Tema:Transport maritim

Organizarea transporturilor maritime internationale

Flota maritima se afla in proprietatea unor firme particulare, de stat sau mixte,
chiar a unor societati supranationale.
Multe nave se afla in proprietatea unor familii care detin 1-2 nave de capacitate
mica, de cele mai multe ori vechi si slab cotate, obigate sa accepte contracte putin
profitabile.
In ultimii ani asistam la concentrarea flotei in mari firme. Mai mult armatorii intra
in afacerile bancare sau industriale dupa cum marile concerne sau banci isi extind
achizitiile in domeniul naval. Mai mult, datorita volumului mare al investitiilor,
mai ales in porturi statul se implica tot mai mult astfel incat se poate afirma ca flota
maritima este sub influenta directa sau mediata a statului.
Practica mondiala a consacrat doua modalitati distincte de exploatare a navelor:
-navigatia tramp. Presupune o navigatie neregulata, navele colinda marile si
oceanele in cautare de cargo acostand in acele porturi unde pot obtine imediat un
transport in conditii avantajoase. Nava tramp (vagaboanda) incearca sa evite
stationarea in porturi, cu costuri mari si isi adapteaza activitatea functie de cerere
(redimensioneaza echipajul, stationare in larg, etc.). De regula activitatea ei este
legata de un singur navlositor care cumpara intreg spatiul pentru marfuri de masa
in general. Cursele se efectueaza in baza contractului semnat intre armator si
navlositor numit charter party. De regula sunt angajate pentru un singur voiaj. Dar
uneori pot fi inchiriate si pe perioade de timp mai lungi pe baza de contract numit
time charter. In aceast tip de navigatie predomina armatorii mici, numerosi. Plata
transportului ia forma de navlu respectiv este pretul transportului marfii cu
maximum de diligenta si intr-un timp rezonabil. Navlul se formeaza pe piata
internationala a navlurilor, in conditii de concurenta, pe baza cererii si a ofertei. Un
armator, in lipsa de comanda poate astepta in port o noua comanda sau poate sa se
deplaseze in balast spre un alt port unde are marfa.
-navigatia de linie, regulata: (liner shiping, service) este o navigatie organizata, pe
o anumita ruta comerciala, cu un anumit orar anuntat anticipat intre anumite porturi
stabilite. Navele de linie deservesc multi clienti care au partizi mai mici de marfuri
avand astfel obligatii de transportatori publici. Principiul este ‘primul venit, primul
servit’ intrucat nava este obligata sa accepte toate incarcaturile prezentate pe ruta
sa. Navigatia de linie are cateva caracteristici:
a. transporta marfuri generale, in partizi mici, posta si pasageri;
b. deserveste permanent si cu regularitate porturi anuntate anticipat conform
unui orar;
c. nu depinde de un singur expeditor dar si risca sa plece cu capacitatea slab
folosita;
d. contractul de transport are forma unui Booking Note (nota de rezervare a
spatiului pe nava de linie) si/sau conosament (Bill of Lading);
e. nu au o norma de incarcare descarcare acestea realizandu-se ‘as fast as the
vessel can receive or deliver’ (cu celeritatea cu care nava poate primi sau livra
marfa); nu sunt obligate sa depuna ‘notice’ (necalculandu-se timpul de stalii sau
contrastalii) dar nici nu are obligatia sa astepte daca clientul intarzie, acesta fiind
obligat sa plateasca navlul mort; incarcarea descarcarea se desfasoara sub clauza
‘liner terms’, deci cu toate cheltuielile si riscurile privind incarcarea, descarcarea,
stivuirea, separatia, arimarea etc. in contul navei sub clauza ‘sotto palanco’ (sub
palanc); armatorul poate substitui nava prevazuta initial si poate chiar continua
transportul cu alte mijloace, in caz de nevoie;
f. pretul prestatiei i-a forma tarifului stabilit unilateral de compania de linie, de
regula mai ridicat decat navlul din navigatia tramp.
Navigatia de linie presupune nave puternice, moderne, cu viteze ridicate dar si
sisteme de reprezentante largi cu un personal administrativ mare, deci o investitie
puternica.