Managerul - persoana cu multiple atributii

Plecând de la autoritatea formala cu care a fost investit la diferite nivele ierarhice,

managerul va îndeplini diferite atribute manageriale.
Activitatea de conducere, dintr-o organizatie economica reprezinta un set de atributii
de decizie corespunzatoare unei anumite functii sau pozitii ierarhice.
Acest set e legat direct de valorile supreme ale unitatii. Realizarea obiectivelor, la
nivel de sistem, cât si de subsisteme, ale unei unitati economice, este conditionata în mare
masura, de cât de bine sunt îndeplinite atributele manageriale.
Atributele manageriale implica o serie de responsabilitati. Multitudinea
responsabilitatilor se refera la faptul ca fiecare ocupant a unui post din structura ierarhica
de conducere a unitatii economice manifesta o serie de responsabilitati, deprinderi si
atitudini esentiale pentru toti managerii în raport cu nivelul ierarhic unde se afla amplasat
postul.
În literatura de specialitate, a fost inclusa notiunea de leadership. Datorita
dinamicitatii care se manifesta astazi la nivelul proceselor de productie, la aplicarea de
tehnolgii, bazate pe un înalt grad de intensivitate,managementul ca domeniu de activitate
si managerii ca indivizi, devin indispensabili pentru activitatea economica si de productie
ce se realizeaza în cadrul oricarei unitati economice.
În acest context managerul poate fi definit ca acea persoana care exercita o anumita
influenta, asupra unei persoane sau a unui grup de persoane, prin intermediul
comunicarii, orientându-le spre îndeplinirea anumitor obiective. Puterea de exercitarea a
influentei asupra altor persoane,apelând la comunicare, reprezinta însasi esenta
atributului de manager.
Activitatea de conducere dintr-o unitate economica, reprezinta dreptul legitim al
managerilor de a influenta alte persoane, în virtutea pozitiei lor ierarhice în cadrul
unitatii. Procesul de influenta a unui manager, asupra altora,se poate exercita printr-o
varietate de posibilitati, care se pot extinde de la cea amiabila, la cele legate de diferite
masuri coercitive.
Un alt tip de clasificare a comportamentului unui manager se poate realiza în functie
de atitudinea acestuia fata de subordonati si fata de managerii situati din punct
de vedere ierarhic superior.

Atitudinea managerului, în raport cu persoanele subordonate

Principalele atribute care-i revin unui conducator în relatia cu subordonatii sunt: sa-i
cunoasca cât mai bine sub toate aspectele; sa-I aprecieze cât mai corect din punct de
vedere al gradului de pregatire profesional; sa fie principial, adica, sa nu favorizeze pe
unii în defavoarea altora; sa respecte reglementarile referitoare la încadrarea si
promovarea acestora; sa fie obiectiv si inpartial la acordarea de drepturi salariale, etc.
Nerespectarea acestor principii, în relatiile cu persoanele subordonate, pot sa-i
submineze autoritate de conducere, si implicit sa conduca la nerespectarea obiectivelor
stabilite în cadrul deciziilor strategice si tactice ale unitatii.
La rândul lor, subalternii trebuie sa aiba încredere deplina în conducatori,în
capacitatea manageriala a acestora de a organiza si orienta activitatea la standarde
superioare, de evaluare corecta si obiectiva a acestora în vederea stimularii morale si
materiale.

Atitudinea managerului în raport cu superiorii sai

În relatia cu superiorii sai ierarhici, managerul trebuie sa respecte întocmai sarcinile
trasate, fara a le aduce modoficari de substanta, a transpune în practica startegiile
elaborate de acestia, de a reprezenta un factor de legatura între interesele personalului
executiv si superiorii sai ierarhici.
Pentru a putea îndeplini toate aceste atribute, managerul trebuie sa posede o pregatire
profesionala adecvata postului, experienta în activitatea de conducere, intuitie,
cunoasterea exacta si în dinamica a strategiei unitatii, sa fie înzestrat cu aptitudini native
pentru activitatea de conducere etc.
Pentru ca un manager sa poata îndeplini cu succes activitatea de conducere cu care a
fost investit, acesta trebuie sa întruneasca o serie aptitudini native:

Inteligenta
Inteligenta reprezinta calitatea umana necesara oricarei profesii, dar este
indispensabila factorilor decizionali, deoarece aceasta presupune garantia adoptarii, din
multimea alternativelor posibile, a variantei optime pentru
rezolvarea problemelor complexe ce apar în sfera sa de activitate.
Capacitatea de memorie
Capacitatea de memorie reprezinta o aptitudine nativa.
Memoria este trasatura umana, care confera capacitatea de a stoca cât mai corect
anumite informatii si de ale reda cât mai fidel.Memoria, la rândul ei se poate împarti în
memorie mecanica si logica.Memoria mecanica face referire la redarea unor aspecte,
însa, fara ale întelege sensul, în timp ce memoria logica presupune si întelegerea
fenomenelor. În cazul persoanelor investite cu atributul de a adopta decizii, memoria
logica este indispensabila.

Capacitatea de observatie
Capacitatea de observatie este indispensabila unui manager, si consta în capacitatea de
a sesiza esentialul fenomenelor ce îl înconjoara.

Capacitatea de concentrare
Acest atribut confera managerului posibilitatea de orientare selectiva a cunostintelor
dintr-un anumit domeniu de activitate, în solutionarea unor tematici specifice.
În cadrul exploatatiilor agricole, unde concomitent, la nivelul sistemului si a
subsistemelor sale, se desfasoara simultan o serie procese de productie,managerii sunt
obligati sa se concentreze si sa sesizeze din timp, semnale,chiar de intensitate redusa, atât
din sfera productiei, cât si a activitatii de conducere, la diferite nivele ierarhice, pentru a
evita si corecta repercusiuni negative si grave asupra întregii activitati.

Capacitatea de a previziona
Reprezinta una din principalele calitati cu care trebui sa fie înzestrat un manager, mai
ales daca sfera de activitate a acestora este circumscrisa nivelurilor ierarhice superioare.
Capacitatea de a previziona se refera la activitatea de ansamblu a managerului, în
orientarea economica, sociala si politica a exploatatiei în viitor,vizând obiectivele
fundamentale ale dezvoltarii acesteia cum sunt profilarea si specializarea, dezvoltarea de
noi capacitati de productie sau pregatirea în perspectiva a cadrelor de conducere.
Etatea
În urma unor studii de specialitate, s-a constat, ca vârsta optima pentru îndeplinirea cu
succes a activitatilor de conducere, etatea de 35-45 ani. Acest interval, este considerat
propice, întrucât aceasta vârsta, confera managerilor un maxim de resurse fizice si
psihice, ce de altfel, si experienta suficienta în domeniu. De asemenea, acest interval de
vârsta, este caracterizat printr-un echilibru optim între energie, capacitate si prudenta.

Experienta ca manager
Experienta confera un avantaj în activitatea de conducere, stiut fiind faptul ca,
activitatea de conducere nu este compatibila doar cu aspecte teoretice, ci este dependenta
si de experienta practica.Însumând aceste însusiri native ale managerului, cu cele
dobândite ulterior, prin studii si experienta, rezida un aspect deosebit, de care va trebui sa
se tina cont, si anume dubla specializare.
Fundamentarea profesionala, care rezida din cunostintele dobândite prin studii de
specialitate, pe baza carora sunt dobândite cunostintele teoretice si experienta practica
acumulata din diversele domenii de activitate, la care va trebui adaugata o larga
informare cu privire la situatia prezenta si viitoare a unitatii agricole, obiectivele acesteia
si mijloacele prin intermediul carora aceste obiective se vor putea înfaptui.
Activitatea de conducere reprezinta principala activitate a managerului,care solicita
din partea acestuia, calitati profesionale si cunostinte din domeniul stiintei manageriale,
precum si abilitate organizatorica, care sa-i confere dreptul pentru a le aplica.
În literatura de specialitate, organizare si capacitatea organizatorica por fi definiti
astfel: organizarea reprezinta atributul conducerii, iar capacitatea organizatorica, atributul
managerului. Ca argument privind capacitatea organizatorica a managerului stau mai
multe activitati, din care:managerul va trebui sa cunoasca si sa stabileasca cele mai
eficiente modalitati de alocare si combinare a resurselor materiale si umane pentru
îndeplinirea obiectivelor din planurile economice.