Iubire – înțelepciune Ințelepciunea iubirii de Sine

„tot ce ai de făcut este să te hotărăști” Doar să știi ce ai de făcut, nu este suficient.

Atunci când ne conștientizăm în mod profund trupul și senzațiile asociate cu acesta, intrăm în
subconștient . Cerebelul joacă un rol important în propriocepție (conștientizarea poziției propriului corp
în spațiul ACUM).

Senzațiile constituie limbajul trupului (a subconștientului). Creem un nou nivel de conștiință, în care
corpul primește noi semnale neurochimice, care sunt diferite de conștiința (noastră) care le-a creat.

Miile de cazuri studiate de neurologi au dus la concluzia certă, că fiecare își vindecase singur propriul
trup! Învățaseră CUM să-l abordeze, înțeleseseră de ce și cum să facă vindecarea posibilă. Se iubiseră
atât de mult încât au reușit.

Recunoașterea unei forțe superioare, a unei ordini sau unei inteligențe superioare în noi înșine.

Ea știe să regleze toate funcțiile corpului. ACUM, în această secundă, în fiecare celulă din corp, au loc
peste 100.000 de reacții chimice. Nu vă speriați, avem doar vre-o 70-100 trilioane de celule. Iar fiecare,
în fiecare secundă, are aceste 100.000 de reacții chimice. Rezultatul înmulțirii este amețitor?! Sigur că
da! Însă CINEVA știe să orchestreze buna funcționare. În aceeași secundă mor 10 milioane de celule iar
alte 10 milioane le iau locul (mitoză). Calcule recente, estimează că transferul de date, informații dintre
celule, are loc cu o viteză mai mare decât cea a luminii. Merită o reverență, nu?! Merită mai mult:
ÎNCREDEREA noastră totală!

Această Inteligență știe cum să păstreze ordinea în toate celulele, țesuturile, organele, și sistemele
corpului, pentru că EA l-a creat (din două celule separate). Forța care a alcătuit corpul este Forța care îl
întreține și îl vindecă.

Propria rațiune, personală, a fiecăruia, poate canaliza această inteligență către boală? Se pare că da.
Avem această putere pentru că înseamnă evoluție personală: ajungi să cauți înțelepciunea care va duce
la propria vindecare, punerea în acord direct cu inteligența inițială, re- cunoașterea ei.

Gândirea este REALĂ! Ne influențează direct corpul. Fiecare gând produce o reacție biochimică la nivelul
creierului. Acesta eliberează semnale chimice transmise corpului, ÎN care acționează ca mesageri ai
gândului. UN gând – un semnal chimic- o substanță chimică!

Gândurile ajung să fie substanțe chimice în corp, așa el simte cum gândim. Fiecare gând= o senzație în
corp. Realizați de unde vine propria boală de care vă și temeți atât de mult?!

Întreținerea unor tipare rigide de gândire, credință, simțire și trăire, devine un complex de atitudini
nocive pe care organismul dacă nu-l mai poate suporta, le izolează ÎN corp (boală).

Celule nervoase care nu se mai activează împreună, nu mai fac parte din același circuit. Celule nervoase
activate împreună se interconectează ( conceptul se numește: învățare de tip Hebbian). Stimularea
repetată a unui grup de neuroni conduce la construirea de raporturi mai complexe, mai puternice și de
durată.
Să știi ce ai de făcut nu este suficient. Trebuie să regândești, să aduci alte concepte pe care creierul să le
învețe.

Prin lobul frontal, creierul uman are capacitatea de a reduce la tăcere, stimulii transmiși de mediu sau
de propriul corp. Dar și senzația scurgerii timpului. In condiții de reală concentrare, circuitele cerebrale
asociate cu timpul, spațiul, și senzațiile/mișcările/percepțiile senzoriale ale corpului, se domolesc la
propriu.

Avem puterea de a ne face gândurile reale!!! Dintotdeauna. Schimbarea celor care ne cauzează
neajunsuri depinde numai de noi.

Când aflăm lucruri noi, lobul frontal își reactivează tiparele și rețelele existente, cartografiate, stabilite în
combinații, modele și secvențe diferite. Se crează o combinație infinită de posibilități.

Exersarea mentală duce la evoluția minții. Se bazează pe acumularea de noi cunoștințe și pe aplicarea
constantă a informației respective. Implicit se va modifica comportamentul și vom avea noi experiențe,
pe care le stabilizăm.

Ca să ne reinventăm, corectăm, și reconceptualizăm, începem cu folosirea procesului de EXERSARE

MENTALĂ, pentru a ne activa zilnic, noile circuite. Exersată cu fiecare ocazie din zi. Și sunt cu zecile, dacă
nu cu sutele. Numai să vrem, să devenim conștienți că „gândurile ne gândesc ele pe noi”.

Minim 12 minute se trei ori pe zi este mult?! Zi de zi e și mai mult?! Atunci..........

Schimbarea înseamnă debarasarea de obișnuința de a mai fi cel de până acum a secundă !!! Atunci când
e necesar, desigur!

Folosirea minte-corp

Viața este terenul de joc pe care noi exersăm! Trebuie să trăim efectiv cele exersate mental pentru a
deveni o experiență adevărată, reală, palpabilă.

Memoria este alcătuită din gândurile care rămân în creier (avem mai multe tipuri de memorie).

Gândurile conștiente sunt actualizate cel mai des, repetitiv: amintiri de lungă sau scurtă durată, amintiri
semantice sau episodice.

Amintirile de lungă durată sunt configurate în creier de organism și de simțuri. Ele sprijină intelectul să-
și amintească și mai bine. Ele se păstrează un timp îndelungat deoarece corpul participă la transmiterea
unor serioase semnale electrochimice către creier, ca să creeze ... emoții!

Avem amintiri pe care le putem evoca în mod conștient, voit. Ele sunt amintiri declarative (explicite):
știu date de naștere, numere de telefon, cum îi cheamă pe cei mai mulți cunoscuți, cum să plantez o
floare, să fac mâncare etc. Toate acestea sunt cunoaștere și experiență.

Neocortexul este sediul conștientului, deci centrul de stocare a memoriei explicite, el prelucrează și
stochează diferit, variatele tipuri de amintiri care aparțin acestei memorii. Este o informație neurologică
foarte importantă, pe care vă rog să o rețineți.
Memoria de scurtă durată este localizată în lobul frontal. Citim un număr de telefon, apoi îl repetăm,
apoi formăm numărul respectiv. Am terminat cu el. Lobul frontal păstrează numărul până când noi îl
formăm (există și posibilitatea de a recupera numărul ulterior. El nu dispare).

Memoria de lungă durată e mai complexă. Mijlocul prin care stocăm informațiile pe termen lung e
fascinant.

La prelucrarea de noi informații de către organele de simț dintr-o nouă experiență, hipocampul (parte a
creierului limbic/mijlociu, care transformă „necunoscutul în cunoscut”), preia informația de la organele
de simț și o transmite către neocortex prin lobul temporal și centrii săi asociativi. Apoi este distribuită pe
tot cuprinsul neocortexului, formând o multitudine de rețele nervoase.

Amintirile nu sunt implicite sau automate de la început. Repetarea lor duce la păstrarea timp mai
îndelungat.

Când mintea instruiește în mod repetat corpul să întreprindă o acțiune, acesta începe să și-o amintească
mai bine decât creierul care gândește. Gândul la DOAMNE, constant, repetitiv, formează ceea ce
neurologii numesc „neuronul lui Dumnezeu!”. Iar memoria corpului va stabiliza această gândire care
devine stare și emoție. Mintea și corpul, din punct de vedere neurologic și chimic, trec in mod natural
spre o stare de existență. Finalizat procesul de de formare a unei (noi) amintiri implicite, corpul a
memorat la nivel neurologic intenția creierului.

Experiențele repetate se înregistrează în corp, iar semnalul neurologic și chimic către celule este
conectat automat și complet la același nivel de conștiință. Cunoștințele acumulate strict pe cale
intelectuală nu ajung niciodată la acest nivel în corp, pentru că nu au fost trăite ca experiență
(consecventă, repetitivă).

Folosim cunoștiințele ca să declanșăm o nouă experiență. Repetarea o va stabiliza! Va deveni

automatism, adică va ajunge în CEREBEL! Nu numai mersul, sau funcționarea inimii, adică: cerebelul ne
reglează mișcările corpului, ne coordonează acțiunile (aici avem de lucru-cu unele), și ne coordonează
mecanismele subconștiente (ale corpului). Ele pot deveni amintiri genetice și transmise generațiilor
viitoare. Că se pot „întâmpla” și alte minuni, e la fel de adevărat.

Cerebelul nu dispune de centri conștienți, dar are un depozit de memorie!!! Rolul său de bază este să
demonstreze ce gândește creierul (adică TU): să memoreze planul elaborat de neocortex (ai grijă) și să-l
pună în aplicare, în acțiune, fără prea mare implicare activă a neocortexului în sine. Adică nici nu știi, nu
realizezi de ce ai făcut ceea ce ai făcut, considerând că alții te-au influiențat. Nop. E doar o amintire
reluată datorită unui impuls ajuns la cerebel care s-a conformat. Controlul asupra acestor impulsuri
poate avea loc. Neocortexul servește doar ca un mesager, care îi semnalează cerebelului, prin
intermediul unui gând, să înceapă activitatea pe care acesta deja o cunoaște și și-o amintește.

Neocortexul se implică în memorarea inițială, dar cu timpul, prin repetare, și sub coordonarea
cerebelului, corpul preia comanda. Primitivul cerebel nu adăpostește nici un pic de conștient, el doar
face. Intrăm într-o stare de transă atunci când cerebelul dispune de timpul și spațiul necesar să-și aducă
aminte ceea ce a fost condiționat să facă, fără amestecul neocortexului. Memoria cerebelară este
magică dacă învățăm să îi dăm locul cuvenit! Cerebelul fiind răspunzător de mișcările corpului
(automatismele), el este partea creierului care preia acțiunea și conduce spectacolul. Subconștientul
este cel care realizează acțiunea în acum, întotdeauna în prezent. De asta corpul își amintește mai bine
decât mintea- corpul devine mintea, datorită cerebelului.

Cerebelul funcționează ca păstrător a ceea ce învață corpul de la minte! In neocortex se stochează

amintirile conștientului.

Prin cunoaștere, informare, se pregătește drumul către o nouă experiență prin care să devii conștient de
tine însuți! Aplicarea cunoștințelor ne va modifica treptat harta creierului și va deveni automatism al
cerebelului care nu ne va pune prea multe întrebări, nu va avea ezitări, ci va FACE!. Corpul va trăi din plin
schimbarea pe care VOIT o programăm. Sufletul va fi plin de încântare. Devenim exemplul viu a teoriei,
ceea ce ne dorim acum, dar cu realizarea e mai dificil. Credem noi asta! E doar o veche și susținută
„învățătură”,ca nu avem încredere în noi. Să ne îndoim de Puterea dată Omului.

Trupul își amintește cel mai bine o acțiune repetată și observată. Mi s-a întâmplat să mă trezesc în jurul
orei 3. Multora li se întâmplă. Există motive! Când îmi observam starea interioară, am descoperit că și în
noaptea următoare mă trezeam tot la ora 3. Dacă nu făceam asta, nu mă mai trezeam la acea oră. Așa
este mereu cu orice acțiune din viață. Când o observi ea devine prezentă (prezență).

Observă-l constant pe Dumnezeu! Observă-ți constant legătura cu Maica! EA este planeta însăși. Te vei
îndrăgosti iremediabil de oameni, de planetă cu toate ale ei. Fără atașamente, egoisme. Pe care, oricum,
vei fi nevoit, în timp, să înveți a renunța la ele. Va fi dureros. Merită?!

Nici nu avem CE ierta, ci doar a înțelege că e un joc pe care mintea îl pune în scenă magistral! Crează
povești în care ne pierdem, căutând mereu „amănunte”. Hrănim așa doar văzutul din noi, nu nevăzutul,
care e măreț. Un amănunt, apoi altul...

CE ai cu tine însuți de tot te chinui cu asemenea amintiri, stări?! Alții le au? Alții te influiențează?! Da ce
ești tu? Alcătuit din filme pe care alții ți le proiectează?! Iar tu le și consideri personale.

Minte- Trup-Suflet! Mintea și sufletul depind de vindecarea trupului, care are stocate
învățăturile/învățămintele, în cerebel. Le putem schimba, putem să formăm noi deprinderi. Învățăm,
exersăm și nu mai depindem de nimeni. Boala este o eroare de gândire, de atitudine și, îndepărtarea de
dumnezeirea din noi. Nu afirmațiile ne vindecă ci practicarea lor, a INTENȚIEI din ele. De asta e necesar
să fim atenți la ce/cum vorbim. La nuanțarea vocii, la atitudinile corporale.

Totul este o Carte Vie a vieții noastre.

O STARE se învață.

Prezența lui DUMNEZEU, a FORȚEI și ÎNTELIGENȚEI CREATOARE se învață,

se experimentează continuu până devine STAREA TA PERSONALĂ!

N.B. Informațiile despre creier sunt din cărțile dr Joe Dispenza: „Antrenează-ți creierul” și „Distruge-ți
obiceiurile nocive”
Pasiunea doctorului este la intersecția celor mai recente descoperiri din domeniile neuroștiinței,
epigeneticii și fizicii cuantice pentru a explora știința din spatele remisiilor spontane.

Formarea sa postuniversitară a acoperit neurologia, neuroștiința, funcția creierului și chimia, biologia

celulară, formarea memoriei, îmbătrânirea și longevitatea.

*** până voi reuși să scriu despre minunile descoperite de Giuseppe Calligaris, un neurolog Italian.
După moartea sa în 1944, scrierile, cărțile publicate, au fost luate de o diviziune secretă a guvernului
american și a ambasadei sovietice din Berna. Cel puțin două universități majore din Uniunea Sovietică au
centre Calligaris și cercetarea lor este păstrată ca un secret de stat. Singurul lucru care poate fi cunoscut
în mod fiabil este faptul că în Uniunea Sovietică se lucrează intensiv la experimentele lui Calligaris.

Calligaris a descoperit că anumite linii și puncte pe piele au fost legate de porțiunile conștiente și
subconștiente ale minții și chiar de creșterea abilităților paranormale. Calligaris a numit această
cercetare nouă, "lanțuri liniare ale corpului-minte". El a descoperit, experimental, o rețea de linii - o
rețea de meridiane longitudinale și paralele de latitudine pe piele - care au rezistență electrică mai mică,
sunt hiperstezice și formează modele geometrice. De exemplu, el a descoperit pătrate, pe care le
numește "ferestre către cosmos".

Calligaris a descoperit puncte de intersecții ale energiilor cosmice care au acționat ca oglinzi, colectori și
acumulatori. El a descoperit că aceste puncte pot fi încărcate ( o forță aplicată împotriva punctului), de
exemplu, prin cilindri metalici, și stimulată pentru a reflecta mai bine inteligența superioară și pentru
a produce un ecou al vibrațiilor vitale ale universului.

Grila pe corp pe care a găsit-o Calligaris corespunde gradei de longitudine sau latitudine a
pământului.

Calligaris spune că întregul univers este reflectat pe piele.

El credea că creierul nostru poate fi o oglindă concavă pentru Conștiința Universală. Desigur, au existat
mulți oameni care nu au vrut să audă toate astea, și de mai multe ori Calligaris a fost "aruncat" de
comunitatea academică, precum și de Biserică.

Dr. Calligaris a constatat că o imagine mentală, forma de gândire însăși, va stimula corpul. Acest lucru
duce la ideea de bază a tezei sale de doctorat, "Gândurile ne vindecă". Există un efect mental-dermic
care se înregistrează fizic pe corp și arată radiația formelor de gândire sau a undelor gândirii. Cercetările
au arătat că gândurile pot fi privite ca obiecte cu existența fizică.

Diverse locații Calligaris sunt legate de anumite organe, iar aceste spoturi răspund și corespund
emoțiilor. Deci, gândurile pot provoca emoții și atinge organe, care la rândul lor se reflectă în punctele
de pe piele.

O INTELIGENȚĂ SUPERIOARĂ CURGE PRIN ÎNTREGUL UNIVERS. Calligaris vorbește în cărțile sale de o „
inteligență superioară “ , care curge prin tot ceea ce este și „ echo “ –ul este asigurată prin plăcile de pe
piele. Inteligența superioară , se reflectă în subconștientul individual.
Presupunând că omul preistoric poseda acele forțe care astăzi sunt ascunse sub piele, ca abilități
aplicabile în mod normal, se poate presupune și că legendele culturilor îndelungate (Atlantis, Lemuria
etc.) au fost bazate pe concepte complet diferite de cele pe care se bazează astăzi cunoștințele
noastre. Poate și credințele.

***

Cred că sunt două exemplificări suficiente, care să vă determine să gândiți la cât de minunați sunteți
alcătuiți. Avem totul la purtător. Multitudinea informațiilor nu trebuie să ne sperie, dar nici să le
ignorăm. CINEVA ni le dăruie, dar efortul ne aparține, de a le integra în viața noastră.