MODELE ALE INSTRUIRII

Lecţia tradiţională

Foarte frecvent, progresele spectaculoase în controlul realităţii au rezultat din descoperirea

unor noi modalităţi de decupare a acesteia.
De exemplu, descompunerea procesului tehnologic al construirii unui automobil în
operaţii care puteau fi executate de personal specializat amplasat în posturi de lucru de-a lungul
unei benzi rulante au condus la spectaculoase progrese privind eficienţa şi controlul calităţii
producţiei.
În psihologie, curentul comportamentalist a descoperit posibilitatea descompunerii
mediului în unităţi denumite stimuli şi posibilitatea descompunerii comportamentului uman în
unităţi denumite răspunsuri. Acest decupaj a permis în continuare descoperirea unor legi ale
interacţiunilor dintre stimuli şi răspunsuri, descoperire urmată de utilizarea acestora pentru
obţinerea unor rezultate spectaculoase în controlul comportamentelor animalelor şi oamenilor.
În educaţie, Comenius este cel care a operat de o manieră consecventă şi a teoretizat
descompunerea timpului în lecţii, a populaţiei şcolare în clase şi a conţinutului învăţării în
discipline, punând bazele unei adevărate tehnologii didactice, destinate să furnizeze pe
bandă rulantă forţă de muncă utilizabilă în contextul revoluţiei industriale
Lecţia tradiţională reprezintă o formă de organizare a instruirii, care porneşte de la
descompunerea timpului disponibil în unităţi izomorfe cu unităţile de măsură ale acestuia şi
apoi descompunerea orei în secvenţe sau etape, astfel încât la nivelul unei lecţii să fie
reprezentate cele trei componente ale instruirii, respectiv predarea, învăţarea şi evaluarea.
Lecţia reprezintă o componentă semnificativă a sistemului de organizare a
învăţământului pe clase şi lecţii, între notele definitorii semnificative pentru acest sistem
putând fi enumerate:
• Organizarea elevilor în grupuri stabile şi omogene din punctul de vedere al vârstei
cronologice şi abilităţilor intelectuale;
Este de subliniat faptul că atât stabilitatea cât şi omogenitatea sunt relative datorită pe de o
parte abandonului şcolar, repetenţiei şi fluctuaţiei naturale asociate mobilităţii rezidenţiale,
iar pe de altă parte, inconsistenţei criteriilor şi procedurilor de natură să asigure omogenitatea
din punctul de vedere al abilităţilor intelectuale;
• Standardizarea duratei ciclurilor de învăţământ, de exemplu 4 + 4 + 4;
• Raportarea activităţilor de învăţământ la documente şi materiale curriculare, care
precizează inclusiv durate perioadelor de învăţământ şi a vacanţelor ca şi limitele
temporale ale acestora;
• derularea activităţilor de instruire în conformitate cu un orar care se raportează la
planul de învăţământ. Uneori, orarul se raportează şi la principii, cum ar fi durata
diferenţiată a zilei şcolare, mai redusă în învăţământul primar (4 ore faţă de 5-6 în
ciclurile următoare);
• durata unei lecţii este de 50 minute cu 10 minute pauză;
De notat faptul că restricţii de diferite naturi care pot apărea la nivelul şcolilor pot aduce
modificări notabile cu privire la durata interacţiunilor dintre profesori şi elevi.
Rigiditatea structurală a lecţiei este generată chiar de caracteristica ce i-a asigurat timp
de secole statutul educaţional şi eficienţa: alocarea resursei timp nu se realizează pornind de la
obiective, ci obiectivele (atunci când există) sunt forţate să se subordoneze resursei de timp
deja alocate de o manieră ingineresc-industrială.
Încercările de compensare a acestei limitări interne au urmărit dezvoltarea unor tipuri
diferite de lecţii, adecvate diferitelor combinaţii de obiective ce ar putea fi vizate de lecţie.
 Astfel, pentru lecţia de transmitere/dobândire de cunoştinţe, principalele momente
ale lecţiei sunt: momentul organizatoric, verificarea temei pentru acasă, reactualizarea ideilor
ancoră, discuţie pregătitoare, anunţarea temei noi şi a obiectivelor, transmiterea/asimilarea
cunoştinţelor, fixarea, feed-back, tema pentru acasă. Pentru o oră în care conţinuturile ce
urmează a fi predate sunt prea dense, dificile, iar timpul prea scurt, ultimul moment poate fi
transmiterea/asimilarea cunoştinţelor, iar în ora următoare se continuă această etapă, evident cu
transferuri de cunoştinţe, asocieri şi corelaţii ale noilor cunoştinţe cu cele dobândite anterior. Nu
există un moment separat de captare a atenţiei, ca, apoi, aceasta să nu mai fi realizată.
Captarea atenţiei se realizează permanent, pe parcursul întregii lecţii.
Pentru lecţia mixtă, structura poate fi: moment organizatoric, verificarea conţinuturilor
însuşite (verificarea temei, verificarea cunoştinţelor, priceperilor, deprinderilor dobândite de
elev), pregătirea elevilor pentru receptarea noilor cunoştinţe (se poate realiza prin conversaţie,
problematizare, studiu de caz, exerciţiu, experiment, analiză de text etc.), precizarea titlului şi a
obiectivelor, comunicarea/însuşirea (predarea/ învăţarea) noilor cunoştinţe se realizează
printr-o strategie metodică adaptată obiectivelor, conţinutului temei şi elevilor, prin utilizarea
acelor mijloace de învăţământ care pot facilita şi eficientiza realizarea sarcinii didactice,
fixarea şi sistematizarea conţinuturilor predate prin repetare şi exerciţii, explicaţii pentru
continuarea învăţării acasă şi realizarea temei, aprecieri pentru elevii ce au avut contribuţii
remarcabile.
Lecţia de formare de priceperi şi deprinderi, în funcţie de specificul domeniului de
activitate şi de locul desfăşurării activităţii, poate fi lecţie de formare de priceperi şi deprinderi
de activitate intelectuală (analiză gramaticală, analiză literară, de text filozofic, de documente
istorice, rezolvare de exerciţii şi probleme etc.), motrice, tehnice, lecţia cu caracter practic, de
laborator, excursie etc. Structura orientativă a acestui tip de lecţie – moment organizatoric,
precizarea temei şi a obiectivelor activităţii, actualizarea sau însuşirea unor cunoştinţe
necesare desfăşurării activităţii, demonstraţia sau execuţia model, antrenarea elevilor în
realizarea activităţii (exerciţiu sub supravegherea profesorului), realizarea independentă a
lucrării, exerciţiului de către fiecare elev, aprecierea performanţelor elevilor şi precizări
privind modul de continuare a activităţii desfăşurate în timpul orei.
Lecţia de fixare şi sistematizare – are ca obiective consolidarea, aprofundarea
cunoştinţelor şi completarea unor lacune. Aceasta se realizează prin recapitulare,
redimensionarea conţinuturilor în jurul unor idei cu valoare cognitivă maximă. Structura
acestui tip de lecţie poate fi: precizarea conţinutului, obiectivelor şi a unui plan de recapi-
tulare (în 2 etape, înaintea desfăşurării propriu-zise a orei, la începutul orei/orelor de
recapitulare), recapitularea conţinutului pe baza planului stabilit (se urmăreşte clarificarea şi
eliminarea confuziilor, stabilirea conexiunilor, diversificarea perspectivelor de abordare a
conţinutului, realizare schemelor sau sintezelor prin care se relaţionează elementele de
conţinut), realizarea de către elevi a unor lucrări pe baza cunoştinţelor recapitulate, aprecierea
activităţii elevilor, precizarea şi explicarea temei.
Lecţia de verificare şi apreciere a rezultatelor şcolare (de evaluare) – are ca
structură: precizarea conţinutului, verificarea conţinutului (în cazul unei evaluări orale,
această etapă poate constitui un bun prilej pentru sistematizarea cunoştinţelor, corectarea unor
confuzii), aprecierea rezultatelor, precizări privind modalităţile de completare a lacunelor şi de
corectare a greşelilor şi sugestii în legătură cu valo-rificarea conţinuturilor actualizate în etapa
următoare.
În cadrul lecţiei, între abordările didactice tradiţionale şi cele moderne se pot evidenţia
caracteristicile câtorva aspecte, după cum urmează:

Criterii Orientare Orientare

tradiţională modernă

Rolul elevului Urmăreşte Exprimă puncte de

prelegerea, vedere proprii. Reali-
expunerea, explicaţia zează un schimb de
profesorului. idei cu ceilalţi.
 Încearcă să reţină şi Argumentează şi
să reproducă ideile pune întrebări cu
auzite. Acceptă în scopul de
mod pasiv ideile a înţelege, de a
transmise. Lucrează realiza sensul unor
izolat. idei. Cooperează în
rezolvarea
problemelor şi a
sarcinilor de lucru.
Rolul Expune, ţine Facilitează şi mode-
profesorului prelegeri. Impune rează învăţarea.
puncte de vedere. Se Ajută elevii să
consideră şi se înţeleagă şi să
manifestă în explice punctele de
permanenţă ca un vedere proprii. Este
părinte. partener în învăţare
Învăţarea Învăţarea are loc Învăţarea are loc
predominant prin predominant prin
memorare şi formare de
reproducere de competenţe şi
cunoştinţe, prin apel deprinderi practice.
la exemplele clasice, Învăţarea se
validate. Învăţarea realizează prin
conduce la cooperare
competiţie între elevi,
cu scopul de
ierarhizare.
Evaluarea Vizează măsurarea şi Vizează măsurarea
aprecierea şi aprecierea
cunoştinţelor elevului competenţelor (ce
(ce ştie elevul). Pune poate să facă elevul
accent pe aspectul cu ceea ce ştie).
cantitativ (cât de Pune accent pe
multă informaţie elementele de ordin
deţine elevul). calitativ (valori,
Vizează clasificarea atitudini). Vizează
statică a elevilor. progresul în
învăţare pentru
fiecare elev.
Manualul Operează o selecţie Operează o selecţie
rigidă a permisivă a
conţinuturilor din conţinuturilor, din
care rezultă un care rezultă un
ansamblu fix de ansamblu variabil
informaţii, vizând o de informaţii, în
tratare amplă, de tip care profesorul şi
academic. elevul au spaţiu de
Informaţiile sunt creaţie. Informaţiile
prezentate ca sunt prezentate
interpretare astfel, încât
standardizată, stimulează
închisă, universal interpretări
valabilă şi alternative şi
autosuficientă. Infor- deschise.
maţiile constituie un Informaţiile
scop în sine. Oferă un constituie un mijloc
mod de învăţare care pentru formarea
presupune unor competenţe,
 memorarea şi valori şi atitudini.
reproducerea. Repre- Oferă un mod de
zintă un mecanism de învăţare care
formare a unei presupune
cunoaşteri de tip înţelegerea şi expli-
ideologic. carea. Reprezintă
un mecanism de
stimulare a gândirii
critice.

MODELUL MODULAR
Modelul de instruire se înscrie pe linia eforturilor întreprinse tot mai frecvent şi tot mai
sistematic de a individualiza instruirea, în sensul asocierii nemijlocite a acesteia cu interesele şi
nevoile reale ale elevilor sau studenţilor şi cu baza de cunoaştere, atitudinile şi abilităţile
acestora.
De regulă, conceptul este utilizat pentru a desemna o secvenţă de instruire, care
prezintă o înaltă şi evidentă unitate conceptuală, care este studiată de către elev sau student
în ritmul propriu, prin utilizarea unei game variate de resurse până în momentul realizării
integrale a obiectivului sau a obiectivelor de studiu. Această din urmă situaţie se constituie ca o
precondiţie pentru abordarea studierii unui nou modul.
Definiţia de mai sus subliniază potenţialul înalt de individuali-zare a instruirii la nivel
intramodular.
Individualizarea instruirii la nivel extramodular, mai ales la nivelul învăţământului
superior, se poate realiza în trei modalităţi distincte:
 Acumularea numărului necesar de credite pentru promovarea unui curs se poate
realiza prin selecţionarea unui număr de module dintr-o ofertă mai amplă (de exemplu, 12
module dintr-o ofertă totală de 16). În acest caz, criteriul principal de selecţie este constituit
de concordanţa dintre conţinutul unui modul şi relevanţa acestuia în raport cu interesele şi
estimările elevului sau studentului privind evoluţia sa viitoare în domeniile profesional şi
social.
 Acumularea numărului necesar de credite pentru promovarea unui curs se poate
realiza prin selecţionarea unor versiuni mai mult sau mai puţin extinse ale unor module cu
tematică echivalentă.
 Acumularea numărului necesar de credite pentru promovarea unui curs se poate realiza
printr-o combinaţie între cele două modalităţi menţionate anterior.
Lungimea unui modul poate varia între limite ample, lungimea maximă a unui modul
putând fi exprimată însă în termeni de ore, în nici un caz în termeni de săptămâni sau luni.
Avantajele utilizării modelului modular în instruire pot fi sintetizate astfel:
 se realizează o conexiune directă între predare, învăţare şi evaluare;
 sunt activate resursele cognitive şi atitudinale ale elevilor sau studenţilor;
 responsabilitatea pentru învăţare este alocată într-o manieră transparentă elevului sau
studentului;
 devine disponibil un cadru flexibil, în contextul căruia pot fi dezvoltate, utilizate şi
evaluate o varietate largă de mijloace pentru optimizarea instruirii într-o unitate tematică
precis determinată;
 configuraţia, complexitatea, ordonarea şi corelarea activităţilor şi materialelor de
instruire pot fi testate şi revizuite până când acestea ating un nivel optimal şi asigură succesul
în învăţare al majorităţii elevilor sau studenţilor;
 testarea şi validarea diferitelor module se poate realiza independent, ceea ce ridică mai
puţine probleme de ordin logistic, financiar şi de expertiză;
 un acelaşi modul poate fi utilizat în cadrul unor discipline sau domenii de conţinut
distincte.
Dezavantajele utilizării modelului modular în instruire pot fi sintetizate astfel:
 lipsa supravegherii permanente a profesorului poate periclita ritmul şi eficienţa
învăţării pentru unii elevi sau studenţi;
 insuficienţa contactelor cu alţi elevi sau studenţi sau cu cadrele didactice poate fi
considerată puţin satisfăcătoare de către unii cursanţi.
 O încercare mai elaborată de a compara modelul instruirii modulare cu modelul lecţiilor
tradiţionale a fost deja realizată (Postletwaith şi Russell, cf. Russell, 1974, p. 24 şi urm.) şi
este sintetizată în tabelul următor:
LECŢIA MODELUL MODULAR
TRADIŢIONALĂ
Experienţele de învăţare
Expuneri, dezbateri în grup, Se accentuează, în primul rând,
parcurgerea unor texte, activitatea cursanţilor şi învăţarea,
uneori experimente, sau prin combinarea experienţelor de
utilizarea intensivă a unor învăţare de o asemenea manieră
materiale în laboratoare sau încât fiecare să sporească efi-
cabinete. Accentul cade pe cienţa celorlalte.
predare şi pe activitatea
profesorului.
Rolul profesorului
Este principala resursă, Este, în acelaşi timp, diagnostician,
acţionând în principal ca un consilier, sursă de suport
emiţător de informaţii. intelectual şi motivaţional.
Obiective
Nu sunt întotdeauna Sunt formulate în termeni de
formulate cu rigurozitate; comportamente observabile ale
cel mai adesea, pot fi deduse cursanţilor şi sunt, de regulă,
din conţinutul materialelor prezentate acestora înainte de
de studiu sau al probelor de începerea instruirii.
evaluare.
Selecţia componentelor
De regulă, se începe prin Se începe cu formularea
selec-ţionarea conţinutului obiectivelor modulului, în termeni
(texte etc.); probele de de comportamente observabile, se
evaluare se alcătuiesc în construiesc probele de evaluare,
funcţie de aceste materiale; care să evalueze realizarea
performanţele aşteptate din acestora şi doar apoi sunt
partea cursanţilor nu sunt selecţionate materialele care vor
întotdeauna evidenţiate cu ajuta pe cursant să realizeze
claritate. obiectivele.
Ritmul de lucru
Se aşteaptă din partea Fiecare cursant avansează în
cursanţilor să avanseze toţi ritmul propriu: poate avansa
în acelaşi ritm. rapid în acele porţiuni ale căror
obiective le poate îndeplini şi
poate repeta orice parte a
modulului de câte ori este necesar
pentru realizarea obiectivelor.
Metode de instruire
Profesorii tind să folosească Sunt folosite metode şi situaţii de
un număr redus de metode de învăţare diferite, adecvate în
instruire, indiferent de raport cu fiecare obiectiv al
diferite tipuri de învăţare modulului.
necesare.
Mijloace de instruire
Sunt selectate şi utilizate Sunt selectate, în primul rând, în
mai curând în baza tradiţiei, funcţie de obiective şi de
resurselor instituţiei sau caracteristicile cursanţilor, fiind
capacităţii de operare a apoi testate înainte de utilizarea
cadrului didactic. curentă. Fiecare modul face
necesară utilizarea unei
multitudini de mijloace de
instruire.
Individualizare
Lecţiile tradiţionale sunt Fiecare cursant poate utiliza un
orientate spre grupuri de număr semnificativ de materiale
cursanţi. La dispoziţia disponibile, selecţia celei mai
acestora sunt puse un număr bune abordări fiind adesea lăsată
limitat de resurse de pe seama acestuia: cursantul
instruire. decide dacă va începe prin
vizionarea unui film, citirea unui
text sau analiza unei diagrame.
Participare
Cursantul este frecvent Cursantul este implicat activ în
pasiv: de exemplu, parcurge selectarea şi utilizarea
un text sau ascultă pe materialelor de instruire.
profesor.
Rezultate
Sunt aşteptate diferenţe Un modul este considerat un eşec
individuale la nivelul şi va fi revizuit dacă un număr
rezultatelor obţinute. Dacă un semnificativ de studenţi nu
cursant doreşte să realizează obiectivele. Un cursant
aprofundeze o anumită poate aprofunda unele compo-
porţiune a conţinutului, va nente ale modulului fără a
trebui să o facă pe cont perturba ritmul de studiu al
propriu. Nu există timp colegilor. Există timp disponibil
pentru remedierea unor pentru intervenţii de sprijin a
insuccese, iar dacă un unor cursanţi aflaţi în dificultate.
cursant este în dificultate, fie
va fi asistat în afara sălii de
clasă, sau va rămâne în
urmă.
Timpul
De obicei, aceeaşi cantitate Se foloseşte de către fiecare
de timp este alocată pentru cursant timpul necesar pentru
fiecare cursant. Ca o realizarea obiectivelor. Timpul
consecinţă, succesul în utilizat este cel care înre-
învăţare corelează gistrează o corelaţie
semnificativ cu coeficientul semnificativă cu coeficientul de
de inteligenţă. inteligenţă.
Marja de libertate
Programarea temporală a Programarea temporală a
activităţilor se realizează activităţilor se realizează într-o
fără participarea cursanţilor, măsură însemnată de către
adesea în afara perioa-delor cursanţi, care pot utiliza acele
optime pentru învăţare. perioade din zi în care învaţă cel
mai bine.
Feed-back
Cursanţii primesc feed-back Dimensiunile mici ale modulului
doar periodic; mai mult decât permit furnizarea rapidă de feed-
atât, există frecvent intervale back şi corec-tarea imediată a
de timp între momentul deficienţelor de învăţare.
examinării şi momentul
comunicării rezultatelor
acesteia.
Evaluarea succesului
Probele se raportează la Probele se raportează la
conţinutul parcurs. obiectivele care au fost
Rezultatele sunt cel mai comunicate cursanţilor înainte de
frecvent folosite pentru a debutul instruirii. Se pot elibera
aloca note, calificative sau docu-mente de certificare pe baza
documente de certificare, unor probe de evaluare, chiar
mult mai puţin pentru dacă nu s-a parcurs modulul sau
diagnosticarea dificultăţilor modulele. Elementele de test pot
sau perfecţionarea instruirii. măsura şi elemente de cunoaş-
tere sau abilităţi preexistente, sau
difi-cultăţi de învăţare.
Contaminarea evaluării
Rezultatele sunt dependente Rezultatele nu sunt dependente
de performanţele celorlalţi de performanţele celorlalţi
membri ai grupului. membri ai grupului.
Transferabilitate şi diseminare
Cursurile convenţionale, Modulele pot fi transferate cu
bazate pe expunerea uşurinţă de la o locaţie la alta sau
profesorului, sunt transfe- diseminate la nivelul altor
rabile în măsura în care instituţii. Recapitulările şi
profesorul se implică în aprofundările unor componente
programe de mobi-litate. De pot fi realizate fără probleme de
regulă, expunerea se pierde fiecare cursant în momentul ales
după derulare, iar dacă un de acesta.
cursant a absentat total sau
parţial de la o expunere, are
doar alterna-tiva de a
contacta profesorul sau
consulta notele colegilor.
Revizuiri
Revizuirile cursurilor sau Revizuirile sunt dependente de
manualelor tradiţionale performanţele cursanţilor, în
oglindesc, de regulă, special de proporţii semnificative
preferinţele profesorilor de insucces al acestora.
pentru anu-mite teme, Informaţiile noi pot fi introduse
concepte sau exemple. În cu minimum de eforturi şi
mod frecvent, este necesară costuri.
rescrierea completă a
textului sau a ghidului de
studiu.
Flexibilitate
Programele de studiu Modulele pot fi structurate într-o
tradiţionale sunt structurate varietate de configuraţii,
pe trimestre, semestre, ani corespunzătoare diferitelor
de studiu, manuale, fiind necesităţi sau perspective.
caracterizate de o redusă
flexibilitate.
Succesul cursului
Lipsit de obiective specifice
şi de o proiectare
sistematică, aprecierea
subiectivă reprezintă singura
modalitate utilizabilă pentru
a formula judecăţi privind
calitatea unui curs.
Eşecul cursantului
De obicei, eşecul unui
cursant nu este detectat
decât la finele unei perioade
de timp semnificative, în caz
fericit, un trimestru. Activi-
tăţile de remediere sau
repetare se raportează la
intervale de timp la fel de
mari.
Proiectarea unui modul
Cel mai frecvent, sunt evocate şase etape în proiectarea unui modul:
Întrucât modulul beneficiază de
obiective formulate explicit şi de
un plan de evaluare, proiectantul
şi utilizatorul modulului pot
aduce la timp corecţiile necesare,
pot aprecia cu obiectivitate
eficienţa unui modul.
Eşecul poate fi identificat pe
fiecare componentă a unui modul
şi poate fi atribuit cu precizie
cursantului sau materialului
utilizat, ceea ce facilitează
activităţile de remediere.
Cursantul va repeta doar modulul
la care a eşuat, nu întreg cursul.

1. Specificarea detaliată a obiectivelor modulului, preferabil în termeni comportamentali,

cu respectarea celor trei criterii ale lui Mager (comportamente observabile, condiţii de
manifestare, nivel minim acceptabil).
2. Construirea elementelor de test educaţional care să măsoare realizarea obiectivelor
modulului, preferabil prin utilizarea unor tehnici de testare verificate (răspuns scurt, alegere
duală, tehnica perechilor, tehnica alegerii multiple, tehnica răspunsului liber), care să asigure
un control acceptabil asupra calităţilor metrologice ale acestora.
3. Analiza caracteristicilor sarcinilor de învăţare şi specificarea comportamentelor de
intrare. Pe lângă specificarea bazei de cunoaştere şi de abilităţi, necesară pentru abordarea cu
succes a modulului, se poate ajunge la evidenţierea unor asemenea elemente precum coeficient
de inteligenţă, mediu socio-economic de provenienţă, motivaţie, coeficient de inteligenţă,
durata minimă de atenţie susţinută etc.
4. Planificarea instruirii pentru maximizarea probabilităţii realizării obiectivelor. Între
activităţile care pot fi utilizate în contextul modelului modular se pot număra:
 citirea unor articole sau capitole din volume de specialitate;
 analizarea unor fotografii, grafice, diagrame;
 vizionarea unor înregistrări audio-video;
 ascultarea izolată sau repetată a unor înregistrări audio;
 manipularea unor materiale, obiecte sau modele ale unor obiecte;
 examinarea unor materiale demonstrative;
 conducerea unor experimente reale sau simulate;
 discutarea unor elemente de conţinut ale modulului cu alţi elevi, studenţi sau cu
cadre didactice.
5. Testarea modulului pe populaţie şcolară cu caracteristici corespunzătoare celor
specificate la nivelul etapei 3.
6. Evaluarea şi validarea modulului. Această etapă se poate realiza având drept suport un
check-list extrem de laborios, care include atât elemente furnizate de judecata expertă, legate
de caracteristicile de proiectare ale modulului, cât şi de elementele de evaluare rezultate din
testarea modulului pe populaţie reală.