UNIVERSITATEA PEDAGOGICĂ DE STAT „ION CREANGĂ”

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE SI PSIHOPEDAGOGIE SPECIALA

LOGOPEDIE

TERAPIA COGNITIV COMPORTAMENTALA

APLICATA IN CAZUL PERSOANELOR CU
SINDROMUL ASPERGER

EFECTUAT : SARBAN ELENA

VERIFICAT : CONF. UNIV. DR. ADRIANA CIOBANU

Chisinau 2018
 CUPRINS:

I. GENERALITATI ……………………………………….…………………………3
II. COGNITIV COMPORTAMENTALA……………………………………………….3
III. APLICAREA TERAPIEI COGNITIV COMPORTAMENTALE ………………………7
IV. TEORIA MINTII ………………………………………………………………...15
V. EDUCATIA AFECTIVA ………………………………………………………….17
VI. DISTORSIUNILE COGNITIVE…………………………………………………...18
VII. BIBLIOGRAFIE …………………………………………………………………19

2
 I. GENERALITATI
Sindromul Asperger a fost definit pentru prima data de Dr. Hans Asperger, care in 1944 a
observat ca acest grup de copiii care ajungeau la el in clinica aveau caracteristici similare in ceea
ce priveste personalitatea si comportamentul.
Asperger a facut o descriere remarcabila referitoare la dificultatile si abilitatile grupului de
copii. El a observat ca maturitatea sociala si intelegerea regulilor sociale erau intarziate in
dezvoltare, iar anumite aspecte privind abilitatile sociale erau neobisnuite indiferent de varsta.
Acesti copii aveau dificultati in a-si face prieteni si erau tachinati de ceilalti copii. Intampinau
dificultati in comunicarea verbala si nonverbala, in special in capacitatea de a utiliza corect
structurile gramaticale si de a purta o conversatie. Limbajul era pedant, iar unii copii aveau o
prozodie neobisnuita care afecta tonul si ritmul vorbirii. Vocabularul si gramatica puteau fi
relativ avansate, insa la sfarsitul conversatiei, ramanaeai cu impresia ca este ceva neobisnuit/
ciudat legat de capacitatea lor de a purta o conversatie tipica pentru un copil de varsta respectiva.
Descrierea facuta de Asperger continua cu observarea dificultatilor in comunicare,
dificultati in controlul emotiilor si tendinta de a intelectualiza emotiile.
Aceste probleme mai includeau: interes intens pentru un anumit domeniu, empatie saraca,
neindemanare, probleme in ceea ce priveste adaptarea scolara.
Copiii cu sindromul Asperger au probleme considerabile in ceea ce priveste interactiunea
sociala si comunicarea si au comportamente si interese neobisnuite. Totusi, isi dezvolta limbajul
la varsta normala (desi comunicarea lor este diferita de cea a celorlalti copii de aceeasi varsta) si
au QI-ul incadrat in limitele normale.
Ca si copiii cu autism cei cu sindromul Asperger au cele trei simptome majore din PDD, dar
in modul lor unic:
 probleme de interactiune sociala, probleme de comunicare;
 comportamente stereotipe si repetitive;
 interese neobisnuite, raspuns neobisnuit la mediu.

II. COGNITIV COMPORTAMENTALA

Terapia cognitiv comportamentala are scopul de a modifica gandurile irationale, emotiile

distructive, si comportamentele nepotrivite si s-a dovedit a fi eficienta in tratarea Tulburarilor
anxioase la copii. Modelul cognitiv comportamental a fost dezvoltat de Aaron Beck si Albert
Ellis.

TCC este in prezent o fuziune a unor terapii care se focalizeaza pe cognitii ca mediator al
tulburarilor si disfunctiilor psihologice.
Triada cognitiva este o strategie utilizata uneori in TCC. Triada este reprezentata de
credintele clientului. Credintele sunt apoi analizate tinand cont de faptul ca acestea releva
perceptia de sine a clientului, expectatiile sale si modul in care priveste lumea.
Terapia cognitiva se bazeaza pe ideea ca cele mai multe tulburari apar datorita modului
defectuos in care percepem informatiile exterioare, iar scopurile terapiei sunt de a corecta /
restructura cognitiile false, convingerile disfunctionale, inlocuindu-le cu unele realiste, pozitive
(Nonk si Early,2002).
Psihoterapia cognitiv comportamentala pune accent pe rolul ideilor asupra
comportamentului dar si pe optimizarea comportamentului uman.

In cursul sedintelor de terapie, terapeutul si pacientul recurg la principiile invatarii in

vederea modificarii structurilor cognitive ale pacientului, evaluand permanent efectele pe care le
au aceste modificari in comportament si in stilul de gandire.

Modelul ABC este o strategie folosita in TCC pentru a-l invata pe client care este relatia
intre ganduri, emotii si comportament.
3
 A- Evenimentul activator al unei emotii sau unui comportament;
B- Gandurile pesoanei referitoare la evenimentul activator;
C- Consecinta, raspunsul la evenimentul activator; raspuns influentat de modul in care
persoana gandeste despre A.
Clientul trebuie sa fie capabil sa-si identifice gandurile, credintele , expectatiile, perceptia
de sine, atentia , memoria selectiva , atributiile, evaluarile, modul in care exteriorizeaza aceste
lucruri.
Strategiile TCC prin care se identifica cele enumerate mai sus include inregistrarea
zilnica a gandurilor disfunctionale.
Tema pentru acasa este o tehnica TCC utilizata pentru a extinde procesul de invatare si in
afara orelor de terapie.
Scopul principal este ca pacientul sa-si dezvolte abilitatile necesare pentru a putea
contraargumenta si a putea inlocui distorsiunile cognitve cu unele realiste sau pozitive, care in
consecinta vor duce la schimbarea comportamentala in sensul adaptarii optime la mediu.

TCC postuleaza faptul ca starile afective negative: anxietatea, depresia, mania sunt
generate de modul distorsionat de gandire al oamenilor (indiferent de Q.I.).
Terapeutul il ajuta pe client sa-si recunoasca acest mod de gandire si sa-l modifice,
dezvoltandu-i un stil de gandire nu pozitiv, ci realist. La baza acestui demers se afla modelul
tulburarilor psihopatologice elaborat de Beck care evidentiaza rolul cognitiilor in aparitia si
mentinerea starilor afective negative.
Distorsiunile cognitive accentueaza vulnerabilitatea persoanei la evenimentele de viata
favorizand interpretarile exagerate si catastrofizante.

Beck distinge mai multe tipuri de cognitii:

1. Gandurile negative automate care se declanseaza automat, au un caracter credibil si
sunt direct legate de starile afective negative si de comportamentele disfunctionale. Pot fi
adevarate, dar de cele mai multe ori sunt exagerate si false.
Ex.: “ X nu ma place.”

2. Convingerile disfunctionale
“ Daca nu obtin aprobarea tuturor, inseamna ca sunt o persoana lipsita de valoare.”

3. Schemele cognitive de baza care au un caracter mai generalizat decat convingerile.

Sunt un fel de reguli de viata invatate din copilarie si intarite de-a lungul vietii in urma
interactiunii cu persoane semnificative. Au un caracter generalizat si absolutist si sunt greu de
modificat.
Ex.: « Trebuie sa fac totul perfect pentru a obtine aprobarea celorlalti.”
Aceste persoane vor fi mai vulnerabile la depresie si anxietate pentru ca nu vor putea trai
la nivelul standardelor propuse.

Informatiile primite din mediul inconjurator vor activa gandurile negative automate - “
X nu ma place, nu ma simpatizeaza.” si vor fi evaluate in conformitate cu grilele postulate de
convingerile negative de baza - “ Daca nu obtin aprobarea tuturor, inseamna ca sunt o persoana
lipsita de valoare.”
Convingerile disfunctionale sunt bazate pe schemele cognitive de baza care au un
caracter si mai general.
Ex.: “ Sunt o persoana care nu merita sa fie iubita ‘’.
“ Sunt o persoana lipsita de valoare.”
4
 Schemele cognitive de baza contribuie la declansarea unor mecanisme de atentie selectiva
care ii vor determina pe subiecti sa detecteze cu precadere informatiile care vin in sprijinul
schemelor cognitive. De exemplu, depresivul cauta numai lucrurile care nu merg.

Gandurile si convingerile negative au la baza anumite erori de logica denumite de

specialisti distorsiuni cognitive.
 Gandirea dihotomica: clientul gandeste in termeni extremi alb-negru, totul sau nimic .
 Suprageneralizarea: un eveniment negativ singular conduce la un model generalizat si
repetitiv de gandire negativa.
Ex. “ Am numai ghinioane.’’
 Etichetarea: pornind de la o greseala oarecare subiectul isi adreseaza lui sau altor
persoane etichete negative.
Ex. “ Sunt un prost, un ratat”
 Imperativele categorice: persoana interpreteaza evenimentele in termeni absolutisti,
extremi, lipsiti de realism care exprima dorintele sale si nu relitatea obiectiva.
Ex. “ El trebuie neaparat sa fie de acord cu mine pentru a putea fi prieteni. ‘’
 Personalizarea: subiectul isi atribuie o vina disproportionata pentru producerea unor
evenimente negative ignorand contributia altor factori la producerea evenimentelor.
Ex. “ E numai vina mea ca fiica mea a esuat in viata.”
 Citirea gandurilor: individul considera ca stie ce gandeste o alta persoana
fara a avea suficiente informatii in sprijinul afirmatiilor sale.
Ex. “ Stiu ca X ma uraste.”
 Ghicirea viitorului: subiectul prevede un final negativ pentru un eveniment fara a avea
suficiente dovezi pentru aceasta.
Ex. “ Cu siguranta voi fi respins la interviu.”
 Catastrofizarea: un eveniment negativ care a avut loc sau se va petrece este considerat
nu doar neplacut, ci ingrozitor, teribil, oribil, de nesuportat.
Ex. “ Va fi ingrozitor daca voi cadea la licenta.”
 Ignorarea pozitivului: subiectul desconsidera toate succesele personale sau ale
celorlalti, considerand ca acestea nu sunt importante.
Ex. “ Oricine ar fi putut face acest lucru.”
 Filtrarea negativului presupune focalizarea atentiei excesiv pe evenimentele cu
continut negativ.
 Judecata afectiva: subiectul interpreteaza datele realitatii prin prisma trairilor sale
emotionale.
Ex: ’’daca mi-e frica sa zbor cu avionul, inseamna ca este foarte periculos sa
zbori cu avionul. ’’
 Blamarea: subiectul ii considera pe ceilalti vinovati in totalitate de problemele sale.
Ex “ Numai parintii mei sunt de vina ca am ajuns asa.”
 Realizarea unor comparatii inechitabile: persoana interpreteaza evenimentele conform
unor standarde nerealiste care iau in calcul numai persoanele care au performante mai
bune.
Ex: ”un elev se evalueaza comparandu-se numai cu olimpicii. ”
 Orientarea spre trecut plina de regrete: clientul isi concentreaza atentia asupra acelor
lucruri pe care ar fi trebuit sa le faca mai bine in trecut, in loc sa se concentreze asupra
prezentului si viitorului.
 Orientarea: “ce ar fi daca?”: subiectul isi adreseaza sau adreseaza celorlalti tot felul de
intrebari in legatura cu evenimentele negative care s-ar putea intampla si nu e niciodata
satisfacut de raspuns.
Ex.: “ Ce se va intampla daca voi lesina, imi voi pierde autocontrolul?”
 Centrarea excesiva pe evaluare: persoana ii judeca permanent pe ceilalti si pe sine in
termeni extremi: bun-rau, valoros-lipsit de valoare.
5
  Respingerea contraargumentelor: subiectul respinge toate contraargumentele care
contrazic gandurile si convingerile sale negative.

In cadrul terapiei psihoterapeutul il va ajuta pe client sa sesizeze distorsiunile cognitive

care apar in gandirea sa.

Demersul terapeutic are urmatorii pasi:

 Explicarea modului in care gandurile genereaza stari afective.

Majoritatea clientilor sunt surprinsi de faptul ca starile lor emotionale sunt rezultatul
modului in care interpreteaza imprejurarile.
Terapeutul ii va explica subiectului care e diferenta dintre ganduri si stari afective,
precum si maniera in care gandurile creeaza, mentin si accentueaza starile afective.
Terapeutul va utiliza exemple care ilustreaza relatia dintre ganduri si stari afective.
Este de dorit sa pornim de la ceea ce spune clientul. Terapeutul trebuie sa detecteze
predictia clientului privitoare la lipsa de speranta si s-o analizeze prin strategiile TCC.
Clientului i se traseaza ca sarcina pentru acasa, in primele sedinte, sa noteze intr-un
jurnal timp se o saptamana starile afective negative in partea stanga si gandurile negative in
partea dreapta.

 Ajutarea clientului sa sesizeze distinctia dintre ganduri si fapte reale.

Multe persoane, care se simt deprimate sau speriate, considera ca acele ganduri care le
trec prin cap sunt fapte reale.
Ex. Cl: “ Sunt sigur ca voi cadea la examen.”
T. “ Daca cineva nutreste un anumit gand, nu inseamna ca e si adevarat.”
Gandurile pot fi supozitii, ipoteze, descrieri care pot fi adevarate sau false.
Pentru a realiza mai usor distinctia dintre ganduri, sentimente si fapte reale
e indicata aplicarea teoriei ABC a lui Ellis :
 A = eveniment activator ;
 B = ganduri si convingeri ;
 C = consecinte care pot reprezenta stari afective sau comportamente.

Clientul primeste ca tema pentru acasa sa noteze intr-un jurnal evenimentul activator,
gandurile si convingerile referitoare la acesta precum si consecintele in plan emotional si
comportamental.

 Evaluarea intensitatii starilor emotionale si gradului de veridicitate a

gandurilor negative.
Pentru demersul terapeutic este important de stiut cat de mult crede clientul in adevarul
convingerilor si gandurilor sale si cat de intense sunt starile afective.
Clientul va fi invatat sa diferentieze intensitatea emotiilor, precum si masura in care crede
in gandurile si convingerile sale. Acest lucru este important atat pentru evaluarea initiala cat si
pentru evaluarea intermediara.
Clientului i se cere sa evalueze pe o scara gradata de la 0 – 10 sau de la 0 – 100 unde:
0 = emotie absenta sau nu crede deloc ca acel gand e adevarat ;
10/100 = emotie deosebit de intensa sau este convins 100% de adevarul gandurilor sau
convingerilor respective.

6
 Terapeutul va trasa ca sarcina pentru acasa ca pacientul sa evalueze timp de o saptamana
fluctuatiile intensitatilor starilor afective precum si a credintei in veridicitatea gandurilor
negative.

 Identificarea unor variatii in cadrul unor convingeri specifice.

Pentru ca subiectul sa poata capata o anumita detasare fata de convingerile negative,
terapeutul il va ajuta sa sesizeze faptul ca si in situatia actuala convingerea poate fi modificata
sub aspectul credibilitatii sale. Intrebarile adresate sunt de tipul urmator:
“ Exista anumite perioade in care crezi ca acest gand sau convingere este adevarata?”
“ Ce se intampla atunci cand crezi mai putin ca gandul tau negativ este adevarat?”

 Identificarea distorsiunilor cognitive.

 Tehnica sagetii verticale

Uneori gandurile negative automate se dovedesc a fi adevarate. De exemplu, un client
timid poate prevedea ca va fi respins la o petrecere. In acest caz este utila explorarea
convingerilor negative care stau in spatele gandurilor negative automate. Intrebarile adresate sunt
de tipul urmator:
“ Ce s-ar intampla daca acest lucru ar fi adevarat?”
“ Ce ar insemna asta pentru tine?”

III. APLICAREA TERAPIEI COGNITIV COMPORTAMENTALE

Acest tip de terapie este aplicabila si copiilor cu SA sau Autism inalt functional cu
anumite modificari. Terapia cognitiv comportamentala aplicata persoanelor cu aceste tulburari
sufera modificari datorita faptului ca acesti subiecti au un profil cognitiv diferit de cel al
persoanelor care se incadreaza in “normal”.

Programul de terapie include:

o individualizarea simptomelor anxioase – copiii sunt ajutati de catre terapeut sa
identifice care sunt simptomele anxietatii; simptomele pot fi diferite de la o
persoana la alta;
o constientizarea de sine;
o educatia afectiva - intelegerea emotiilor proprii si ale celorlalti;
o managementul comportamental;
o teoria mintii;
o implicarea parintilor – pentru a folosi constructiv relatia dinte parinte si copil este
important ca parintii sa inteleaga principiile terapiei.

Din datele oferite de studii de specialitate profilul evidentiat in urma aplicarii

chestionarelor reflecta izolare sociala, dificultati interpersonale, dispozitie depresiva si dificultati
in managementului stresului (Ozonoff,2005).
Profilul de personalitate este in concordanta cu descrierea clinica si include si discomfort
in situatiile sociale, introversie, timiditate si anxietate sociala.
Studiile au identificat deasemenea capaciatate redusa de insight/ introspectie si slaba
constiinta de sine.
Copiii si adulti cu SA sau Autism inalt functional pot beneficia mult in urma terapiei insa
terapia trebuie sa se bazeze pe intelegerea naturii SA si autismului, in special a abilitatilor
persoanelor cu aceste tipuri de tulburari de a intelege propriile ganduri si ale celorlalti si a
comunica.
7
 Terapia personelor cu aceste tulburari cere ca terapeutul sa cunoasca ultimele cercetari de
psihologie cognitiva in cazul personelor cu SA si Autism, in special teoria mintii si cercetarile
asupra functiei executive si slabei coerente centrale.
S-ar putea ca in cazul persoanelor cu SA sau autism sa se dezvolte o perspectiva teoretica
si psihoterapeutica cu totul noua, bazata nu pe abilitati, experiente si ganduri ale copiilor tipici ci
pe un profil diferit al abilitatilor, experientelor si gandurilor copiilor cu SA si autism.
Dezvoltarea si consolidarea relatiei terapeutice dintre client si psihoterapeut este esentiala
insa persoanele cu aceste tulburari pot instantaneu sa placa sau sa displaca pe cineva permanent,
in special pe cei perceputi ca profesionisti. Va trebui sa se aleaga cu grija terapeutul potrivit
pentru a fi acceptat de o persoana cu SA sau autism.
Terapeutul trebuie sa inteleaga profilul lingvistic al unei persoane cu aceste tipuri de
tulburari, profil care include dificultate in aspectul pragmatic al limbajului, in special
incapacitatea de a sti cand sa intervina intr-o conversatie sau de a astepta pana cand
interlocutorul termina ce are de spus. O alta problema este tendinta de a interpreta literalmente
ceea ce li se spune si de a fi pedant.
Clientii cu SA au nevoie de mai mult timp in a procesa cognitiv explicatiile primite si de
o abordare clara, structurata, sistematica cu sesiuni de terapie scurte, dar dese. Este eficient
pentru persoanele cu SA sa aiba tiparite punctele esentiale ale fiecarei sesiuni de terapie pentru a
le avea la indemana si a le reciti la inceputul sesiunilor viitoare.
Terapeutul trebuie sa explice natura si limitele relatiei terapeutice; de exemplu cand este
potrivit sa suni terapeutul , ce este nevoie sa-i spui si sa inteleaga ca relatia este una de ajutor din
partea unui profesionist si nu a unui prieten (Hare si Paine 1997).
Una dintre componentele terapiei este de a intelege gandurile interne ale clientului.
Intelegerea si exprimarea propriilor ganduri si ale celorlalti este o problema considerabila pentru
persoanele cu aceste tulburari.
In literature de specialitate s-a folosit termenul de Teoria mintii pentru a explica aceste
caracteristici. Terapeutul va trebui sa foloseasca strategiile utilizate in Teoria mintii pentru a-i
dezvolta persoanei cu una dintre cele doua tulburari prezentate in lucrare maturitatea si
capacitatea de introspectie, pentru a intelege mai bine propriile ganduri si emotii, dar si pe ale
celorlalti. Clientul va trebui ajutat sa-si dezvolte si vocabularul pentru a putea sa-si descrie mai
bine gandurile si emotiile.
Psihoterapia clasica se bazeaza pe conversatia fata in fata dintre terapeut si client.
Persoanele cu SA sau autism au abilitati limitate in a-si exprima emotiile exclusiv prin limbaj; au
dificultate in a mentine contacul vizual si de a procesa ceea ce ii spune terapeutul si de a intelege
intentiile acestuia. Aceste dificultatii vor face ca procesul terapeutic sa fie perceput ca stresant.
S-a demonstrat ca persoanele cu aceste tulburari sunt relaxate si isi pot exprima mai bine
gandurile si emotiile daca este angajata intr-o conversatie prin folosirea a doua calculatoare, prin
schimbul de email-uri. S-au observat dificultati considerabile si in capacitatea de intelegere a
aspectelor sociale ale vietii; in a purta o conversatie respectand regulile sociale; cand aceste
aspecte sunt minimalizate clientul se descurca mai bine in exprimare si invatare (Tonny Atwood,
2003).
O alta abordare este exprimarea prin intermediul desenelor; descriind un eveniment prin
intermediul scenetelor.
Clientul poate alege o melodie care sa fie in concordanta cu ceea ce simte si gandeste. In
cazul copiilor se poate folosi povestirea scenelor din filmele preferate, scene care se aseamana cu
situatii din viata reala. Aceste strategii indirecte pot fi un remarcabil insight in lumea interioara a
persoanelor cu SA sau autism.
Incidentele din trecut in care au fost nedreptatiti, raniti, invinuiti sunt greu de inteles si de
rezolvat. Aceste incidente pot invada gandurile personelor cu aceste tulburari mult timp dupa ce
s-au intamplat. Scena poate fi retraita de multe ori in incercarea de a intelege motivele si
intentiile participantilor.

8
 Terapeutul poate folosi scenete cu “bule” (scenetele reprezentand evenimente din trecutul
clientului) care trebuie completate de client pentru a afla modul in care acesta interpreteaza
intentiile participantilor la un anumit eveniment. Cand clientul are probleme in a intelege si
descrie intentiile unui personaj terapeutul poate sa-l ajute dandu-i explicatii.

Persoanele cu SA sunt supuse riscului de a avea esecuri repetate in ceea ce priveste

adaptarea sociala si de a resimti sentimentul de izolare, acestia fiind factori predispozanti pentru
tentativele de sinucidere.
Bauninger strage atentia asupra principalelor aspecte atunci cand avem la terapie o
persoana cu Asperger. In primul rand terapeutul trebuie sa faca persoana respectiva sa devina
constienta de faptul ca ceilalti au un mod diferit de a gandi. In al doilea rand trebuie sa se
lucreze cu pacientul in a-l face sa-si exteriorizeze gandurile si emotiile si a-l face capabil sa se
foloseasca de ele pentru a comunica eficient cu cei din jur.
De cele mai multe ori anxietatea si tulburarea obsesiv compulsiva sunt trasaturi de
personalitate intalnite la persoanele cu diagnostic de PDD (Sofronoff, Atwood si Hilton-2005).
Sofronoff(2005) a descoperit faptul ca TCC este eficienta in reducerea anxietatii si in
folosirea strategiilor de a face fata in situatiile anxioase.
Implicarea parintilor persoanelor cu Asperger si alte tulburari din spectrul PDD este
foarte importanta pentru succesul terapiei si adaptarea persoanelor cu probleme la mediu /viata
sociala. Trainingul parintilor in a-si insusi cunostinte de TCC este o parte importanta a
interventiei. Ei pot ajuta persoana cu Asperger in a pune in practica si a generaliza ceea ce se
face in terapie.
Diagnosticul din spectrul PDD este pus in primii ani din viata copilului, iar parintii sunt
indrumati sa urmeze o interventie cognitiv comportamentala imediata si intensiva. Acest tip de
interventie timpurie recomanda ca parintele sa fie cat de mult implicat in terapie, iar copilul
beneficiaza de aceasta implicare.
Exista mai multe avantaje ale implicarii parintelui in terapie, unele dintre ele fiind:
- parintele devine capabil sa ofere o buna asistenta copilului in vederea controlului
comportamental (si nu numai);
- parintele ii poate ajuta pe alti parinti care trec prin experiente similare;
- se imbunatateste comunicarea parinte-copil .

Importanta rutinei - pentru a avea sentimentul de siguranta toti copiii au nevoie de rutina.
Daca fiecare zi este diferita si tot timpul apar evenimente imprevizibile, aproape orice copil va
deveni anxios si va avea un sentiment de nesiguranta. Pentru un copil cu SA deasemenea rutina
este foarte importanta. Majoritatea copiilor cu SA devin frustrati atunci cand se fac schimbari in
programul lor zilnic. Desi inflexibilitatea programului copilului poate fi dificila pentru parinti
acest lucru va duce la evitarea frustrarilor copilului. Totusi acest lucru nu trebuie sa domine viata
familiei in care se afla un copil cu SA. Din cand in cand ceilalti membri ai familiei au nevoie si
de altceva in programul lor zilnic; trebuie sa avem grija doar sa anuntam copilul din timp si sa ii
reamintim de mai multe ori ce se va intampla diferit in ziua respectiva.
Stabilind o rutina zilnica este primul pas in al ajuta pe copil sa inteleaga ce se intampla in
jurul lui.

Imaginea de sine

Imaginea personala este propria noastra parere despre ce fel de persoana suntem. Este
rezultatul experientelor trecute, reusitelor sau esecurilor, umilintelor sau triumfurilor si poarta
amprenta modului in care am fost tratati de ceilalti, mai ales in primii ani ai copilariei. Aceasta
imagine odata formata noi o consideram corecta. Dar ea poate fi falsa - si in multe cazuri ea chiar
este falsa - dar important este faptul ca noi ne comportam ca si cum ar fi adevarata.
9
 Viata noastra se desfasoara ca si cum imaginea ar fi adevarata. Dar, oare, este ? Imaginea
personala se poate schimba, este nevoie de o alta perspectiva.
Imaginea personala sta la temelia intregii noastre personalitati. In raport cu ea,
experientele noastre tind sa se adevereasca si sa intareasca propria imagine, ducand astfel la un
cer vicios. Toate actiunile si sentimentele noastre sunt in concordanta cu imaginea noastra
personala. Ne vom comporta asa cum credem ca suntem. Pur si simplu nu putem actiona altfel,
indiferent de cata vointa am da dovada. Cel care se socoteste un "ratat" va face in asa fel incat sa
rateze, oricat de mult s-ar stradui sa cunoasca succesul si oricate sanse iar iesi in cale. Cel care se
socoteste "ghinionist" va face in asa fel incat sa demonstreze ca este intr-adevar victima
"ghinionului".
Ne dam seama ca imaginea de sine poate fi dusmanul sau prietenul nostru, depinde;
depinde daca se hraneste din esecurile din trecut pentru a ne submina in prezent, sau daca se
hraneste din succesele trecute pentru a ne da curaj sa traim in prezent si sa progresam.
O imagine personala sanatoasa este cheia convietuirii cu sine. Daca ne percepem realist
si ne acordam respectul meritat, acumuland succesele si sentimentele, pastrandu-ne increderea in
sine in ciuda esecurilor si iertandu-ne propriile greseli, ajungem intr-adevar sa traim in armonie
cu propria persoana.

Trebuie sa practicam deprinderea de a ne accepta asa cum suntem, ci nu sa ne fortam sa

devenim ceea ce nu suntem. Acceptarea de sine ne da incredere, in timp ce incercarea de a tine
pasul cu ceilalti duce la o stare de tensiune permanenta.

Dezvoltarea constientizarii de sine

Copilul/ tanarul cu Sindromul Asperger are probleme in a-si constientiza imaginea de sine.
Psihoterapia poate ajuta persoanele cu Asperger sa constientizeze cine sunt, sa-si
recunoasca punctele tari si sa-si accepte slabiciunile.
Trebuie ajutati sa-si identifice calitatile si sa accepte ca sunt diferiti dar nu neaparat
inferiori celorlalti.
Primul pas in constientizarea de sine este ca persoana cu SA sa inteleaga natura
sindromului si care trasaturi ale sindromului sunt prezente in profilul lor pesonal.
Al doilea pas poate fi folosirea propozitiilor semi-proiective care trebuie completate:
„Eu sunt.......”
„Eu uneori......”
„Eu ma simt ......... cand .....”
Aceste completari il vor ajuta si pe psihoterapeut sa inteleaga mai bine modul in care
clientul se autopercepe.
De multe ori aceste completari de autopercepere releva o stima de sine scazuta in ceea ce
priveste abilitatile sociale; dar si o stima de sine crescuta in ceea ce priveste abilitatile
intelectuale.
Atunci cand li se cere sa se caracterizeze persoanle cu SA tind sa se descrie in functie de
ceea ce le place sa faca sau sa colecteze; insa nu se descriu din punct de vedere al relatiilor
familiale, prieteni si nici nu se pot caracteriza in ceea ce priveste trasaturile de personalitate.
Intr-un studiu prezentat de Tony Atwood unul dintre adolescentii cu care lucra a fost rugat
sa-si descrie personalitatea si personalitatile persoanelor cunoscute; acesta a raspuns „Nu stiu
care sunt numele personalitatilor lor.’’
Atunci cand vorbesc despre interesele lor au abilitatea de a intelege si dezvolta propriile
clasificari; acest lucru este in contrast cu imaturitatea de care dau dovada atunci cand sunt rugati
sa clasifice oamenii in functie de trasaturile de personalitate.

10
 Copiii tipici incep sa faca aceste clasificari impartind oamenii in draguti si rai; folosind
numai doua caracteristici. Urmatorul pas este acceptarea faptului ca cineva poate avea mai multe
insusiri.
Un copil tipic va putea sa-si descrie profesoara „Este draguta, insa uneori poate fi si rea...”
O persoana poate fi perceputa ca avand mai multe insusiri personale.
Copii tipici invata care dintre colegii lor sunt sunt buni si care sunt rai, invata pe cine sa
abordeze si pe cine nu. Invata deasemenea sa-si modeleze comportamentul in funtie de caracterul
persoanei cu care sunt.
Pe masura ce cresc isi imbogatesc vocabularul si invata sa caracterizeze oamenii din punct
de vedere al trasaturilor de personalitate. Prieteniile legate se bazeaza pe aspecte ale
personalitatii ca „a fi amuzant, de incredere si saritor in a oferii ajutorul”. Copilul se maturizeaza
si invata sa priveasca dincolo de aspectul fizic atunci cand descrie oamenii, incep sa inteleaga ca
ceilalti gandesc si simt intr-un mod diferit de al lor.
Dezvoltarea vocabularului si intelegerii este un pas foarte important pe care trebuie sa se
lucreze in cazul Sindromului Asperger; acest lucru ii poate ajuta sa inteleaga personalitatea
celorlalti si in cele din urma sa invete sa se caracterizeze singuri si sa-si constientizeze propriile
trasaturi de personalitate.

Exercitii care il pot ajuta pe copil sa-si dezvolte vocabularul, si capacitatea de a-i
caracteriza pe ceilalti si pe sine:

 Ii cerem copilului sa se gandeasca la persoane cunoscute si sa le compare cu niste

animale - ce animal ar fi mama, tata, bunica, cel mai bun priten etc.

 Un alt exercitiu poate fi sa-i cerem copilului sa se identifice cu un animal

Imagineaza-ti ca esti un animal!
Ce animal ai vrea sa fii?
Unde locuiesti?
Ce faci toata ziua?
Ce mananci?
Cum esti tu?
Ce prieteni ai; alte animale, cu cine le identifica.

 Ii mai putem cere copilului sa se compare cu o floare:

Imagineaza-ti ca esti o floare!
Ce floare ai vrea sa fii?
Cum arati?
Unde cresti?
Ce alte flori mai sunt pe langa tine?
Ce persoane din viata ta reprezinta aceste flori?

 Sa ghiceasca ce exprima terapeutul prin mima; Sa spuna ghicitori; La randul lui si copilul
sa mimeze ceva facandu-l pe terapeut sa inteleaga.

 Sa citeasca expresiile faciale si nonverbale;

 Spuneti cuvinte (pot fi la intamplare sau reprezentand lucruri din viata copilului: mama,
joc, tata, prieten etc.) si cereti copilului sa spuna primul cuvant care ii vine in minte ca
raspuns la cel auzit;

 Desen – ii putem cere copilului sa deseneze membrii familiei, pe el, prietenii lui etc…

11
  Putem face un joc in care copilul trebuie sa joace rolul unuia dintre membrii familiei;

 Putem face diferite jocuri de culori - luam cartonase colorate si ii cerem copilului sa le
aseze in ordinea preferintei. Apoi ii putem cere sa identifice persoanele cu o anumita
culoare;

 Il putem pune pe copil sa compare persoanele din jur cu obiecte de mobilier – un profesor
poate fi comparat cu o biblioteca iar o persoana pe care nu o place poate fi reprezentata
de o toaleta. Umorul este o componenta foarte valoroasa a terapiei indiferent daca
perosna are Sindormul Asperger sau nu; nu trebuie ratata nici o ocazie in care putem
spune ceva amuzant – acest lucru va duce si la destinderea atmosferei;

 Ii cerem copilului sa deseneze un personaj bun din viata lui si unul rau; apoi il lasam sa
aleaga ce va face cu desenele. Un astfel de exercitiu poate avea o valoare metaforica
puternica. De exemplu: poate pastra desenul personajului bun si il poate arunca la cos pe
cel al personajului rau. Prin astfel de exercitii copilul se poate descarca de energia
negativa si de furia resimtita fata de o anumita persoana.

 Copilul mai poate pastra un jurnal in care sa se uite impreuna cu terapeutul si sa noteze
Lucruri bune/ Lucruri rele. Terapeutul il va asigura pe copil ca acest jurnal este locul in
care isi poate scrie secretele iar acestea nu vor fi dezvaluite nimanui. Mai poate nota si
insusiri personale pozitive si negative si impreuna cu terapeutul sa-si intareasca aceste
insusiri si sa le accepte pe cele negative.
 Interesele personale ale copilului pot fi deasemenea folosite pentru a-i dezvolta
capacitatile de caracterizare.
Intr-un caz prezentat de Tony Attwood copilul avea un interes special
pentru avioanele de lupta Rusesti. Cand a fost rugat sa-si compare mama cu
un avion Rusesc acesta a spus “mama ar fi un avion de transportat marfa
pentru ca se misca foarte greu si cara tot timpul multe lucruri in geanta”.
Cand a fost pus sa se compare si pe el cu un avion a spus ca ar fi ultimul
model, pentru ca este rapid.

Anxietatea

Se estimeaza ca pana la 80% dintre copiii cu SA resimt simptomul de anxietate intensa.

Tulburarile anxioase, in special Tulburarea obsesiv compulsiva, Anxietatea sociala si Tulburarea
de axietate generalizata coexista de cele mai multe ori cu SA.
Atunci cand simptomele anxietatii raman netratate au un impact negativ asupra calitatii
vietii persoanei cu SA.
Copiii cu SA care prezinta si o tulburare anxioasa experimenteaza o lume sociala mult
mai limitata decat cei care prezinta doar una dintre aceste tulburari. Pot avea dificultate in a se
adapta atat acasa cat si la scoala prin evitarea situatiilor in care isi pot face prieteni, evitarea
activitatilor sociale, intarirea ritualurilor si stereotipiilor in incercarea de a scapa de anxietate si
de a evita interactiunea cu ceilalti.
Desi se stiu putine despre cum arata simptomele anxietatii la copiii cu aceste tulburari
urmatoarele simptome sunt cele care indica prezenta anxietatii:
1. evitarea situatiilor noi;
2. retragerea din activitatile sociale;
3. iritabilitate;
4. aspecte somatice.
Alte simptome indicatoare ale anxietatii care pot fi observate la copiii cu aceste tulburari:
5. cresterea nevoi de rutina;
12
 6. cresterea preferintei pentru reguli si rigiditate;
7. cresterea comportamentelor repetitive;
8. cresterea interesului pentru anumite activitati sau acumularea de cunostinte in
diferite domenii;
9. neindemanarea in activitatile sociale;
10. devin usor iritabili sau explozivi.

Cum putem reduce nivelul anxietatii?

O persoana cu sindromul Asperger este predispusa la un nivel ridicat de anxietate, iar

aceasta anxietate poate fi redusa prin strategii practice de coping asupra cauzelor ce o provoaca.
Problemele senzoriale, abilitatile sociale deficitare si nevoia de structura si rutina pot
cauza stres si anxietate insuportabile si pot duce la accentuarea manifestarilor Sindromului
Asperger creand un cerc vicios.
Managementul stresului poate duce la descresterea anxietatii – asigurandu-ne ca persoana
sau copilul cu Asperger are un loc, “sanctuar”, in care se poate retrage fara a mai avea vreun
contact social, fara sa fie intrerupta. Este deasemenea foarte important sa implicam copilul in
activitati/tehnici de relaxare sau daca este vorba de un adult sa ne asiguram ca are achizitionate
modalitati si tehnici de relaxare pe care sa le poata folosi fara ajutorul terapeutului.
Deasemenea daca persoana cu SA devine agitata si anxioasa este de mare ajutor
implicarea in activitati care cer eliberare de tensiune fizica – trambulina, leagan
etc……………….
Oferindu-i copilului o alternativa mergand la locul de joaca in pauza poate fi de mare
ajutor pentru continuarea activitatilor. Un alt mod de coping asupra stresului poate fi oferirea
unei pauze cu un scop specific in timpul activitatii (mai ales daca este la scoala) – copilul poate
fi pus sa transmita un mesaj cuiva din afara clasei. Este de mare ajutor daca profesorul poate
stabili un cod special cu copilul, astfel incat copilul sa-i poata comunica faptul ca incepe sa se
simta agitat fara a atrage atentia asupra lui. Terapia cognitiv comportamentala da rezultate foarte
bune in privinta reducerii anxietatii la persoanele cu Sindromul Asperger.
Un exercitiu foarte bun pentru relaxare, ce poate fi facut oricand de persoana cu SA,
poate fi “sa-si imagineze ca are la dispozitie o tabla de scris, un burete si o creta, apoi pas cu pas
scrie pe tabla literele alfabetului. Il scrie pe A apoi usor il sterge cu buretele, apoi il scrie pe B si
din nou il sterge cu buretele……… exercitul se poate continua pana persoana se relaxeaza si
resimte senzatia de calm.

“Trusa de unelte” - de mici, copiii stiu ca o trusa cu unelte contine o varietate de lucruri
pentru a repara ceva sau a rezolva o problema. Scopul acestei strategii dezvoltata de Tony
ATtwood este de a identifica diferite tipuri de unelte pentru a rezolva problemele emotionale – in
special emotiile negative ca anxietate, furie si tristete.
Uneltele pot fi impartite in doua categorii:
o unelte pentru reducerea tensiunii - relaxare;
o unelte pentru imbunatatirea si dezvoltarea gandirii;

Eliberarea tensiunii - un ciocan poate reprezenta simbolic eliberarea

tensiunii. Se poate desena un ciocan pe hartie si ii sugeram clientului sa-si imagineze o actiune
facuta cu ciocanul – aceasta actiune simbolizand eliberarea de energie negativa.
Pentru copiii care nu au inca dezvoltate capacitatile imaginative se pot face direct
activitati fizice: batut la tobe, dans, alergare, trambulina.
Copilul poate identifica singur care sunt activitatile prin care isi elibereaza tensiunile. Se
pot face si activitati casnice care sa implice copilul. Daca aveti haine vechi puteti sa i le dati

13
copilului pentru a le taia facandu-le carpe pentru sters praful – este o metoda foarte buna pentru
eliberarea frustrarii. Alte activitati ar mai putea fi: stors fructe, batut carnea.
Pentru a folosi acest tip de activitati cu success trebuie sa identificam care este cea mai
eficienta activitate pentru eliberarea tensiunilor si energiilor negative.
Trebuie sa urmarim copilul si sa-l directionam catre o activitate inainte ca tensiunea sau
frustrarea sa se amplifice

Relaxare - persoanele cu Sindromul Asperger descopera cel mai adesea

solitudinea ca fiind cea mai relaxanta. Copiii mici se pot relaxa folosind activitati simple si
repetitive – mingi pentru stres etc.
Alte activitati de relaxare pot include masajul, exercitii de respiratie; pentru persoanele
care au dezvoltate capacitatile imaginative se pot folosi practici de relaxare imaginative. Ex: ii
spunem clientului sa-si imagineze ca are la dispozitie o tabla si un burete si ca scrie cate o litera
pe tabla apoi o sterge…………
Acest tip de activitati ajuta la calmarea persoanei si scaderea ritmului inimii.
Uneori interactiunea sociala poate fi perceputa ca stresanta sau frustranta pentru
persoanele cu SA de aceea putem sa-i oferim momente de activitati sociale placute si fara stres.
Aceste momente se refera la un contact social suportiv si presupune un timp petrecut cu
cineva care trebuie sa-i spuna lucruri placute pentru a-l face sa simta mai bine (ii face
complimente, ii vorbeste despre sentimente placute etc.). Poate fi un bunic intelegator si rabdator
sau un prieten, dar trebuie sa tinem minte “doua persoane in jur sunt companie, trei deja sunt
multime”. Foarte probabil ca un copil cu SA sa aiba mai mult succes intr-o activitate sociala
cand sunt doar unu la unu.
Uneori cel mai bun prieten poate fi un animal.
O activitate pozitiva care poate ajuta la calmarea emotiilor negative este aceea de a ajuta
pe cineva (se simte util, este un act altruist). Aceste activitati includ ajutarea cuiva care are
dificultati intr-o arie in care copilul este talentat.

Singuratatea - putem crea un experiment prin care toate caracterisitcile Sindromului

Asperger vor disparea; fara medicamente, terapie sau alte interventii. Acest lucru a fost
descoperit chiar de persoanele cu SA si este foarte simplu de realizat.
Duceti copilul in camera lui, lasati-l singur si inchideti usa. In acest moment toate
caracteristicile Sindromului Asperger au disparut.
In singuratate persoana cu SA nu are probleme de interactiune sociala; pentru a vorbi de
interactiune sociala este nevoie de cel putin doua persoane. In singuratate nu este nimeni cu care
sa poata vorbi asa ca nu apar nici particularitatile specifice limbajului. Deasemenea pesoana se
poate implica in activitatile preferate atat timp cat doreste fara ca nimeni sa judece daca interesul
pentru o anumita activitate devine obsesiv sau activitatea este repetitiva.
A fi singur este un mod prin care persoana cu SA se calmeaza/ relaxeaza, iar implicarea in
activitatile preferate ii poate oferii satisfactie pentru ca acest lucru este unul dintre cele mai mari
placeri ale persoanelor cu SA.
Singuratatea poate deasemenea facilita invatarea.
A fi atent si a retine ceea ce se preda in clasa presupune abilitati sociale si de limbaj bine
dezvoltate; tocmai pentru ca persoana cu SA are dificultati in aceste arii acest lucru poate
impiedica invatarea eficienta.
Pesoana cu SA pot invata foarte mult de una singura, tocmai de aceea in ariile de interes
sunt peste media de varsta.
Atunci cand sunt singuri in camera hipersensibilitatea creata de stimuli in exces nu mai
exista, mai ales in comparatie cu scoala sau un loc de joaca. Familia trebuie sa stie/ inteleaga
faptul ca dormitorul persoanei cu SA trebuie sa ramana neschimbat datorita sensibilitatii acesteia
la schimbare; dormitorul trebuie sa fie un refugiu, un sanctuar al carei intimidate trebuie
respectata.
14
 IV. TEORIA MINTII

Termenul psihologic de teoria mintii se refera la capacitatea de a recunoaste si intelege

gandurile, credintele /conceptiile, dorintele si intentiile celorlalti oameni cu scopul de a da sens
comportamentului lor si de a prezice ce vor face in continuare. Un termen sinonim pentru teria
mintii ar fi empatia.
Copilul sau adultul cu Sindromul Asperger sau Autism inalt functional nu recunoaste si
nu intelege intentiile si sentimentele altor persoane.
Intr-un studiu facut de Ami Klin (2000), folosind “Social Attribution Task” (SAT) s-a
descoperit ca exista diferente semnificative in interpretarea intentiilor celorlalti, intre persoanele
cu S.A. si persoane de aceasi varsta fara nici un diagnostic.
Ne putem da seama ce ar putea simtii sau gandi o persoana citindu-i expresiile fetei, in
special regiunea din jurul ochilor.
Pesoanele cu aceste tulburari au dificultati in stabilirea contactului vizual, evita privirea
celorlalti cand se afla intr-o discutie, iar observarea mimicii fetei celuilalt le scapa: in consecinta
nu pot observa care sunt intentiile celorlalti. Insa chiar si atunci cand observa expresia fetei
celuilalt au probleme de interpretare a mimicii faciale.
Unul dintre aspectele importante ale terapiei este ca terapeutul sa descopere care sunt
gandurile interioare ale clientului.
Intelegerea, explorarea si exteriorizarea gandurilor proprii si ale celorlalti este o problema
pentru persoanele cu aceste tulburari. Introspectia este greu de realizat pentru acest tip de clienti.
In incercarea de a explica acest lucru se foloseste termenul de “Teoria mintii”. Acest
termen a fost prima data folosit in psihologia cognitiva.
Psihoterapeutul trebuie sa se foloseasca de anumite tehnici pentru a dezvolta capacitatea
de insight a clientului; a intelege sentimentele si intentiile celorlalti , precum si cele proprii; a-si
dezvolta vocabularul personal pentru a-si putea descrie emotiile si gandurile.
Un alt aspect care trebuie avut in vedere atunci cand lucram cu o persoana cu SA sau cu
Autism este ca are tendinta de a interpreta literalmente ceea ce i se spune; nu intelege metaforele,
glumele, aluziile. Deasemenea nu inteleg ca mesajul transmis poate fi interpretat diferit in functie
de tonul vocii si prozodie.
Suntem capabili sa intelegem incongruenta dintre expresia fetei, tonul vocii si context si
sa realizam cand cineva este sarcastic; persoanele cu SA nu pot face acest lucru.
Cand se angajeaza intr-o conversatie, persoana cu una dintre cele doua tulburari are
tendinta sa vorbeasca numai despre sine, despre propriiile interese si pasiuni. Acest lucru ii poate
plictisi sau deranja pe cei din jur, iar persoana cu SA este incapabila in a citi pe fata celorlalti
indiciile subtile care arata cum se simt. Copilul cu SA pare ca nu respecta regulile sociale si nu
raspunde la semnalele de alarma ca trebuie sa inceteze conversatia. Daca partenerul de
conversatie nu stie ca aceasta este o problema a persoanelor cu SA il poate percepe ca fiind lipsit
de respect sau obraznic. Trebuie sa stim ca pesoana cu SA nu are intentii rautacioase , de obicei
nici nu este constienta ca a ofensat pe cineva.
Persoanele cu SA sau cu Autism au un entuziasm remarcabil in ceea ce priveste propriile
interese si nu isi dau seama ca cei din jur nu impartasesc entuziasmul lor.
Datorita faptului ca au tendinta de a nu-i privii pe ceilalti atunci cand vorbesc, nu isi dau
seama cand ceilalti sunt plictisiti sau cand au ales un subiect nepotrivit pentru conversatie.
Insa, subiecte sau activitati care sunt interesante pentru ceilalti pot fi plictisitoare pentru o
persoana cu una dintre tulburarile prezentate in lucrare.
O alta caracteristica importanta a acestor tip de clienti este ca sunt mereu sinceri, nu stiu
sa minta. Daca au facut ceva nepermis, iar apoi sunt intrebati vor recunoaste nonsalant fapta.
Pot chiar sa-i jigneasca pe ceilalti datorita sinceritatii lor. De exemplu pot spune cuiva ca
este gras si care nevoie de o cura de slabire fara nici cea mai mica idee ca persoana respectiva se
15
va simti ofensata. Din punctual de vedere al persoanei cu SA celalalt ar trebui sa fie recunoscator
ca i s-a spus adevarul; nu se pot pune in locul celuilalt pentru a-si da seama cum se simte.
Adultii cu SA sunt onesti, au un simt puternic al justitiei/dreptatii si a respectarii
regulilor. Cred cu tarie in principiile morale si etice.
Acestea sunt calitati admirabile, dar le pot cauza probleme atunci cand cei din jur nu le
apreciaza; pot duce la deziluzii si depresie.
O alta problema este ca persoanei cu S.A. ii este dificil sa distinga intre o fapta
accidentala si una intentionata.

In aplicarea in terapie a acestei teorii (in prima faza), in cazul copiilor, pasii sunt urmatorii:

 intelegerea perspectivei vizuale:

- pune un obiect intr-un loc in care pot sa-l vad;
- pune un obiect intr-un loc in care putem amandoi sa-l vedem;
- …in care amandoi sa nu-l putem vedea;
- …in care tu poti sa-l vezi, iar eu nu pot sa-l vad;
- …in care eu pot sa-l vad si tu nu poti sa-l vezi;
- …in care noi sa-l putem vedea, iar papusa sa nu poata sa-l vada;
- …in care noi nu putem sa-l vedem si papusa poate sa-l vada;
- …in care eu si papusa putem sa-l vedem, iar tu nu poti sa-l vezi;
- …in care tu si papusa nu puteti sa-l vedeti, iar eu pot sa-l bad;
- …in care toti trei il putem vedea;
- …in care toti trei nu-l ptem vedea.
- ii putem pune intrebari ajutatoare pentru a fi siguri ca a inteles ce are de facut: “Esti sigur?”,
“Verifica!”, “Intreaba-ma”, “Tu poti sa-l vezi”, “Il vezi?”, “Il vede?” etc.
 3 obiecte pe masa care se ascund reciproc unul in spatele celulilalt. Ce vad eu/Ce vezi
tu?/ce vede X?
 pozitie spate in spate. Ce vad eu/Ce vezi tu?
 foaie cu doua imagini pe fiecare pagina - Ce vad eu/Ce vezi tu?
 pe masa este pusa o imagine, iar una dintre persoane vede imaginea inversa.
 terapeutul are ochii inchisi, iar copilul trebuie sa ne conduca la obiectul dorit.

Jocul de rol este un exercitiu foarte important in dezvoltarea teoriei mintii.

Prin jocurile de rol persoana cu Asperger invata sa se puna in locul altei persoane
cunoscute si sa priveasca din perspectiva acesteia; isi dezvolta capacitatea de a intelege ca celalat
are ganduri diferite, are placeri diferite si se comporta intr-un mod diferit.
Putem pune copilul sa completeze urmatoarele fraze:
 Eu vorbesc deseori despre sistemul solar; deseori ma gandesc la…….
 Eu vorbesc deseori despre grecia antica; deseori ma gandesc la……
 Mihai vorbeste deseori despre dinozauri; cred ca Mihai se gandeste deseori la……
 Lui Mihai i-ar placea daca l-as intreba despre…….

Un exercitiu foarte bun pentru a interpreta intentiile si sentimentelor celorlalti ar putea fi

urmatorul:
Scenarii - Scene cu personaje (ca in revistele pentru copii) cu “bule” deasupra in care
scriem conversatii.
Intrebari care se pot pune pentru a intelege situatia prezentata:
o “Ce crezi ca a vrut sa spuna?”
o “Cum crezi ca s-a simtit?”
o “A procedat corect?”
Putem lasa si spatii libere in conversatie iar copilul trebuie sa completeze:
16
 o “Ce crezi ca i-ar putea spune?”

V.EDUCATIA AFECTIVA

Daca luam in considerare datele relevate de teoria mintii si faptul ca este evident ca
subiectii cu sindromul Asperger au probleme in ceea ce priveste empatia, atunci educatia
afectiva este o componenta esentiala a terapiei cognitiv comportamentale. Scopul acestei parti a
terapiei este de a informa clientul de ce avem emotii, cum ne folosim de ele si cum le folosim in
mod gresit si de al invata sa-si exprime aceste emotii. Un principiu important este sa se exploreze
aceste emotii una cate una. Este indicat sa se inceapa cu emotii pozitive cum ar fi placerea sau
fericirea.
Primul pas este sa invatam subiectul care este expresia fetei pentru fiecare emotie in parte.
Acest lucru se poate face folosind poze care exprima diferite emotii. Insa descrierea emotiilor
trebuie extinsa de la expresia fetei si la tonul vocii, limbajul trupului si contextul in care se afla o
persoana atunci cand traieste emotia respectiva.
Un alt pas ar fi sa invatam subiectul sa faca asocieri intre o emotie si o situatie care ar
putea provoca emotia respectiva.

Persoanele cu SA sau Autism inalt functional au probleme in a intelege ca ceea ce le face

placere lor s-ar putea sa nu le faca placere si celorlalti. Acesta este un alt aspect asupra caruia
trebuie sa se lucreze. Insa trebuie sa facem totul cu rabdare si sa o luam treptat; mai intai
persoana trebuie sa se inteleaga pe sine si propriile emotii inainte de a le intelege pe ale
celorlalti.

Pasii de urmat pentru identificarea emotiilor:

o recunoasterea emotiilor pe imagini;
o prefa-te ca esti trist, fericit etc.;
o cand te simti trist, fericit etc. – copilul este ajutat sa identifice lucrurile care il fac
fericit dar si cele care il intristeaza;
o cum tesimti acum; ce te face sa te simti asa;
o ii prezentam diferite imagini cu alte persoane din care reiese ca li s-a intamplat
ceva placut sau neplacut; copilul trebuie sa identifice emotia persoanei respective
urmarind expresiile faciale si sa gaseasca si motivul pentru care aceea persoana se
simte asa;
o cum l-ai putea ajuta pe X ca sa-l faci sa se simta altfel;
o ii povestim o situatie apoi intrebam “Cum crezi ca m-am simtit”; ce crezi ca m-a
facut sa ma simt asa;
o povesteste-mi o situatie in care te-ai simtit trist, fericit etc.
o dupa ce aceste doua emotii sunt intelese putem face treptat:
1. frica;
2. supararea;
3. vinovatia;
4. dezamagirea;
5. sfiala;
6. iubirea;
7. gelozia;
8. dorul;
9. rusinea (atunci cand se dezbraca);
10. frustrarea;
11. dezgustul
12. mila.
17
 urmarind aceeasi pasi ca mai sus.

VI. DISTORSIUNILE COGNITIVE

Persoanele cu sindromul Asperger au distorsiuni cognitive si credinte false, ele pot face
prezumtii false si pot interpreta gresit intentiile celorlalti. Au tendinta de a interpreta literalmente
ceea ce li se spune (nu inteleg limbajul formal) si pot duce la extrema un comentariu scos din
context.
Cu totii avem sau dezvoltam distorsiuni cognitive in functie de experientele prin care
trecem insa persoanele cu Asperger sunt mai putin capabile sa vada lucrurile in perspectiva, sa
caute clarificari sau explicatii alternative ale comportamentului celorlalti (Tony Attwood, 2004).
Un exercitiu foarte bun pentru a clarifica interpretarea eronata a intentiilor si
sentimentelor celorlalti ar putea fi ca mai sus:
Scenarii - Scene cu personaje, cu “bule” deasupra, in care scriem conversatii. In functie
de problema de intelegere observata la copil alcatuim o sceneta apoi ii punem intrebari
referitoare la ce s-a intamplat. Observam cum interpreteaza situatia si il corectam acolo unde
greseste.
Intrebari care se pot pune pentru a intelege situatia prezentata:
o “Ce crezi ca a vrut sa spuna?”
o “Cum crezi ca s-a simtit?”
o “A procedat corect?”
Putem lasa si spatii libere in conversatie iar copilul trebuie sa completeze:
o “Ce crezi ca i-ar putea spune?”

Un alt exercitiu care se poate face este:

Reguli sociale – scopul acestui exercitiu este intelegerea modului in care trebuie sa ne
purtam in societate, ce este acceptat si ce nu.
Modul de prezentare al situatiei poate fi ca mai sus, prin scenete, dar mai poate fi si o
sceneta jucata cu papusi, sau doar o simpla povestire. Ideal este sa se ajunga doar la stadiul in
care i se povesteste o situatie si copilul trebuie sa inteleaga.
Dupa ce i se prezinta situatia trebuie sa se urmareasca raspunsul la urmatoarele doua
intrebari; se pun aceleasi doua intrebari pentru fiecare regula sociala:
o Ce a gresit persoana X?
o Cum ar fi trebui sa se poarte? sau Ce i-ai spune tu sa faca?
Mai tarziu, dupa ce copilul invata cum trebuie sa ne purtam intr-o multitudine de situatii il
vom intreba si “De ce nu este bine ce a facut?
Prin acest tip de exercitiu putem face copilul sa inteleaga ce comportamente nu trebuie sa
manifeste in prezenta celorlalti si il putem face sa constientizeze ca sunt neadecvate.
De exemplu ii putem povesti o situatie in care cineva poarta o conversatie si nu se uita la
cel cu care vorbeste.
o Ce a gresit persoana X? – “Nu se uita in ochii celui cu care vorbeste”
o Cum ar fi trebui sa se poarte? sau Ce i-ai spune tu sa faca? – “Trebuie sa-i privim in ochi
pe ceilalti atunci cand le vorbim”
Cu siguranta ca aceste lucruri copilul le-a tot auzit de la membrii familiei insa trebuie sa
facem foarte des acest exercitiu si nu doar sa-i repetam ce are de facut ci si sa-l facem sa
constientizeze comportamentul lui si al celorlalti.
Un alt lucru pe care il mai putem face este sa-i aratam copilului inregistrari cu momente
in care se poarta frumos si nu are comportamente de autostimulare dar si inregistrari cand se
poarta ciudat. Putem discuta cu copilul despre ce este bine si ce nu este bine in comportamentul
lui.

18
 Alte tehnici folosite in terapie sunt:
o training de autoreglare personala;
o rezolvarea de probleme interpersonale si legate de mediul in care traieste;
o antrenamentul asertiv;
o intelegerea limbajului nonverbal.

VII. BIBLIOGRAFIE :

1. Dobrescu I. (2003) Psihiatria copilului si adolescentului, Editura Medicalã, Bucuresti,

152-157
2. Holdevici I. (2005) Psihoterapia cognitiv comportamentala, Editura Stiintelor Medicale,
Bucuresti
3. http://autismul.wordpress.com

19