Karl Heinrich Marx
Karl Marx oder Carl Marx (* 5. Mai 1818 in Trier;
† 14. März 1883 in London) war
ein deutscher Philosoph, Ökonom, Gesellschaftsth
eoretiker, politischer Journalist, Protagonist der A
rbeiterbewegung sowie Kritiker der bürgerlichen
Gesellschaft und der Religion. Zusammen
mit Friedrich Engelswurde er zum
einflussreichsten Theoretiker des Sozialismus un
d Kommunismus. Bis heute werden seine
Theorien kontrovers diskutiert.
Leben / Viata
Jugend und politische Anfänge (1818–1843)
Karl Marx sa născut în 1818 ca al treilea din cei
nouă copii ai avocatuluiHeinrich (Heschel)
Marx (1777-1838) și Henriette Marx în Trier
Heinrich Marx a venit din familii rabinice paterne
și materne semnificative.
in 1830 până în 1835, Karl Marx a participat
la Gymnasium zu Trier
În 1835 a urmat studiul dreptului și
a cameraliștilor la Bonn .
Un an mai târziu sa mutat laUniversitatea
Friedrich Wilhelm(acum: Universitatea
Humboldt) din Berlin și a participat la lecții
juridice la Eduard Gans (legea penală și legea
prușilor funciare), Friedrich Carl von
Savigny ( Pandects ), August Wilhelm
Karl Heinrich Marx (n. 5
mai 1818, Trier, Germania - d. 14
martie 1883, Londra, Marea Britanie) a fost un
filozof, istoric, economist, sociolog și
jurnalist,] întemeietor împreună cu Friedrich
Engels al teoriei socialismului științific,
teoretician și lider al mișcării muncitorești. A avut
o influență importantă asupra istoriei politice a
secolului al XX-lea. Karl Marx împreună cu
Friedrich Engels a scris și a publicat în
1848: Manifestul Partidului Comunist.
Până în prezent, teoriile sale sunt controversate .
Tineretea și inițiativele politice (1818-1843)
Karl Marx wurde 1818 als drittes von neun
Kindern des Anwaltes Heinrich (Heschel)
Marx (1777–1838) und von Henriette Marx in
Trier
Heinrich Marx stammte väterlicher- und
mütterlicherseits aus
bedeutenden Rabbinerfamilien.
Von 1830 bis 1835 besuchte Karl Marx
das Gymnasium zu Trier
1835 ging er zum Studium
der Rechtswissenschaften und
der Kameralistik nach Bonn.
Ein Jahr später wechselte er an die Friedrich-
Wilhelms-Universität (heute: Humboldt-
Universität) nach Berlin und besuchte juristische
Vorlesungen bei Eduard Gans(Kriminalrecht und
Preußisches Landrecht), Friedrich Carl von
Savigny (Pandekten), August Wilhelm
Heffter Procesulgerman civil ), Adolf August
Friedrich Rudorff ( legea moștenirii ), dar
să studiemlegea împotriva altor interese, în
special pe teme de filosofie și istorie, în fundal
(vizitați prelegerile lui Henrich
Steffens (antropologie ), Georg Andreas
Gabler ), Carl Ritter (geografie generală), Bruno
Bauer ( Isaia ) și Carl Eduard
Geppert (Euripides )). Aici Marx s-a alăturat
cercului junglei
sauHegelienilor stângi("Doctorclub"), ai cărui
reprezentanți cei mai importanți au fost frații
Bruno și Edgar Bauer . A făcut prieteni cu Karl
Friedrich Köppen și Adolf Friedrich Rutenberg .
Pe 15 aprilie 1841, Marx a primit un doctorat în
absență la Universitatea din Jena, cu o teză
despre diferența dintre filosofia
naturală democraticăși epicureană [19]. Având în
vedere profesorii, Marx sa mutat la Bonn;dar
politica guvernului prusac - ca Ludwig
Feuerbach , Bruno Bauer și alții - ia negat cariera
academică, Marx era încă considerat lider de
conducere al Hegelienilor din stânga
opoziției. Sub numele său, a publicat în ianuarie
1841 în revista
junghegelianischen Athenaeum două poezii sub
titlul Wild Songs
În acest timp, cetățenii liberali din Köln au
fondat Rheinische Zeitungpentru politică, comerț
și comerț ca un organ comun al diferitelor curente
de opoziție de la liberalii monarhiști
la democrații radicali. Marx a devenit un mare
contributor la Jurnalul, care a apărut pentru
prima dată la 1 ianuarie 1842. La 15 octombrie
1842, Marx a preluat ediția ziarului, care de
atunci reprezenta o poziție și mai radicală de
opoziție. Marx, Arnold Ruge și Georg Herwegh au
venit în acest moment într-o disidență politică în
cercul corespondentului său din Berlin, Bruno
Bauer, la care Marx a acuzat că foaia
"predominant [ca un vehicul pentru propaganda
teologică și ateismul etc. în loc de discuții politice
și Acțiune "de utilizat.Când Friedrich Engels , care
a fost considerat prieten și partizan al Hegelerului
stâng al Berlinului, la 16 noiembrie 1842 a vizitat
editorialul din Köln și sa întâlnit pentru prima
dată cu Marx, întâlnirea a fost, prin urmare,
relativ plăcută.
Datorită rezoluțiilor de la Carlsbad, întreaga presă
a fost supusă cenzurii, ceea ce a fost deosebit de
strict în ceea ce privește Rheinische
Heffter (Kirchenrecht, gemeiner
deutscher Zivilprozess), Adolf August Friedrich
Rudorff (Erbrecht), ließ aber das Jura-Studium
gegenüber weiteren Interessen, besonders an
Themen der Philosophie und Geschichte, in den
Hintergrund treten (Besuch der Vorlesungen
von Henrich Steffens (Anthropologie), Georg
Andreas Gabler (Logik), Carl Ritter (allgemeine
Geographie), Bruno Bauer (Jesaja) und Carl
Eduard Geppert (Euripides)). Hier stieß Marx
zum Kreis der Jung- oder
Linkshegelianer(„Doctorclub“), deren
bedeutendste Vertreter die Brüder Bruno
und Edgar Bauer waren. Freundschaft schloss er
mit Karl Friedrich Köppen und mit Adolf Friedrich
Rutenberg.
Am 15. April 1841[18] wurde Marx in absentia an
der Universität Jena mit einer Arbeit zur Differenz
der demokritischen und epikureischen Naturphilo
sophie[19] zum Doktor der Philosophie
promoviert. Auf eine Professur rechnend, zog
Marx hierauf nach Bonn; doch verwehrte die
Politik der preußischen Regierung ihm –
wie Ludwig Feuerbach, Bruno Bauer und anderen
– die akademische Laufbahn, galt Marx doch als
ein führender Kopf der oppositionellen
Linkshegelianer. Unter seinem Namen
veröffentlichte er im Januar 1841 in der
junghegelianischen Zeitschrift Athenäum zwei
Gedichte unter dem Titel Wilde Lieder.
Um diese Zeit gründeten liberale Bürger in Köln
die Rheinische Zeitung für Politik, Handel und
Gewerbe als gemeinsames Organ verschiedener
oppositioneller Strömungen von
monarchistischen Liberalen bis zu
radikalen Demokraten. Marx wurde ein
Hauptmitarbeiter des Blattes, das am 1. Januar
1842 erstmals erschien. Am 15. Oktober 1842
übernahm Marx die Redaktion der Zeitung,
welche von da an einen noch radikaleren
oppositionellen Standpunkt vertrat. Marx, Arnold
Ruge und Georg Herwegh gerieten zu dieser Zeit
in einen politischen Dissens zu dem Kreis um
ihren Berliner Korrespondenten Bruno Bauer,
dem Marx vorwarf, das Blatt „vorwiegend [als]
ein Vehikel für theologische Propaganda und
Atheismus etc. statt für politische Diskussion und
Aktion“ zu benutzen.[21] Als Friedrich Engels, der
als ein Freund und Parteigänger der Berliner
Linkshegelianer galt, am 16. November 1842 die
Kölner Redaktion besuchte und erstmals mit
Marx zusammentraf, verlief die Begegnung daher
relativ kühl.
Aufgrund der Karlsbader Beschlüsse unterlag das
gesamte Pressewesen der Zensur, die hinsichtlich
der Rheinischen Zeitung besonders streng war.
Zeitung. Autoritățile prusace au trimis mai întâi
un cenzor special din Berlin.Deoarece acest lucru
nu a condus la adaptarea dorită, fiecare problemă
trebuia să fie înaintată în a doua
instanță președintelui guvernului
de la Köln . Deoarece departamentul editorial al
lui Marx a pierdut și această dublă cenzură în mod
regulat, publicarea ziarului la 1 aprilie 1843 a fost
în cele din urmă interzisă. Marx sa retras la 17
martie ca angajat și editor, deoarece proprietarii
au sperat că vor putea să evite interdicția
schimbând linia de corespondență cu autoritatea
de cenzură.
Tranziția către comunism (1843-1849) / Übergang zum Kommunismus (1843–1849)
În 1843, Marx sa căsătorit cu logodnica lui Jenny
von Westphalen, depatru ani , în Kreuznach .
În 1843 sa întâlnit cugermanul Mäurer la
Paris. Din cauza muncii sale a început și
corespondența cu Friedrich Engels , care a
contribuit cu două articole. Cu toate acestea, din
revista a apărut doar o problemă dublă și aceasta
numai în limba germană,
Marx a început să se ocupe de economia politică și
să-și dezvolte o poziție independentă,
criticând socialiștii francezi .
Manuscristele economico-filosofice din 1844 sunt
primul proiect al lui Marx al unui sistem economic
care, în același timp, clarifică direcția
filosofică. Marx dezvoltă acolo pentru prima dată
în detaliu teoria sa bazată pe Hegel despre
" lucrarea înstrăinată ".
Cu toate acestea, Marx nu a încheiat așa-numitele
"manuscrise pariziene", dar la scurt timp după
aceea a scris lucrarea "Sfânta Familie"împreună
cu Friedrich Engels la înălțimea discuției
contemporane despre tânărul
hegelianism . Engels - care la vizitat de asemenea
pentru câteva zile în septembrie 1844 - a elaborat
o corespondență plină de viață despre lucrul
comun asupra anuarelor franco-germane , ducând
la o prietenie pe tot parcursul vieții și o cooperare
politică și jurnalistică strânsă. Primul lor rezultat
a fost publicat în martie 1845 Scriptura Sfânta
Familie , care sa înțeles ca pe un polemic
"împotriva fermierului și consorturilor lui B.
[runo]", la care Engels totuși a contribuit doar cu
zece pagini. Marx polemizează aici împotriva
tinerilor Hegeliani de la Berlin pe fostul său
mentor Bruno Bauer
Die preußische Obrigkeit schickte zunächst einen
Spezialzensor aus Berlin. Als dies nicht zu der
gewünschten Anpassung führte, musste jede
Ausgabe in zweiter Instanz dem Kölner
Regierungspräsidenten vorgelegt werden. Weil
Marx’ Redaktion auch diese doppelte Zensur
regelmäßig unterlief, wurde schließlich das
Erscheinen der Zeitung zum 1. April 1843
untersagt. Marx trat am 17. März als Mitarbeiter
und Redakteur zurück, weil die Eigentümer
hofften, durch Änderung der Linie des Blattes bei
der Zensurbehörde ein Verbot vermeiden zu
können.
1843 heiratete Marx seine vier Jahre ältere
Verlobte Jenny von Westphalen in Kreuznach.
1843 lernte er German Mäurer in Paris
kennen.[25] Aufgrund seiner Tätigkeit begann
auch der briefliche Kontakt mit Friedrich Engels,
der zwei Artikel beigetragen hatte. Von der
Zeitschrift erschien allerdings nur ein Doppelheft
und dies auch nur in deutscher Sprache,
Marx begann, sich mit politischer Ökonomie zu
beschäftigen und durch Kritik an
den französischen Sozialisten einen
eigenständigen Standpunkt zu entwickeln.
Die Ökonomisch-philosophischen Manuskripte
aus dem Jahre 1844 sind Marx’ erster Entwurf
eines ökonomischen Systems, der zugleich die
philosophische Richtung deutlich macht. Marx
entwickelt dort erstmals ausführlich seine an
Hegel angelehnte Theorie der „entfremdeten
Arbeit“.
Allerdings beendete Marx diese sogenannten
„Pariser Manuskripte“ nicht, sondern verfasste
kurz darauf auf dem Höhepunkt der
zeitgenössischen Diskussion um
den Junghegelianismus zusammen mit Friedrich
Engels das Werk Die heilige Familie. Über die
gemeinsame Arbeit an den Deutsch-
Französischen Jahrbüchern hatte sich mit Engels
– der ihn im September 1844 auch einige Tage
besuchte – ein reger Briefwechsel entwickelt, der
schließlich zu einer lebenslangen Freundschaft
sowie einer engen politischen und publizistischen
Zusammenarbeit führte. Deren erstes Ergebnis
war die im März 1845 veröffentlichte Schrift Die
heilige Familie, die sich als Streitschrift „gegen
B.[runo] Bauer und Konsorten“ verstand, zu der
Engels allerdings nur zehn Seiten beigetragen hat.
Marx polemisiert hier gegen die Berliner
Junghegelianer um seinen ehemaligen
Mentor Bruno Bauer
Fundamentul unui " materialism istoric ",
proiectat de Marx și Engels, spre deosebire de
curentele socialiste contemporane și timpurii
hegelice, reprezintă un precursor
al sociologiei, accentuând forțele motrice sociale
și materiale ale istoriei.
Marx a fost, de asemenea, implicat în editarea
săptămânalului german
Wochenblatt Vorwärts! care a
atacat absolutismul statelor germane - în
special Prusia - sub influența lui Marx în curând
cu o orientare socialistă clară.
La Bruxelles, în 1847, Marx a publicat
cartea Misère de la philosophy.[31] o critică a
teoriei economice a lui Pierre-Joseph Proudhon și
dincolo de societatea capitalistă în sine. În plus, el
a scris ocazional articole pentru ziarul german-
Bruxelles .
La începutul anului 1846, Marx și Engels au
fondat Comitetul de corespondență comunistă
de la Bruxelles, al cărui scop era unificarea și
organizarea conținutului comuniștilor și
muncitorilor revoluționari din Germania și din
alte țări; așa că au vrut să pregătească terenul
pentru formarea unui partid proletar. În cele din
urmă, Marx și Engels au venit în contact
cu Liga Socialistă a Dreptei lui Wilhelm Weitling ,
în care au devenit membri în 1847. În același an,
Marx a pus în aplicare reorganizarea Ligii
Comuniste și a fost însărcinat să scrie propriul
săumanifest . A fost publicată în anul revoluționar
din 1848 și a căzut în istorie ca un Manifest
comunist
La 15 septembrie 1850, Marx a depus o cerere de
relocare a autorității centrale la Köln și de a forma
două cercuri ale Confederației din
Londra.Rezoluția a fost adoptată împotriva
votului unic al lui Karl Schapper. [32]La 17
septembrie 1850, Marx, Engels, Liebknecht și alții
au părăsit Asociația pentru Educația Lucrătorilor
din Londra.
La scurt timp după aceea, revoluția franceză din
1848 a declanșat un șoc politic în întreaga
Europă; Când au ajuns la Bruxelles, Marx a fost
arestat și expulzat din Belgia. De vreme ce noul
guvern provizoriu al Republicii Franceze la invitat
la Paris, sa întors acolo; După
izbucnirea Revoluției Marțiale din
Germania , Marx sa dus la Köln. Acolo a fost unul
dintre liderii mișcării revoluționare din provincia
Rinul Prusac și a dat Neue Rheinische
Die von Marx und Engels in Abgrenzung gegen die
zeitgenössischen sozialistischen und
junghegelianischen Strömungen entworfene
Grundlegung eines „historischen Materialismus“
stellt durch die Betonung der sozialen und
materiellen Triebkräfte der Geschichte einen
unmittelbaren Vorläufer der Soziologie dar.
Marx hatte sich außerdem an der Redaktion des
in Paris erscheinenden deutschen
Wochenblattes Vorwärts! beteiligt, das
den Absolutismus der deutschen Länder –
besonders Preußens – angriff, unter Marx’
Einfluss bald mit deutlich sozialistischer
Ausrichtung.
In Brüssel veröffentlichte Marx 1847 die
Schrift Misère de la philosophie. Réponse à la
philosophie de la misère de M.
Proudhon,[31] eine Kritik der ökonomischen
Theorie Pierre-Joseph Proudhons und darüber
hinausgehend der kapitalistischen Gesellschaft
selbst. Außerdem schrieb er gelegentlich Artikel
für die Deutsche-Brüsseler-Zeitung.
Anfang 1846 gründeten Marx und Engels in
Brüssel das Kommunistische Korrespondenz-
Komitee, dessen Ziel die inhaltliche Einigung und
der organisatorische Zusammenschluss der
revolutionären Kommunisten und Arbeiter
Deutschlands und anderer Länder war; so wollten
sie den Boden für die Bildung einer
proletarischen Partei bereiten. Schließlich traten
Marx und Engels in Verbindung mit Wilhelm
Weitlings sozialistischem Bund der Gerechten, in
dem sie 1847 Mitglieder wurden. Noch im selben
Jahr setzte Marx die Umgründung zum Bund der
Kommunisten durch und erhielt den Auftrag,
dessen Manifest zu verfassen. Es wurde im
Revolutionsjahr 1848 veröffentlicht und ging
als Kommunistisches Manifest
Am 15. September 1850 stellte Marx den Antrag,
die Zentralbehörde nach Köln zu verlegen und in
London zwei Kreise des Bundes zu bilden. Der
Beschluss wurde gegen die einzige Gegenstimme
von Karl Schapper angenommen.[32] Am 17.
September 1850 traten Marx, Engels, Liebknecht
und andere aus dem Londoner
Arbeiterbildungsverein aus.
Kurz darauf löste die
französische Februarrevolution 1848 in ganz
Europa politische Erschütterungen aus; als diese
Brüssel erreichten, wurde Marx verhaftet und aus
Belgien ausgewiesen. Da ihn inzwischen die neu
eingesetzte provisorische Regierung der
Französischen Republik wieder nach Paris
eingeladen hatte, kehrte er dorthin zurück; nach
Ausbruch der deutschen Märzrevolution ging
Marx nach Köln. Dort war er einer der Führer der
Zeitung. Organul democrației , în care, printre
altele, au fost tipărite pentru prima dată tipărirea
neterminată a muncii salariale și a
capitalului . Ziarul a fost publicat pentru ultima
oara pe 19 mai 1849, inainte ca reactia prusiana
sa opreasca publicarea sa.
Exilul de la Londra (1849-1864) / Londoner Exil (1849–1864)
Marx sa întors mai întâi la Paris, dar la o lună mai
târziu i sa dat posibilitatea să fie internat
înBretania sau să părăsească Franța. Apoi Marx a
plecat în exil cu familia sa la Londra, unde locuia
în primul rând în condiții proaste de activitate
jurnalistică; el a primit sprijin financiar mai ales
de la Engels, care la urmat pe Marx în Anglia.Din
punct de vedere politic, sa
dedicat agitației internaționale pentru comunism,
teoretic a dezvoltat elemente esențiale ale unei
analize și critici a capitalismului cu pretenții
științifice.
În Londra au apărut pentru prima oară luptele de
clasă ale muncii lui Marx în Franța între anii
1848-1850 si Al optsprezecelea Brumaire al lui
Louis Bonaparte (1852) privind confiscarea
lui Napoleon al III-lea.
Din septembrie 1850 până în 1853, Wilhelm
Pieper la sprijinit pe Marx ca secretar privat, cu
traduceri și contribuții pentru presa Chartist din
Anglia.
Din 1852, Marx a fost corespondent la Londra
la New York Daily Tribuneși de mulți ani
corespondentul său pentru Europa.
În 1853, Marx a publicat povestea vieții lui Lord
Palmerston înNew York Daily Tribune și în Anglia
în cartea populară în mai multe serii de articole;
Colaborarea la Tribune sa încheiat atunci
când Charles Anderson Dana a
anunțat cooperarea lui Marx la 28 martie 1862
pentru afaceri interne.
Lucrul la Kapital și Internațional / Arbeit am Kapital und die Internationale
Ca rezultat, au fost create principalele lucrări
economice ale lui Marx.Primul sistem sistematic
al ideilor economice de bază ale lui Marx a apărut
în 1859 pe Critica economiei politice , care a fost
inițial intenționată a fi prima problemă care
revolutionären Bewegung in der
preußischen Rheinprovinz und gab die Neue
Rheinische Zeitung. Organ der
Demokratie heraus, in der unter anderen erstmals
die unvollendet gebliebene Schrift Lohnarbeit und
Kapital abgedruckt wurde. Die Zeitung konnte am
19. Mai 1849 zum letzten Mal erscheinen, bevor
die preußische Reaktion ihr Erscheinen
unterband.
Marx kehrte zunächst nach Paris zurück, wurde
aber schon einen Monat später vor die Wahl
gestellt, sich entweder in
der Bretagne internieren zu lassen oder
Frankreich zu verlassen. Marx ging daraufhin mit
seiner Familie ins Exil nach London, wo er vor
allem anfangs in dürftigen Verhältnissen von
journalistischer Tätigkeit lebte; er erhielt
finanzielle Unterstützung vor allem von Engels,
der Marx nach England folgte. Politisch widmete
er sich der internationalen Agitationfür den
Kommunismus, theoretisch entwickelte er
wesentliche Elemente einer Analyse und Kritik
des Kapitalismus mit wissenschaftlichem
Anspruch.
In London erschien zunächst Marx’
Werk Klassenkämpfe in Frankreich 1848 bis 1850
und daran anknüpfend Der achtzehnte Brumaire
des Louis Bonaparte(1852) zur
Machtergreifung Napoleons III.
Ab September 1850 bis 1853
unterstützte Wilhelm PieperMarx als dessen
Privatsekretär mit Übersetzungen und Beiträgen
für die Chartistenpresse in England.
Von 1852 an war Marx Londoner Korrespondent
der New York Daily Tribune und jahrelang deren
Korrespondent für Europa.
1853 publizierte Marx The Story of the Life
of Lord Palmerston in der New York Daily
Tribune und in England im People’s Paper in
mehreren Artikelserien;
Die Mitarbeit an der Tribune endete, als Charles
Anderson Dana die Mitarbeit von Marx wegen
inneramerikanischer Angelegenheiten am 28.
März 1862 kündigte.
In der Folge entstanden Marx’ ökonomische
Hauptwerke. Als erste systematische Darstellung
der marxschen ökonomischen Grundgedanken
erschien 1859 Zur Kritik der politischen
Ökonomie, das ursprünglich als erstes Heft zur
trebuie continuată. Dar Marx nu era încă
mulțumit de detaliile planului general, așa că și-a
început din nou lucrarea. Doar în 1867 a apărut
primul din cele trei volume ale lucrării sale
majore Das Kapital .
În timp ce a lucrat în capitală , Marx a oferit din
nou o oportunitate de activitate practică
în mișcarea muncitorilor : în 1864 a luat parte în
fruntea înființării Asociației Internaționale a
Muncitorilor ("First International") și ia condus la
dizolvarea de facto în 1872 sediul central în SUA,
rezoluția oficială de dizolvare din 1876). Marx a
elaborat statutele și programul de bază, "Adresa
inaugurală a Asociației Internaționale a
Muncitorilor", care a reunit astfel de secții
disparate precum comuniștii germani, sindicaliștii
britanici , anarhiștii elvețieni
și proudhonistii francezi. Din două prelegeri care
au avut loc în 1865 la ședințele Consiliului
General a fost scrisă de fiica sa Eleanor în 1898
publicată salariul, prețul și profitul .
În statele germane, Marx a promovat mai întâi
crearea unui partid socialist revoluționar;
Londra (1872-1883) /London (1872–1883)
La finalizarea lucrărilor sale economice urmărite
în mod constant, Marx a împiedicat creșterea
morbidității sale. În anii 1862-1874 a suferit de o
boală a pielii care a fost sever dezactivată.
Marx a murit pe 14 martie 1883 la vârsta de 64 de
ani la Londra.Moartea lui a fost certificată de
Dr. WD Seyman (MRCS [44] ), care a
diagnosticat laringita ca cauză de deces. Marx a
fost îngropat la 17 martie 1883 la Cimitirul
Highgate .
Privire de ansamblu asupra teoriei marxiste / Überblick über die marxsche Theorie
Karl Marx este considerat cei mai influenți
teoreticieni ai comunismului , ale căror
scrieri mișcările muncitorești din secolele 19
si 20 din intreaga lume, de la mișcările
socialiste-comuniste din Rusia și Germania
( SPD ,KPD ) celor din America Latină și Asia
de Est, critică , deși în moduri foarte diferite
au modelat. În economie modernă, el
este economiștiiatribuite. În filozofie și
alte umaniste și științele sociale au influențat
Marx, și urmașii teoriei sale în diferite
discipline de multe ori sub
termenulMarxismul este rezumat.
Fortsetzung bestimmt war. Doch Marx war mit
der Detailausführung des Gesamtplans noch nicht
zufrieden, und so begann er seine Arbeit von
neuem. Erst 1867 erschien der erste der drei
Bände seines Hauptwerks Das Kapital.
Während er das Kapital ausarbeitete, bot sich
Marx auch wieder Gelegenheit zu praktischer
Tätigkeit in der Arbeiterbewegung: 1864
beteiligte er sich federführend an der Gründung
der Internationalen Arbeiter-Assoziation (kurz
„Erste Internationale“) und leitete sie bis zur
faktischen Auflösung 1872 (durch Verlegung der
Zentrale in die USA, formeller
Auflösungsbeschluss 1876). Marx entwarf
die Statuten und das grundlegende Programm, die
„Inauguraladresse der Internationalen Arbeiter-
Assoziation“, das so disparate Sektionen wie
deutsche Kommunisten, englische
Gewerkschafter, Schweizer Anarchisten und
französische Proudhonisten zusammenführte.
Aus zwei 1865 gehaltenen Vorträgen bei
Sitzungen des Generalrats entstand die von seiner
Tochter Eleanor 1898 veröffentlichte
Schrift Lohn, Preis und Profit.
In den deutschen Staaten trieb Marx zunächst die
Schaffung einer revolutionären sozialistischen
Partei voran
An der Vollendung seiner stetig vorangetriebenen
ökonomischen Arbeiten hinderte Marx seine
zunehmende Kränklichkeit.
Marx verstarb am 14. März 1883 im Alter von 64
Jahren in London. Seinen Tod bescheinigte Dr. W.
D. Seyman (M.R.C.S.[44]), der als
Todesursache Laryngitis feststellte. März
an.[45] Marx wurde am 17. März 1883 auf
dem Highgate Cemetery beigesetzt.
Karl Marx gilt als einflussreichster Theoretiker
des Kommunismus, dessen Schriften
die Arbeiterbewegungen des 19. und 20. Jahrhunderts
weltweit, von den sozialistisch-kommunistischen
Bewegungen Russlands und Deutschlands (SPD, KPD)
bis zu denen Lateinamerikas und Ostasiens,
entscheidend, wenngleich auf sehr unterschiedliche
Weise geprägt haben. In der modernen
Volkswirtschaftslehre wird er
den Nationalökonomen zugeordnet. Auch
die Philosophie und
andere Geisteswissenschaften sowie
die Sozialwissenschaften beeinflusste Marx, wobei die
Ca mulți filozofi ai secolului al XIX-lea , Marx a
fost influențat de filozofia lui
Hegel . Considerat unul dintre cei mai
importanți filosofi ai lui Hegel,timpurile
moderne este considerat, a reprezentat
un idealist , teleologicăfilozofie a
istoriei. Discipolii lui Hegel s-au împărțit
în Hegelienii de stânga și Hegelienii
drepțiAceștia din urmă au considerat că
procesul istoriei cu societatea burgheză
trebuie perfecționat și completat, în timp ce
hegelienii de stânga au calificat îndeplinirea
finală a scopului istoric ca fiind încă în
așteptare. Poziția filosofică a lui Marx a fost
în special din conflictele puternic dezbătute în
cadrul hegelianism stânga unde, printre
altele , Ludwig Feuerbach , Bruno Bauer și
Max Stirner, precum Mikhail Bakunin a luat
parte.
Marx preia de la Hegel figura gândirii
dialecticii și asumarea unei legități a istoriei .
Cu toate acestea, spre deosebire de Hegel, el
nu le urmărește înapoi la desfășurarea
" spiritului mondial ", ci la condițiile
materiale, sociale și conflictele din cadrul
societății. Aici este vizibilă a doua influență
filosofică importantă a lui
Marx: materialismul , în special cel al lui
Feuerbach. Astfel, Marx încearcă să pună
dialectica hegelică cvasi "cu capul în
jos" printr-o legătură cu materialismul sub
forma unui "materialism dialectic ":
Critica economiei politice / Kritik der politischen Ökonomie
Pentru a înțelege condițiile unei mișcări
comuniste, dar și pentru a putea critica în mod
adecvat și a combate condițiile existente, Marx sa
străduit pe tot parcursul vieții să facă o analiză
economică fundamentală a societății capitaliste.
În lucrarea sa majoră de trei volume Das
Kapital (volumul 1: 1867, volumele 2 și 3
postum), untotal de 2200 de pagini , Marx
întreprinde o criticăfundamentală a economiei
politice . Pe de o parte, aceasta include
analiza formei de marfă, a valorii și a capitaluluiși
relațiile capitaliste de producție și distribuție în
care producția de avere socială este încorporată
în societatea capitalistă burgheză. Pe de altă
parte, critica economiei politice burgheze include
, de asemenea , critica burgheze
clasice teoreticienii ale economiei , cum ar
fi Adam Smith și David Ricardo care atacă Marx
partea ascuțită polemică. Una
Anhänger seiner Theorie in verschiedenen
Disziplinen oft unter dem Begriff
des Marxismus zusammengefasst werden.
Wie viele Philosophen des 19. Jahrhunderts war Marx
von der Philosophie Hegels geprägt. Hegel, der als
einer der bedeutendsten Philosophen
der Neuzeit angesehen wird, vertrat
eine idealistische, teleologischeGeschichtsphilosophie.
Die Schüler Hegels spalteten sich
in Linkshegelianer und Rechtshegelianer, wobei
letztere den Geschichtsprozess mit der bürgerlichen
Gesellschaft als zur Vollendung gekommen und
abgeschlossen betrachteten, während die
Linkshegelianer die letzte Erfüllung des
Geschichtsziels als noch ausstehend einstuften. Marx’
philosophische Position ging insbesondere aus den
heftig geführten Auseinandersetzungen innerhalb des
Linkshegelianismus hervor, an denen unter
anderem Ludwig Feuerbach, Bruno Bauer und Max
Stirner, aber auch Michail Bakunin teilnahmen.
Marx übernimmt von Hegel die Denkfigur der
Dialektik sowie die Annahme einer Gesetzmäßigkeit
der Geschichte. Diese führt er jedoch anders als Hegel
nicht auf die Entfaltung des „Weltgeists“ zurück,
sondern auf materielle, soziale Bedingungen und
Auseinandersetzungen innerhalb der Gesellschaft.
Hier wird Marx’ zweiter bedeutender philosophischer
Einfluss sichtbar: der Materialismus, insbesondere
derjenige Feuerbachs. So versucht Marx, die
hegelsche Dialektik durch eine Verbindung mit dem
Materialismus in Form eines „dialektischen
Materialismus“ quasi „vom Kopf auf die Füße“ zu
stellen
Um die Bedingungen für eine kommunistische
Bewegung zu erfassen, aber auch, um die
bestehenden Verhältnisse adäquat kritisieren und
damit bekämpfen zu können, bemühte sich Marx
zeit seines Lebens um eine grundlegende
ökonomische Analyse der kapitalistischen
Gesellschaft. In seinem insgesamt 2200 Seiten
umfassenden dreibändigen Hauptwerk Das
Kapital (Band 1: 1867, Band 2 und 3 postum)
unternimmt Marx eine fundamentale „Kritik der
politischen Ökonomie“. Dies beinhaltet einerseits
die Analyse der Warenform, des Werts,
des Kapitals und der kapitalistischen
Produktions- und Distributionsverhältnisse, in
welche die Produktion des gesellschaftlichen
Reichtums in der bürgerlich-kapitalistischen
Gesellschaft eingebettet ist. Andererseits
beinhaltet die Kritik der bürgerlichen Ökonomie
auch die Kritik an den klassischen
dintre tezele centrale ale teoriei capitalismului lui
Marx este antagonismul clasic ireconciliabil
dintre proletariat și burghezie , pe care
antagonismul care nu poate fi depășit în condițiile
existentea societății capitaliste. Această diviziune
a societății în capitaliști și muncitori pe de o parte
de Marx a producției capitaliste - trebuie să existe
„liber“ lucrători, care este forțat puterea lor de
muncă să vândă mijloacele de producție
proprietarilor unul. Pe de altă parte, împărțirea
de clasă este un rezultat convingător al modului
de producție bazat pe producția generală de
mărfuri și vânzarea forței de muncă ca marfă. În
contrast puternic z. B. la Proudhon, prin urmare,
Marx a subliniat că o răsturnare revoluționară de
reguli de exploatare și de clasă este posibilă
numai în cazul în care categoriile de bază
economice ale capitalismului pentru a depăși
faptul că - independent de voința actorilor
(capitaliști, muncitori) „în spatele lor“ - pentru
exploatare și dominația claselor de plumb.
Pagina de titlu a ediției inițiale a primului volum
al Capitalei (1867)
Marx și Engels au inventat în mod decisiv
termenul "mod capitalist de producție "
sau capitalism , care a fost cel mai
sistematic descris în lucrarea principală a lui
Marx Das Kapital. [60] În capitalism, ei înțeleg un
sistem economic, care se caracterizează
prin proprietatea privată a mijloacelor de
producție , prin producția de factori determinanți
ai prețului de piață , stabil maximizarea
profitului distins și contradicția dintre muncă și
bürgerlichen Theoretikern der Ökonomie
wie Adam Smith oder David Ricardo, die Marx mit
zum Teil scharfer Polemik angreift. Eine der
zentralen Thesen der marxschen Theorie des
Kapitalismus ist der unversöhnliche
Klassengegensatz
zwischen Proletariat und Bourgeoisie, auf dem
der innerhalb der bestehenden Verhältnisse
unüberwindbare Antagonismus der
kapitalistischen Gesellschaft beruhe. Diese
Aufteilung der Gesellschaft in Kapitalisten und
Arbeiter ist einerseits nach Marx Voraussetzung
der kapitalistischen Produktionsweise – es muss
eine „freie“ Arbeiterschaft geben, die gezwungen
ist, ihre Arbeitskraft an die
Produktionsmittelbesitzer zu verkaufen.
Andererseits ist die Klassenspaltung zwingendes
Resultat der auf allgemeiner Warenproduktion
und dem Verkauf der Arbeitskraft als Ware
beruhenden Produktionsweise. Im scharfen
Gegensatz z. B. zu Proudhon betont Marx deshalb,
dass eine revolutionäre Überwindung von
Ausbeutung und Klassenherrschaft nur möglich
ist, wenn auch die ökonomischen Basiskategorien
des Kapitalismus überwunden werden, welche –
unabhängig vom Willen der Akteure (Kapitalisten,
Arbeiter) „hinter ihrem Rücken“ – zu Ausbeutung
und Klassenherrschaft führen.
Titelblatt der Originalausgabe des ersten Bands
des Kapitals (1867)
Marx und Engels prägten maßgeblich den Begriff
der „kapitalistischen Produktionsweise“ bzw.
des Kapitalismus, der am systematischsten in
Marx’ Hauptwerk Das Kapital dargestellt
capital. Potrivit lui Marx , modul social de
producție se schimbă considerabil în tranziția de
la feudalism la capitalism, dar își păstrează
propriaClasa de caractere la. Marx descrie
societatea capitalistă ca o societate de
mizerie, exploatare și înstrăinare.
Pe baza teoriilor reprezentanților economiei
politice clasice , în specialAdam Smith și David
Ricardo , Marx interpretează teoria valorii -
muncănoi și a formulat - o sa de muncă teoria
valorii , cu care el încearcă să descrie exploatarea
proletariatului de capital.
wurde.[60] Unter Kapitalismus verstehen sie eine
Wirtschaftsordnung, die sich
durch Privateigentum an Produktionsmitteln,
durch Produktion für einen den Preis
bestimmenden Markt,
beständiger Profitmaximierung und den
Widerspruch zwischen Lohnarbeit und Kapital
auszeichnet. Nach Marx verändert sich im
Übergang vom Feudalismus zum Kapitalismus
zwar die gesellschaftliche Produktionsweise
bedeutend, jedoch behält sie
ihren Klassencharakter bei. Marx beschreibt die
kapitalistische Gesellschaft als Gesellschaft des
Elends, der Ausbeutung und der Entfremdung.
Aufbauend auf den Theorien der Vertreter
der Klassischen Nationalökonomie, allen
voran Adam Smith und David Ricardo,
interpretiert Marx die Arbeitswerttheorie neu
und formuliert sie um zu seiner Arbeitswertlehre,
mit deren Hilfe er die Ausbeutung des Proletariats
durch das Kapital zu beschreiben versucht.
Capitalismul ca societate de clasă / Kapitalismus als Klassengesellschaft
Marx definește două clase principale ale societății: Marx definiert zwei Hauptklassen der
 Pe de
o parte, burghezia șiclasa de capitaliști că
producția necesare mijloace de producție au
(terenuri, fabrici, mașini etc.) și astăzi ,
în general , angajatorii sunt numite. Această
clasă este Marx cu „clasa conducătoare“ , la
fel, înfuncție de interesele lor , că societatea
este structurată și gândurile lor , opinia
publică și ideologiadetermină: „Ideile
dominante ale fiecărei vârstă au fost vreodată
ideile clasei conducătoare“ (MEW 4: 480 ).
 Pe de altă parte, proletariatul ,
d. h.clasa muncitorilor care nu au mijloace
proprii de producție și, prin urmare, sunt
obligați să facămuncă salarială pentru a-și
satisface nevoile de viață. De
asemenea, angajații sunt , în acest sens,
pentru a recompensa clasa de lucru. Acest
salariu este măsurat în ceva de genul
muncitori salariale „reproduce“ forța de
muncă (hrană, locuință, recreere), dar , pe de
altă parte, se pot cumpăra mijloacele de
producție nu în sine, pe care el rămâne
dependent de munca salariată. Din acest
motiv, Marx deseori numește munca salarială
o formă deghizată de "muncă forțată".
 O clasă a treia este mica burghezie , d. h.clase
de antreprenori mici și lucrători
independenți. Cu toate acestea, această clasă
este înrăutățită din ce în ce mai mult de
burghezie și în cele din urmă împinsă în
proletariat. În plus, un sub sau
există proletariat de persoanele fără
adăpost , cerșetori și muncitori , pe care el
la fel de bine ca și micii burghezii o acorda
nici o semnificație socială sau chiar
revoluționar.
În mod oficial, în societatea civilă toți membrii
Gesellschaft:
 Einerseits die Bourgeoisie bzw.
die Klasse der Kapitalisten, welche die zur
Produktion
notwendigen Produktionsmittel(Boden,
Fabriken, Maschinen etc.) besitzen und die
heute im Allgemeinen Arbeitgeber genannt
werden. Diese Klasse setzt Marx auch mit der
„herrschenden Klasse“ gleich, nach deren
Interessen die Gesellschaft strukturiert sei
und deren Gedanken die öffentliche Meinung
und Ideologiebestimmen: „Die herrschenden
Ideen einer Zeit waren stets nur die Ideen der
herrschenden Klasse“ (MEW 4:480).
 Andererseits das Proletariat, d. h. die Klasse
der Arbeiter, die keine eigenen
Produktionsmittel besitzen und deshalb
gezwungen sind, Lohnarbeit zu verrichten,
um ihre Lebensbedürfnisse zu befriedigen.
Auch Angestelltezählen in diesem Sinne zur
lohnarbeitenden Klasse. Dieser Lohn sei in
etwa so bemessen, dass der Lohnarbeiter
seine Arbeitskraft „reproduzieren“ kann
(Essen, Wohnen, Erholung), jedoch
andererseits nicht selbst Produktionsmittel
kaufen kann, wodurch er von der Lohnarbeit
abhängig bleibe. Marx bezeichnet die
Lohnarbeit deswegen auch oft als eine
verschleierte Form von „Zwangsarbeit“.
 Eine dritte Klasse ist das Kleinbürgertum,
d. h. die Klassen der Kleinunternehmer und
Selbständigen. Diese Klasse jedoch werde
vom Großbürgertum zunehmend verdrängt
und letztlich ins Proletariat hinabgedrängt.
Außerdem existiere ein Sub-
oder Lumpenproletariat aus Obdachlosen, Bet
tlern und Tagelöhnern, dem er ebenso wie
dem Kleinbürgertum keine gesellschaftliche
sunt liberi și au aceleași drepturi . De fapt, pentru
Marx, proletarii nu pot alege decât cine își vând
puterea de muncă, d. h.din care lanțuri pot fi
legați. Atâta timp cât legea civilă se pronunță
asupra proprietății mijloacelor de producție,
egalitatea juridică implică în mod
necesar inegalitatea socială , reprodusă și
menținută prin recunoașterea ordinii burgheze și
a statului burghez.
Contradicții sociale și criză
Acumularea ( acumularea ) bogăției sociale în
capitalism are loc întotdeauna numai prin
exploatarea muncii străine ca muncă salarială .
Capitalistul plătește lucrătorului doar o parte din
el în procesul deproducție a creat o valoare reală
ca o recompensă de la - multi-produs real al
muncii sociale efectuate , dar nu primesc societate
în ansamblu, dar va privat valoarea
adăugată dobândită. Prin urmare, Marx denunță
această apropriere privată a produsului
excedentar, dar și munca creativă a indivizilor ca
exploatare.
Cu toate acestea, rata profitului dobândită de
capitalist continuă să se scufunde în conformitate
cu Marx, așa cum declară în legea sa tendința ratei
de profit să scadă . Pe de o parte, această rată
a profitului prin utilizarea tot mai mare de mașini
este limitat , deoarece valoarea adăugată se află
exemplu după teoria valorii - muncă numai în
forță de muncă, care se ridica continuu prin
utilizarea de mașini ( de capital Fixatvs capital
variabil). Pe de altă parte, rata profitului scade, de
asemenea, din cauza concurenței dintre
capitaliști, care trebuie să se subordoneze mereu
pentru a reuși pe piață. Pe de altă parte, pentru a
compensa aceste costuri generate de scăderea
constantă a veniturilor, capitalistul trebuie să
economisească pe cheltuieli - în primul rând prin
reducerea costurilor de producție, adică. h. prin
scăderea salariilor lucrătorilor sau prin
extinderea programului de lucru și creșterea
productivității muncii.
Inevitabilul că această situație contradicție între
interesele de exploatare ale capitalului și nevoile
proletariatului determinat de Marx
fundamental antagoniste natura a modului de
producție capitalist și este în cele din urmă cauza
crizelor care apar în mod regulat ale
capitalismului , care trebuie să conducă în cele
din urmă la răsturnări revoluționare ale
muncitorilor. Cu datorită contradicțiilor
economice ale capitalismului inevitabilitatea de
transformări revoluționare momentului istoric
mondial al revoluției comuniste propun în cele
din urmă. Capitalul produce propria „groparul“.
Distrugerea muncii
oder gar revolutionäre Bedeutung beimisst.
Formell sind in der bürgerlichen Gesellschaft alle
Mitglieder frei und rechtsgleich. De facto aber
können für Marx die Proletarier nur wählen, an
wen sie ihre Arbeitskraft verkaufen, d. h. von
welchen Ketten sie sich fesseln lassen. Solange
das bürgerliche Recht auf Eigentum an
Produktionsmitteln herrsche, bedeute juristische
Gleichheit zwangsläufig soziale Ungleichheit, die
durch die Anerkennung der bürgerlichen
Ordnung und des bürgerlichen Staates
reproduziert und aufrechterhalten werde.
Gesellschaftlicher Widerspruch und Krise
Die Anhäufung (Akkumulation) des
gesellschaftlichen Reichtums erfolge im
Kapitalismus also stets nur über die Ausbeutung
fremder Arbeitskraft als Lohnarbeit. Der
Kapitalist zahle dem Arbeiter nur einen Teil des
von ihm im Produktionsprozess geschaffenen
tatsächlichen Wertes als Lohn aus – das reale
Mehrprodukt der gesellschaftlich verrichteten
Arbeit komme aber nicht der Gesellschaft
insgesamt zugute, sondern werde privat
als Mehrwertangeeignet. Diese private Aneignung
des Mehrprodukts, aber auch der schöpferischen
Arbeitskraft der Individuen überhaupt, prangert
Marx deshalb als Ausbeutung an.
Die vom Kapitalisten gewonnene Profitrate sinke
nach Marx jedoch immer weiter, wie er in
seinem Gesetz des tendenziellen Falls der
Profitrate darstellt. Einerseits sei dieser Fall der
Profitrate durch den zunehmenden Einsatz von
Maschinen bedingt, da nach der Arbeitswertlehre
die wertschöpfende Instanz einzig in der
menschlichen Arbeitskraft liege, welche durch
den Einsatz von Maschinen kontinuierlich
abnehme (Fixes Kapital vs. Variables Kapital).
Andererseits sinke die Profitrate auch aufgrund
der Konkurrenz der Kapitalisten untereinander,
die sich stets unterbieten müssen, um auf dem
Markt bestehen zu können. Um diese durch stetig
sinkende Einnahmen entstehenden Kosten
auszugleichen, müsse der Kapitalist auf der
anderen Seite Ausgaben einsparen – vornehmlich
durch Senkung der Produktionskosten, d. h. durch
Lohnsenkungen der Arbeiter oder durch
Verlängerung der Arbeitszeit sowie Steigerung
der Arbeitsproduktivität.
Der aus dieser Konstellation unvermeidliche
Widerspruch zwischen dem
Verwertungsinteresse des Kapitals und den
Bedürfnissen des Proletariats bestimmt nach
Marx den
grundsätzlich antagonistischen Charakter der
kapitalistischen Produktionsweise und sei
letztlich die Ursache für die regelmäßig

Marx cu fiica sa Jenny (1869)
Nu numai în exploatarea lucrătorului și în
contradicția ireconciliabilă a intereselor clasei,
Marx are problema capitalismului. El vede
întreaga existență a omului, umanitatea în
sine, înstrăinată și înrobită de relațiile capitaliste .
El găsește "esența" existenței umane, urmând
conceptul lui Hegel și Feuerbach de "natură
generică", în capacitatea omului de a-și crea
mediul creativ și liber. Categoria centrală a
filozofiei marxiste este, prin urmare, conceptul
de muncă , pe care Marx îl definește drept
"metabolismul cu natura". Pentru el, munca, ca și
pentru Hegel, este categoria universală a
existenței umane:
"Ca educator al valorilor utilităților, ca o lucrare
utilă, lucrarea este, prin urmare, independentă de
toate formele societății condiția omului de
existență, necesitatea naturală veșnică, pentru a
transmite metabolismul între om și natură, atât
de viața umană".
- MEW 23:57
În capitalism, cu toate acestea, munca este în mod
fundamental înstrăinată și pervertită. Căci munca
în capitalism nu se face în interesul
creării valorilor utilitare , cu atât mai puțin pentru
a realiza creativitatea creativă, ci doar pentru a
realiza valori de schimb . Muncitorul nu poate să-
și retragă liber puterea de muncă, ci trebuie să o
folosească în conformitate cu specificațiile
capitalistului pentru care lucrează. Bunurile pe
care le produce nu mai sunt experimentate de
muncitor ca a lui, ci ca un străin; el nu sa putut
recunoaște în rezultatele propriei sale activități.
Marx numește acest proces, urmând și pe Hegel,
auftretenden Krisen des Kapitalismus, die
schließlich auch zu revolutionären Erhebungen
der Arbeiter führen müssen. Mit der durch die
ökonomischen Widersprüche des Kapitalismus
bedingten Unausweichlichkeit revolutionärer
Aufstände schlage schließlich die
weltgeschichtliche Stunde der kommunistischen
Revolution. Das Kapital produziere seine eigenen
„Totengräber“.
Entfremdung der Arbeit
Marx mit seiner Tochter Jenny (1869)
Nicht nur in der Ausbeutung des Arbeiters und im
unversöhnlichen Widerspruch der
Klasseninteressen besteht für Marx das Problem
des Kapitalismus. Die ganze Existenz des
Menschen, sein Menschsein selbst, sieht er durch
die kapitalistischen Verhältnisse entfremdet und
geknechtet. Das „Wesen“ der menschlichen
Existenz lokalisiert er, im Anschluss an Hegel
sowie an Feuerbachs Begriff des
„Gattungswesens“, in der Fähigkeit des Menschen,
seine Umwelt schöpferisch und frei zu gestalten.
Die zentrale Kategorie der marxschen Philosophie
ist deshalb der Begriff der Arbeit, welche Marx als
„Stoffwechsel mit der Natur“ definiert. Arbeit ist
für ihn, wie schon für Hegel, die
Universalkategorie der menschlichen Existenz:
„Als Bildnerin von Gebrauchswerten, als nützliche
Arbeit, ist die Arbeit daher eine von
allen Gesellschaftsformen unabhängige
Existenzbedingung des Menschen, ewige
Naturnotwendigkeit, um den Stoffwechsel
zwischen Mensch und Natur, also das
menschliche Leben zu vermitteln.“
– MEW 23:57
" înstrăinarea " sau " înstrăinarea ".
"Care este acum externalizarea activității? În
primul rând, munca este externă lucrătorului,
d. h.nu face parte din natura sa că , prin urmare
, nu se afirma în lucrarea sa , dar neagă, probabil
nu, dar se simte nefericit, nu se dezvoltă energie
mentală și fizică liberă, dar sa fizicul abkasteit și
ruine mintea lui. De aceea, lucrătorul se simte
alături de el însuși doar la locul de muncă și la
serviciu. El este acasă când nu lucrează și când
lucrează, nu este acasă. Lucrarea sa nu este deci
voluntară, ci forță de muncă forțată. Prin urmare,
nu este satisfacerea unei nevoi, ci este doar un
mijloc de a satisface nevoile, cu excepția ei ".
- Manuscrise economico-filosofice din anul 1844 ,
volumul suplimentar al MEW I: 514
Fie categoria de „alienare“ a muncii mai târziu lui
Marx, mai ales pentru economia scrierile sale
critice, încă mai joacă un rol sau dacă el are
concepția sa originală de „alienare“ mai târziu
a abandonat, este foarte controversat printre
marxiști. Poate fi găsit că Marx după 1845 nu mai
vorbea despre „esența“ omului, dar ideea unei
atemporală „om“ specii fiind în anul 1845
a publicat scris Ideologia germană a respins
în mod explicit și termenii săi utilizate anterior ca
fiind „ în mod tradițional sub-rulează expresii
filosofice , cum ar fi, . ființă umană '' pp genul
„numit (Karl Marx, Friedrich Engels: ideologia
germană . MEW Vol 3, p 218).
Caracterul fetiș al bunurilor
În lucrarea sa mai târziu ia locul presupoziții
filosofice conceptul plin de înstrăinare (care
a implicat ideea unei munci non-alienați
presupune) conceptul de „ fetisism marfă “
, începând cu primul volum al capitaluluiîn
faimosul capitol privind „fetișismul de mărfuri și
a lor Secret "este dezvoltat. Astfel , ascunderea
muncii umane plătite este menit pentru a forma
un finit , atunci când mărfurile nu se mai vede
produsul aflat în circulație. Din nou, aceasta este o
formă de înstrăinare, dar în contextul capitalului
nu mai este atât de mult pentru a determina
mizeria lucrătorilor ca la
înțelegerea ideologicăStructura societății
capitaliste. Teoreticianul marxist
al reificare , Georg Lukács , vede importanța
capitolului privind fetișismul mărfurilor este că în
ea întregul materialismului
istoric ascunde. [61] scoate în evidență conținutul
ascuns al capitolului fetiș ca cunoaștere a
societății capitaliste, el se angajează în eseul său
mult citat , reificare și conștiința proletariatului a
1,923th
Cei mai puțini oameni se recunosc în produsele
muncii lor și pot fi înțelese ca făcute de ei
Im Kapitalismus aber sei die Arbeit auf
grundlegende Weise entfremdet und pervertiert.
Denn Arbeit im Kapitalismus werde nicht im
Interesse der Schaffung
von Gebrauchswertenverrichtet und noch
weniger zur Verwirklichung kreativer
Schöpferkraft, sondern lediglich zur Erzielung
von Tauschwerten. Der Arbeiter könne über seine
Arbeitskraft nicht frei verfügen, sondern müsse
sie nach den Vorgaben des Kapitalisten einsetzen,
für den er arbeitet. Die Güter, die er so produziert,
erlebe der Arbeiter nicht mehr als seine eigenen,
sondern als fremde; er könne sich in den
Ergebnissen seiner eigenen Tätigkeit nicht
wiedererkennen. Diesen Prozess bezeichnet Marx,
auch hierin Hegel folgend, als „Entfremdung“ bzw.
„Entäußerung“.
„Worin besteht nun die Entäußerung der Arbeit?
Erstens, daß die Arbeit dem Arbeiter äußerlich
ist, d. h. nicht zu seinem Wesen gehört, daß er sich
daher in seiner Arbeit nicht bejaht, sondern
verneint, nicht wohl, sondern unglücklich fühlt,
keine freie physische und geistige Energie
entwickelt, sondern seine Physis abkasteit und
seinen Geist ruiniert. Der Arbeiter fühlt sich daher
erst außer der Arbeit bei sich und in der Arbeit
außer sich. Zu Hause ist er, wenn er nicht arbeitet,
und wenn er arbeitet, ist er nicht zu Haus. Seine
Arbeit ist daher nicht freiwillig, sondern
gezwungen, Zwangsarbeit. Sie ist daher nicht die
Befriedigung eines Bedürfnisses, sondern sie ist
nur ein Mittel, um Bedürfnisse außer ihr zu
befriedigen.“
– Ökonomisch-philosophische Manuskripte aus
dem Jahre 1844, MEW Ergänzungsband I:514
Ob die Kategorie der „Entfremdung“ für Marx’
späteres Werk, insbesondere für seine
ökonomiekritischen Schriften, noch eine Rolle
spielt oder ob er seine ursprüngliche Konzeption
von „Entfremdung“ später aufgegeben hat, ist
unter Marxisten sehr umstritten. Festgestellt
werden kann, dass Marx nach 1845 nicht mehr
vom „Wesen“ des Menschen sprach, vielmehr die
Vorstellung eines überzeitlichen Gattungswesens
„Mensch“ in der 1845 erschienenen Schrift Die
deutsche Ideologie ausdrücklich verwarf und seine
früher benutzten Begriffe als „traditionell
unterlaufende philosophische Ausdrücke wie
‚menschliches Wesen‘, ‚Gattung‘ pp.“ bezeichnete
(Karl Marx, Friedrich Engels: Die deutsche
Ideologie. MEW Band 3, S. 218).
Fetischcharakter der Ware
In seinem späteren Werk tritt an die Stelle des
philosophisch voraussetzungsvollen
Entfremdungsbegriffs (der ja implizit die
Vorstellung einer nicht-entfremdeten Arbeit
produse, cu care desfășoară activități
independente, aceste produse par să se, în special
sub formă de. Baniși de capital - atât nimic
, dar acumulate , bunurile acumulate în abstract
Forma - produsele muncii umane apar ca
autonome, " subiecți automați" (MEW 23: 169).
Transformarea banilor în mai mulți bani, pe
principiul căruia capitalismul se bazează, apare ca
o mișcare independentă de bani (de exemplu sub
forma unui interes aparent automat), nu ca
urmare a muncii umane. Astfel, potrivit lui Marx,
obiectele materiale devin subiecte și invers
subiecții umani devin obiecte inconștiente.
Producătorii de mărfuri sunt dominate de
produsele lor: "Miscarea lor socială are pentru ei
o formă de mișcare a lucrurilor sub controlul lor,
mai degrabă decât de control" (MEW 23:89).
Societatea capitalistă se bazează pe
o inversare fundamentală , este în mod efectiv cu
capul în jos.
Astfel, produsele devin fetisuri , obiecte aparent
magice. În același timp, această apariție era doar
o iluzie . Chiar dacă lucrarea nu mai este
percepută, rămâne autoritatea cu valoare
adăugată și cauza tuturor mișcărilor. Caracterul
fetiș al mărfii este o înșelăciune, deși această
înșelăciune nu este o simplă eroare, ci posedă o
cauză practică: împărțirea societății în muncitori
și muncitori, d. h. cei care fac produse și alții care
dețin aceste produse.
Marx analizează fetișul de comodificare care
derivă din forma mărfurilor ca pe un mod de
socializare care se află în spatele oamenilor,
transformând operele concrete concrete în valori
sociale abstracte ale banilor, permițând astfel în
primul rând producția socială a mărfurilor.
Religionskritik
Sarcina filosofului , Marx ca producător de
idei descrie [62] el vede în eliminarea filozofiei ,
care este, în realizarea sa practică:
"Filozofii au interpretat lumea diferit , sunt pe
punctul de a le schimba ".
- Teze despre Feuerbach , MEGA Dept. IV, volumul
3, p. 21
Marx critică toate formele filosofiei idealiste și,
mai ales, a religiei , care, conform lui Marx,
servesc pentru a face viața omului supusă prin
vise și mângâiere în viața de după moarte și,
astfel, să legitimeze mizeria de facto. Într-o
poveste faimoasă, Marx numește religia " opiul
poporului ". [63] Cu toate acestea, religia nu poate
spune ce este în neregulă cu mizeria pe care o
exprimă - dimpotrivă, potrivit lui Marx, îi înșeală
cu fantezii și confort din alte lumi. În măsura în
care este o conștiință falsă, adică
o ideologie pură a poporului înstrăinat.
voraussetzt) der Begriff des „Warenfetischismus“,
wie er im ersten Band des Kapitals im berühmten
Kapitel über den „Fetischcharakter der Ware und
ihr Geheimnis“ entwickelt wird. Damit ist die
Verschleierung der geleisteten menschlichen
Arbeit gemeint, die man einem fertigen,
als Ware zirkulierenden Produkt nicht mehr
ansieht. Auch dies ist der Sache nach eine Form
der Entfremdung, dient im Kontext des Kapitals
jedoch nicht mehr so sehr zur Bestimmung des
Elends der Arbeiter, sondern zum Verständnis
der ideologischen Struktur der kapitalistischen
Gesellschaft. Der marxistische Theoretiker
der Verdinglichung, Georg Lukács, sieht die
Bedeutung des Kapitels über den
Fetischcharakter der Ware darin, dass sich in ihm
der ganze historische
Materialismus verberge.[61] Den verborgenen
Gehalt des Fetischkapitels als Erkenntnis der
kapitalistischen Gesellschaft herauszuarbeiten,
unternimmt er in seinem viel zitierten Aufsatz Die
Verdinglichung und das Bewußtsein des
Proletariats von 1923.
Je weniger die Menschen sich in den Produkten
ihrer Arbeit wiedererkennen und sie als von
ihnen selbst gemachte Produkte begreifen
können, desto selbständiger erscheinen ihnen
diese Produkte selbst. Insbesondere in der Form
des Geldes und des Kapitals – beide nichts weiter
als akkumulierte, angehäufte Waren in abstrakter
Form – erscheinen die Produkte der
menschlichen Arbeit als verselbständigte,
„automatische Subjekte“ (MEW 23:169). Die
Verwandlung von Geld in mehr Geld, auf dessen
Prinzip der Kapitalismus beruhe, erscheine als
selbständige Bewegung des Geldes (etwa in der
Form des scheinbar selbsttätigen Zinses), nicht
als Resultat menschlicher Arbeit. Dadurch
werden, so Marx, die dinglichen Objekte zu
Subjekten, und umgekehrt die menschlichen
Subjekte zu ohnmächtigen Objekten. Die
Warenproduzenten werden von ihren Produkten
beherrscht: „Ihre eigne gesellschaftliche
Bewegung besitzt für sie die Form einer
Bewegung von Sachen, unter deren Kontrolle sie
stehen, anstatt sie zu kontrollieren“ (MEW 23:89).
Die kapitalistische Gesellschaft beruht auf einer
grundlegenden Verkehrung, sie steht
gewissermaßen auf dem Kopf.
So werden die Produkte zu Fetischen, zu
scheinbar magischen Gegenständen. Gleichwohl
sei ebendieser Anschein bloßer Schein. Auch
wenn die Arbeit nicht mehr wahrgenommen wird,
bleibe sie die wertschöpfende Instanz und die
Ursache aller Bewegung. Der Fetischcharakter der
Ware sei eine Täuschung, obgleich diese
" Omul face religia , religia nu face pe om".
- CU PRIVIRE LA CRITICA FILOSOFIEI DREPTULUI LUI
HEGEL, EDIȚIA COMPLETĂ MARX-ENGELS. DIVIZIUNEA I.
VOLUMUL 2, P. 170.
Pentru Marx, inversarea condițiilor practice
corespunde conștiinței false a religiei, care nu este
altceva decât expresia "corectă" (adică adecvată)
a unei societăți false. Religia este "mistificarea"
(MEW 23: 838) a unei lumi care în sine are
caracteristici cvasimistice. În religie, "produsele
capului uman par să fie dotate cu propria lor
viață, în relație cu ele și cu ființele umane. Deci, în
lumea de mărfuri sunt produsele mâinii umane
"(MEW 23:86). Deci, religia nu
este doar înșelăciune, ci posedă și un adevăr
interior:
„The religioasă mizeria este într - una
din expresiasuferinței reale și
pe protestul împotriva suferinței reale. Religia
este suspinul creaturii înfricoșătoare, mintea unei
lumi fără inimă, așa cum este mintea statelor fără
minte. Este opiul poporului. "
- Introducere în critica filosofiei de drept a lui
Hegel,ediția completă a lui Marx-
Engels. Diviziunea I. Volumul 2, p. 171.
Cu toate acestea, depășirea himerei religioase
necesită nu numai critica teoretică, dar
schimbările fizice pe care viața , ceea ce face
religia ca un „suspin al creaturii asuprite“ numai
necesare: [64]
"Cererea de a renunța la iluzii despre starea lui
este cererea de a renunța la o
condiție care necesită iluzii ".
- Introducere în critica filosofiei de drept a lui
Hegel, ediția completă a lui Marx-
Engels. Diviziunea I. Volumul 2, p. 171.
Astfel, din moment ce religie și societate legate
luând în esență , critica a religiei un rol central în
Marx una: „critica religiei este o condiție esențială
a oricărei critici“ (ibid, MEW 1:. 378). Cu toate
acestea, critica conștiinței false poate servi numai
pentru a recunoaște cauza erorii și, astfel, pentru
a crește gradul de conștientizare cu privire la
posibilitatea abolirii sale practice. conștiință
de clasăÎn acest sens, Marx înseamnă perceperea
"obiectivă" a condițiilor sociale și recunoașterea
și critica participării omului la reproducerea
guvernării capitaliste. Tu trebuie să ia locul de
mistificare și religioase „văl de ceață“ (MEW
23:94) pune nevoile oamenilor înșiși, ei trebuie să
lupte pentru satisfacerea lor, mai degrabă decât
să fie pus în afara, astfel încât continuare.
Filosofia trebuie să devină "o practică
revoluționară" (MEW 3: 7).
"Cu toate acestea, arma criticii nu poate înlocui
critica armelor, violența materială trebuie să fie
Täuschung kein bloßer Irrtum sei, sondern eine
praktische Ursache besitze: die Teilung der
Gesellschaft in Arbeitende und Arbeiten-
Lassende, d. h. in jene, die Produkte herstellen,
und andere, denen diese Produkte gehören.
Den sich aus der Warenform ableitenden
Warenfetisch analysiert Marx auch als einen
hinter den Rücken der Menschen ablaufenden
Vergesellschaftungsmodus, der konkrete private
Arbeiten in abstrakte gesellschaftliche Geldwerte
verwandelt und so gesellschaftliche
Warenproduktion erst ermöglicht.
Religionskritik
Die Aufgabe der Philosophen, die Marx
als Ideenproduzentenbeschreibt,[62] sieht er in der
Aufhebung der Philosophie, das heißt in ihrer
praktischen Verwirklichung:
„Die Philosophen haben die Welt nur
verschieden interpretirt, es kömmt drauf an, sie
zu verändern.“
– Thesen über Feuerbach, MEGA Abt. IV. Band 3,
S. 21
Marx kritisiert alle Formen einer idealistischen
Philosophie und insbesondere der Religion, die
nach Marx dazu dient, die Existenz des Menschen
durch Träumereien und Trost
im Jenseits erträglich zu machen und so das
faktische Elend zu legitimieren. In einem
berühmten Ausspruch bezeichnet Marx die
Religion deshalb als „Opium des
Volkes“.[63] Gleichwohl vermöge die Religion nicht
anzugeben, was es mit dem Elend auf sich hat,
dessen Ausdruck sie ist – im Gegenteil, so Marx,
täuscht sie darüber mit Hirngespinsten und
jenseitigem Trost hinweg. Insofern sei sie ein
falsches Bewusstsein, also reine Ideologie von
sich selbst entfremdeten Menschen.
„Der Mensch macht die Religion, die Religion
macht nicht den Menschen.“
– ZUR KRITIK DER HEGELSCHEN RECHTSPHILOSOPHIE,
MARX-ENGELS-GESAMTAUSGABE. ABTEILUNG I. BAND 2,
S. 170.
Der Verkehrung der praktischen Verhältnisse
entspricht für Marx das falsche Bewusstsein der
Religion, welche nichts weiter als der „richtige“
(d. h. angemessene) Ausdruck einer falschen
Gesellschaft sei. Die Religion sei die
„Mystifikation“ (MEW 23:838) einer Welt, die
selbst quasi-mystische Züge trage. In der Religion
„scheinen die Produkte des menschlichen Kopfes
mit eignem Leben begabte, untereinander und mit
den Menschen in Verhältnis stehende
selbständige Gestalten [zu sein]. So in der
Warenwelt die Produkte der menschlichen Hand“
(MEW 23:86). So sei Religion
nicht nur Täuschung, sondern besitze auch eine
învinsă de violențamaterială , doar teoria devine
violență materială de îndată ce se confruntă cu
masele. Teoria este capabil de prindere a maselor
de îndată ce ad hominem a demonstrat și
demonstrirt ad hominem imediat ce devine
radical. A fi radical este să te răzbuni. Dar
rădăcina omului este omul însuși. "
- Introducere în critica filosofiei de drept a lui
Hegel, ediția completă a lui Marx-
Engels. Diviziunea I. Volumul 2, p. 177.
Critica lui Marx asupra religiei a fost influențată
de Ludwig Feuerbach.
Împreună cu Friedrich Engels, Marx era în
1850 nașul lui Karl Friedrich Koettgen (fiul
lui Gustav Adolf Koettgen ) și 1871 de Karl
Liebknecht .
filozofie a istoriei
Filozofia marxistă a istoriei a fost cunoscută sub
denumirea de materialism istoric . Nu ideile sunt
considerate forța motrice fundamentală a istoriei,
ci condițiile materiale care determină
fundamental producerea de idei.
"Nu conștiința oamenilor, ființa lor, ci, dimpotrivă,
ființa lor socială determină conștiința lor".
- Cuvânt înainte pentru critica economiei politice ,
MEW 13: 9
Ideile filosofice nu sunt întotdeauna valabile, ci au
origini istorice-materiale. Dacă aceste origini se
schimbă, la fel și ideile. Ideile filosofice
predominante în fiecare epocă ar reflecta ideile
clasei conducătoare, care definește Marx ca clasă
care posedă puterea asupra mijloacelor materiale
de lucru.
La fel cum condițiile materiale afectează formele
de regulă, formele de regulă au și un efect asupra
condițiilor materiale. Materialismul istoric, prin
urmare, nu descrie determinismul materialului, ci
mai degrabă o corelație dialectică
între ființă și conștiință , necesitate și libertate :
"Oamenii își fac propria poveste, dar nu o fac din
proprie inițiativă, nu în circumstanțe alese de
sine, ci în circumstanțe care se găsesc imediat,
date și predate".
- Al optsprezecelea Brumaire al lui Louis
Bonaparte , MEW 8: 115
Marx definește diferite faze ale istoriei umane pe
baza materialului și a relațiilor de dominație.
Dezvoltarea socio-economică ar fi rezultat din
societatea primitivă „liberă“ peste (în Europa),
societatea Sklavenhalter- și societatea feudală a
burgheze (capitaliste industriale) și ar trebui să
efectueze peste Revoluția prin a ajunge
socialismului spre comunism. Această revoluție
este promovată de legile intrinseci ale producției
capitaliste sub forma unei concentrații tot mai
mari de putere și de capital (acumulare). O
innere Wahrheit:
„Das religiöse Elend ist in einem der Ausdruckdes
wirklichen Elendes und in einem
die Protestation gegen das wirkliche Elend. Die
Religion ist der Seufzer der bedrängten Kreatur,
das Gemüth einer herzlosen Welt, wie sie der
Geist geistloser Zustände ist. Sie ist das Opiumdes
Volkes.“
– Einleitung zur Kritik der Hegelschen
Rechtsphilosophie, Marx-Engels-Gesamtausgabe.
Abteilung I. Band 2, S. 171.
Die Überwindung des religiösen Hirngespinstes
bedarf jedoch nicht nur der theoretischen Kritik,
sondern der materiellen Veränderung jenes
Lebens, das die Religion als „Stoßseufzer der
bedrängten Kreatur“ erst nötig macht:[64]
„Die Forderung, die Illusionen über seinen
Zustand aufzugeben, ist die Forderung, einen
Zustand aufzugeben, der der Illusionen bedarf.“
– Einleitung zur Kritik der Hegelschen
Rechtsphilosophie, Marx-Engels-Gesamtausgabe.
Abteilung I. Band 2, S. 171.
Weil Religion und Gesellschaft also wesenhaft
zusammenhängen, nimmt die Religionskritik eine
zentrale Stellung bei Marx ein: „die Kritik der
Religion ist die Voraussetzung aller Kritik“ (ebd.,
MEW 1:378). Jedoch könne die Kritik am falschen
Bewusstsein nur dazu dienen, die Ursache des
Irrtums zu erkennen, und dadurch die
Möglichkeit seiner praktischen Aufhebung ins
Bewusstsein
rücken. Klassenbewusstsein bedeutet in diesem
Sinne für Marx, die sozialen Verhältnisse
„objektiv“ wahrzunehmen und die Beteiligung des
Menschen an der Reproduktion der
kapitalistischen Herrschaft zu erkennen und zu
kritisieren. Sie müsse an die Stelle der
Mystifikation und des religiösen „Nebelschleiers“
(MEW 23:94) die Bedürfnisse der Menschen
selbst stellen, für deren Befriedigung sie zu
kämpfen habe, statt sich damit auf das Jenseits
vertrösten zu lassen. Die Philosophie müsse zur
„revolutionären Praxis“ (MEW 3:7) werden.
„Die Waffe der Kritik kann allerdings die Kritik
der Waffen nicht ersetzen, die materielle Gewalt
muss gestürzt werden durch materielle Gewalt,
allein auch die Theorie wird zur materiellen
Gewalt, sobald sie die Massen ergreift. Die
Theorie ist fähig, die Massen zu ergreifen, sobald
sie ad hominem demonstriert, und sie demonstrirt
ad hominem, sobald sie radikal wird. Radikal sein
ist die Sache an der Wurzel fassen. Die Wurzel für
den Menschen ist aber der Mensch selbst.“
– Einleitung zur Kritik der Hegelschen
Rechtsphilosophie, Marx-Engels-Gesamtausgabe.
Abteilung I. Band 2, S. 177.
imagine în oglindă a diviziunii muncii tot mai
mare de către organizația economică înstrăinare a
exploatat, capitalul organizat în monopolii și
suprastructuri represive (de stat)care sunt
depășite de lupta de clasă și de revoluția din
societatea industrială.
Odată cu revoluția socială, „istoria“ a omenirii ar fi
finalizat, de acum înainte oamenii ar face
conștienți în comun și rațional producția de viața
lor socială și istoria lor ulterioară și nu
necunoscut dintre ele legi sociale sunt controlate.
„În larg contururi asiatice, antice, feudale și
moderne moduri burgheze de producție pot fi
epoci de progres în formarea economică a
societății. Relațiile burgheze de producție sunt
ultima formă antagonistă a procesului social de
producție condițiilor materiale antagonice nu
creează sensul de antagonism individual, ci una
dintre condițiile de viață sociale ale persoanelor
produse antagonism în creștere, dar în cadrul
forțelor de producție ale societății burgheze în
curs de dezvoltare, în același timp, pentru a
rezolva acest antagonism . Prin urmare, această
formare socială încheie istoria societății umane. "
- Cuvânt înainte pentru critica economiei politice ,
MEW 13: 9
Clasă luptă și revoluție
"Proletarii din toate țările Unite" Pagina de titlu a
ediției originale a Manifestului Partidului
Comunist (1848)
Forța motrice, subiectul transformării sociale
Marx vede clasa socială a proletariatului , care
avea putere decât acea clasă a societății , care
produc , de asemenea , bunurile lor , ca doar
Die Religionskritik von Marx war von Ludwig
Feuerbach beeinflusst.
Gemeinsam mit Friedrich Engels war Marx
1850 Taufpate von Karl Friedrich Koettgen (Sohn
von Gustav Adolf Koettgen) und 1871 von Karl
Liebknecht.
Geschichtsphilosophie
Die marxsche Geschichtsphilosophie wurde
als Historischer Materialismus bekannt. Nicht die
Ideen werden dabei als grundlegende
Bewegungskraft der Geschichte angesehen,
sondern die materiellen Verhältnisse, die die
Hervorbringung der Ideen grundsätzlich
bestimmen.
„Es ist nicht das Bewußtsein der Menschen, das
ihr Sein, sondern umgekehrt ihr gesellschaftliches
Sein, das ihr Bewußtsein bestimmt.“
– Vorwort zur Kritik der politischen Ökonomie,
MEW 13:9
Philosophische Ideen seien daher nicht allezeit
gültig, sondern hätten historisch-materielle
Ursprünge. Ändern sich diese Ursprünge, so
ändern sich auch die Ideen. Die vorherrschenden
philosophischen Ideen würden dabei in jeder
Epoche die Gedanken der herrschenden Klasse
widerspiegeln, die Marx als jene Klasse definiert,
die die Verfügungsgewalt über die materiellen
Arbeitsmittel besitzt.
Wie die materiellen Verhältnisse sich auf die
Herrschaftsformen auswirken, so wirken auch die
Herrschaftsformen auf die materiellen
Verhältnisse zurück. Der Historische
Materialismus beschreibt deshalb
keinen Determinismus des Materiellen, sondern
eine dialektische Wechselbeziehung
zwischen Sein und Bewusstsein, Notwendigkeit u
nd Freiheit:
„Die Menschen machen ihre eigene Geschichte,
aber sie machen sie nicht aus freien Stücken, nicht
unter selbst gewählten, sondern unter
unmittelbar vorgefundenen, gegebenen und
überlieferten Umständen.“
– Der achtzehnte Brumaire des Louis Bonaparte,
MEW 8:115
Marx definiert anhand der materiellen und der
Herrschaftsverhältnisse verschiedene Phasen der
Menschheitsgeschichte. Die sozioökonomische
Entwicklung hätte von der „freien“ Urgesellschaft
über (in Europa) Sklavenhalter- und
Feudalgesellschaft, zur bourgeoisen (industriellen
kapitalistischen) Gesellschaft geführt und solle
über den durch Revolution zu erreichenden
Sozialismus hin zum Kommunismus führen.
Befördert wird diese Revolution durch die
Eigengesetzmäßigkeiten der kapitalistischen
Produktion in Form zunehmender Macht- und
pentru a realiza o revoluție comunistă
de succes. Mai mult decât atât, proletariatul este
clasa cu cel mai mare interes pentru o revoluție,
deoarece este în mod structural și practic
oprimată, exploatată și înstrăinată de relațiile
capitaliste. Astfel se
încheie manifestarea programatică a Partidului
Comunist din 1848 cu cuvintele:
"Comuniștii disprețuiesc să-și ascundă opiniile și
intențiile. Ei declară deschis că scopul lor poate fi
atins numai prin răsturnarea violentă a oricărei
ordini sociale anterioare. Fie ca clasele
conducătoare să tremure înainte de o revoluție
comunistă. Proletarii nu au nimic de pierdut în ea,
ci lanțurile lor. Aveți o lume care să câștige. "
- MEW 4: 493
În 1872, în discursul său din Congresul de la
Haga, Marx a recunoscut că, în anumite
circumstanțe, proletariatul și-ar putea atinge
obiectivele prin mijloace pașnice:
"Stim ca trebuie sa luam in considerare
institutiile, obiceiurile si traditiile diferitelor tari
si nu negam ca exista tari precum America, Anglia
si daca stiam mai bine institutiile tale, as putea
adauga si Olanda unde muncitorii pot ajunge la
destinație într-un mod pașnic. Dacă este adevărat,
trebuie să recunoaștem, de asemenea, că în
majoritatea țărilor continentului, pârghia
revoluțiilor noastre trebuie să fie violență; Este o
violență care într-o zi trebuie să facă apel pentru a
stabili regula muncii. "
- MEW 18: 160
Lupta a proletariatului împotriva burgheziei
realizată de Marx ca o „ dictatură a
proletariatului “ ca regulă a majorității asuprit
fostele asupritorilor, ca
„ exproprierea expropriatorilor“, d. h.ca
"exproprierea proprietarilor de rață". Perioada de
tranziție a dictaturii proletariatului îi echivalează
și pe Marx cu socialismul ; conceptul
comunismului este în primul rând numele dat la
stadiul avansat al unei societăți fără clase , în care
statul și cu totul violență opresiune ar fi devenit
inutile și a murit și a scris „pe banner - ul lor“:
"Toată lumea în funcție de abilitățile lor, fiecare în
funcție de nevoile lui!"
- Critica programului Gothaer , MEW 19:21
Comunismul și societatea fără clasă
→ Articol principal : comunismul (marxismul)
Împreună cu prietenul său de-a lungul vieții și cu
colegul său Friedrich Engels , Marx sa străduit să
dezvolte un " socialism științific " pe care
la delimitat, mai presus de toate,
de utopiile idealiste ale socialismului timpuriu .
Marx nu încearcă să schițeze o utopie finală
a comunismului [65], ci înțelege scopul
Kapitalkonzentration (Akkumulation).
Spiegelbildlich zur durch arbeitsteilige
Wirtschaftsorganisation zunehmenden
Selbstentfremdung der Ausgebeuteten organisiert
sich das Kapital in Monopolen und repressiven
Überbaustrukturen (Staat), welche durch
Klassenkampf und Revolution in der industriellen
Gesellschaft überwunden werden.
Mit der sozialen Revolution wäre die
„Vorgeschichte“ der Menschheit beendet, die
Menschen würden von nun an bewusst,
gemeinschaftlich und rational die Produktion
ihres gesellschaftlichen Lebens und ihrer
weiteren Geschichte gestalten und nicht von
ihnen unbekannten gesellschaftlichen
Gesetzmäßigkeiten beherrscht werden.
„In großen Umrissen können asiatische, antike,
feudale und modern bürgerliche
Produktionsweisen als progressive Epochen der
ökonomischen Gesellschaftsformation bezeichnet
werden. Die bürgerlichen
Produktionsverhältnisse sind die letzte
antagonistische Form des gesellschaftlichen
Produktionsprozesses, antagonistisch nicht im
Sinn von individuellem Antagonismus, sondern
eines aus den gesellschaftlichen
Lebensbedingungen der Individuen
hervorwachsenden Antagonismus, aber die im
Schoß der bürgerlichen Gesellschaft sich
entwickelnden Produktivkräfte schaffen zugleich
die materiellen Bedingungen zur Lösung dieses
Antagonismus. Mit dieser Gesellschaftsformation
schließt daher die Vorgeschichte der
menschlichen Gesellschaft ab.“
– Vorwort zur Kritik der politischen Ökonomie,
MEW 13:9
Klassenkampf und Revolution
comunismului ca fiind ceva care evoluează din
condițiile materiale și istorice. Mișcarea
comunistă îl vede pe Marx drept "mișcarea
independentă a imensei majorități în interesul
imensei majorități" ( Manifestul Partidului
Comunist , MEW4: 472). Sprijin pentru o
transformare revoluționară necesară a fost
organizat într - o parte a Muncii proletariat (clasa
muncitoare), care a avut datoria de a cuceri
puterea politică [66] și clasa capitalistă
să exproprieze . Această abolire a proprietății
private a mijloacelor de producție (terenuri,
fabrici, mașini etc.) a fost principala condiție
pentru dezvoltarea comunismului. Prin și de
diviziile de clasă și clasele înșiși ar dispărea. Dar
contururile exacte ale
unei societăți comuniste, fără clase, erau adesea
doar vag obișnuite; o formulă celebră este:
"În locul vechii societăți burgheze, cu clasele și
antagonismele ei de clasă, vine o asociere în care
dezvoltarea liberă a fiecăruia este condiția pentru
dezvoltarea liberă a tuturor".
- MEW 4: 482
Prezentare generală a lucrării
Cea de-a optsprezecea Brumaire a lui Louis
Bonaparte , publicată în The Revolution Magazine,
New York, 1852
opera lui Marx este adesea împărțită în două faze:
„Scrieri timpurii“ (până în 1848) și „mature
Marx“, care este controversat în ce măsură aceste
două faze reprezintă o pauză reală în gândire.
Pe durata lungă perioadă de timp atât
de către social - democrațica marxism-
leninismului abia mai târziu, au fost primite
scrieri în principal , orientate spre punct de
„Proletarier aller Länder vereinigt euch.“
Titelblatt der Originalausgabe des Manifests der
Kommunistischen Partei (1848)
Die treibende Kraft, das Subjekt der
gesellschaftlichen Umgestaltung erblickt Marx in
der sozialen Klasse des Proletariats, das als
diejenige Klasse der Gesellschaft, die auch ihre
Güter produziere, als einzige die Macht besitze,
eine kommunistische Umwälzung erfolgreich zu
vollziehen. Auch sei das Proletariat diejenige
Klasse mit dem größten Interesse an einer
Revolution, da es durch die kapitalistischen
Verhältnisse strukturell und praktisch
unterdrückt, ausgebeutet und entfremdet sei. So
endet das programmatische Manifest der
kommunistischen Partei von 1848 mit den
Worten:
„Die Kommunisten verschmähen es, ihre
Ansichten und Absichten zu verheimlichen. Sie
erklären es offen, daß ihre Zwecke nur erreicht
werden können durch den gewaltsamen Umsturz
aller bisherigen Gesellschaftsordnung. Mögen die
herrschenden Klassen vor einer kommunistischen
Revolution zittern. Die Proletarier haben nichts in
ihr zu verlieren als ihre Ketten. Sie haben eine
Welt zu gewinnen.“
– MEW 4:493
1872 räumte Marx in seiner Rede über den Haager
Kongreßein, dass das Proletariat seine Ziele unter
gewissen Umständen auch auf friedlichem Weg
erreichen könne:
„Wir wissen, daß man die Institutionen, die Sitten
und die Traditionen der verschiedenen Länder
berücksichtigen muß, und wir leugnen nicht, daß
vedere economic, în special, are noua
stângaredescoperit scrierile timpurii orientate
filosofic în 1968, care a fost publicată doar parțial
1,932th
În centrul scrierilor timpurii sunt întrebări în
examinarea filosofiei lui Hegel , în special
problema alienării omului și posibilitatea
eliminării sale în
favoarea emancipăriipolitice . Lucrările
importante ale marxului timpuriu - parțial scrise
împreună cu Friedrich Engels - sunt:
 Cu privire la critica filosofiei dreptului lui
Hegel (1844, MEW 1)
 Manuscrise economico-filosofice din anul
1844 (volumul I suplimentar al MEW)
 Sfânta Familie , îndreptată împotriva
Tânărului Hegelian Bruno Bauer (cu Engels,
1844, MEW 2)
 scurte unsprezece teze despre Feuerbach din
1845 (MEW 3)
 Ideologia germană , îndreptată împotriva
lui Max Stirner (cu Engels, 1845/46, MEW 3)
 Mizeria filozofiei , îndreptată împotriva
lui Pierre-Joseph Proudhon(1847, MEW 4)
Manifestul Partidului Comunist (MEW 4), scris cu
Engels în anul revoluționar 1848, este ocazional
inclus printre scrierile timpurii, dar datorită
caracterului său programatic ocupă o poziție
specială în lucrarea lui Marx.
Lucrări importante ale marxului mai târziu, în
care au apărut tot mai multe probleme
economice, sunt:
 Munca și capitalul salarial (1849, MEW 6)
 Planurile de planuri ale Criticii Economiei
Politice (pe scurt: Planurile de Etaj , de
asemenea: Manuscrise Economice , 1857/58,
MEW 42)
 Cu privire la critica economiei politice (1859,
MEW 13)
 prelegerea Lohn, Preis und Profit (1865, MEW
16)
 și ca o lucrare majoră cele trei volume ale
lui Das Kapital , dintre care doar primul a fost
publicat în timpul vieții lui Marx:
 Volumul 1: Procesul de producție a
capitalului (1867, MEW 23)
 Volumul 2: Procesul de circulație a
capitalului (editat de Engels, 1885, MEW
24)
 Volumul 3: Procesul general al producției
capitaliste (editat de Engels, 1894, MEW
25)
În plus, există câteva scrieri în care Marx
a comentat evenimentele contemporane :
 Războiul de clasă în Franța 1848-1850 (1850,
MEW 7)
es Länder gibt, wie Amerika, England, und wenn
mir eure Institutionen besser bekannt wären,
würde ich vielleicht noch Holland hinzufügen, wo
die Arbeiter auf friedlichem Wege zu ihrem Ziel
gelangen können. Wenn das wahr ist, müssen wir
auch anerkennen, daß in den meisten Ländern
des Kontinents der Hebel unserer Revolutionen
die Gewalt sein muß; die Gewalt ist es, an die man
eines Tages appellieren muß, um die Herrschaft
der Arbeit zu errichten.“
– MEW 18:160
Der Kampf des Proletariats gegen die Bourgeoisie
vollzieht sich nach Marx als „Diktatur des
Proletariats“, als Herrschaft der unterdrückten
Mehrheit über die ehemaligen Unterdrücker, als
„Expropriation der Expropriateure“, d. h. als
„Enteignung der Enteigner“. Die Übergangsphase
der Diktatur des Proletariats setzt Marx auch mit
dem Sozialismus gleich; der Begriff des
Kommunismus ist dabei vor allem die
Bezeichnung für das fortgeschrittenere Stadium
der klassenlosen Gesellschaft, in welcher der
Staat und mit ihm alle Unterdrückungsgewalt
unnötig geworden und abgestorben sein würden
und die sich „auf ihre Fahne“ geschrieben habe:
„Jeder nach seinen Fähigkeiten, jedem nach
seinen Bedürfnissen!“
– Kritik des Gothaer Programms, MEW 19:21
Kommunismus und klassenlose Gesellschaft
→ Hauptartikel: Kommunismus (Marxismus)
Zusammen mit seinem lebenslangen Freund und
Mitstreiter Friedrich Engels bemühte sich Marx
um die Entwicklung eines „wissenschaftlichen
Sozialismus“, den er vor allem gegen die
idealistischen Utopien des Frühsozialismus abgre
nzt. Marx versucht nicht, eine fertige Utopie
des Kommunismus zu entwerfen,[65] sondern
begreift das Ziel des Kommunismus als etwas,
welches sich aus den materiellen und historischen
Bedingungen entwickelt. Die kommunistische
Bewegung begreift Marx dabei als „die
selbständige Bewegung der ungeheuren Mehrzahl
im Interesse der ungeheuren Mehrzahl“ (Manifest
der Kommunistischen Partei, MEW 4:472). Träger
einer notwendigen revolutionären Umwälzung sei
das in einer Arbeiterpartei
organisierte Proletariat (die Arbeiterklasse),
welches die Pflicht habe, die politische Macht zu
erobern[66]und die Kapitalistenklasse
zu enteignen. Diese Aufhebung
des Privateigentums an Produktionsmitteln (Bode
n, Fabriken, Maschinen etc.) sei die
Hauptbedingung für eine Entwicklung zum
Kommunismus. Nach und nach würden die
Klassengegensätze und die Klassen selbst
verschwinden. Die genauen Konturen einer
 Cea de-a optsprezecea brumaire a lui Louis kommunistischen, klassenlosen
Bonaparte (1852, MEW 8) Gesellschaft wurden dabei aber oft nur vage
 Dl. Vogt (1860, MEW 14) umrissen; eine berühmte Formel lautet:
 Războiul civil din Franța (1871, MEW 17, p „An die Stelle der alten bürgerlichen Gesellschaft
313-365) , pe Comuna din Paris , Marx o mit ihren Klassen und Klassengegensätzen tritt
formă de dictatură a eine Assoziation, worin die freie Entwicklung
proletariatului recunoaște [67] eines jeden die Bedingung für die freie
 împotriva „ programul Gothaer “ al SPD , Entwicklung aller ist.“
înainte de așa-numita „Partidul Gothaer“ – MEW 4:482
(1875) , autorul evaluării Programului de Überblick über das Werk
la Gotha(1875, MEW 19), care conține unele
aplicații concrete detaliate ale socialiste și
comuniste formă de societate
Există două ediții complete ale scrierilor lui Marx
și Engels. Prima ediție completă Marx-
Engels (MEGA 1 ) a fost editată de David
Ryazanov . Ediția completă Marx-Engels
(MEGA 2 ), care a fost publicată încă din 1975, este
concepută pentru un total de 114 volume (122
sub-volume). Această ediție istorică critică
completă include, de asemenea, corespondența
dintre Marx și Engels și scrisorile primite de la
terțe persoane. Până în prezent, aproximativ
jumătate din toate volume au fost publicate. [68]
Există , de asemenea, publicat în studiul limba
germană și să citească producția Marx-Engels-
Werke (MEW), în 43 de volume (45 volume parte)
a fost publicată de către Institutul de marxism-
leninismului al Comitetului Central al SED (1956-
1990).
recepție
Der achtzehnte Brumaire des Louis Bonaparte,
veröffentlicht in der Zeitschrift Die Revolution,
New York 1852
Marx’ Werk wird oft in zwei Phasen unterteilt:
„Frühschriften“ (bis 1848) und „reifer Marx“,
wobei umstritten ist, inwieweit diese beiden
Phasen einen wirklichen Bruch im Denken
darstellen. Während lange Zeit sowohl von
der Sozialdemokratie wie vom Marxismus-
Leninismus nur die späteren, vorwiegend
ökonomisch orientierten Schriften rezipiert
wurden, hat insbesondere die Neue Linke um
1968 die philosophisch orientierten Frühschriften
wiederentdeckt, die zum Teil erst 1932
veröffentlicht worden waren.
Im Zentrum der Frühschriften stehen
Fragestellungen in der Auseinandersetzung mit
Karl Marx
der Philosophie Hegels, insbesondere die Frage
→ Articolul principal : Istoria marxismului și critica
nach der Entfremdung des Menschen und der
marxismului
Möglichkeit ihrer Aufhebung zugunsten einer
→ Vezi, de asemenea, secțiunea Istoric în
politischen Emanzipation. Bedeutende Werke des
articolul marxism
frühen Marx – zum Teil gemeinsam mit Friedrich
Teoria lui Marx a fost interpretat destul de opus al
Engels verfasst – sind:
curenților mai târziu marxiști: Aceasta variază
 Zur Kritik der Hegelschen
de la politicile reformiste sociale ale social -
Rechtsphilosophie (1844, MEW1)
 democraților privind dogmatice interpretările
„ socialismului real “ al fostei Uniuni
Sovietice sau Republica Populară
Chineză u. a. m.(a se vedea și articolul Partidul
Comunist ) interpretărilor nedogatice ale
reprezentanților teoriei critice și ale noii
stângi . Adoptarea necontrolată a unor termeni și
concepte marxane izolate este adesea denumită
" marxism vulgar ".
Marx critici
Eugen von Böhm-Bawerk , unul dintre
fondatorii Școlii austriece , criticat deja în La
sfârșitul sistemului marxiste (1896) , în opinia sa,
teoriile contradictorii ale capitalului în 1 și
volumul 3 -a de capital . [69] În timp ce Marx , în
primul volum, a presupus că mărfurile să facă
schimb pentru valorile lor de muncă, și numai
pentru scurt timp a remarcat că acest lucru nu
este widerspiegle economia reală în mișcare și
încă mai avea numeroase etape intermediare la
înțelegerea faptului necesar, a fost executat în al
treilea volum, motiv pentru care este vorba
despre o rată generală a profitului . [70]Böhm-
Bawerk a presupus că publicarea volumelor 2 și 3
a fost amânată atât de mult pentru că Marx nu a
găsit o soluție compatibilă cu teoriile sale pentru
problemele ridicate. [70] De fapt, manuscrisul pe
care se bazează al treilea volum a fost scris
înainte de scrierea primului volum al Capitalului .
Descrierea de către Marx a legăturilor dintre
producția capitalistă, constituirea valorilor și a
prețurilor nu a apărut din necesitate, ci a fost
intenționată în mod deliberat. Potrivit lui Böhm-
Bawerk, rata generală a profitului și
teoria prețurilor de producție stau la bazaîn
contradicție cu legea valorii primului volum. În
acest sens, el analizează critic acele declarații în
capitală în care Marx încearcă să justifice motivul
pentru care prețurile de producție se vor mișca în
cadrul legii valorii. [71] Critica legii de valoare a lui
Marx ridicată de Böhm-
Bawerk a continuat ulterior într-o formă
modificată în contextul problemei transformării .
Unul dintre cei mai cunoscuți critici ai lui Marx
este Karl Popper , filozoful și v. a. critică
aspectele teoriei științifice . Aceasta include, în
special, imunizarea împotriva criticilor .
Marx a fost , uneori , un anti-semit atitudine
reputate, în special în legătură cu cartea
sa Chestiunea evreiască în 1843, și pasaje din
scrisorile sale private din 1862,
împotriva Ferdinand Lassalle au fost
abordate. [72] Helmut Hirsch are o viziune complet
diferită . [73]
În textul întrebării evreiești , Marx argumentează
cu prejudecăți și stereotipuri clasice
 Ökonomisch-philosophische Manuskripte aus
dem Jahre 1844 (MEW Ergänzungsband I)
 Die heilige Familie, gegen den
Junghegelianer Bruno Bauer gerichtet (mit
Engels, 1844, MEW 2)
 die kurzen elf Thesen über Feuerbach von
1845 (MEW 3)
 Die deutsche Ideologie, gegen Max
Stirner gerichtet (mit Engels, 1845/46, MEW
3)
 Das Elend der Philosophie, gegen Pierre-
Joseph Proudhon gerichtet (1847, MEW 4)
Gelegentlich ebenfalls zu den Frühschriften
gerechnet wird das mit Engels im Revolutionsjahr
1848 verfasste Manifest der Kommunistischen
Partei (MEW 4), das durch seinen
programmatischen Charakter jedoch eine
Sonderstellung im marxschen Werk einnimmt.
Wichtige Werke des späteren Marx, in denen
mehr und mehr ökonomische Fragestellungen ins
Zentrum rückten, sind:
 Lohnarbeit und Kapital (1849, MEW 6)
 Grundrisse der Kritik der politischen
Ökonomie (kurz: Grundrisse,
auch: Ökonomische Manuskripte, 1857/58,
MEW 42)
 Zur Kritik der politischen Ökonomie (1859,
MEW 13)
 der Vortrag Lohn, Preis und Profit (1865,
MEW 16)
 sowie als Hauptwerk die drei Bände von Das
Kapital, von denen nur der erste zu Marx’
Lebzeiten veröffentlicht wurde:
 Band 1: Der Produktionsprocess des
Kapitals (1867, MEW 23)
 Band 2: Der Circulationsprocess des
Kapitals (hrsg. von Engels, 1885, MEW
24)
 Band 3: Der Gesammtprocess der
kapitalistischen Produktion (hrsg. von
Engels, 1894, MEW 25)
Weiterhin existieren einige Schriften, in denen
Marx sich zu zeitgeschichtlichen Ereignissen
äußerte:
 Die Klassenkämpfe in Frankreich 1848 bis
1850 (1850, MEW 7)
 Der achtzehnte Brumaire des Louis
Bonaparte (1852, MEW 8)
 Herr Vogt (1860, MEW 14)
 Der Bürgerkrieg in Frankreich (1871, MEW
17, S. 313–365) über die Pariser Kommune, in
der Marx eine Form der Diktatur des
Proletariats erkennt[67]
 die gegen das „Gothaer Programm“
der SPD vor dem sogenannten „Gothaer
Parteitag“ (1875) verfasste Kritik des Gothaer
antisemite . Deci, el scrie acolo: Programms (1875, MEW 19), die einige
Care este motivul secular al iudaismului? Nevoia detailliertere Ausführungen zur
practică, interesul propriu. Care este închinarea sozialistischen und kommunistischen
seculară a evreului? Șahul. Care este dumnezeul Gesellschaftsform enthält
său lume? Banii. Ei bine, bine! Emanciparea de la Es gibt zwei Gesamtausgaben der Schriften von
shoemaker și din bani, adică din iudaismul practic Marx und Engels. Die erste, unvollendete Marx-
și real, ar fi emanciparea de sine a timpului Engels-Gesamtausgabe(MEGA1) wurde von David
nostru. [74] Rjasanow herausgegeben. Die seit 1975
Hannah Arendt cheamă la întrebarea erscheinende Marx-Engels-Gesamtausgabe
evreiască din 1955, publicată în elementele (MEGA2) ist auf insgesamt 114 Bände (122
de muncă germane și originile guvernării totale, o Teilbände) ausgelegt. Diese historisch-kritische
"lucrare clasică" a "antisemitismului stângii". [75] Gesamtausgabe umfasst auch Briefwechsel
Marx însuși avea strămoși evrei și era credincios zwischen Marx und Engels und Briefe von dritten
creștin și protestant dela o vârstă fragedă . Personen an sie. Bisher ist etwa die Hälfte aller
Reprezentând o materialist filozofie, el a criticat Bände erschienen.[68]
toate religiile într - o formă de ideologie a Außerdem gibt es die in deutscher Sprache
reprezentat și auto-înșelăciune (vezi. Introducere erschienene Studien- und Leseausgabe Marx-
în critica Filozofiei Dreptului a lui Hegel , MEW 1, Engels-Werke (MEW), die vom Institut für
pag 378 și urm.). Marxismus-Leninismus beim ZK der SED (1956–
Micha Brumlik scrie cu referire la scrisorile lui 1990) in 43 Bänden (45 Teilbänden)
Marx: „Marx a fost viața lui - cel puțin personal - herausgegeben wurde.
un fervent anti-semit“. Cu toate acestea, această Rezeption
opinie este contrară lui Marx raportul z.
Pentru Heinrich Graetz , Wilhelm Alexander
Freund , Bernhard Kraus , Sigmund Schott și alții.
Cu toate acestea , teze antisemite ar putea fi găsite
și în lucrarea sa teoretică, mai ales în legătură cu
problema evreiască . [76] Kurt Flasch scrie: "Cartea
lui Brumlik nu este un studiu istoric de încredere
al filozofiei".
Sociologul Detlev Claussen a criticat textul în
problema evreiască ca „unmaterialistisch și
neștiințific“ , pentru că el nu a specificat diferența
dintre pre-burgheze și a societății burgheze, și
să rămână, într - o analiză a mărfurilor și
a circulației monetare. [77] În schimb, Marx
în capitală a deschis o perspectivă pentru a face
cu anti-semitism, în conformitate cu mulți oameni
de știință sociale cu o critică a relațiilor
Karl Marx
economice dezvoltate istoric, care în primul
→ Hauptartikel: Geschichte des
succesorilor , cum ar fi Theodor W. Adorno și Max
Marxismus und Kritik am Marxismus
Horkheimer ( Dialectica Iluminismului , 1944) a
→ Siehe auch: Abschnitt Geschichteim
fost preluată. [78]
Artikel Marxismus
Discuții marxiste
Marx’ Theorie wurde von späteren marxistischen
În cadrul marxismului de astăzi, care este împărțit
Strömungen durchaus gegensätzlich interpretiert:
în numeroase, uneori complet contradictorii,
Das reicht von der sozialreformerischen Politik
aproape toate elementele teoriei lui Marx sunt
der Sozialdemokratie über
discutate controversat. Puncte deosebit de
die dogmatischen Interpretationen des
controversate sunt de exemplu:
„Realsozialismus“ der
ehemaligen Sowjetunion oder der Volksrepublik
China u. a. m. (vergleiche auch
Artikel Kommunistische Partei) bis hin zu
undogmatischen Interpretationen von Vertretern
der Kritischen Theorie und der Neuen Linken. Die
schablonenhafte, ungeprüfte Übernahme

Graffiti contemporane se referă la controversa lui
Marx: Marx citește înțelegerea lui Marx!
 rolul clasei muncitoare și relația acesteia cu
alte mișcări sociale
 definirea (și organizarea) "democrației
socialiste"
 premisele unei transformări socialiste a unei
societăți
 diferite întrebări de creare a valorii
 Raportul de bază și suprastructura .
Multe dintre lucrările lui Marx nu sunt finalizate
(el a murit prea devreme), iar marxismul nu este
un sistem închis. Aceasta permite o varietate de
interpretări ale operelor lui Marx și Engels,
precum și un grad diferit de clasificare a teoriei
sau a elementelor individuale într-un context
istoric.
De asemenea, Marx și Engels și-au schimbat unele
dintre opiniile lor în timp. De exemplu, există
dovezi contradictorii despre faptul daca o
revoluție socialistă trebuie să aibă loc neapărat
într - o țară capitalistă foarte dezvoltată sau dacă
faza a capitalismului nu poate fi chiar omisă în
circumstanțe speciale, cum Marx în scrisoarea sa
către Zasulici scrie.
isolierter marxscher Termini und Konzepte wird
oft als „Vulgärmarxismus“ bezeichnet.
Marx-Kritiker
Eugen von Böhm-Bawerk, einer der Begründer
der Österreichischen Schule, kritisierte bereits
in Zum Abschluß des Marxschen Systems (1896) die
seiner Ansicht nach widersprüchlichen
Kapitaltheorien im 1. und 3. Band von Das
Kapital.[69] Während Marx im ersten Band
unterstellte, dass sich die Waren nach ihren
Arbeitswerten austauschen, und nur kurz
anmerkte, dass dies nicht die reale
Wirtschaftsbewegung widerspiegle und noch
unzählige Zwischenschritte zum Verständnis des
Umstands vonnöten wären, wurde erst im dritten
Band ausgeführt, weshalb es zu einer Allgemeinen
Profitrate komme.[70] Böhm-Bawerk ging von der
Annahme aus, dass sich die Veröffentlichung des
2. und 3. Bandes so lange verzögerte, weil Marx
für die aufgeworfene Problematik keine mit
seinen Theorien vereinbare Lösung
fand.[70] Tatsächlich wurde das Manuskript, auf
welchem der dritte Band basiert, noch vor
Niederschrift des ersten Bandes
des Kapitals verfasst. Marx’ Darstellungsweise der
Zusammenhänge der kapitalistischen Produktion,
der Konstitution von Werten und Preisen, ergab
sich daher nicht aus einer Not heraus, sondern
war bewusst intendiert. Nach Böhm-Bawerk steht
die Allgemeine Profitrate und die Theorie
der Produktionspreise im Widerspruch zum
Wertgesetz des ersten Bandes. In diesem Sinne
setzt er sich kritisch mit jenen Aussagen im
Kapital auseinander, in dem Marx zu begründen
versucht, weshalb sich die Produktionspreise im
Rahmen des Wertgesetzes bewegen
würden.[71] Die von Böhm-Bawerk aufgeworfene
Kritik am marxschen Wertgesetz wurde später
auch im Kontext des Transformationsproblems in
veränderter Form fortgesetzt.
Zu den bekanntesten Marx-Kritikern zählt Karl
Popper, der philosophische und
v. a. wissenschaftstheoretische Aspekte
bemängelt. Hierzu zählt insbesondere
die Immunisierung gegen Kritik.
Marx wurde zuweilen eine antisemitische Haltung
nachgesagt, vor allem im Zusammenhang mit
seiner Schrift Zur Judenfrage von 1843 und
Passagen aus seinen privaten Briefen aus dem
Jahr 1862, die gegen Ferdinand Lassallegerichtet
waren.[72] Eine gänzlich andere Auffassung
vertritt Helmut Hirsch.[73]
In dem Text Zur Judenfrage argumentiert Marx
mit klassisch
antisemitischen Vorurteilen und Klischees. So
schreibt er dort:
Welches ist der weltliche Grund des Judentums?
Das praktische Bedürfnis, der Eigennutz. Welches
ist der weltliche Kultus des Juden? Der Schacher.
Welches ist sein weltlicher Gott? Das Geld. Nun
wohl! Die Emanzipation vom Schacher und vom
Geld, also vom praktischen, realen Judentum wäre
die Selbstemanzipation unsrer Zeit.[74]
Hannah Arendt nennt Zur Judenfrage in ihrem
1955 auf deutsch erschienenen Werk Elemente
und Ursprünge totaler Herrschaft ein „klassisches
Werk“ des „Antisemitismus der Linken“.[75]
Marx hatte selbst jüdische Vorfahren und war in
jungen Jahren christlichen Glaubens
und Protestant. Als Vertreter
einer materialistischen Philosophie kritisierte er
an allen Religionen, dass sie eine Form
der Ideologie und Selbsttäuschung darstellten
(vgl. die Einleitung zur Kritik der Hegelschen
Rechtsphilosophie, MEW 1, S. 378 ff.).
Micha Brumlik schreibt unter Verweis auf Marx’
Briefe: „Marx war zeit seines Lebens – zumindest
persönlich – ein glühender Antisemit.“ Diese
Meinung steht jedoch im Widerspruch zu Marx’
Verhältnis z. B. zu Heinrich Graetz, Wilhelm
Alexander Freund, Bernhard Kraus, Sigmund
Schottund anderen. Jedoch fänden sich auch in
seinem theoretischen Werk, so vor allem in Zur
Judenfrage, antisemitische Thesen.[76] Kurt
Flasch schreibt dazu: „Brumliks Buch ist keine
verlässliche philosophiehistorische
Untersuchung.“
Der Soziologe Detlev Claussen kritisiert den
Text Zur Judenfrage als „unmaterialistisch und
unwissenschaftlich“, weil er nicht den
Unterschied zwischen vorbürgerlicher und
bürgerlicher Gesellschaft anzugeben wisse und in
einer Analyse der Waren- und Geldzirkulation
verharre.[77] Dagegen hat Marx im Kapital nach
Ansicht vieler Sozialwissenschaftler mit einer
Kritik der historisch gewordenen ökonomischen
Verhältnisse eine Perspektive zum Umgang mit
dem Antisemitismus eröffnet, welche erst von
Nachfolgern wie zum Beispiel Theodor W.
Adorno und Max Horkheimer (Dialektik der
Aufklärung, 1944) aufgegriffen wurde.[78]
Marxistische Diskussionen
Innerhalb des heutigen Marxismus, der in
zahlreiche sich teilweise völlig widersprechende
Richtungen geteilt ist, werden beinahe alle
Elemente der marxschen Theorie kontrovers
diskutiert. Besonders umstrittene Punkte sind
zum Beispiel:

Lucrari
 Cu privire la critica filosofiei
dreptului lui Hegel (1843)
 Cu privire la întrebarea
evreiască (1843)
 Manuscrise economico-
filosofice (1844)
 Teze despre Feuerbach (1845)
 Mizeria filozofiei (1847)
 Munca și capitalul salarial (1849)
 Clasa se luptă în Franța în perioada
1848-1850
 Cea de-a optsprezecea Brumaire a
lui Louis Bonaparte (1852) ( text
digitizat și complet în Arhiva
textului german )
 Revelații despre procesul comunist
din Köln , publicate în Basel și
Zeitgenössisches Graffito verweist auf Marx-
Kontroverse: Marx lesen Marx verstehen!
 die Rolle der Arbeiterklasse und ihr
Verhältnis zu anderen sozialen Bewegungen
 die Definition (und Organisation) von
„sozialistischer Demokratie“
 die Voraussetzungen einer sozialistischen
Umgestaltung einer Gesellschaft
 verschiedene Fragen der Wertschöpfung
 Verhältnis Basis und Überbau.
Zahlreiche Werke von Marx sind nicht vollendet
(er starb dafür zu früh), und auch der Marxismus
ist kein abgeschlossenes System. Dies ermöglicht
sowohl verschiedenste Interpretationen der
Werke von Marx und Engels als auch ein
verschiedenes Maß an Einordnung der Theorie,
bzw. einzelner Elemente, in einen historischen
Kontext.
Auch haben Marx und Engels einige ihrer
Ansichten mit der Zeit geändert. Zum Beispiel gibt
es widersprüchliche Aussagen darüber, ob eine
sozialistische Revolution zwingend in einem
hochentwickelten kapitalistischen Land
stattfinden muss oder ob die Phase des
Kapitalismus nicht sogar unter besonderen
Umständen übersprungen werden kann, wie Marx
in seinem Brief an Wera Sassulitsch schreibt.
Schriften
 Zur Kritik der Hegelschen Rechtsphilosophie (1843)
 Zur Judenfrage (1843)
 Ökonomisch-philosophische Manuskripte (1844)
 Thesen über Feuerbach (1845)
 Das Elend der Philosophie (1847)
 Lohnarbeit und Kapital (1849)
 Die Klassenkämpfe in Frankreich 1848 bis 1850
 Der achtzehnte Brumaire des Louis Bonaparte (1852)
(Digitalisat und Volltext im Deutschen Textarchiv)
 Enthüllungen über den Kommunistenprozess zu Köln,
erschienen in Basel und Boston 1852.
 Die britische Herrschaft in Indien / Die ostindische
Kompanie, ihre Geschichte und die Resultate ihres
Wirkens / Die künftigen Ergebnisse der britischen
Herrschaft in Indien. allesamt erschienen in der New
York Daily Tribune. 1853.
 Lord Palmerston. 1853.
 Boston în 1852.
 Regimul britanic din India /
Societatea East India, istoria sa și
rezultatele exploatării sale /
Rezultatele viitoare ale guvernării
britanice în India. toate au apărut
în New York Daily Tribune. 1,853th
 Lordul Palmerston. 1,853th
 Spania revoluționară. 1854th
 Domnul John Russel. 1855th
 Planurile de planuri ale criticii
economiei politice (1858)
 Critica economiei politice (1859)
 Dl. Vogt (1860)
Karl Marx , Teorii ale valorii adăugate ,
1956
 Teorii despre valoarea
adăugată (1863)
 Adresa inaugurală și Statutul
Asociației Internaționale a
Muncitorilor, 1864.
 Salariul, prețul și profitul(1865)
 Capitala :
 Volumul 1. Cartea I: Procesul de
producție a capitalului (1867)
( text digitizat și
complet în arhiva
textului german)
 Volumul 2. Cartea a II-
a: Procesul de circulație a
capitalului , ed. de Friedrich
Engels (1885) ( text digitizat și
completîn arhiva
textului german )
 Volumul 3, prima parte. Cartea
 Das revolutionäre Spanien. 1854.
 Lord John Russel. 1855.
 Grundrisse der Kritik der politischen Ökonomie (1858)
 Zur Kritik der politischen Ökonomie (1859)
 Herr Vogt (1860)
Karl Marx, Theorien über den Mehrwert, 1956
 Theorien über den Mehrwert (1863)
 Inauguraladresse und Statuten der Internationalen
Arbeiter-Assoziation, 1864.
 Lohn, Preis und Profit (1865)
 Das Kapital:
 1. Band. Buch I: Der Produktionsprocess des
Kapitals (1867) (Digitalisat und
Volltext im Deutschen Textarchiv)
 2. Band. Buch II: Der Circulationsprocess des
Kapitals, hg. von Friedrich Engels (1885)
(Digitalisat und Volltext im Deutschen Textarchiv)
 3. Band, 1. Teil. Buch III: Der Gesammtprocess der
kapitalistischen Produktion. Kapitel I bis XXVIII, hg.
von Friedrich Engels (1894) (Digitalisat und
Volltextim Deutschen Textarchiv)
 3. Band, 2. Teil. Buch III: Der Gesammtprocess der
kapitalistischen Produktion. Kapitel XXIX bis LII, hg.
von Friedrich Engels (1894) (Digitalisat und
Volltextim Deutschen Textarchiv)
 Konfidentielle Mitteilung. über Bakunin, 1869.
 Der Bürgerkrieg in Frankreich. Adresse des Generalrats
der Internationalen Arbeiter-Assoziation an alle
Mitglieder in Europa und den Vereinigten Staaten,
Leipzig 1871.
 Kritik des Gothaer Programms (1875)
 Fragebogen für Arbeiter (1880)
Gemeinsam mit Engels[Bearbeiten | Quelltext bearbeiten]
 Die deutsche Ideologie (1845)
 Die heilige Familie (1845)
 III: Procesul general al  Manifest der Kommunistischen Partei (1848)
producției capitaliste. Capitolele  Das Kapital, Band II [post mortem publiziert von
I-XXVIII , ed. de Friedrich Engels Engels] (1885)
(1894) ( text digitizat și  Das Kapital, Band III [post mortem publiziert von
complet în arhiva Engels] (1894)
textului german )
 Volumul al treilea, a doua
parte. Cartea III: Procesul
general al producției
capitaliste. Capitolul XXIX-LII ,
ed. de Friedrich Engels (1894)
( text digitizat și
complet în arhiva
textului german )
 Mesaj confidențial. despre Bakunin,
1869.
 Războiul civil din Franța . Adresa
Consiliului General al Asociației
Internaționale a Muncitorilor
tuturor membrilor din Europa și
Statele Unite ale Americii, Leipzig
1871.
 Critica programului Gotha (1875)
 Chestionar pentru muncitori (1880)
Împreună cu Engels [ edit] Editare ]
 Ideologia germană (1845)
 Sfânta Familie (1845)
 Manifestul Partidului
Comunist (1848)
 Capitala, volumul II [ post
mortem publicat de Engels] (1885)
 Capitala, volumul III [ post
mortem publicat de Engels] (1894)