Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Febra Reumatismală Acută La Copil
Febra Reumatismală Acută La Copil
Febra reumatismală acută se consideră maladie sechelară nonsupurativă cu streptococul β-hemolitic grupul A
cu afectarea cordului, articulaţiilor, sistemului nervos central, tegumentelor şi ţesuturilor subcutanate, cu tendinţă
spre evoluţie cronică cu exacerbări şi consecinţe grave din motivele realizării carditei reumatismale sau
cardiopatiei reumatismale (leziuni valvulare cu sechele fibroase).
Etiologia
• Agentul patogen - Streptococul ß hemolitic din grupul A;
• Serotipurile reumatogene sunt: M1, M3, M5, M6, M18, M241.
• Proteina M are un rol important în declanşarea procesului reumatismal şi este un antigen
specific de membrana a streptococului ß hemolitic din grupul A
• Antigenul streptococului este un superantigen ce induce răspunsul inflamator în ţesuturi
stimulând nespecific imunitatea celular mediată.
Patogenia FRA
Sunt cunoscute mai multe ipoteze în patogenia FRA
Implicarea directă a Streptococului din grupul A în iniţierea bolii.
Date epidemiologice:
• Prevalenţa febrei reumatismale acute în ţările dezvoltate (SUA) 1 – la 100.000 populaţie
• În ţările în curs de dezvoltare de la 5 – 25 la 100000 populaţie
• Iar în Australia şi Noua Zelandă 374 la 100000 populaţie
• Prevalenţa cardiopatiilor reumatismale cronice (la 10.000 populaţie copii) 8,3.
• Incidenţa cardiopatiilor reumatismale cronice (la 10.000 populaţie copii) 1,8.
• Absenţa terapiei respective cu antibiotice a infecţiei respiratorii provocată de streptococul β
hemolitic din grupul A, aduce la creşterea incidenţei FRA până la 1% în populaţia generală,
crescând până la 3% în colectivităţi în timpul epidemiilor infecţiilor streptococice.
• La 2/3 din bolnavi - FRA apare după o infecţie acută, iar la 1/3 din cazuri după o infecţie
streptococică lentă.
• FRA se întâlneşte excepţional la copii de până la 3 ani, mai frecvent 6 – 15 ani, mai ales în
vârsta şcolară şi pubertate.
• După 25 ani riscul de dezvoltare a FRA scade vădit şi se manifestă prin poliartrită.
• Variaţiile sezoniere ale FRA sunt în strânsă legătură cu infecţia streptococului β hemolitic din
grupul A în perioada martie-aprilie.
• Faringita severă determină un risc mai mare decât faringita uşoară.
• În ţările dezvoltate la 10.000 copii şcolari, FRA se depistează la 0,3 – 0,6 cazuri, iar în ţările
în curs de dezvoltare de la 5 – 20 de cazuri noi.
• Incidenţa familială la membrii familie ce nu au nici un membru cu FRA este de 2,9 %, iar în
familiile cu un bolnav 8 – 10%.
• În 80% din cazuri - FRA se depistează la copii şi numai la 20 % la adulţi
Anatomie patologică:
• Leziunile histopatologice în FRA se caracterizează printr-un proces inflamator difuz,
proliferativ şi exudativ al ţesutului conjunctiv, localizat în special în cord, articulaţii, piele şi
creer. FRA determină leziuni definitive numai în cord, cruţând alte organe.
Stadiile procesului inflamator reumatismal:
• Stadiul I (reversibil) – degenerescenţa fibrinoidă a fibrelor de colagen, edem interstiţial,
care disociază fibrele de colagen şi depolimerizarea substanţei fundamentale cu eliberarea de
mucopolizaride;
• Stadiul II (parţial reversibil) – necroza fibrinoidă (coagulare acidofilă a zonelor infiltrate)
cu distrugerea arhitecturii microscopice a zonelor afectate. După 3-6 săptămâni apare reacţie
celulară care repară cu timpul procesul de necroză.
• Stadiul III (ireversibil) – în care leziunea granulomatoasă caracteristică reumatismului,
granulomului Aschoff considerat specific în FRA. Aceasta este un granulom perivascular,
care are o zonă centrală de necroză fibrinoidă, înconjurată de o “rozetă” de celule
mononucleare şi celule gigante mononucleare.
• Stadiul IV – cicatrizarea leziunilor granulomatoase (Granulomul lui Aschoff)
Manifestările clinice:
• Debutul manifestărilor clinice apare, de obicei, la 2-3 săptămâni (în medie - 18 zile) după
primele manifestări ale infecţiei streptococice: faringită (angină), scarlatină; mai rar boala
apare în timpul infecţiei streptococice.
• La copii manifestările specifice a bolii sunt precedate de simptoame prodromale:
fatigabilitate, anorexie, iritabilitate, vagi artralgii şi mialgii, paloare, adenopatii,
subfebrilitate, uneori pierdere în greutate.
Perioada de latenţă între momentul anginei streptococice şi primele simptoame ale FRA este:
• cea mai scurtă când primele manifestări clinice sunt artrita şi eritemul marginat;
• intermediară – când boala debutează cu cardită şi nodulii subcutanaţi;
• cea mai lungă când debutul bolii se manifestă prin coree – (până la 6 luni).
Debutul FRA este de obicei brusc, dar poate fi şi insidios. În cazul debutului insidios diagnosticul depinde de
urmărirea evoluţiei clinice şi interpretarea corectă a datelor de laborator. De obicei primele simptoame sunt febra
şi durerile articulare. Congestia faringiană lipseşte de obicei.Epistaxisul se întâlneşte la debut şi în perioada
acută a bolii şi uneori este abundent.Dureri abdominale sunt adesea severe uneori sunt însoţite de vome.
Localizarea durerilor în abdomenul inferior, cu semne tranzitorii de iritaţie peritoneală
Febra-Apare aproape constant de la debutul boli, poate depăşi 39ºC şi depinde de intensitatea procesului
inflamator. La copii netrataţi febra poate dura 2-3 săptămâni, mai rar sunt cazuri unde febra poate dura până la
4-6 luni.
Artralgiile-Reprezintă un simptom nespecific, fără semne obiective de inflamaţie. Durerile au loc la nivelul
articulaţiilor şi periarticular (în 10 - 15 cazuri).
Pulsul -Este de obicei accelerat, mai rar se depistează bradicardie,La afectarea cardiacă, mai rar, pot fi şi alte
tulburări de ritm.
gardul de activitate:I,II,III
evoluție:acută,subacută,lentă
consecința: fără viciu cardiac,cu viciu cardiac
În această clasificare este oglindită faza activă şi gradul de activitate şi faza neactivă. La baza determinării
gradului de activitate mai întâi se iau în consideraţie semnele clinice (miocardita, poliartrita, coreea, etc.) apoi
se concordează cu semnele de laborator.
În activitatea maximală manifestările clinice şi de laborator sunt marcante:
Manifestările clinice:
• pancardită,
• miocardită gravă,
• reumatismul acut şi subacut cu insuficienţă cardiacă de gr. II-III;
• reumatism acut şi cronic în combinaţie cu poliartrita acută şi subacută,
• serosite,
• afectarea extracardiacă a diferitor organe şi sisteme,
• coreea cu activitate maximală.
Din partea examenului paraclinic:
• leucocitoză neutrofilă mai mare de 10´103,
• VSH crescut mai mult de 30 mm/oră,
• proteina C reactivă 3-4+,
• fibrinogen >10 g/l,
• alfa-2 globulinele depăşeşte 17%,
• iar gama-globulinele 23-25%,
• mucoproteinele serice depăşesc 0,6 unităţi;
• titrul ASLO este crescut de 3-5 ori comparativ cu norma
Activitatea moderată (gradul II)
Se caracterizează clinic:
• prin reumatism subacut cu insuficienţa cardiacă de gr. I-II, cu o evoluţie torpidă
• tratamentul este de-o durată mai îndelungată,
• în forma evolutivă a reumatismului în combinaţie cu poliartrită subacută, coree, noduli
subcutanaţi şi eritem marginat.
Paraclinic
• leucocitoză neutrofilă – 8´103 - 10´103,
• VSH 20-30 mm/oră,
• proteina C reactivă + – +++,
• alfa 2 globulinele 11,5-16%,
• gama-globulinele 21-23%,
• mucoproteinele serice 0,3-0,6.
• titrul ASLO crescut în limita 1,5-2 ori mai mare decît normă.
Activitatea procesului reumatismal de gr. I (minimală
• are loc în evoluţia reumatismului lent,
• coreea cu manifestări clinice moderate,
• noduli subcutanaţi,
• eritemul marginat,
• artralgii exprimate.
Datele paraclince sunt puţin crescute sau normale.
Cardiopatie reumatismala cronica (pacient Nu sunt necesare alte criterii pentru diagnostic
primar prezentat cu stenoza mitrala sau boala
mixta mitrala sau/si boala aortala
Prezenţa a două manifestări majore sau a unei manifestări majore şi a două minore indică cu mare probabilitate
prezenţa FRA, dacă sunt susţinute de evidenţa unei infecţii streptococice precedente.
Absenţa acesteia din urmă poate exclude diagnosticul, cu excepţia situaţiei că FRA este descoperită pentru
prima dată după o lungă perioadă de latenţă de la infecţia streptococică antecedentă, ca în coree Sydenham.
Diagnosticul diferenţiat
În funcţie de prezentarea clinică, exprimarea criteriilor majore sau minore este necesar de efectuat diagnosticul
diferenţiat cu următoarele maladii:
Endocardita bacteriană subacută
• apare la bolnavii cu valvulopatii de etiologie reumatismală.
• În endocardită durerile vagi difuze în extremităţi sunt mult mai frecvente decât artrita, dar
aceste sindroame, alături de febră şi astenie sunt suficiente pentru a sugera recurenţa
reumatismului.
• Descoperirea unor peteşii cu centrul alb, a nodulilor Osler, a hemoculturilor pozitive sprijină
diagnosticul de endocardită bacteriană.
Artrita reumatoidă
• afectează mai ales articulaţiile mici ale degetelor, nu are caracter migrator si nu dispare rapid
după aspirină.
• Cu timpul apar deformaţii permanente şi anchiloze, lipseşte afectarea cordului şi erupţia
cutanată diferă de eritemul marginat în FRA.
Osteomielita
• poate determina dureri şi tumefacţii la nivelul membrelor, dar afectarea multiplă este rară,
sensibilitatea maximă este la nivelul diafizei osoase.
• În osteomielită generalizată poate fi o septicemie cu febră de tip septic,
• Examenul radiologic şi hemoculturile stabilesc diagnosticul.
Lupus eritematos sistemic (LES)
• se manifestă cu febră şi artralgii, sau artrite.
• este prezent factorul antinuclear,
• erupţia în «fluture» la nivelul obrajilor şi nasului.
• depistarea celulelor lupice mai mult de 0,6%,
• leucopenia
• afectarea renală
! sunt caracteristice în LES !
Cardita virală (non reumatică)
• se caracterizează prin pericardită,
• cardiomegalie,
• insuficienţă cardiacă
• sufluri cardiace care pot fi confundate cu cardita reumatică,
În cardita virală lipsesc anticorpii antistreptococici, dar se poate evidenţia virusul în scaun, exudatul faringian,
precum şi a răspunsului anticorpic.