Simpozion Național Studențesc ,,Student, Știință, Societate”, Petroșani 2018

_______________________________________________________________________

Sistemul cheltuielilor publice din România

Autor: Romanciuc Andrian

Coordonator lucrare: Conf. univ. dr. Imola Driga
Universitatea din Petroșani

Summary: In the process of fulfilling the functions and tasks, the state ensures the coverage of the
general public needs. For this he needs important money resources that are mobilized through
financial relations. The use of money mobilized in this way takes place through public spending.
The public expenditure category is closely related to all acts and operations of distribution and use
of State funds for social, cultural and economic actions, for the maintenance of state bodies and
national defense etc. In this context, it is necessary to differentiate between public spending and
budget expenditures. In terms of their destination and volume, public spending is influenced by
political, economic, social conditions and by the scale of state intervention in the economy. Some of
these expenditures represent a gross domestic product advance, and others, on the contrary, a final
consumption of gross domestic product. The general trend of public spending is to increase from
one year to the next.

I. Caracterizarea si continutul sistemului cheltuielilor publice

În procesul îndeplinirii functiilor si sarcinilor sale, statul asigura acoperirea necesitatilor

publice generale. Pentru aceasta el are nevoie de importante resurse banesti care se mobilizeaza
prin intermediul relatiilor financiare. Folosirea resurselor banesti astfel mobilizate are loc prin
intermediul cheltuielilor publice.
Categoria de cheltuieli publice este strâns legata de ansamblul actelor si operatiunilor de
repartizare si utilizare a fondurilor statului pentru actiuni social-culturale si economice, pentru
întretinerea organelor statului si apararea nationala etc. În acest context, se impune a se face o
diferentiere între cheltuielile publice si cheltuielile bugetare.
Cheltuielile publice se refera la totalitatea cheltuielilor efectuate prin intermediul
institutiilor publice, care se acopera fie de la buget (pe plan central sau local), fie din fondurile
extrabugetare sau de la bugetele proprii ale institutiilor, pe seama veniturilor obtinute de acestea.
Cheltuielile bugetare reprezinta doar o parte a cheltuielilor publice si anume, acele
cheltuieli care se acopera de la bugetul de stat, din bugetele locale si din bugetul asigurarilor sociale
de stat.
Cheltuielile publice înglobeaza, deci:
a) cheltuielile publice efectuate de administratia centrala de stat din fondurile bugetare,
extrabugetare si fonduri cu destinatie speciala (inclusiv cheltuielile federale, unde este cazul);
b) cheltuielile unitatilor administrativ-teritoriale;
c) cheltuielile finantate din fondurile asigurarilor sociale de stat;
d) cheltuielile organismelor (administratiilor) internationale din resursele publice prelevate de la
membrii acestora.
Din punctul de vedere al destinatiei si volumului lor, cheltuielile publice sunt influentate de
conditiile politice, economice, sociale si de amploarea interventiei statului în economie. Unele
dintre aceste cheltuieli reprezinta o avansare de produs intern brut, iar altele, dimpotriva,
 Simpozion Național Studențesc ,,Student, Știință, Societate”, Petroșani 2018
_______________________________________________________________________

un consum definitiv de produs intern brut. Tendinta generala a cheltuielilor publice este aceea de
crestere de la un an la altul.
Analizate în dinamica, cheltuielile publice ale tarilor cu economie de piata, manifesta o
tendinta de crestere accelerata atât ca expresie relativa, cât si în marime absoluta.
Evolutia cheltuielilor publice în marime absoluta, adica în preturi curente, este influentata
de modificarea puterii de cumparare a monedei nationale. Accentuarea proceselor inflationiste
determina majorarea preturilor si implicit cresterea nominala a cheltuielilor pe care statul le
efectueaza cu procurarea unei cantitati determinate de bunuri si servicii. Se înregistreaza astfel o
crestere nominala mai rapida a cheltuielilor publice comparativ cu cresterea reala a
acestora. Cresterea nominala rezulta din compararea cheltuielilor statului exprimate în preturi
curente, iar cresterea reala din compararea cheltuielilor statului exprimate în preturi constante.

II. Cheltuielile publice pentru actiuni social-culturale

În statele moderne cheltuielile pentru actiuni social-culturale reprezinta o componenta

importanta a politicii sociale promovata de catre acestea.
Prin finantarea anumitor actiuni cu caracter social-cultural, se urmareste satisfacerea nevoilor
publice sociale care presupune realizarea a trei obiective:
a) garantarea unui venit minim pentru toti membrii societatii indiferent de marimea proprietatii de
care dispun;
b) restrângerea ariei de nesiguranta a vietii indivizilor si oferirea posibilitatilor de aparare în
situatii de somaj, boli, batrânete etc.;
c) asigurarea pentru toti membrii societatii a unor standarde de viata considerate minime prin
intermediul serviciilor publice generale.
Satisfacerea nevoilor publice social-culturale se poate realiza pe urmatoarele cai:
- oferirea unor servicii gratuite populatiei prin accesul liber la institutiile de învatamânt, de cultura
etc.;
- plata unor taxe (tarife) reduse comparativ cu costul actiunilor social-culturale realizate în favoarea
cetatenilor;
- acordarea de ajutoare banesti diferitelor categorii de cetateni sub forma pensiilor, burselor,
indemnizatiilor etc.
Sursele de finantare a cheltuielilor pentru actiuni social-culturale, prezentate în mod
sintetic, se concretizeaza atât în resurse bugetare, cât si extrabugetare.
Cheltuielile pentru actiuni social-culturale prezinta o importanta deosebita, în primul rând,
din punct de vedere economic, iar în al doilea rând, prezinta un important rol educativ, deoarece
actioneaza asupra factorului uman, îi dezvolta capacitatea intelectuala, de apreciere a adevaratei
valori, considerându-se ca indivizii instruiti sunt mai putin predispusi la comiterea de acte
antisociale.
Având în vedere importanta si rolul deosebit pe care îl au cheltuielile pentru actiunile
social-culturale, acestea pot fi asimilate unor "investitii în resurse umane".
În urma efectuarii cheltuielilor pentru actiuni social-culturale se obtin o serie de efecte
economice, sociale, umane etc. Desi aceste efecte sunt recunoscute, este destul de dificila
cuantificarea lor.
Eficienta actiunilor social-culturale:
- reflecta calitatea activitatii desfasurate si se exprima prin eficienta procesului de învatamânt,
a activitatii cultural-artistice, a activitatii sanitare etc;
- desi nu este o eficienta economica, are o deosebita importanta si influenta asupra eficientei
economice;
 Simpozion Național Studențesc ,,Student, Știință, Societate”, Petroșani 2018
_______________________________________________________________________

este reflectata de relatia dintre "efort" exprimat prin volumul cheltuielilor îndreptate spre
realizarea acestor actiuni si "efectul" acestor cheltuieli manifestat pe multiple planuri: material,
social, uman, cultural.
1.Cheltuielile pentru învatamânt sunt destinate asigurarii instruirii si pregatirii fortei de
munca. În perioada contemporana, tarile cu economie de piata au sporit volumul alocatiilor
bugetare pentru finantarea învatamântului datorita necesitatilor impuse de modernizarea acestuia, de
nevoile sporite de cadre cu calificare medie si superioara, de amploarea revolutiei tehnico-stiintifice
contemporane.
Cheltuielile pentru învatamânt sunt considerate "investitii intelectuale", componenta a
investitiilor în resurse umane, care prezinta unele caracteristici fata de investitia materiala:
- investitiile intelectuale sunt investitii pe termen lung pentru ca rezultatele apar dupa o perioada
relativ îndelungata;
- termenul de recuperare al investitiei intelectuale este mai scurt decât al investitiei materiale si, în
plus, nu intervine uzura morala;
- investitia intelectuala este supla si flexibila, fiind mai putin specializata în raport cu investitia
materiala, care este destinata unei stricte specializari;
- efectele investitiilor intelectuale sunt multiple si sunt mai dificil de cuantificat.
Finantarea cheltuielilor pentru învatamânt se face pe seama resurselor bugetare, a taxelor
scolare, a împrumuturilor, a donatiilor, a subventiilor din partea unor societati comerciale, a
veniturilor provenite din exploatarea proprietatilor apartinând institutiilor de învatamânt sau din
activitati prestate pentru terti etc.
Din punct de vedere al continutului lor economic, cheltuielile pentru învatamânt se împart
în:
- cheltuieli de capital (investitii) care vizeaza construirea de unitati de învatamânt si dotarea
acestora;
- cheltuieli curente, destinate achizitionarii de bunuri si servicii care sa asigure întretinerea
si functionarea curenta a acestora ( cheltuieli de personal, cheltuieli materiale si servicii, cheltuieli
reprezentând subventii acordate acordate institutiilor de învatamânt si transferuri sub forma de burse
acordate elevilor si studentilor).
În România, finantarea cheltuielilor pentru educatie se asigura prin:
-bugetul de stat si bugetele locale, pentru finantarea învatamântului de stat;
-mijloacele extrabugetare, constituite în special din taxe de scolarizare, atât pentru
finantarea învatamântului superior de stat, cât si a celui privat preuniversitar;
-cheltuielile agentilor economici determinate de organizarea de cursuri privind pregatirea
profesionala, acordarea de burse pentru proprii salariati, de sponsorizari si donatii catre institutiile
publice de învatamânt etc.;
-fonduri din partea unor organisme financiare internationale (Uniunea Europeana, Banca
Mondiala, FMI etc.) acordate sub forma de ajutoare, credite nerambursabile sau rambursabile, pe
baza unor programe.
2. Cheltuielile publice pentru sanatate urmaresc, pe de o parte, prevenirea aparitiei si
combaterea unor boli care pot afecta întreaga populatie, iar pe de alta parte, mentinerea capacitatii
fortei de munca la un nivel cât mai apropiat de potentialul ei.
În general, sursele de finantare a actiunilor de ocrotire a sanatatii publice sunt asigurate
prin: fonduri bugetare; contributii obligatorii ale angajatilor si angajatorilor (sub forma obligatiilor
fiscale); cotizatii facultative (prin asigurarile private de sanatate); resursele populatiei; ajutoare
interne sau externe etc.
Din punct de vedere al continutului lor economic, cheltuielile pentru sanatate includ:
-cheltuieli de investitii destinate construirii de unitati sanitare si înzestrarii cu aparatura
specifica;
 Simpozion Național Studențesc ,,Student, Știință, Societate”, Petroșani 2018
_______________________________________________________________________

-cheltuieli pentru întretinerea curenta si functionarea institutiilor sanitare (salariile

personalului, medicamente si materiale sanitare, hrana pentru bolnavi etc)
În România, cheltuielile pentru sanatate se finanteaza, în primul rând, din Fondul special
pentru asigurari de sanatate (începând cu anul 1998) si în al doilea rând din bugetul de stat, dar si
din bugetele locale (într-o masura mai mica) pentru realizarea unor actiuni sanitare în profil
teritorial. Ele se înscriu în bugetul de stat într-o anumita structura care reflecta actiunile si unitatile
ce se finanteaza în acest domeniu.
Constituirea fondurilor de asigurari sociale de sanatate se face din contributia asiguratilor, a
persoanelor juridice si fizice care angajeaza personal salariat, din subventii de la bugetul de stat si
de la bugetele locale, precum si din alte surse.
3.Cheltuielile publice pentru cultura, religie si actiuni cu activitate sportiva si de
tineret contribuie la cresterea calitatii factorului uman prin îmbogatirea nivelului cultural,
cultivarea gusturilor si idealurilor estetice si morale, educatia spirituala etc., fiind considerate ca
facând si ele parte din categoria "investitiilor în resurse umane".
În general, sursele de finantare sunt constituite din resurse bugetare, venituri proprii
realizate de institutiile de profil din activitati specifice, precum si donatiile si sponsorizarile primite.
Din punct de vedere al continutului lor economic, preponderente în cadrul cheltuielilor
cultural-artistice sunt cheltuielile curente (cheltuieli de personal si de întretinere-functionare),
cheltuielile pentru investitii având o pondere mai redusa.
În România, sursele financiare prin intermediul carora se finanteaza actiunile si obiectivele
de cultura, arta, sport si religie se pot clasifica astfel:
-finantarea bugetara integrala, asigurata prin intermediul bugetului de stat si al bugetelor
locale, caz în care institutiile de cultura, arta, sport si religie de interes national sunt finantate din
bugetul de stat, iar cele de interes local prin bugetele locale (ex: Biblioteca Nationala, Editura
Academiei etc.);
-finantare din venituri proprii, constituite sub forma mijloacelor extrabugetare si prin
completare cu alocatii bugetare de la bugetul de stat sau de la bugetele locale (ex: casele de
cultura, muzeele, institutiile organizatoare de spectacole etc);
-finantare integrala din venituri proprii, constituite sub forma mijloacelor extrabugetare,
situatie în care veniturile proprii aflate în sold la sfârsitul anului se reporteaza pe anul urmator (ex:
anumite edituri, case de film etc).
În plus, la finantarea unor astfel de activitati pot contribui si fondurile rezultate în urma
actiunilor de sponsorizare sau mecenat.
4. Cheltuielile publice pentru asistenta sociala, alocatii, pensii, ajutoare si
indemnizatii sunt îndreptate în special catre protectia persoanelor nesalariate, a vârstnicilor, copiilor
orfani si fara întretinatori, a persoanelor cu handicap, veteranilor de razboi etc. Datorita faptului ca
aceste cheltuieli sunt neproducatoare de venituri, ducând chiar la o încetinire a ritmului cresterii
economice, ele sunt considerate cheltuieli neproductive.
Sursele de finantare a cheltuielilor sunt reprezentate de catre bugetul de stat (într-o masura
covârsitoare) sau din fonduri speciale la care se adauga donatiile si contributiile voluntare de la
organizatiile neguvernamentale.
În tarile dezvoltate, aceste cheltuieli fac obiectul unor vaste programe sociale ce urmaresc
combaterea saraciei, ajutorarea persoanelor cu handicap, a familiilor cu multi copii etc.
În România, fondurile pentru asigurarea necesarului de resurse financiare pentru acoperirea
unor astfel de cheltuieli sunt asigurate de:
- bugetul de stat (ex: finantarea centrelor de primire a minorilor, ajutoare sociale, alocatii
pentru copii, ajutoare pentru sotiile militarilor în termen, pensii I.O.V.R. etc.);
- bugetele locale (ex: finantarea caminelor de batrâni, caminele pentru copiii cu handicap,
cantine de ajutor social, indemnizatii de nasteri etc.)
- venituri proprii (într-o mai mica masura).
 Simpozion Național Studențesc ,,Student, Știință, Societate”, Petroșani 2018
_______________________________________________________________________

5. Cheltuielile publice privind asigurarile sociale de stat.

Asigurarile sociale reprezinta acea parte a relatiilor social-economice exprimate sub forma
baneasca cu ajutorul carora se formeaza, se repartizeaza, se gestioneaza si se utilizeaza fondurile
banesti necesare ocrotirii obligatorii a salariatilor si pensionarilor din companiile nationale, regiile
autonome, societatile comerciale etc., a agricultorilor, a întreprinzatorilor particulari, persoanele
aflate în incapacitate temporara sau permanenta de munca si alte categorii.
Cheltuielile privind asigurarile sociale de stat vizeaza, deci, acordarea de pensii, ajutoare si
indemnizatii, trimiteri la tratament balneoclimateric si odihna a celor cuprinsi în sistemul
asigurarilor sociale de stat.
Privite din punct de vedere economic, se constata ca aceste cheltuieli, ca si cele pentru
asistenta sociala, au un caracter neproductiv, reprezinta un consum final de PIB si nu pot fi
asimilate investitiilor în resurse umane.
Din punct de vedere al naturii lor, aceste cheltuieli fac parte din rândul acelorasi actiuni de
protectie sociala (prezentate mai sus), însa sistemul de finantare este diferit, iar cuantumul este mai
substantial.
Spre deosebire de cheltuielile îndreptate catre asistenta sociala, aceasta categorie de
cheltuieli se finanteaza pe baza contributiei angajatilor, liber-profesionistilor si angajatorilor, în
diferite proportii, la care se adauga (uneori) subventii de la bugetul de stat.
În România, cheltuielile publice privind asigurarile sociale de stat vizeaza pensiile de
asigurari sociale de stat (pentru limita de vârsta) care detin cea mai ridicata pondere, pensiile de
asigurari sociale pentru agricultori, indemnizatiile pentru incapacitate temporara de munca din
cauza de boala sau accident, ajutoare acordate pensionarilor etc. si sunt finantate prin intermediul
bugetului asigurarilor sociale de stat.
Resursele necesare constituirii fondurilor pentru finantarea acestor cheltuieli se constituie
din:
-contributii obligatorii pentru asigurari sociale de stat datorate de angajati si angajatori;
-contributia pentru asigurari sociale datorata de alte persoane asigurate;
-contributiile diferentiate ale salariatilor si pensionarilor pentru bilete de tratament si
odihna;
-încasari din alte surse;
-subventii de la bugetul de stat, în completarea fondurilor proprii.
Structura actuala a sistemului public national de asigurari sociale este rezultatul unor adânci
transformari si al unui îndelungat proces de dezvoltare economico-sociala.
Sistemul public national de asigurari sociale în România este într-o continua dezvoltare si
perfectionare, date fiind cerintele de aliniere la standardele europene.
6. Cheltuielile publice pentru ajutorul de somaj.
Ajutorul de somaj reprezinta o forma de sustinere materiala a persoanelor ramase temporar
fara loc de munca.
Fondul cu aceasta destinatie se constituie din contributiile obligatorii ale salariatilor si firmelor si,
în completare, din subventii bugetare.
În raport de situatia celui ramas fara lucru, exista doua forme de sprijin al somerilor:
 alocatia (asigurarea) de somaj, care se acorda celor care au lucrat anterior, au o anumita
vechime si au platit cotizatii;
 ajutorul de somaj ce se acorda celor nou veniti pe piata fortei de munca.
În România, dupa 1989, odata cu promovarea mecanismelor economiei de piata si pe fondul
scaderii drastice a activitatilor productive, fenomenul de somaj s-a manifestat, în mod explicit.
Aceasta a impus legiferarea protectiei sociale a somerilor si initierea de masuri pentru reintegrarea
lor profesionala.
 Simpozion Național Studențesc ,,Student, Știință, Societate”, Petroșani 2018
_______________________________________________________________________

Resursele necesare acoperirii acestor cheltuieli se constituie pe seama contributiilor

obligatorii datorate de angajatori si angajati, precum si pe seama altor surse, inclusiv donatii si
sponsorizari.

III. Cheltuielile publice pentru obiective si actiuni economice

Aceste categorii de cheltuieli urmaresc asigurarea functionarii si dezvoltarii unor

întreprinderi sau ramuri economice de interes national, finantarea unor investitii cu caracter
economic, finantarea activitatii de cercetare stiintifica, sustinerea unor întreprinderi, precum si
stimularea exporturilor.
Cheltuielile publice pentru obiective si actiuni economice reflecta amploarea si modalitatile
de implicare a statului în economie. Beneficiarii acestui sprijin financiar sunt atât agentii
economici publici (de stat), cât si agentii economici privati sau persoanele fizice din domeniul
productiei si serviciilor.
Ele sunt îndreptate, în primul rând, catre întreprinderile de stat, deci catre sectorul public.
De-a lungul timpului, întinderea sectorului public a cunoscut fluctuatii, în sensul extinderii sau
restrângerii determinate, pe de o parte, de evolutia conceptiilor cu privire la rolul statului în
economie, iar pe de alta parte, de conjunctura economica a momentului. În perioada contemporana,
sectorul public detine un loc important în economia multor tari dezvoltate.
În afara sectorului public, statul sprijina si sectorul privat, acordând întreprinderilor
particulare ajutoare financiare pentru depasirea perioadelor de criza.
Sub aspectul continutului economic, cheltuielile pentru obiective si actiuni economice
reprezinta o avansare de produs intern brut creând premise pentru sporirea avutiei nationale.
Formele prin care statul sprijina întreprinderile, fie ele publice sau private, pot fi grupate
în doua categorii: forme clasice sau directe de interventie si ajutor si forme indirecte de sprijin care
nu presupun transferuri explicite de mijloace banesti.
1. Metode directe de interventie a statului în economie
a) Subventiile detin ponderea cea mai importanta în cadrul cheltuielilor cu caracter
economic efectuate de stat si reprezinta transferuri de sume banesti din bugetul statului catre
întreprinderi (sau cetateni), cu titlu nerambursabil si fara contraprestatie, dar conditionat si cu o
afectatie speciala. Prin intermediul lor, statul introduce în mecanismul spontan de alocare a
resurselor mijlocit de preturi, elementul corector, de reglare constienta, asigurând o redistribuire a
veniturilor.
Subventiile economice acordate de stat vizeaza atât activitatea interna cât si exportul.
Subventiile interne, în raport de destinatia acestora, pot fi împartite în:
-subventii pentru productie, destinate sprijinirii întreprinderilor producatoare de bunuri, celor
de comert sau celor de prestari servicii;
-subventii de consum, acordate utilizatorilor anumitor bunuri si servicii, pentru a acoperi o
parte din pretul acestora.
Subventiile pentru export cuprind, conform definitiei date în "Acordul General pentru
Tarife Vamale si Comert" (GATT), orice masura de sprijin si protectie întreprinsa de autoritatile
publice ale unei tari, care au drept efect nemijlocit cresterea exporturilor tarii respective.
Subventiile pentru export îmbraca, cel mai adesea, forma baneasca (prime de export) fiind
stabilite în sume fixe pe unitatea de produs exportat, sau, ca diferenta între pretul cel mai ridicat de
pe piata interna si pretul cel mai scazut de pe piata externa al aceluiasi produs. Ele joaca, deci, rolul
de egalizare a veniturilor ce se obtin din export cu veniturile ce s-ar obtine prin vânzarea la intern.
Alteori, subventiile pentru export pot aparea sub forma unor avantaje acordate exportatorilor:
b) Investitiile reprezinta ajutoare financiare pe care statul le acorda pentru dezvoltarea sectorului
public sau a altor sectoare.
 Simpozion Național Studențesc ,,Student, Știință, Societate”, Petroșani 2018
_______________________________________________________________________

c) Împrumuturile cu dobânda subventionata se acorda întreprinderilor publice sau private din

anumite sectoare de activitate sau care întâmpina dificultati financiare temporare, de trezorerie ori
legate de restructurare.
d) Ajutoare financiare de la buget se acorda pentru difuzarea de informatii, studii de marketing,
organizarea de expozitii. De asemenea, el finanteaza partial sau integral studii si cercetari ale pietei
externe, reclama cu caracter general, organizarea unor târguri si expozitii, participa la societati
mixte pentru vânzarea marfurilor pe piata externa, acopera uneori cheltuielile de transport etc.
e) Avansurile rambursabile constituie o forma de sprijinire a unor actiuni de prospectare si
prezentare în strainatate a unor produse noi si asigura între 20% si 50% din finantarea necesara.
Avansurile se restituie din încasarile realizate prin vânzarea în strainatate a noilor produse.
2. Metodele indirecte de sprijinire a întreprinderilor si sectoarelor de activitate se concretizeaza în:
a) Avantaje fiscale, care nu reprezinta transferuri banesti, ci se constituie în facilitati si degrevari
fiscale care micsoreaza sarcina fiscala a întreprinderilor beneficiare. Ele nu apar înscrise explicit în
buget ca si cheltuieli, statul renuntând, însa, la o parte a încasarilor la care are dreptul, motiv pentru
care se mai numesc si cheltuieli fiscale
b) Garantarea de catre stat a împrumuturilor bancare angajate de întreprinderi, statul asumându-si
obligatia ca, atunci când debitorul devine insolvabil, sa asigure rambursarea împrumutului.
În România, cheltuielile publice pentru actiuni si obiective economice îmbraca urmatoarele forme:
-alocatii bugetare;
-subventii (sub forma acoperirii diferentelor de pret sau de tarif si a primelor de productie
sau de export);
-transferuri bugetare (mai ales pentru investitii);
-alocatii din fonduri speciale în afara bugetului de stat.
În tara noastra, în ultimii ani, se remarca o reducere constanta a cheltuielilor pentru obiective si
actiuni economice, expresie fireasca a procesului de retragere a statului din economie.

Bibliografie:

 http://www.referatele.com/referate/noi/finante/sistemul-cheltuielil241513161810.php
 https://conspecte.com/Finante-Publice/sistemul-cheltuielilor-publice.html
 http://www.stiucum.com/finante/finantele-intreprinderilor/402/rolul-sistemului-
cheltuielilor12226.php
 http://www.rasfoiesc.com/business/economie/finante-banci/Sistemul-cheltuielilor-
publice88.php
 I.Vacarel, Probleme ale dezvoltarii economiei mondiale: imperative, obstacole, alternative,
Editura Politica, Bucuresti, 1989, pag. 334-363.