Impactul reformelor social-economice in

consolidarea statului roman (1918-1940)

Dupa unirea Basarabiei,Bucovinei si Transilvaniei cu Regatul
Roman au urmat un sir de reforme democratice in diferite
domenii,problema principala a statului nou format era
decalajul de dezvoltare intre diferitele provincii ,deoarece
pina atunci ele nu au cunoscut o inflorire economica
prospera.
Din punct de vedere economic si social ,factorul determinant
care a contribuit la consolidarea unirii din 1918 de catre
Sfatul Tarii si realizarea pe parcursul anilor 1918-1924 a
reformei agrare radicale ,considerata ca reforma cea mai
simtita a activitatii statului roman,care nu avea o preferinta
anumita pentru nationalitatea romana ci pentru toate etniile
conlocuitoare.
In Basarabia reforma agrara a avut loc in 1920,peste un an
si in celelalte provincii.Statul a cumparat la un anumit pret
paminturile bisericilor ,manastirilor si a marilor
mosii,permitindule numai 100 de ha sa posedeze.Astfel
trecerea de la marea proprietate la care taranul era obisnuit
sa lucreze pentru cineva ,a dus la sporirea economiei
agricole ,faptul ca pamintul care il detineau depindea de
taran,la motivat pentru a-si lucre pamintul.In aceasta
perioada Romania devine o mare producatoare si
exportatoare de cereal ,ocupind in 1938 locul al 4 in
lume.Suprafetele arabile se maresc de 2,5 ori ,in special
suprafetele de culture tehnice,floarea soarelui.
Totusi o mare parte din familii nu reusesc sa se intretina
numai din munca pamantului ,taranii plecind sa lucreze la
fabrici si uzine,in acea perioada industria sa dublat in
domeniul metalurgiei,extractiei carbunelui si a
petrolului.Statul acorda in aceasta perioada o atentie mai
mare produselor autohtone si incurajeaza producerea unor
lucruri noi,astfel apar aparate optice,tuburi de otel

,locomotive .Au crescut lungimea cailor ferate, si s-au

modernizat porturile.