
 CONSECVTIVITA TEA ÎNDEPLINIRII
ŞI PREZENTAREA LUCRĂRILOR

Studenţii, fo1osindu-.se de îndrumările metodice date, se

t”xcâtesG de sine stătător de înfăptuirea lucrărilor de laborator.
Profesorul, controlând nivelul de însuşire a materialului
de câue siud-_,.ţi prin discuţii şi interpretări ale sensului fizic,
mecanic şi geometric, ie permite lor de a îndeplini lucrarea dată.
Lucrarea de laborator conţine: denumirea lucrării,
scopul, tabelul cu date experimentale şi de calcul, reprezentarea
grafică a energiei specifice prin diferite curbe, fon-iulHc
principale şi exemple de ivzobare, analiza rezultatelor cerceN-c
ori de calcul şi cor.ci.-.x privind lucrarea. Lucrarea este
finalizată de student în fonnr. de raport cu susţinerea individuală
în prezenţa profesorului.

Lucrarea de laborator nr. 1

STUDIUL REGIMURILOR DE MIŞCA RE A LICHIDULUI

ÎN CONDUCTE CIRCULARE

Scorwl lucrării:
1) a demonstra în mod experimental existenţa regimurilor de
circulaţie a lichidului;
2) de evidenţiat trecerea regimului laminar în turbulent şi inves
prin calcularea numărului Reynolds.

1 /. Noţiuni generale

Pentru prima dată ideea despre existenţa regimurilor de

'•ii'.şcare a laudelor lichid-inz a fost expusă de D. 1. Mendeleev
anul 1880. Osborne Reynolds în anul 1882 elucidează
nobiema prin experienţe sistematice pe conducte de sticlă cu
(rapie'-î.-* v. !: Cercetările experimentale s-au
făcut pentru determinarea pierderilor hidraulice, care au arătat că
valoarea lor, în mare măsură, depinde de comportarea
particulelor fluide în timpul mişcării.
Experienţa se desfăşoară în modul următor: plecând din
regim hidrostatic s-a observat că la viteze mici Vj şuviţa
colorată nu se amestecă cu lichidul din jur. Ea parcurge
conducta de la un capăt la altul, lăsând impresia ca s-a trasat o
linie dreapta în interiorul conductei (fig. 1. 1 a).

Mişcare Mişcare
laminară turbulentă
Jug 1.1. Schema fazelor de curgere laminară şi turbulentă.

La mărirea treptată a vit .1 şi la o anumită valoare a ei

f ) se observă că firul colorat primeşte o mişcare omfulaîorie
(fig I I b) La viteze inai mari V) apar pulsaţii ale fluidului
(fig 1 i c) La viteze şt mai mari V4 se produce un amesuv
tinifotm ai lichidului ooloiat cu lichidul înconjurător (fig. ? ! d).
Regimul de mişcare din faza a e caracterizat prin aceea
că lichiili.il se deplasează în fire care nu se amestecă între ele şi
«e numeşte laminar Regimul în care apar oscilaţii aJe vitezei
cate produc ondulaţii şi pulsaţii ale firelor, ducând la amestecul
al acestora poartă numele de regim turbulent.
Oeosebuea principală dintre mişcarea ia»s*Hiaifc
' ’n umstâ în aceea că în mişcai ea turbulentă, în afsn de
:.**•! «mi vitezei, paraleli cu axa ţev ’i, ex*st» componenţi ai
• peipetnJiculari pe axă, în traiUatui cărora are ioc
!H'!i nsişcSrii transversale a. particulelor în ţeavâ.

4
 O altă deosebire principală a regimului turbulent de cel
laminar constă în aceea că mişcarea laminară poate fi *|tât
staţionară, cât şi nestaţionară; pe când mişcarea turbulentă după
natura sa este nestaţionară. Comportarea unor particule de lichid
la mişcarea turbulentă uneori corespunde comportării
moleculelor de gaz conform teoriei cinetice a gazelor.
Din experienţele descrise anterior s-a văzut că aspectul
pe care îl ia mişcarea unui lichid în conducte depinde de viteza
curentului. Repetând experienţele cu un alt lichid, cele două
regimuri de mişcare sunt legate de alte domenii de viteze.
Diametrul tubului influenţează, de asemenea, asupra regimului
de mişcare, precum şi asupra temperaturii lichidului.

1.2. Numărul Reynolds şi valoarea sa critică

Sumând rezultatele obţinute în rezultatul observaţiilor

circulaţiei lichidului în ţevi cu diametrul diferit, viteze şi
temperaturi diferite, Reynolds a constatat că regimul de mişcare
în ţeavă se determină de mărimea infinită a expresiei
Vd_ •
9
O
unde V - viteza medie a lichidului în ţeavă;
d - diametrul interior al ţevii;
v - coeficientul cinematic de viscozitate a lichidului.
Expresia
— -R e ( 1)
o
a fost numită criteriul lui Reynolds, ce caracterizează trecerea de
la un regim laminar la regim turbulent. Această valoare, pentru
conducte circulare, este Recr = 2320. Pentru Re < Recr se
stabileşte regim laminar.
în realitate nu există o limită precisă de trecere de la
regimul laminar ie cel turbulent. Cu atenţie deosebită se poate
realiza regim laminar şi pentru numere Reynolds mai mari

5
de AV,, Dar regimul acesta nu este stabil. Orice perturbaţie din
exterior ii tiansformă brusc în regim turbulent
\i >t i deci o zonă de trecere de la regim laminar la
turbulent, unde regimul este nestabil şi mişcarea poate lua un
aspect sau altul sub influenţa diferiţilor factori incidentali,
fentru numere Reynolds mai mici decât Re critic, regimul
laminar este întotdeauna stabil
Pentru albii deschise, valoarea critică a numărului
Reynolds este:
Recr = =580, (2)
u
unde Rh - raza hidraulică definită prin raportul:

unde S - secţiunea vie a curentului;

X - perimetrul ud de lichid.
Mărimea critică, exprimată prin raza hidraulică
Rt\:, ^ 580, deoarece practic se consideră că dacă Re < Re„
regimul este laminar, dacă Re > Recr - regimul turbulent.
Studierea regimurilor de mişcare a lichidului este
importantă pentru calculele inginereşti de pierdere a energiei în
urma rezistenţelor hidraulice, deoarece ele depind de regimul de
mişcare

1.3. Descrierea instalaţiei

Apa de la conductă se transnme în re/'.n •' 1 cu nivel

constant (fig. 1.2) Din rezervor iese o ţeava de 1, care are
o intrare lentă
Debitul care trece prin ţeavă se poate regia cu robinetul 3
ŞÎ se măsoară cu un vas etalonat 6. în axul ţevii 2 se introduce
din rezervorul 4 un lichid colorat de aceeaşi densiiate, debitul
acestuia fiind reglat de robinetul 5.

6
 1.4. Ordinea îndeplinirii lucrării
1. De analizat construcţia instalaţiei

2. De umplut rezervorul 1 şi de urmărit ca nivelul apei să fie

constant în timpul experienţei.

3 . De deschis robinetul 3 şi de stabilit un consuni minimal de

apă.
4. De deschis robinetul 5 şi stropii de colorant se deplasează la
intrare în ţeavă. Analizând caracterul mişcării şuviţei de
colorant în cursul comun al apei în ţeavă, se determină
regimul de mişcare.

5. De măsurat debitul prin metoda de volum şi temperatura

apei.

6. De repetat experienţa de 3-6 ori, schimbând debitul până la

determinarea regimului laminar şi trecerea lui în turbulent cu
introducerea datelor în tabeiul 1. 1.

7. Terminând experienţa, de c u transmiterea apei din

conductă şi de eliberat instalaţia de apă
 Tabelul 1.1
Nr, Volu­ Timpul de Debi­ Viteza Tem­ Coeficientul Nu­ Regi­
ex­ mul umplere a tu l^ , medie peratu­ cinematic al măr mul
peri­ rezer­ rezervoru­ rn'/s Vt m/s ra f c viscozităţii Re demiş
enţei
_ vorului lui T, ; u >m2/s care

Notâ. Diametrul interior al ţevii d - m; aria secţiunii S = m2.

1.5. Prelucrarea datelor experimentale
1. De determinat debitul
W
/
unde W - volumul de apă în rezervor etalonat, m3;
/ - timpul de umplere a rezervorului, s.
2. De calculat viteza medie a apei în ţeavă:
Q ^ j Q m/s,
S 7vd2
unde S - aria secţiunii ţevii, m2.
3 De calculat coeficientul cinematic al viscozităţii:

v■ •J0~4, m/s,
1 + 0,033?? + 0,000221T /
unde T - temperatura apei în timpul experienţei.
4 De determinat numărul Reynolds

v
5 De comparat numărul Re al fiecărei experienţe cu numărul
cr itic Rec, ~ 2320 şi de determinat regimul de mişcare.

întrebări pentru auk mtrol

\ De cine şi când a fost determinată noţiunea despre existenţa

i ciîiuiu! ilor de circulaţie a fluidelor"
8
2. De ce factori depinde numărul Re şi cum se determină el?
3. Prin ce se deosebeşte regimul de mişcare laminar de cel
turbulent?
4. Cu ce este egală mărimea Recr la circulaţia lichidului în ţeavă
sau albie?
5. Depinde oare Recr de natura lichidului?
6. Cum se va schimba numărul Re la răcirea lichidului, dacă
V=const., d-^const. ?
7. în două ţevi cu acelaşi lichid, dar cu temperaturi diferite, !'
precum în ce raport vor fi mărimile Re, dacă Qi^Qfl ^
8. In ce raport vor fi mărimile lui Reynolds Ret şi Re2 , dacă
diametrul primei ţevi este de două ori mai mare decât
diametrul ţevii 2, iar debitul şi viscozitatea sunt egale?
9. în ce raport sunt mărimile critice ale lui Reynolds calculate
după diametrul ţevii şi raza hidraulică?
10. Cum se calculează viteza mişcării lichidului în conductă?
Lucrarea de laborator nr. 2
CONSTRUIREA LINIEI PIEZOMETR1CE
ŞI DE PRESIUNE HIDROMNAMICĂ
PRIN INTERPRETAREA ECUAŢIEI LUI BERNOULII
Scopul lucrării:
1) construirea liniilor de presiune hidrodinamică şi piezo-
metrică pentru conducta cu secţiunea transversală variabilă;
2) a urmări dezvoltarea trecerii energiei cinetice în potenţială şi
invers: potenţială în cinetică în sectoarele studiate ale
conductei;
3) de determinat valoarea înclinaţiilor hidraulice şi
piezometrice.
2.1. Noţiuni generale

Hidrodinamica studiază legătura dintre forţele exterioare

şi mişcarea fluidului provocată de acestea.
 Orice fluid real este mai mult sau mai puţin vâscos. Cu
toate acestea, soiuţiile urmi mare număr de probleme privind
mişcarea unor fluide mai puţin vâscoase (apa, aerul) se studiază
în ipoteza fluidelor ideaie, deoarece studiul matematic al lor este
incomparabil mai simplu decât al fluidelor vâscoase.
Ecuaţia lui Bernoulii. este o ecuaţie de bază a
hkiiodinatnicii, care exprimă legea conservării energiei în cursul
■mişcării. Prin folosirea ei pot fi îndeplinite calcule hidraulice
pentru diferite dispozitive, sisteme de acţionări hidraulice,
conducte, orificii, ajutaje etc.
2.2, Interpretarea energetică şi geometrică
a ecuaţiei lui Bernoulii
Aceasta este ecuaţia energiei, care se poate obţine direct,
scriind schimbul energetic al unei particule fluide cu exteriorul,
în cazul dat ecuaţia energiei se utilizează sub forma;
P v*
P8
unde flecare termen reprezintă o energie specifică (pentru
unitatea de greutate):
Z - energia potenţială de poziţie;
P
— - energia potenţială de presiune;
PS
~ ~ - energia cinetică.
H
în sensul geometric formula (4) se pretează la o
tnterpretare geometrică. întrucât fiecare din cei trei termeni au
dimensiunea unei lungimi
Z + — + — = //, (5)
PS 2g
Z înălţimea geometrică,
înălţimea piezometrică;

10
 - înălţimea cinetică;
2g
H - presiunea hidrodinamică.
Ecuaţia lui Bernoulli pentru două secţiuni 1 şi 2 ale unui
fir de lichid ideal va fi:

Vi = Z 2 +^L + -^~ = C ((>)

y 2g 7 2g
Analizăm un fir de lichid ideal (fig. 2.1) şi două secţiuni
1 şi 2 în lungul căreia vitezele sunt egale u/, respectiv v?. Faţă
de un plan de referinţă ales arbitrar, cele două secţiuni sunt
P Pi
situate Ia înălţimile Z/, respectiv Z2, respectiv , sunt
7 7
înălţimile piezometrice, care se pot pune în evidenţă cu ajutorul
->
V?
a două tuburi piezometrice montate în secţiunile 1 şi 2. —
2g
V?
respectiv ~ , sunt înălţimile cinetice în cele două secţiuni.

în fig. 2.1 observăm că energia specifică totală se

menţine constantă de-a lungul firului.

Linie energetică

Fig, 2. L Schema unui fir fluid de secţiune descrescătoare.

11
 Schimbările energiei de-a lungul firului arată
transformarea dintr-o formă de energie în alta, dar rezerva
iniţială de energie rămâne constantă de-a lungul firului (Hi H^).
U n ia energetică (ce uneşte nivelele energiei totale) este
orizontală şi paralelă cu planul de referinţă.
Linia piezometrică (ce uneşte nivelele energiei potenţiale
f p\
de a lungul firului Z + — este descendentă în cazul de iaţă
l YJ
când secţiunea tubului este descrescătoare şi energia cinetica
creşte în lungul curentului.

Ecuaţia lui Bernoulli pentru două secţiuni I şi 2

ale unui şuvoi de lichid real

/„ + -x
1)
LX, = / , +_ l \ + a-yv] + h,
+ a,\’2 ( ( 7)
Y y 2g F __
unde. a - coeficientul admisibil (al Iui Coriolis), care ţine cont
de distribuţia neuniformă a vitezelor pe secţiune, şi
este egal:
- pentru şuvoiul laminar a - 2,
- pentru şuvoiul turbulent a -- l,l\
hP i -2 - pierderea hidf i sau lucrul mecanic consumat
t.le greutatea unitară de fluid, cand se deplasează din secţiunea 1
in .secţiunea 2.
în cazul fluidelor reale, ecuaţia lui Bernoulli nu se poate
aplica riguros nici chiar în lungul unei linii de curent, deoarece
etK'igia specifică totală nu se mai conservă. Datorită frecărilor
eu pereţii solizi şi frecărilor interioare, o parte din energie se
transformă ireversibil în căldură, devenind pentru firul fluid o
ri<riiile pierdută
Comparând (6) ş t ' (7), obses ăm că ecuaţia (7) se
ţlr- i u-heşte de (6) prin diferenţa energiei totale şi a^ume energia
M.tIJ a lichidului în secţiunea 1 (fig. 2,2) va fi nvi -=>*e decât
« ■: i:' i totală in.secţiunea II cu mărimea pierderii ei. >■ '*• h„ >-
 Fig. 2.2 reprezintă bilanţul energetic pentru o vână de
lichid real. In acest caz IIţ Hj - hp j.2. Linia energetică are o
alură descrescătoare. Distanţa de la planul orizontal (care
măsoară nivelul iniţial al energiei specifice) până la linia
energetică este egală cu energia pierdută (hp 1 .2) prin frecare din
punctul 1 până în secţiunea considerată.

Fig. 2.2. Schema bilanţului energetic

pentru o vână de fluid real.

Schimbarea liniei de presiune este caracterizată printr-o

înclinaţie hidraulică:
. >) 4. <*!Vi rP2 a ,v p
r r hr v r 2g Ki~ (8)
l1 -2
Pentru lichidul vâscos linia de presiune întotdeauna tinde
spre cădere, deoarece în fiecare din secţiunile următoare ale
torentului energia specifică este mai mică decât în cea trecută ca
valoarea pierde. !loi a-: presiune. .
Schimbnr.*i liniei piezometrice este caracterizaȉ cu o
înclinaţie pietonii.:: iot:
 h-2 —
caic poate ti atât pozitivă, cât şi negativă La înclinaţia pozitivă
linia piezometricâ tinde spre cădere, iar la cea negativă creşte.
Dacă liniile de presiune şi piezometricâ se apropie între
ele, atunci are ioc transformarea energiei cinetice a torentului în
potenţială şi curgerea este difuzată. Dacă liniile de presiune şi
piezometricâ se îndepărtează una de alta, atunci are loc
transformarea energiei potenţiale în cinematică, astfel curgerea
este confuză.

2.3, Descrierea instalaţiei

Schema principală a instalaţiei (fig. 2.3) este compusă

din conducta 1 cu secţiunea transversală variabilă, în care, cu
ajutorul pompei centrifuge II, apa absorbită din rezervorul III,
refulându-se prin secţiunile respective 1-12, se întoarce în
rezervorul III.

Debitul e*te reglat cu ajutorul robinetului IV şi măsurat

> ifebifmetrul V.
 Pentru comoditatea construcţiei liniilor de presiune şi
piezometrice conducta pe schemă este indicată printr-o singură
linie. Fiecare din secţiunile respective 1-12 sunt asamblate prin
ţevi de cupru cu piezometrie care sunt montate în direcţie
verticală pe un tablou fixat de perete. Cu partea constructivă a
instalaţiei studenţii iau cunoştinţă mai detaliat în timpul lucrării.

2.4. Ordinea îndeplinirii experienţei

Până la începutul lucrării să se încredinţeze că nivelurile

apei în piezometrele 1-12 sunt aceleaşi. Dacă ele sunt diferite,
atunci neapărat trebuie de înlăturt aerul din tuburile de
asamblare.
A conecta pompa şi a stabili debitul dat cu ajutorul
robinetului IV.
A introduce indicaţiile piezometrelor în tabelul 2.

Tabelul 2

Mărimea ÎSfumărul secţiunii

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 1 1 12

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13
Diametrul
conductei, m
Distanţa între
. .......secţiuni,
. m
..I_____
Aria secţiunii vii a
conductei S, m~
Energia potenţială
i
de poziţie, z, m
Energia specifică
potenţială de
. ' P
presiune — , m j
/j? L J

■5
 Tabelul 2 (continuare)
1 10 11 12 13
Enetgiii specifică
p
poteritialâ / *— , m
____
Debitul apei Q,
ni' s _ _ __ _
\ 11(. y li m ’s
I tieik'd cinetică
v<i m

Hnergia specifica
totală

pK t Jc/tic de energie
întic scvţuini U i, m

A deconecta pompa
2.5, Prelucrarea datelor experimentale

L De determinat debitul apei, fixând timpul unei rotaţii a

ai ului contorului şi, ştiind că în acesi timp prin contor curge
0. i m' de apă debitul se calculează prin relaţia;

t
* jf
unde -f ~volumul apei, m ;
t timpul unei rotaţii a acului,
? De determinat vitezele medii în secţiuni cu diametrele date
;tlp ii prin relaţia:
V Q . 4Q
4. De calculat presiunea hidrodinamică în secţiunile
JP "
corespunzătoare ( 1- 12) z + —+ —
r 2g
5. De calculat pierderile de presiune între secţiuni (1-12) hj./,
fi2.3 etc. De construit liniile de presiune hidrodinamică şi
piezometricâ.
întrebări de autocontrol
1 Ce reprezintă fiecare termen al ecuaţiei lui Bernoulli şi suma
lor în sensul energetic şi geometric?
2. Cum se construiesc liniile de presiune hidrodinamică şi
piezometricâ?
3. Ce reprezintă linia piezometricâ?
4. Cu ce este egală diferenţa dintre energia totală pe sectorul
conductei dintre secţiunile 1 şi 2?
5. Care este dimensiunea termenilor ecuaţiei Bernoulli, folosită
în lucrarea dată?
6. Cum se determină debitul lichidului în experienţă?
7. Ce reprezintă înclinaţia piezometrică şi în ce caz ea poate fi
pozitivă ori negativă?
8. Ce reprezintă înclinaţia hidraulică şi în ce caz ea poate fi
pozitivă ori negativă?
9. In care secţiune a ţevii date energia cinetică a torentului va fi
mai
A
mare? # .•
10. In care secţiure a ţevii date va fi cea mai mică presiune? De ce?
11. Cum se scbiii ''ă viteza şi presiunea la îngustarea torentului?
Lucrarea de laborator nr. 3

DETERMIN REA COEFICIENTULUI DE FRECARE

HIDRA VL "X " ŞI A PIERDERILOR DE PRESIUNE
I O GITUDINALE ÎN CONDUCTE
Scopul ăni:
I) determinareexperimentala şi teoretică a coeficientului de

17
 frecare hidraulică "X";
2) calcularea pierderilor de presiune hidrodinamică
longitudinale.

3.1. Noţiuni generale

în curgerea lichidului real o parte de energie a şuvoiului

se cheltuie la învingerea rezistenţelor hidraulice. Această parte
de energie trece ireversibil în căldură, se repartizează în lichid şi
în corpurile înconjurătoare,dispersează în >lichid şi în corpurile
înconjurătoare, de aceea ea este numită condiţional pierdută.
în practica teoriei de calcule hidraulice energia pierdută
este numită presiune pierdută. Determinarea pierderilor de
presiune este o problemă principală, care apare în faţa
inginerului în cursul proiectării şi calculării sistemelor
hidraulice. Cu scopul simplificării sensului fizic al apariţiei
pierderilor de presiune, în componenţa cărora intră: pierderi de
presiune longitudinale (hi) şi în rezistenţe hidraulice locale
(/?;,„ ). Pierderile de presiune pe lungime apar atât între straturile
şuvoiului de lichid mişcător, cât şi între şuvoi şi pereţii solzi ai
conductei în caz particular pierderile de presiune au loc în
circulaţia lichidului pe sectoarele liniare ale ţevii sau canalului
cu secţiunea transversală constantă.
Formula principală pentru calcularea pierderilor de
presiune longitudinale în conducte cu secţiunea transversală
rotundă în regimul laminar, cât şi turbulent, este formula lui
Darsy-Weisbach:

<io>
unde A ~ coeficientul de frecare hidraulică;
l lungimea sectorului de conductă, m,
d * diametrul interior, w;
v - viteza medie a şuvoiului, m v
g • acceleraţia căderii libere, m/s?.

18
 Natura coeficientului de frecare hidraulică se desfăşoară
vizual în graficul lui Nikuradse [ 1],
1) în mod general X reprezintă o funcţie a numărului
Reynolds Re şi rugozitatea relativă —
d
w
>Re’ dd Jl
unde A - rugozitatea absolută.
2) Există cazuri particulare de circulaţie a lichidului,
când X depinde numai de numărul Reynolds Re, ori numai de
rugozitatea relativă — .
d
3) Pierderile de presiune longitudinale în conducte sunt
proporţionale cu viteza medie la puterea m
h rk f,
unde: m - nu poate fi egal cu 1. m =l, 75; 1,75+2, 2.
Pe diagrama lui Nikuradse se poate de însemnat trei
zone, care caracterizează dependenţa X = f^Re, —

Prima zonă - zona regimului laminalr de circulaţie. £ a se

află între numărul Reynolds 0 < Re < 2320. Coeficientul de
frecare hidraulică depinde numai de numărul Reynolds:
X = f(R e). Ei nu depinde de rugozitatea relativă, fiindcă
asperitatea pereţilor este acufundată în stratul laminar. Pierderile
de presiune longitudinale în această zonă sunt proporţionale cu
viteza medie ia puterea întâi h, = k \v . Mărimea coeficientului
de frecare hidraulică se determină după formula teoretică

00
Re
Zona a Il-a - zona regimului nestabil, care se mai
numeşte zona de trecere. Aici are loc trecerea regimului laminar
în turbulent şi invers: din turbulent în laminar.

19
 Schimbarea regimului de circulaţie in această zonă are
loc cu oscilaţia mărimii Â, de aceea nu se recomandă folosirea ei
în sistemele liidrauiice.
Zona a IlI-a - zona regimului turbulent de circulaţie z
lichidului. Raportul către numărul Reynolds este Re > 4000,
Experienţele aună că ia trecerea în regimul turbulent ia
perete se păstrează un strat mic, în care particulele puţin frânate
şi îndepărtate de pereţi îşi păstrează mai mult un caracter de
curgere în strat, apropiat de regimul laminar. Acest strat se
numeşte vâscos, ori substrat laminar. Grosimea iui este foarte
mică şi ajunge până la sutimi sau chiar mii mi de părţi de la
diametrul conductei (fîg 3.1).

Fig. 3.1. Schema ţevii hidraulice netede şi mgoase.

A
Intre stratul vâscos şi miezul regimului turbulent apare
un sector trecător, în limita căruia oscilaţia viteze’* s.:adc bruv;.
în legătură cu proporţia grosimii stratului vâscos- ' â" '■>
înălţimea ieşirilor gruimiroase ale pereţilor conaucîei ,?on<;
regimului turbulent de circulaţie se împarte în hei uornen».
1. Domeniul ţevilor hidraulice netede !•! ,e aha între
numerele Reynolds
4000 < Re <2G-~~Rt '!im,
4
unde: Reu„ - zona limită a numărului Reynolds, care deosebeşte
domeniul ţevilor hidraulice netede de domeniul hidraulic rugos
cu rezistenţa prepătratică. In acest domeniu grosimea
substratului vâscos "S" este mai mare decât valurile rugozităţii
ţevii (S> A).
în cazul dat valurile rugozităţii sunt acufundate în
substratul vâscos (fig. 3.1 a), asupra căruia şuvoiul alunecă lin şi
nu acţionează la pierderea de presiune. Coeficientul de frecare
hidraulică se află numai în funcţia numărului Reynolds
X = /(R e) şi nu depinde de rugozitatea relativă. Pierderea de
presiune longitudinală a ţevii în orice domeniu este
proporţională cu viteza medie la puterea 1,75 {ht = k[ 7S).
Valoarea coeficientului de frecare hidraulică în acest
domeniu se poate calcula după formula lui Connov:

C1,8lg R e - 1,5f
în cazul când 4000 <Re < IO5 după formula lui Blasius:
X . . 0 M 64 (n)
Re0'25 '
2, Domeniulprepătratic de rezistenţă a ţevilor rugoase.
în această zonă creşte numărul Reynolds, iar grosimea stratului
vâscos descreşte. în cazul dat valurile rugozităţii încep să apară
deasupra stratului vâscos, chemând turbulenţa şuvoiului şi
creşterea pierderilor de presiune (fig. 3.1), Coeficientul de
fi ecare depinde atât de numărul Reynolds, cât şi de rugozitatea
relativă a ţevii
Pierderile de presiune longitudinale ale ţevii sunt
proporţiomue cu viteza medie la puterea 1,75+2, adică
hi - k;v{! Acest domeniu intră în numărul Reynolds
Re = 20— < Re < 500— = Rellim 5
Ae Ae
unde ~ numărul Reynolds limitat, care desparte domeniu!
rezistenţei până Ia prepătratică de domeniul rezistenţei
21
prepătratice a ţevilor cu rugoiztate.
Valoarea coeficientului de frecare hidraulică poate fi
calculat după formula:
,n 0,25
Ae 68
X =0,1 +- (13)
d Re,
3. Domeniul de rezistenţă a ţevilor cu rugozitate ori
domeniul automodel. in acest domeniu grosimea substratului
vâscos e cu mult mai mic decât înălţimea valurilor de rugozitate,
de aceea coeficientul de frecare hidraulică nu depinde de
numărul Reynolds, dar depinde numai de rugozitatea relativă

A= f { A
Pierderile de presiune sunt proporţionale cu viteza medie
la pătrat (hi^faV2), de aceea domeniul şi se numeşte prepătratic.
Pentru determinarea coeficientului de trecere hidraulică
în limita acestui domeniu se poate de folosit formula lui
Nikuradse:
1
A=■
y
1,14 + 2 lg —~
Ae
ori a lui Sifrinson;

(14)

E clar că rugozitatea pereţilor ţevii întotdeauna este

neuniformă, de aceea e imposibil de fixat în oarecare mod
geometric valoarea medie a înălţimii aspiraţiilor* în legătură cu
ce în formulele de calcul se foloseşte rugozitatea echivalentă
(/ie).
Rugozitate echivalentă se numeşte atare rugozitate în
care rugozitatea uniformă permite în calcul aceeaşi valoare a
coeficientului de frecare hidraulică "A" cu rugozitatea naturală a
ţevii.

22
 însemnătatea echivalentă a rugozităţii pentru conducta
dată se determină prin cercetările hidraulice experimentale în
domeniul prepătratic de rezistenţă şi calcularea "Ae" pe baza
datelor experimentale ale coeficienetului X din formula lui
Sifrinson (14).
Valoarea rugozităţii echivalente determinate în mod
experimentai se aduce în îndrumări în dependenţă de:
a) materialul ţevii;
b) metoda fabricării;
c) termenul de exploatare ori starea ţevii.
3.2. Descrierea instalaţiei
Lucrarea se îndeplineşte cu ajutorul instalaţiei, schema
căreia şi descrierea deplină se prezintă în lucrarea de laborator
nr. 2 (fig. 2.3), în care e apreciat un sector liniar de ţeavă pentru
experienţă între secţiunile 1-1 şi 2-2 cu lungimea 1 şi diametrul
interior constant d.
Pentru măsurarea înălţimilor piezometrice în secţiunile
fixate sunt cuplate piezometrele 1 şi 2 (fig. 3 .2).
Debitul lichidului în conductă se reglează cu ajutorul
robinetului IV şi se măsoară cu debitmetrul V.

Fig. 3.2, Schema sectorului experimenta! d*.1conductă.

 Ordinea efectuării experienţei

1. A lua cunoştinţă de instalaţia experimentală.

2. De apreciat în instalaţie sectorul experimental de conductă,
de scris lungimea lui şi diametrul interior.
3. De măsurat temperatura lichidului T° şi de aflat din tabel
viscozitatea cinematică u[3],
4 De închis robinetul IV şi de pornit pompa centrifugă.
5. De fixat cu ajutorul robinetului IV debitul minimal al apei.
P P-,
6. De scris în tab. 3.1 indicaţiile piezometrelor l şi 2 — şi — .
Y 7

Tabelul 3.1

Nr. Indicaţia Sectorul e Volu Tim Debi­ Vite­ Coefi­ Pier­

ex­ piezome- perimental mul pul tul za cientul derea
peri­ trului al conductei lichi­ t,s lichi­ me­ experi­ de pre­
enţei
El Lun­ Dia­ dului dului die V, mental siune
£ > gi­ met­ V, m} Q, m/s de fre­ longi­
r ’ r 3
m j$t care tudinală
mea rul
m m /, m d, m hidrau­ experi­
lică mentală
hi,m
i -

2
3

7. De fixat timpul curgerii volumului de apă în conductă prin

indicaţiile debitmetrului (w=0, ] m3 la o rotaţie a acului).

8. Mărind debitul apei în conductă, efectuăm 3-5 măsurări ale

debitului. Datele măsurate se introduc în tab. 3.1 şi 3.2.

9. De oprit instalaţia.
24
 Tabelul 3.2

Nr. Tem­ Visco- Nu­ Rugo­ Numărul Coefi­ Pierde­

ex­ pera­ zitatea mărul zitatea Reynolds Re cientul rile de
peri­ tura cine­ Rey­ echiva­ R& lim> Re "lim. teore­ presiu­
enţei lichi­ mati­ nolds lentă d d tic de ne lon­
dului că v, Re <4, 20 ™A 500—A frccare gitudi­
T° S m2/s 4 4 hidrau­ nale te­
lică At oretice
h1>m
1
2
3

3.4. Prelucrarea datelor experimentale

Pentru fiecare experienţă de determinat:

1) mărimea pierderilor de presiune la frecare pe lungimea
sectorului studiat:

2) debitul lichidului
Q=j , bS/sî
3) viteza medie a şuvoiului de lichid în conductă

nd
4) valoarea experimentală a'coeficientului de frecare hidraulică
din formula Darsy-Weisbach:
 3.5. Determinarea teoretică a coeficientului de frecare
hidraulică şi a pierderilor de presiune pe lungimea conductei

Calculele se îndeplinesc în aceeaşi condiţie de curgere a

lichidului pe sectorul experimental al conductei ca în experienţă.
vd
1. De calculat numărul Reynolds Re = — .
o
2. Din îndrumare de ales însemnătatea rugozităţii echivalente A-
3 De calculat numărul Reynolds de limită
Re 'llm, 20— şiRe"l!m, 500 4 *
4 4
4 De determinat domeniul de rezistenţă hidraulică şi după
formulele corespunzătoare (11, 12, 13 şi 14) de aflat valoarea
coeficientului de frecare hidraulică A*
5. După formula lui Darsy-Weisbach (10) de calculat pierderile
de presiune pe lungimea experimentală a conductei:
h / v2
d 2g
6. De comparat valoarea coeficienţilor de frecare experimentală
cu cea teoretică şi pierderea de presiune longitudinală.

întrebări pentru autocontrol

1. în care 2 categorii se împart pierderile de presiune hp şi pe

care le-am determinat în lucrarea dată?
2 Care este cauza provocării pierderilor de 1 rsiune
longituidnale? •
3. Scrieţi formula Darsy-Weisbach.
4. Care savant a dovedit de ce depinde în generai
coeficientul de frecare hidraulic? t -'
5 Explicaţi sensul de stare a ţevii hidraulice netede şi
hidraulice rugoase.
6. Cum se determină X în regimul turbulent dc ci; r<„ -arie?
7. Cum se determină X în regimul laminar de f i; ci ■atie?

•y,
8. La care regim de circulaţie şi domeniu de rezistenţă hidnmlic
se referă următoarele formule:

0,3164

9. Explicaţi metoda experimentală de calcul ht şi hexp.

10. Explicaţi metoda teoretică de calcul Au.., şi A,^ .
11. De ce în zona I coeficientul A nu depinde de rugozitate?

Lucrarea de laborator nr. 4

DETERMINAREA COEFICIENTULUI DE REZISTENŢĂ

HIDRAULICĂ LOCALĂ

Scopul lucrării:
1) de determinat în mod experimental coeficientul de rezistenţă
hidraulică locală, care se întâlneşte în conducte cu secţiunea
transversală variabilă;
2) de comparat valoarea coeficienţilor de rezistenţă hidraulică
locală cu valoarea lor din îndrumar pentru domeniul de
rezistenţe prepâtratice.

4.1. Noţiuni generale

La rezistenţele locale se referă părţile constructive ale

conductei, aflându-se în sectoare scurte ale ei, care solicită
schimbarea formei şuvoiului (comprimare, dilatare, schimbarea
formei secţiunii, direcţia circulaţiei). De exenipkj: robinet, vană
plană, vană fluture, creştere bruscă a secţiunii, creştere conţină.,
a secţiunii (difuzor), scădere treptată a secţiunii (confuze ), cot
frânt de secţiune circulară, cot curb de secţiune etc La curgerea
lichidului prin rezistente locale vâna de fluid se desprinde de
pereţi, formându-se zone de vârtej în circulaţie cu mărirea
activităţii (zone de vârtejuri). în rezistenţe hidraulice locale au
loc pierderi de presiune la frecare şi de vârtej. La deformaţia
şuvoiului se măreşte repartizarea neuniformâ a vitezelor în
secţiunea transversală şi a pierderilor de presiune longitudinale
de frecare. Pierderile de presiune în vârtejuri sunt legate cu
desprinderea şuvoiului de perete şi pierderea energiei la
formarea mişcării circulare în zona de vârtej.
în teoria practică pierderile de energie în rezistenţele
locale, de obicei, se exprimă în părţile de la energia specifică
cinetică (presiune cinetică) prin relaţia Weisbach:

2g = 2g O 5)
unde: v/ - viteza medie a şuvoiului în secţiunea care se află până
la rezistenţa locală;
v2- aceeaşi viteză după rezistenţa locală;
£'şi coeficienţii rezistenţei locale.
^ De obicei, în calcule primesc viteza medie după
rezistenţa locală.
Mărimea £, depinde de felul rezistenţei locale
(configuraţia), numărul Reynolds şi rugozitatea pereţilor, iar
pentru dispozitivele de închidere (robinete) şi de gradul de
deschidere.
în majoritatea rezistenţelor locale regimul laminar se
observă numai la numere Re foarte mici, când forţele inerţiale
ale particulelor de lichid sunt neînsemnate în comparaţie cu
frecarea vâscoasă. în cazul dat circulaţia are ioc tară
desprinderea şuvoiului, iar pierderile de presiune sunt
proporţionale cu viteza la puterea întâi; în cazul dat coeficientul
rezistenţei locale se exprimă prin relaţia:

unde: A - constanta care depinde de felul rezistenţei locale şi

gradul de strângere a şuvoiului.
28
 în regimul turbulent de circulaţie în domeniul ik-
rezistenţă până la prepătratică pentru nota aproximativă a
coeficientului de rezistenţă locală se folosesc de formula ( I j):

Re
în ce!e mai multe cazuri, cu mărimea numărului
Reynolds, coeficientul rezistenţei locale descreşte
Independenţa coeficienţilor g de Re la trecerea biuscă
(cotitură bruscă, lărgire bruscă, îngustare) începe cai re
Re >3000, iar către line (cot curb, creştere continuă, scădere
treptată) > către Re 10000,
în circuite de importanţă secundara schimbările de
direcţie a şuvoiului sunt rezolvate prin c<?turi frânte (%. *4. i »)

li

P*/
îi
V — t-.
'I

n \o

aj <{1 t) ■°-
Fig. 4.1. a) Cot frânt; b) îngustare brusal
Coeficientul de pierdere atinge pentru a = 9 0 ° o valoare
egală cu 1,3. în cazul de îngustare bruscă (fig. 4.1 b) pierderea
hidraulică hs, localizată, în principal, în ovalul de secţiune
minimă a vânei de lichid, s, se exprimă prin relaţia teoretică.
h - .k t iiiL (18)
2g
înmulţită cu un factor subunitar 77 ~ 0,5
Coeficientul de pierdere este
 pereţi, forrmndu-se zone de vârtej în circulaţie cu mărirea
activităţii (zone de vârtejuri). în rezistenţe hidraulice locale au
loc pierderi de presiune la frecare şi de vârtej. La deformaţia
şuvoiului se măreşte repartizarea neuniformâ a vitezelor în
secţiunea transversală şi a pierderilor de presiune longitudinale
de frecare. Pierderile de presiune în vârtejuri sunt legate cu
desprinderea şuvoiului de perete şi pierderea energiei la
formarea mişcării circulare în zona de vârtej.
în teoria practică pierderile de energie în rezistenţele
locale, de obicei, se exprimă în părţile de la energia specifică
cinetică (presiune cinetică) prin relaţia Weisbach:

(15)
2g 2g
unde: vj ~ viteza medie a şuvoiului în secţiunea care se află până
la rezistenta
*
locală;
x
\'2 - aceeaşi viteză după rezistenţa locală;

£'şi coeficienţii rezistenţei locale.

^ De obicei, în calcule primesc viteza medie după
rezistenţa locală.
Mărimea £ depinde de felul rezistenţei locale
(configuraţia), numărul Reynolds şi rugozitatea pereţilor, iar
'pentru dispozitivele de închidere (robinete) şi de gradul de
deschidere.
în majoritatea rezistenţelor locale regimul laminar se
observă numai la numere Re foarte mici, când forţele inerţiale
ale particulelor de lichid sunt neînsemnate în comparaţie cu
frecarea vâscoasă. în cazul dat circulaţia are Ioc far a
desprinderea şuvoiului, iar pierderile de presiune sunt
proporţionale cu viteza la puterea întâi; în cazul dat coeficientul
rezistenţei locale se exprimă prin relaţia:

Re
unde: A - constanta care depinde de felul rezistenţei locale şi
gradul de strângere a şuvoiului.
28
 în regimul turbulent de circulaţie în domeniul dr
rezistenţă până la prepătratică pentru nota aproximativă a
coeficientului de rezistentă locală se folosesc de formula ( 13):
p - A-, +. *
4 " Re *
în cele mai multe cazuri, cu mărimea numărului
R’:v:>nlds, coeficientul rezistenţei locale descreşte.
Independenţa coeficienţilor £ de Re la trecerea biuscă
(cotitură bmscă, lărgire bruscă, îngustare) începe către
Re > 3000, iar către line (cot curb, creştere continuă, scădere
treptată) - către Re > 10000,
în circuite de importanţă secundară schimbările de
direcţie a şuvoiului sunt rezolvate prin coturi frânte (fig. 4.1 a)

*
XT

Z \o'
r

fig. 4.1. a) Coi frânt; b) îngustare brusat.

Coeficientul de pierdere atinge pentru a = ')() ' o valoare
egală cu 1,3. în cazul de îngustare bruscă (fig. 4 1b) pierderea
hidraulică hs, iocalizată, în principal, în ovalul de secţiune
minimă a vânei de lichid, s, se exprimă prin relaţia teoretică.

h, = 18)

înmulţită cu un factor subunitar tj ® 0,5 ... 0,6.

Coeficientul de pierdere este
 S V
A - = 0,5... 0,6 / _ £ i (19)
v S,

însemnătatea experimentală a coeficienţilor de rezistenţe

locale pentru domeniul prepătratic de rezistenţe £,pfep. se aduce în
îndrumare.
Lucrarea se îndeplineşte cu ajutorul instalaţiei din
lucrarea de laborator nr. 2 (fig. 2.3).

4.2. Ordinea efectuării experienţelor

1 A lua cunoştinţă de instalaţia experimentală.

2 A aprecia rezistenţele hidraulice locale în instalaţie, valorile
căreia se introduc în tabelul 4.1.
3 Se închide robinetul IV şi se porneşte pompa centrifugă.
4 Se reglează debitul maximal al apei.
5 A fixa indicaţiile piezometrice, valorile introducându-se în
tabelul 4.1.
6 Se măsoară timpul curgerii volumului de apă prin conductă
conform indicaţiilor debitmetrului V cu W^-0,l m3 Ia o
rotaţie a acului.
7 Se opreşte instalaţia.

4.3. Prelucrarea datelor experimentale

1 De calculat debitul conform relaţiei:

W
e = 7' ■
2 De calculat aria secţiunii vii a conductei
nd2
S=^~.
4
3. De calculat viteza medie în secţiunile respective

30
 S mi2 ■

Tabelul 4 1

Numărul secţiunii
1 î 2 j 3 L4 5 1 6 7 7 8 9 10 j j J r ~ n ~ \
tipul de rezistenţă locală ţ
Cot Cot Creştere Scădre Creştere îngustare }
frânt curb continuă treptată bruscă bruscă I
Diametrul, m Ii
— j
Distanta dintre !
secţiuni, m J
Aria secţiunii !
yo m*2• i
înălţimea geo­ j
metrică Z, m __ j
i
înălţimea {
i1
piezometricâ,
!
Z7 H---P , OT 11
r !! 1
Debit Q, nf/s ! !
Viteza v, m/x i 1

înălţimea cine­
tică spccifică
av:

Presiunea
hidrodinamică
H*Z +—pg+ —2g’
m
Coeficientul
-
rezistenţei
locale £
Pierderea de
_presiune h j» „ ... ..J
4 De calculat înălţimile cinetice în secţiunile respective

28
5. De calculat presiunea hidrodinamică în secţiunile respective
P av2
H = Z + —+
T 2g
6. De determinat însemnătatea înclinaţiilor hidraulice pe
sectoarele conductei cu diametrul constant între secţiunile
1-2 şi 6-7 conform relaţiei:
i _ n, - h m
i
7 Folosind linia presiunii hidrodinamice (fig. 4.1 a şi b), de
apreciat pe grafic pierderile de presiune pentru rezistenţele
locale a şi b.
8. De determinat pierderile de presiune în rezistenţele locaie ca
difcu'i.ia presiunilor hidrodinamice în secţiunile până la şi
după rezistenţa locaiă cu scăderea pierderii de presiune ia
frecare pe lungime (fig. 4.1)
htoc. - Hi+i - hj,
unde: hi - i v i - pierderile de presiune la frecare pe lungi­
mea sectorului între piezometrele
asamblate în secţiunile până la şi după
rezistenţa locală.
9, De calculat pentru fiecare rezistenţă locala însemnat aic-s.
experimentală a coeficientului de rezistenţă conform reîsţlci
Weisbacb:

_vi ’
2g
unde v - viteza medie după rezistenţa locală
ÎO. De comparat însemnătatea obţinută a co-.‘î'!cienţ.iior de
rezistenţă locală cu valoarea lor din îndrumar ; - \
 întrebări peiuru autocontrol

1. Ce se numeşte rezistenţii hidraulică locală şi care este cauza

solicitării pierderilor de presiune în ele?
2. De ce depinde în mod general coeficientul rezistenţei locale'^
3. Explicaţi metoda experimentală de determinare a pierderilor
de presiune h!oc în rezistenţele hidraulice locale şi
coeficientul ei âu,c-
4. Pentru care rezistenţă locală presiunea cinetică se ia
obligatoriu în secţiunea până la rezistenţă?
5. Scrieţi formula lui Weisbach şi explicaţi însemnătatea ei.
6. De ce depinde şi cum se determina însemnătatea
coeficientului rezistenţei locale conform îndrumai ului'’

Lucrarea de laborator nr. 5

MIŞCAREA LICHIDULUI PRIN ORIFICII ŞI AJUTAJE

Scopul lucrării:
1) în mod experimental de determinat v a l o a r e a n u m e r i c ă a
coeficienţilor: de contracţie a vanei lichide, d e v i te z ă şi de
debit la curgerea lichidului prin orificiu şi ajutaj cilindric
exterior Venturi;
2) de comparat valoarea experimentală a coeficienţilor
respectivi cu valoarea lor din îndrumar.

5.1. Noţiuni generale

în sens hidraulic prin orificii se înţeleg dejchideri

practicate în pereţii rezervoarelor sau a construcţiilor
hidrotehnice, prin care se evacuează lichidul unui jet continuu
Experimental s-a constatat că marginile ascuţite al
orificiilor e\c,cntâ un efect de convergenţă asupra firelor e-^xeme
de fluid, .-(inducând la o micşorare treptată a secţiunii
transversale a jemlui Secţiunea contrariata este caracterizaţii
n
4 De calculat înălţimile cinetice în secţiunile respective
a\:~
28
5. De calculat presiunea hidrodinamică în secţiunile respective
„ - P m>2
H = Z + — + -----.
r 2g
6. De determinat însemnătatea înclinaţiilor hidraulice pe
sectoarele conductei cu diametrul constant între secţiunile
1-2 şi 6-7 conform relaţiei:
is z H±zI!*L
1
Folosind linia presiunii hidrodinamice (fig. 4.1 a şi b), de
apreciat pe grafic pierderile de presiune pentru rezistenţele
locale a şi b.
De determinat pierderile de presiune în rezistenţele locale ca
diferenţa presiunilor hidrodinamice în secţiunile până la şi
după rezistenţa locală cu scăderea pierderii de presiune la
frecare pe lungime (fig. 4.1)
hioc. ~ hi,
unde: hi - i + l - pierderile de presiune la frecare pe lungi­
mea sectorului între piezometrele
asamblate în secţiunile până la şi după
rezistenţa locală.
De calculat pentru fiecare rezistenţă locală însemnătatea
experimentală a coeficientului de rezistenţă conform relaţiei
Weisbacb:

4 =-h

2g
unde v - viteza medie după rezistenţa locală
10. De comparat însemnătatea obţinută a ro-.'S’cienţilor de
rezistenţă locală cu valoarea lor din îndrurrT ; <}
 întrebări pentru autocontrol

1. Ce se numeşte rezistenţă hidraulică locală şi care este cauza

solicitării pierderilor de presiune în ele?
2. De ce depinde în mod general coeficientul rezistenţei locate?
3. Explicaţi metoda experimentală de determinare a pierderilor
de presiune hioc în rezistenţele hidraulice locale şi
coeficientul ei £ioc.
4. Pentru care rezistenţă locală presiunea cinetică se ia
obligatoriu în secţiunea până la rezistenţă?
5. Scrieţi formula lui Weisbach şi explicaţi însemnătatea ei.
6. De ce depinde şi cum se determină însemnătatea
coeficientului rezistenţei locale conform îndrumarului'-

Lucrarea de laborator nr. 5

MIŞCAREA LICHIDULUI PRIN ORIFICII Şl AJUTAJE

Scopul lucrării:
1) în mod experimental de determinat valoarea numerică a
coeficienţilor: de contracţie a vanei lichide, de vinv.5 şi de
debit la curgerea lichidului prin orificiu şi ajutaj cilindric
exterior Venruri;
2 ) de comparat valoarea experimentală a coeficienţilor
respectivi cu valoarea lor din îndrumar.

5.1. Noţiuni generale

în sens hidraulic prin orificii se înţeleg dejehideri

practicate în pereţii rezervoarelor sau a construcţiilor
hidrotehnice, prin care se evacuează lichidul unui jet continuu
Experimentai s-a constatat că marginile ascuţite al
orificiilor execută un efect de convergenţă asupra firelor r^rem e
de fluid, conducând la o micşorare treptată a secţiunii
transversale a jeiniui Secţiunea contractată este cam-, v iz a tă
.n
prin distribuţie uniformă a vitezelor de curgere. Fenomenul are
următoarele explicaţii. Firele de lichid din rezervor se apropie de

Din tendinţa lor de a-şi păstra direcţia de mişcare, rezultă

o curbare şi o diminuare continuă a secţiunii jetului după ieşire
din orificiu. Curbarea încetează la o distanţă de orificiu (l-=0,5d)
în secţiunea S2, unde traiectoriile particulelor fluide devin
paralele. în secţiunea contractată S 2 presiunea este egală cu cea a
mediului înconjurător, iar vitezele au o distiribuţie uniformă
Orificiile pot fi clasificate din mai multe puncte de
vedere:
a) după forma secţiunii orificiului: circulară, semicirculară,
dreptunghiulară, triunghiulară etc.;
b) după mărimea orificiului: orificii mici, când d < 0,1 H, şi
mari, când dconci > 0,1 H, unde H - adâncimea centrului de
greutate a orificiului sub nivelul liber al lichidului; d - dia­
metrul orificiului; din alt punct de vedere nici când presiunea
şi vitezele locale în toate punctele lor nu vor fi egale,
c) după condiţiile de evacuare a jetului se deosebesc: orificii
libere, când jetul evacuat trece prin aer, orificiu înecat, dacă
jetul se evacuează într-un mediu lichid.
54
 Peretele se consideră subţire, dacă jetul curgător se
atinge numai de muchia orificiului. Practic se consideră că
peretele este subţire dacă S £ 0 ,5 în cazul dat S - grosimea
lui nu acţionează la condiţiile de curgere.

5.2, Determinarea vitezei şi debitului

Problemele de bază care se pun în cazul curgerii

lichidelor prin orificii sunt determinarea vitezei şi debitului.
In lucrare se examinează fenomenul curgerii lichidului
prin orificiul mic în perechile subţiri cu contracţia jetului
desăvârşită, considerând presiunea hidrodinamicâ H constantă.
Aplicând vânei fluide între secţiunile 1 şi 2 ecuaţia iui Bernoulii,
se obţine;

(20 )

în care: au (ti - coeficienţii lui Coriolis, ce ţin scamă de

neuniformitatea curentului în secţiune;
V2
hP!-2 ~ f i— reprezintă pierderile hidraulice in orificiu.
2g '
întrucât suprafaţa rezervorului este mult mai mare decât
suprafaţa orificiului, viteza de apropiere Vj are valon foarte
a Vi
mici, motiv pentru care termenul poate ti nealijat. în

secţiunea contractată S?y vitezele fiind uniform repartizate şi

egale ca mărime se admite c&sil. Deoarece Pi**P?~Pat, ecuaţia
lqi Bernoulii devine:

<21)

de unde:
(22)

35
îi» care: <p = —,=====*■ - coeficientul de viteză.

Debitul se exprimă prin ecuaţia continuităţii:

0 = = = (23)
Hiide tr <peu este coeficientul de debit.
Pentru orificii circulare mici cu pereţii subţiri, contracţia
jetului completă şi modul în care este realizată contracţia,
valoarea coeficienţilor se poate lua în mediu:
H = 0,6-0,62; <p = 0,97-0,98; e = 0,6-0,64.
Valoarea coeficenţilor de mai sus corespund pentru
numărul Reynolds:

V
Pentru numerele Re<105 e, q>, ju depind de Re şi se
determină după diagramă (fig. 5.2).

0,6

OA
Q2

Fig. 5.2. Diagrama pentru determinarea

coeficienţilor s, <py ju.
Mişcarea lichidului prin ajutaje
Ajutajele sunt tuburi scurte, având lungimea (3-5) d, de
formă circulară, conică, conoidală (fig 5.3).
Ajutajele circulare sunt.de două feluri; exterioare (ajutaje
Venturi) şi interioare (ajutaje Borda). Ajutajele conice pot fi
convergente şi divergente.
36
 Fig. 5.3. Schema ajutajelor.

Ajutajele se ataşează orificiilor, pentru ca prin efectul de

dirijare a pereţilor ajutajului sa influenţeze caracteristicile jetului
de fluid în funcţie de folosirea acestuia. Examinând mişcarea
într-un ajutaj cilindric exterior (fig. 5.4), se observă că apare şi
aici o secţiune contractată a vânei £>, după care vâna creşte din
nou, pentru ca la ieşire să cuprindă întreaga secţiune S} a
tubului. Pe porţiunea contractată, în spaţiul dintre vâna de lichid
şi peretele ajutajului se formează o zonă de presiune, numită
zonă moartă, caracterizată prin vârtejuri şi mişcări secvindare.
Presiunea redusă din zona moartă accelerează mişcarea
lichidului, în timp ce rezistenţele suplimentare introduse de
prezenţa ajutajului au un efect de frânare

Fig. 5.4. Schema curgerii lichidului prin ajutaj cilindric

exterior.

37
 în cazul mişcării permanente, aplicând ecuaţia lui
Bernoulli vanei de lichid între secţiunile 1 şi 3, se obţine:
//+ A + a £ . A +5 i £ + * (24)
Pg 28 Pg 2g
CC V 2
Considerând -j-î-nO, a j =l şi Pf^Ps^Pat, relaţia
2s
devine:

v?
Deoarece h ■= , se poate scrie:
2g

2g
de unde:
v3 =- (26)
Debitul ajutajului se determină aplicând ecuaţia
continuităţii:
Q = v3 S 1 = f y S 1 j 2 i H = f ‘4 S , 4 2 g H . (27)
Relaţiile obţinute pentru viteză şi debit, deşi sunt literar
identice cu cele stabilite la orificii, diferă totuşi valoric datorită
coeficienţilor (p şi ţx.
r

Pentru ajutajul cilindric, având raportul se

d
ştie:
(Paj ~ 82 —f^aj,
întrucât eaj =~ /.
Prin urmare, în comparaţie cu un orificiu de aceeaşi
mărime, funcţionând la aceleaşi diferenţe de nivel H, ajutajul
cilindric exterior realizează o creştere a debitului.

38
 5.3. Descrierea instalaţiei

Instalaţia (fig. 5.1) este compusă din rezervorul de

presiune 1, în peretele căruia se montează o placă cu orificiu ori
ajutaj şi rezervorul etalonat 2.
Instalaţia este aprovizionată cu o pompă centrifugă
pentru alimentarea rezervorului de presiune cu apă, robinete
pentru reglarea debitului şi descărcarea rezervorului de presiune.
Partea constructivă a instalaţiei este urmărită de studenţi în
timpul lucrării. Presiunea hidrodinamică H în timpul curgerii se
măsoară cu ajutorul piezometrului 3, iar volumul apei în
rezervorul etalonat cu piezometrul 4, sunt prevăzute dispozitive
pentru măsurarea coordonatelor X şi Y ale jetului, precum şi
diametrul jetului dc în secţiunea comprimata.

5.4. Ordinea efectuării experienţelor

1. De montat în peretele rezervorului de presiune o placă cu

orificiu ori ajutaj şi de măsurat diametrele lor.
2. De fixat dispozitivul de îndreptare a lichidului în rezervorul
de colectare.
3. De închis cu dop orificiul de evacuare a lichidului din
rezervorul etalonat.
4. De deschis robinetul de ieşire a aerului din rezervorul de
presiune.
5. De conectat pompa, de umplut rezervorul de presiune, de
închis robinetul de eliberare a aerului. De fixat cu ajutorul
piezometrului presiunea necesară în rezervorul de presiune.
6 De măsurat diametrul jetului în secţiunea contractantă a
ori*iciu!ui.
7. P ,măsură', coordonatele jetului X şi Y.
S. ’O- ■.. jetul experimental a i dispozitivul de direcţie în
.•f.; • t'. 't: lonat cu fixarea timpului ia curgerea volumului
dac
9 Schimbând presiunea H, de repetat experienţa de câteva ori.
Datele experimentale de introdus în tabelul 5.1.
10 De oprit pornpa, de deşărtat rezervorul de presiune.

Tabelul 5.1

Nr Timpul Presiu­ Diametrul Coor­ Coefici­ Coefici­ Coefic­

ex- umplerii nea jetului în do­ entul de entul de ientul
pe rezervoru­ hidrodi secţiunea nata contrac­ viteză <p debitu­
ri- lui etalonat namică contrac­ X,m ţie a lui ^
eţei /, s H, m tată dc, m jetului €
1 OI
2 aj

5.5. Prelucrarea datelor experimentale

(pentru orificiu şi ajutaj)

De determinat:
1) debitul prin raportul volumului de apă din rezervorul
etalonat şi timpul curgerii lui:
W ,
Q = — , m /s;
2) coeficientul de contracţie a jetului la curgerea lui prin
orificiu:

S d1'
3) coeficientul vitezei prin măsurarea coordonatelor X şi Y:

<P * — ■
2\HY ’
4) coeficientul de debit:

40
5) de comparat valoarea experimentală a coeficienţilui cu
valoarea lor teoretică din îndrumar, iar a coeficientului «Je
debit pentru ajutatul experimental din lucrarea dată - după
formula empirică:
1
M 1 '
1,23 i- -.......-
Re d

întrebări pentru autocontrol

1. Din punct de vedere hidraulic ce prezintă orificiul?

2. Ce se numeşte orificiu mare şi mic?
3. Ce reprezintă peretele subţire ori gros?
4 Explicaţi fenomenul de contracţie a jetului
5. Care este legătura dintre coeficientul de contracţie., viteză şi
debit? "
6. Din punct de vedere fizic explicaţi micşorarea vitezei
scurgerii lichidului real în comparaţie cu cel ideal
7. De ce depinde în linii generale coeficienţii de viteză şi debit0
8 Cum se determină debitul în lucrarea dată?
9. Ce se numeşte ajutaj, clasificarea?
10 De ce apare vacuum în secţiunea comprimată a jetului ia
mişcarea h : p- in ajutaj?
11. De ce în v f .sea contractată a jetului coeficientul < •*>u.tn. •
a = i?
12. Cum se schimbă coeficientul vitezei la mic$i narea
coeficientului de rezistenţă a orificiului mic în peretele
subţire?
13 Care sunt problemele principale în cazul curge» ii lichidului
prin orificiu şi ajutaj?

■ti
 Bibliografie

1. /'Uor: Viorica, Pr'oovici Mircea. Hidraulica şi maşini

in 1v.ulice, Chişinăi: .'tiinţa, 1991.
2. L<>şta T. U., Rudnev S. S. Gidravlika, y i.onaşinî i
ghidroprovodî, 2-e izd., pererab., M., Maşinost.oc.iit,, 1982.
3 Spravccinoe posobie po ghidravlike, ghidromaşinam i
ghid; oprivodam /Viiinir I. M., Kovaleov A. T. i dr./, pod
red Nekrasova B. B. 2-e izd., pererab. t dopol., Mensk,
Vâşeişa şcola, 1985.
4. Metodiceskie ukazania k iaboratornâm rabotam po
ghidravlike (ghidrodinamika) /Dimitrov V. L, Deaghiiev
A. I., Ţărnă I. T., Şaragov 1. I / Chişinev, KPI im. S. Lazo,
1985.
5. Ciugaev R. R. Ghidravlika: Tehniceskaia mebanika jidkosti
L., Energoizdat, 1982.
6. Barta I., Javgureanu. V. Hidraulica, Chisinău, Editura
"Tehnica", 1998.
 Cuprins

CGNSECUTÎ VITA TEA ÎNDEPUNiRIl

ŞI PREZENTAREA LUCRĂRILOR
Lucrarea de laborator nr, I
STUDIUL REGIMURILOR DE MIŞCARE
A LICHIDULUI ÎN CONDUCTE CIRCULARE
l ucrarea de laborator nr. 2
CONSTRUIREA LINIEI PIEZOMETRICE
ŞI DE PRESIUNE HIDRODINAMICĂ PRIN
INTERPRETAREA ECUAŢIEI LUI BERNOULJ 1
Lucrarea de laborator nr. 3
DETERMINAREA COEFICIENTULUI DE FRECARE
HIDRAULICĂ X ŞI A' PIERDERILOR DE PRESIUNE
LONGITUDINALE ÎN CONDUCTE
Lucrarea de laborator nr. 4
DETERMINAREA COEFICIENTULUI DE REZIS­
TENŢĂ HIDRAULICĂ LOCALĂ
Lucrarea de laborator nr. 5
MIŞCAREA LICHIDULUI PRIN ORIFICII
ŞI AJUTAJE
Bibliografie
 HIDRODINAMICA

HIDRAULICA

îndrumar de laborator

Elaborare- Vasiie Dima

Eugeniu Guşan
Vasiîe Javgureanu
Ilie Ţămă
Ion Şaragov

Redactor: Parascovia Onofrei

Bun pentru tipar 28 01.2000. Formatul hârtiei 60x84 1/16.
Hârtie ofset, Tipar ofset. Coii de tipar 2,75
Tiiajui 250 ex. Comanda nr. $.
IJ.T.MChişinuîi, bd Ştefan o-’ Mare şi i' : ! :^8
Secţia de redactate, editare ş* rnuUiplit-je • r *'
(T.winâu, str. Stud»*n;i!cr. 11