Numitorul comun al matematicii cu arta

"Matematica, văzută aşa cum trebuie, deţine nu numai adevărul, ci şi frumuseţea

supremă - o frumuseţe rece şi austeră, precum aceea a unei sculpturi, fără apel la
nicio parte a naturii noastre sensibile, fără capcanele minunate ale picturii sau
muzicii, şi totuşi sublim de pură şi capabilă de perfecţiune gravă, aşa cum numai
capodoperele de artă pot să arate. Adevăratul spirit de desfătare, exaltarea,
sentimentul de a fi mai mult decât un simplu Om, care reprezintă standardul celei
mai înalte excelenţe, se găseşte în matematică, la fel de bine ca în poezie"

(Bertrand Russell, "Studiul matematicii”)

GEOMETRIA ÎN ARTĂ – CURENTE ÎN PICTURĂ

1. CUBISM

Între anii 1908-1914 are loc în Franţa cea mai importantă

revoluţie în istoria picturii, după cea a descoperirii perspectivei în
perioada Renaşterii. Iniţiat de francezul Georges Braque şi
spaniolul Pablo Picasso, cubismul va juca un rol uriaş în
transformarea artelor plastice în secolul al XX-lea. I-au naştere
pânze puternic geometrizate, în care perspectiva începe să dispară,
pictorii reduc toate motivele la scheme geometrice, la cuburi. În
cubism realitatea nu mai este copiată aşa cum o făcea perspectiva
dintr-un anumit punct de vedere ci, din contră, se consideră mai
multe puncte de vedere, în
loc de unul singur, şi aceste
puncte de vedere se
suprapun unele peste altele.
Din această cauză, un
obiect este redat în aşa fel încât nu-i de recunoscut,
cubismul prezintă fiinţe şi lucruri într-o manieră în care
nu au mai fost percepute.
 2. SUPREMATISM

Paralel cu frământările şi transformările sociale din anii

cuprinşi între 1905 şi 1920, artiştii ruşi caută noi căi pentru a da
expresie creaţiei lor. Suprematismul, derivat din cuvântul suprem,
caracterizează arta lui Kazimir Malevitch. El afirmă suveranitatea
formei abstracte şi geometrice. Pătrate, dreptunghiuri, cercuri,
triunghiuri şi cruci se învecinează, se suprapun ori se ignoră.
Pătratul este forma sa preferată, pentru că nu este o formă
naturală, ci una elaborată ştiinţific, o formă universală de la care
se dezvoltă toate celelalte. Tablourile sunt realizate cu forme şi
culori pure. Culorile vii şi variate, galben, roşu, albastru, brun,
verde şi negru se animă pe un fond alb. Toate formele colorate se
deplasează liber, animate de o energie misterioasă.

"Arhitectura este o artă, un fenomen emoţional, în afara problemelor de

construcţie şi dincolo de ele"
(Le Corbussier)

MATEMATICA - ARHITECTURA

Legătura dintre matematică și arhitectură ca artă datează din antichitate,

când s-a realizat indispensabilitatea matematicii în acest domeniu pentru
prima oară.

Piramidele și templele sunt exemple

apărute devreme. În secolul al XV diviziunea
zecimală a fost inventată; arhitecţii n-au mai
folosit fracţii, având un nou model natural. Astăzi
un model în mărime naturală care-i bazat pe
calcul matematic și care foloseşte instrumente
digitale, are multe implicații în conceptul despre
frumusețe și formă, și multe implicații în felul cum
gândim despre natură. Robert Maillart
optimizează forma structurală cu un calcul de
curbură aproape ca o parabolă în podurile sale. Clădirile, simple sau
complexe, prezintă combinări volumetrice de forme geometrice, a căror
mărime poate fi determinată prin calcul matematic. Calitatea arhitecturală
ţine de mărimea lucrărilor şi a formelor artistice ale acestora.
 Herodot a aflat de la arhitectii egipteni, care in acea vreme erau si
preoti, ca piramida lui Kheops a fost construită in asa fel ca aria triunghiului
isoscel care formeaza o fata laterala safie egala cu aria patratului care ar
avea ca latura inaltimea piramidei.

Triunghiul dreptunghic AOC este semiprofilul meridian al piramidei.

Împărţirea unui segment a fost numită de Euclid ,,împărţirea în medie şi
extrema raţie”, iar acum
se numeşte tăietura de
aur. Segmentul AB îl
împărţim în 2 părţi
neegale AC si CB (AC >
CB).

Cele 2 laturi din triunghiul

meridian al piramidei lui
Kheops reprezintă 2
segmente care sunt în taietura de aur.

Templul Victoriei de pe Acropolă

Atenei, aparținând ordinul ionic,
raportul dintre înălțimea și
diametrul lor este de 9 la 1, adică
înălțimea unei coloane este de 8
sau de 9 ori cât diametrul și prin
acesta, ele par mai pline de
vioiciune. Aceste coloane nu mai
răsar direct din pământ, ca la
templul lui Poseidon, ci stau pe
un piedestal format din 3 sau
chiar 4 inele cilindrice suprapuse,
iar capitelul coloanelor este împodobit cu 2 volute în formă de spirală.
Acoperișul se sprijină pe aceste volute. Coloanele lui sunt mai înalte de 10
ori cât diametrul, iar capitelurile sunt împodobite cu frunze de acant.La
acesta geometrie a coloanelor trebuie adăugată și seria de calcule cerute de
întreagă structură a templului, calcule care au la bază raportul tăieturii de
aur.
 Partenonul, templul înclinat zeiței Atena Partenos, a fost clădit în
stilul doric. Dacă facem o comparație între templul lui Poseidon și Partenon,
rămânem uimiți de deosebirea dintre aceste 2 clădiri executate în același
stil. Măsuratorile care au fost făcute în sec.al XIX – lea au arătat că toate
liniile orizontale ale Pantenonului sunt ușor îngroșate la mijloc și astfel liniile
care par drepte orizontale sunt în realitate linii curbe convexe și în același
timp, pereții și muchiile verticale sunt în realitate, linii concave.

Concret, proporțiile matematice stau la baza calității arhitecturii -

durabilitate și estetică. Constructorii antici şi medievali au utilizat operaţiile
geometrice pentru trasarea pe teren a
planului clădirilor, iar calculele matematice
– pentru determinarea mărimilor părţilor
componente ale clădirilor.

Geometria are un rol esențial în arhitectură

și, în mod implicit, geometria Euclidiană
sau carteziană, ce folosește patru noțiuni
fundamentale: punct, dreaptă, plan și
spațiu și care are la bază 5 axiome.

1 .Prin oricare două puncte neconfundate

trece o dreaptă și numai una;

2 .Orice segment de dreaptă poate fi extins

la infinit (sub forma unei drepte);
3 .Dat fiind un segment de dreaptă, se poate construi un cerc cu centrul la
unul din capetele segmentului și care are segmentul drept rază;

4 .Toate unghiurile drepte sunt congruente;

5 .Printr-un punct exterior unei drepte se poate trasa o singură paralelă la

acea dreaptă.

În geometria euclidiană, trei puncte necoliniare determină un plan și numai

unul, iar patru puncte necoplanare determină un spațiu. În Evul Mediu era
folosită exclusiv geometria Euclidiană pentru realizarea schițelor, fiind o
alternativă pentru calculele numerice complexe de determinare a
proporțiilor.

O altă noțiune matematică folosită în arhitectură este cea de fractal. Un

fractal este "o figură geometrică fragmentată sau frântă care poate fi
divizată în părți, astfel încât fiecare dintre acestea să fie o copie miniaturală
a întregului" .

Un exemplu faimos de utilizare a fractalilor în arhitectură este Turnul Eiffel.

 Bibliografie:

 https://www.google.ro/imghp?hl=ro;
 https://en.wikipedia.org/wiki/Cubism;
 https://prezi.com/nwniigmyhyic/matematica-in-arhitectura-antica/;
 https://ro.wikipedia.org/wiki/Suprematism;
 Revista de matematica a clasei a XIa A

Proiect realizat de: Radu Cătălina, Chicoş Elisa, Sevastre Bianca.