6.2.4.

Merlot

Sinonime: Plant Médoc, Merlo, Merlan.

Origine: Soiul este originar din Franţa, din regiunea Médoc, fiind
cunoscut înainte de perioada tiloxerică.
Se cultivă pe suprafeţe mari, în numeroase ţări Viticole din Europa.
La noi în ţară se întâlneşte în special în podgoriile Dealul Mare, Odobesti.
Coteşti, Nicoreşti, Niculiţel, Murfatlar, Miniş, Recaş cu tendinţa de a
depăşi prin extindere soiul Cabernet Sauvignon.
Caractere ampelograñce: La dezmugurire rozeta este pufoasă.
alb-Verzuie, cu nuanţa Violacee. Primele frunze de pe lăstar sunt verzi.
scămoase pe faţa superioară, pufoase pe cea inferioară.
Frunza adultă este de mărime mijlocie, rotundă uşor lăţită, penta-
lobată, cu limbul gofrat, de culoare verde închis, scămos pe partea infe-
rioară. Adesea marginile limbului sunt orientate spre partea superioară,
dinţii sunt mărunţi, cu marginile drepte sau uşor conVeXe şi Vârful ascutit.
Nervurile sunt subţiri, de culoare verde deschis. Sinusurile laterale supe-
rioare sunt mai adânci decât cele inferioare de obicei ovoidal închise, iar
sinusurile laterale inferioare sunt deschise cu baza uşor ascuţită. Sinusuî
peţiolar este în formă de liră. Peţiolul este scurt, glabru, de culoare Verde
cu striuri roşietice. g

Lăstariisau vigoare mijlocie, culoare verde cu nuanţe Violacee pe

partea însorită şi cârcei scămoşi, trifurcaţi. Intlorescenţele sunt uniaXial-e.
cilindro-comice uneori aripate cu florile sunt hermafrodite normale c:
polen abundent şi fertil.
Strugurele este de mărime mijlocie, de formă conică sau cilindro-
conica, compact. Boabele sunt sferice, mici-mijlocii, acoperite cu pieiiţä
groasă, pruinată, colorata negru intens. Miezul este zemos, cu gust speciii-c
şi mustul incolor.
i12
 Coarda este de vigoare mijlocie, pronunţat muchiată şi striată,
punctată, de culoare castaniu-roşcată, Violacee la noduri. In secţiune trans-
versală conturul are formă elipsoidal turtită, iar scoarţa se exfoliază în fâşii.
 6.1.2. Bãbească neagră

Sinonime: Căldăruşă, Crăcană, Rară neagră, Serecsia - în Ucraina,

Rusia. - '

Origine: Băbească neagră este un soi foarte vechi, considerat

autohton. Se cultivă în podgoriile din Moldova, în podgoria Nicoreşti unde
reprezintă soiul de bază.
Caractere ampelografice: La dezmugurire rozeta este uşor seămoasă,
Verde cu nuanţe cafenie-roşiatică. Primele frunze sunt verzi-roşiatice, netede,
lucioase, cu_ scame fine pe partea superioară, pufoasă pe cea inferioară.
Frunza adultă este mijlocie, asimetrică, pentalobată, cu limbul uşor
gofrat, Verde închis, glabru, doar cu peri rigizi pe nervurile de culoare
verde-roşiatică pe ambele feţe. Marginile limbului sunt adesea indoite în
jos şi au dinţii neregulaţi, cu marginile drepte şi vârful ascutit, de culoare
gălbuie. Sinusurile laterale superioare sunt închise, cu lumen ovoidal, cu
un dinte în interiorul lui. Cele inferioare sunt mai mici, deschise în formă
de U, iar sinusul peţiolar este o liră, de asemenea prevăzut cu un dinte.
Peţiolul este scurt, gros şi striat de culoare roşiatică.
Lăstarul este glabru, Verde cu striuri cafenii-roşiatice mai intense la
noduri şi are vigoare foarte mare de creştere. La noduri prezintă cârcei
lungi, glabri, verde-roşiatici şi inilorescenţe rămuroase de mărime mijlocie
sau mare. Florile sunt hermafrodite normale, pe tipul 5, cu polen fertil şi
abundent, dar cu capacitate redusă de germinare.
ţ_

`C`C`Î

L ăbeascã neagră A

Strugurele de mărime mijlocie spre mare, are formă rămuroasă, cu

boabe neomogene, dispuse lacs. La soiul Băbească neagră se pot deosebi
trei biotipuri: cu boabele de culoare neagră-albăstruie, cu boabele roşii-
Verzui şi cu boabele roz. Cel mai valoros este biotipul cu pielita subţire,
colorata în negru-albăstrui. Bobul de mărime mijlocie, este uşor discoidal,
cu miezul zemos, nearomat, cu gust plăcut şi cu must incolor.
Coarda de vigoare mijlocie, are culoare cafeniu-ruginie, puternic
punctată şi striată. Scoarţa ligniñcată se exfoliază în plăci.

105
 bţire (6-8 mm), de culoare
Coarda de vigoare mijlocie, este su striată şi punctată. Scoarţa
galben-deschis, roşietică la noduri, puternic_
ligniñcată se exfoliază în fâşii înguste.

5.2.10. Traminer roz

so, Traminer roter.
Sinonime: Savagnin roz, Traminer ro din Italia, din împrejurimile
Origine: Se pare că este originar
oraşului Tramin.
Se cultiva mai ales în ţările Viticole cu climat ternperat, din Europa:
ţxx\\ş\\\\x`\xxrääxwxá\ &xxäxátg Ungaria„ Elvetia. ln ţara noastră s-a
r\

răspândit mai ales în podgoriil e din Transüvañraîîîazumtc, v,

Caractere ampelografice: La dezmugurine ma::

\ C -k . - A
sunt ”nu
l
t r e
 5.2.2. Fetească albă

Sinonime: Păsărească albă, Poama fetei, Leanka, Madchentraube.

Origine: Este un soi autohton cultivat de foarte multă vreme în
podgoriile din ţara noastră. Astăzi se găseşte răspândit în aproape toate
podgoriile şi centrele viticole din ţara noastră, cu precădere însă în cele din
Transilvania şi Moldova, unde se obţin cele mai bune vinuri. Se întâlneşte
în cultură şi în Germania, Ungaria, Republica Moldova.
Caractere ampelograñce: La dezmugurire rozeta este uşor scămoasă,
de culoare verde-arămie. Frunzele tinere sunt netede, glabre pe faţa supe-
rioară, cu scame fine pe cea inferioară.
Frunza adultă este mijlocie ca mărime, rotundă uşor lăţită, penta-
lobată cu lobul terminal evident. Limbul este neted glabru pe ambele feţe,
de culoare verde-deschis, cu dinţi neuniformi ca mărime, rari, ascuţiţi, cu
marginile drepte. Sinusurile laterale superioare sunt foarte profunde, cu
lumen mare de formă elipsoidală, iar cele inferioare, mai puţin adânci, sunt
deschise în formă de U sau V. Sinusul peţiolar este caracteristic, larg
deschis, in formă de acoladă. Peţiolul este scurt, subţire de culoare verde-
roşiatică.

Z
Fetească albă 2
fi;

Lăstarul este glabru şi lucios, verde-roşiatic, mai intens colorat la

noduri, cu vigoare mare de creştere. lnilorescenţa este uniaxială, de forma
cilindrică, mijlocie ca mărime (circa lO cm lungime). Floarea este herma-
frodită normală, pe tipul 5, cu polen fertil, dar în cantitate mică. Soiul este
autofertil.
9l
 Strugurele este mic, de formă cilindrică sau cilindro-coni-că uneori
cu primele două ramificaţii mai dezvoltate, semicompact, cu boabe dese
neomogene. Bobul este mic, sferic, cu punct pistilar evident şi cu pielita
subţire, colorată galben-Verzui, ruginie pe partea însorită, acoperită cu
' multă pruină. _Miezul este zemos, nearornat.
Coarda este de vigoare mare, colorată în cafeniu-gălbui de culoare
mai intensă la noduri, pronunţat striată şi punctată. Scoarţa .ligniñcată se
exfoliază în plăci. - v `

5.2.3. Fetească _regală

Sinonime'. Dănäşană, GaXbeXxă &e AYCXeaX, KÄYaÄ\%'a'i\\<:át„ Küm _ .

ţ& etaagiţ&
 5.2.9. Riesling italian

Sinonime: Welschriesling, Riesling blanc, Riesling italico, Weisser

Riesling. _ ~ ' ' i

Origine: Originea soiului nu este bine' stabilită, existând ipoteza

originii de pe malul Rinului, cea a originii din provincia Styria (Austria),
›sau aşa cum arată şi numele, a originii italiene.
Se cultiva aproape în toate ţările Viticole, în special în cele din
centrul şi estul Europei. La noi în ţară se- cultiva înainte de invazia
filoxerei, alãturi de Feteasca albă este .unul din soiurile cele mai răspândite,
întâlnit în cultură aproape în toate podgoriile şi centrele viticole. A

Caractere ampelografice: La dezmugurirerozeta este pufoasă,

alb-Verzuie cu marginile roz-Violacee. Frunzele tinere au adesea marginile
limbului indoite spre faţa inferioară, cu dinţi lungi şi ascuţiţi. '

Riesling italian

Frunza adultă este de mărime mijlocie, uşor alungita, tri- saupenta-

lobată, cu mezofilul subţire, neted, Verde-gălbuie, fm scămos pe faţa infe-
rioară. Nervurile sunt subţiri deschise la culoare. Dinţii sunt foarte caracte-
ristici, lungi, neregulaţi, ascuţiţi şi cu margini drepte, tip "dinţi de ñeră- „

strău". Sinusurile laterale superioare sunt elipsoidale, iar cele laterale

inferioare sunt superficiale şi deschise. Sinusul peţiolar este deschis în
formă de liră. Peţiolul este scurt, glabru, de culoare Verde-violacee.
Lăstarul este glabru, Verde cu striuri arămii pe partea însorită, uşor
scămos la vârf, cu cârcei Verzi, lungi şi subţiri la noduri. Inflorescenţa este
mijlocie ca mărime, cilindrică, uniaripată, cu flori hermafrodite_ normale.
Polenul este fertil, puţin abundent, soiul fiind autofertil.
Strugurele este cilindric, foarte compact, de mărime mijlocie, cu o
*ramificaţie lungă, tot de formă cilindrică şi cu pedunculul scurt şi' ligni- _

ficat. Boabele sunt mici spre mijlocii, sferice, aşezate dens în strugure, ,o

colorate Verde-gălbui şi cu punctul pistilar persistent. Pieliţa este de gro-

sime mijlocie, acoperită cu un strat subţire de pruină. Miezul este zemos,
nearomat, dulce-acrişor. «

99