VALORI STILISTICE/ EXPRESIVEALEMODURILOR VERBALE

Exprimând atitudinea emiţătorului faţă de acţiunea, procesul sau starea enunţate,

modurilor verbale angajează eul rostitor în discursul epic, liric sau dramatic. Resursele de
expresivitateartistică ale acestei categorii gramaticale specifice verbului sunt actualizate prin
marcarea moduluiîn care emiţătorul (naratorul, eul liric, personajul epic sau dramatic) se
raportează la obiectulenunţării, felul în care le percepe şi ipostaza lui - implicată, subiectivă sau
nonparticipativă,obiectivă - faţă de evenimentele, situaţiile, ori stările comunicate prin discurs.
MODUL INDICATIV
imprimă un caracter obiectiv acţiunilor, proceselor, stărilor pe care le exprimă.Ca mod al
enunţării unor fapte considerate reale şi a unor stări apreciate ca sigure,indicativul apare în
limbajul comun ca un mod neutru din punct de vedere stilistic.În textul literar, capacitatea de
a exprima certitudinea locutorului (narator, personaje/ eulliric), în raport cu obiectul enunţării,
conferă referentului aparenţa unei realităţi validate înuniversul ficţional.Datorită timpurilor - mai
multe decât la celelalte moduri - permite instituirea unor raporturidiverse între evenimentele
istorisite (cronologie - an- terioritate, simultaneitate, ulterioritate - sauacronie), între timpul narat
şi timpul narării, între momente evocate şiprezentul liric.Valorile expresive ale indicativului sunt
diferenţiate în funcţie de forma temporală averbului, fiecare dintre cele şapte timpuri ale
indicativului având propriile valenţe stilistice(prezentul,imperfectul, perfectul simplu, perfectul
compus şi mai-mult-ca-perfectul, viitorul simpluşi viitorul anterior).
MODUL IMPERATIV
instituie o relaţie decomunicare directă exprimând dorinţa sauvoinţa emiţătorului de a determina
oacţiune ori de a o împiedica. Valoarea stilistică a imperativului rezidă în capacitatea de
exprimare a unor atitudini şitrăiri subiective, printr-un dublu sistem de semnale: verbale şi
paraverbale (accentele afective,pauzele expresive, intonaţia specifică ordinului, ameninţării,
îndemnului, rugăminţii, concesiei,ironiei etc.)Ca marcă textuală a stilului direct, imperativul are
rol de „teatralizare" şi, în acelaşi timp,rol de dinamizare a discursului personajelor („imperativul
dramatic şinarativ"); alături de substantivele/ adjectivele în vocativ reprezintă un indice al
oralităţii stilului; înlimbajul popular, poate apărea fără referire la o persoană anume=valoare
generică;Prezenţa imperativuluiîn textul lyric semnalizează discursul dialogic sau
monologuladresat(care poate lua forma invocaţiei retorice).
MODUL CONJUNCTIV
exprimă potenţialitatea unei acţiune realizabile, posibile,probabile sau atitudinea emiţătorului
faţăde acţiunea, starea, trăirea enunţate:incertitudinea,ezitarea, aproximaţia,deliberaţia, dorinţa,
protestul, indignareaetc.exprimă stări afective (atitudini şi trăiri subiective).