Lucru individual nr.

9
Barbacaru Dan, Grupa 1601
Dreptul la un mediu sănător reprezintă un drept internațional, de care benificiază un număr mare
de persoane, prin urmare este firesc ca fiecare persoană să aibă posibilitatea de a pretinde să trăiască într-
un mediu sănătos, nepoluat care să nu prezinte careva pericole pentru viața și sănătatea populației.
Printre primele acte în care se conțin astfel de prevederi este Declarația de Stockholm 1972 care a
proclamat principiul conform căruia omul are dreptul fundamental la libertate, egalitate și la un mediu
înconjurător de viață satisfăcător, a căru-i calitate să-i permită să trăiască în demnitate și bunăstare, în
raport cu Republica Moldova alte state nici nu consacră o astfel de prevedere expres și explicit în constituția
lor.
La fel și Constituția Republicii Moldova prevede în art. 37 că Statul este garantul asigurării
dreptului la un mediu sănătos și ecologic echilibrat. La rândul său statul prin intermediul autorităţilor
administraţiei publice ale comunei (satului), oraşului în comun cu autorităţile locale pentru mediu şi pentru
sănătate asigură păstrarea unui mediu înconjurător sănătos şi folosirea raţională a resurselor naturale,
exercită un control permanent asupra respectării legislaţiei cu privire la protecţia mediului. (art. 10 lit. a)
din LEGEA Nr. 1515 din 16.06.1993 privind protecţia mediului înconjurător)
Din aceasta putem deduce careva obligații pe care le au autoritățile administraţiei publice ale
comunei (satului), oraşului în comun cu autorităţile locale pentru mediu şi pentru sănătate:
1. De a asigura păstrarea unui mediu înconjurător sănătos;
2. De a asigura folosirea rațională a resurselor naturale;
3. Exercită un control permanent asupra respectării legislației cu privire la protecția mediului.
După cum știm în orașe se adună cele mai multe probleme legate de mediu și tot acolo este locul
unde își desfăsoară cei mai mulți agenți economici activitatea lor.
În primul rând auoritățile publice trebuie să intervină cu careva acțiuni pentru a păstra un mediu
înconjurător sănătos. Acțiunea dată de păstrare a mediului nu trebuie să vină numai din partea statului ori a
autorităților publice, este nevoie ca această dorință de a păstra un mediu înconjurător sănătos din partea
fiecărui om care la rândul său să conștientizeze și să-și asume responsabilitatea privind impactul pe care
viața lui o are asupra vieții plantei și asupra vieții celorlalți locuitori ai globului pământesc. Deci avem
nevoie de mai multă atenție precum și de mai multă responsabilitate pentru a putea păstra și trăi înt-un
mediu sănătos, de a avea posibilitatea a respira aer curat, pentru a bea apă curată, de aceea cer ca noi oamenii
care purtăm răspundere față de mediul înconjurător să nu-l tratăm cu neglijență, deoarece ignoranța și lipsa
de preocupare va duce la agravarea poluării mediului.
În al doilea rând noi nu trebuie să abuzăm de dreptul nostru de a benificia de resursele naturale,
folosirea cărora este reglementată de Constituția Republicii Moldova, Legea cu privire la mediul
înconjurător si de alte legi. Conform art. 4 alin. (2) din LEGE Nr. 1102 din 06.02.1997 cu privire la
resursele naturale prevede că resursele naturale care au importanţă pentru populaţia unui teritoriu mai
limitat sînt resurse naturale locale. Tot din această Lege observăm că dreptul de proprietate asupra
resurselor naturale locale proprietate publică aparțin unităților administrativ-teritoriale. Chiar dacă resursele
naturale se află în proprietatea autorităților administrativ-teritoriale asta nu înseamnă că restul locuitorilor
nu pot benificia de resursele date.
Totuși reieșind din principiul decentralizării administrării unele resurse naturale chiar dacă se află
în interioru razei teritoriale a unității administrativ-teritoriale (UAT) ele pot fi în proprietatea statului
deoarece aceste resurse naturale prin natura lor nu prezintă un interes local ci național.
Reieșind din art. 1 din LEGE Nr. 1102 din 06.02.1997 cu privire la resursele naturale observăm
că resurse naturale sînt obiectele, fenomenele, condiţiile naturale şi alţi factori, utilizabili în trecut, prezent
şi viitor pentru consum direct sau indirect, care au valoare de consum şi contribuie la crearea de bunuri
materiale şi spirituale și ele pot fi folosite ca mijloace de muncă, surse de energie, de materie primă şi de
materiale, nemijlocit ca obiecte de consum şi recreare, ca bancă a fondului genetic sau sursă de informaţii
despre lumea înconjurătoare.
Cum am menționat anterior ne trebuie să abuzăm de dreptul de folosire a resurselor naturale, iar
autoritățile administrației publice ale comunei sau a orașului în dependență deja în raza cui se află trebuie
să supravegheze ca toți benificiarii să nu abuzeze de dreptul lor oferit prin Constituție. Deci autoritățile
administrației publice trebuie să asigure o folosire durabilă ce nu ar duce la degradarea acestora adică a
resurselor naturale. La fel trebuie să susțină orice acțiune care este îndreptată spre o folosire rațională a
resurselor naturale. O altă acțiune care ar permite folosirea îndelungată a resurselor naturale este de a
preveni orice activitate care ar avea efecte negative asupra resurselor naturale.
În al treilea rând autoritățile publice locale trebuie să exercite un control permanent asupra
respectării legislației cu privire la protecția mediului pentru a nu permite poluarea lui care are un efect
negativ asupra întregii populației. Prin urmare autoritățile publice trebuie să ducă o evidență daca
persoanele care dec o activitate economică și în urma acestor activități poluează mediul eii trebuie să
verifice dacă persoana dată deține asupra eii o autorizație. În caz că persoanele dețin asupra lor autorizația
trebuie să verifice dacă nu a expirat. În cazul în care persoana are dreptul de proprietate privată asupra
resurselor naturale trebuie să ducă evidența daca proprietarul le folosește conform destinației, dacă nu
cauzează dareva daune mediului și dacă nu abuzează de dreptul său în sens că nu duce spre o degradare
adica spre pierderea calităților a resurselor naturale.
Întreprinde acțiuni în vederea respectării standardelor, normativelor şi limitelor admisibile de
folosire a resurselor naturale şi energiei, de aplicare a factorilor chimici, fizici şi biologici asupra
componenţilor mediului, de emisii şi deversări nocive, de depozitare a deşeurilor provenite din activităţile
economice.
Reieșind din prevederile art. 9 din LEGE Nr. 1515 din 16.06.1993 privind protecţia mediului
înconjurător observăm că autorităţile administraţiei publice ale raionului, municipiului în comun cu
autoritățile locale pentru medi și pentru sănătate asigură respectarea legislației de protecție a mediului prin
aceea că aprobă de comun acord cu Departamentul limitele de folosire a resurselor naturale, organizează
elaborarea şi realizarea programelor ecologice raionale, municipale, asigură efectuarea lucrărilor de
reconstrucţie ecologică şi de restabilire a echilibrului ecologic în zonele afectate prin activitatea antropică,
contribuie la instruirea şi conştientizarea populaţiei în problemele protecţiei mediului şi folosirii raţionale
a resurselor naturale și cel mai important e că asigură informarea sistematică şi operativă a populaţiei,
întreprinderilor, instituţiilor, organizaţiilor privind starea mediului în raion, municipiu.
În concluzie aș putea spune că activitatea autorităţilor administraţiei publice ale comunei, oraşului
în comun cu autorităţile locale pentru mediu şi pentru sănătate care asigură păstrarea unui mediu
înconjurător sănătos şi folosirea raţională a resurselor naturale, exercită un control permanent asupra
respectării legislaţiei cu privire la protecţia mediului este bine venită atât din perspectiva că asigură
aplicabilitatea legii cât și contribuie la stoparea unor activități care ar avea un impact negativ asupra
mediului înconjurător.
O dezvoltare economică şi socială durabilă şi sănătoasă înseamnă o dezvoltare în armonie şi
echilibru cu natura. Este lecţia pe care fiecare dintre noi trebuie să o înţelegem şi să o transmitem mai
departe.