Paul Celan

Anii de la tine la mine

Iarăși îți unduie părul când plâng. Albastrul ochilor tăi

îl așterni pe masa dragostei noastre: un pat între vară şi toamnă.

Bem o licoare pe care nici eu, nici tu, nici un al treilea n-a pregătit-o:

sorbim ceva gol, ceva de sfârșit.

Ne privim pe noi în oglinzile-oceanului,

şi ne-ntindem mai iute bucatele:

noaptea e noapte, începe cu zorile,

alături de tine mă culcă.