Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie

„Nicolae Testemiţanu” din Republica Moldova

Referat
Tema: „ Tulburări de personalitate„

Realizat de : Vetrila Cătălina

Profesor : Ion Banari
Grupa : S1808

Chișinău 2018
 Tulburări de personalitate
DEFINIȚIE
Situate între cele trei mari domenii ale cunoaşterii, sociologia, psihologia şi medicina,
edificându-şi propriul domeniu, personologia, tulburările de personalitate aduc astăzi o
dimensiune socio-umană particulară care întregeşte antropologia. Deşi disputate de către cele
trei domenii menţionate, tulburările de personalitate au fost, de la început şi în tot mai mare
măsură, preluate de către medici şi anume de cei care se ocupă cu viaţa psihică din
perspectiva patologică, respectiv de psihiatri, specialişti în medicina psihologică.
Există numeroase definiții ale tulburării de personalitate, după cum, însuși conceptul de
personalitate, cheia de boltă a psihologiei și psihopatologiei, cunoaște zeci de definiții și sute
de accepții. Analiza acestor definiții ilustrează faptul că ele se grupează în jurul celor
elaborate de cele doua taxonomii internaționale astăzi in vigoare: ICD-X (1992) și respectiv
DSM-IV (1994).
Astfel in percepția experților OMS, tulburările personalității sunt definite ca "stări si pattern-
uri comportamentale, semnificative clinic, ce tind a fi persistente și sunt expresia stilului de
viață și a modului de relaționare cu sine și cu alții, caracteristice unei anumite persoane".
TRIADA TIP / TULBURARE / MODIFICARE DE PERSONALITATE
Definiţiile tulburării de personalitate impun distincţia între noţiunile de tip, tulburare şi
modificare de personalitate, cu atât mai mult cu cât aceste noţiuni sunt considerate şi utilizate
ca sinonime.
Tipul de personalitate are în vedere structura acesteia din perspectiva normalităţii. Astfel,
tipul este ilustrat prin pattern-uri comportamentale relativ stabile care au în vedere un mod
personal de a percepe, simţi, gândi şi reacţiona. Expresie a unei organizări şi structurări
psihice specifice, tipul de personalitate se înscrie în normalitate unde realizează categorii sau
grupări, pe baza unor asemănări 20 generale şi formale (ex. Tip brevilin, longilin, picnic,
dispastic etc). Spre deosebire de tulburarea de personalitate, tipul nu determină nici o
disfuncţionalitate şi cu atât mai puţin o invaliditate funcţională profesională sau socio-
familială.
Tulburarea de personalitate reprezintă o deviaţie extremă sau semnificativă de la patternul
comportamental comun al grupului cultural respectiv. O astfel de tulburare a mai fost
denumită dezvoltare întrucât ea se schiţează din copilărie, se cristalizează la adolescenţă şi
însoţeşte persoana respectivă pe tot parcursul experienţei sale.
Modificarea de personalitate apare, de obicei, la vârsta adultă, în urma unei trăiri
psihostresante excesive şi prelungite, sau în urma unei boli psihice severe. Spre deosebire de
tulburarea de personalitate care constituie o dezvoltare, modificarea de personalitate este
dobândită. Sub aspect etiologic, tulburarea de personalitate are o origine plurifactorială, în
timp ce modificarea de personalitate este întotdeauna secundară unei situaţii sau condiţii
elocvente şi certe: dezastre, tortură, lagăre de concentrare, ostatici, captivitate sau boală
psihică severă.
CLASIFICĂRI ACTUALE ALE TULBURĂRILOR DE PERSONALITATE
În domeniul tulburărilor de personalitate, există o competiţie între cele două sisteme
taxonomice: - sistemul taxonomic european reprezentat prin Clasificarea Internaţională a
Maladiilor, elaborată de experţii OMS (Geneva, 1992) - ICD-X şi - sistemul taxonomic
american reprezentat prin Manualul Diagnostic şi Statistic elaborat de experţii Asociaţiei
Americane de Psihiatrie (Washington, 1994)- DSM-IV. În privinţa tulburărilor de
personalitate, între aceste două sisteme taxonomice internaţionale există deosebiri
semnificative, în pofida faptului că între experţii celor două sisteme a existat un anumit grad
de colaborare.
DSM-IV a realizat următoarea clasificare , după cum urmează:
- grupul A (tulburarea de personalitate paranoidă, schizoidă şi schizotipală) cuprinde oameni
care "apar ca ciudaţi sau excentrici";
- grupul B (tulburarea de personalitate antisocială, de graniţă, histrionică şi narcisică)
include inşi "dramatici, emoţionali, hieratici";
- grupul C (tulburarea de personalitate evitantă, dependentă şi obsesiv-compulsivă) include
pe cei "anxioşi şi temători".
În ultimii ani a apărut o nouă clasificare a tulburărilor de personalitate bazată pe criterii
conceptuale, etiologice şi prognostice. Din acestă perspectivă, tulburările de personalitate
sunt sistematizate în trei categorii: tulburări de spectru, tulburări de sine şi tulburări de
trăsătură. Se consideră că această sistematizare indică o ierarhizare, în privinţa abordării
clinice şi mai ales terapeutice, a diferitelor entităţi.
Tulburările de spectru ale personalităţii (care cuprind forma schizotipală, paranoidă,
hipertimă, ciclotimă şi depresivă) prezintă următoarele caracteristici:
- sunt cele mai severe sub aspectul fenomenologiei clinice,
- sunt mai strâns corelate cu modelul biologic,
- sunt mai puternic invalidate sub aspectul funţionării sociale,
- se conformează "modelului dimensional" în sensul că pot fi înscrise într-un continuum cu
tulburările de pe axa I.
Tulburările de sine ale personalităţii (care cuprind forma schizoidă, antisocială şi
borderline) se caracterizează prin faptul că:
- prezintă o imagine de sine inadecvată, disproporţionată sau falsă,
- sunt favorizate sau determinate de situaţii frustrante sau stresante ale copilăriei timpurii, ca
şi de mediul familial neunitar sau perturbator,
- au structuri psihice fragile şi sensibile la influenţele mediului social.
Tulburările de trăsătură ale personalităţii (care includ forma obsesiv-compulsivă,
histrionică, dependentă, narcisică, pasiv-agresivă şi evitantă) sunt ilustrate prin:
- inadecvarea la grupul social şi dificultăţi structurale de armonizare şi integrare în grup,
- un grad semnificativ de "suferinţă subiectivă",
- o importantă invalidare socioprofesională,
- asemănarea cu trăsăturile normale de personalitate, fiind considerate ca variante extreme
ale acestora.