BILET 1

1.Particularităţile clinico-anatomice ale regiunii OMF

Vascularizare bogată (hemoragii masive, edeme accentuate şi hematoame la locul leziunii, regenerare activă a ţesuturilor)
Inervaţie bogată (sindrom dolor accentuat, dereglări funcţionale a sistemelor şi organelor, pareze, paralizii, hipo-anestezia teritoriului, regenerare activă)
Ţesut muscular cu suprafaţă întinsă , amortizează (trauma duce la dereglări funcţionale, iar traumatismele deschide sunt beante, neconcordanţa dintre
aspect şi gravitatea leziunii)
Pielea subţire, strat neuniform, absoarbe energia cinetică a agentului traumatizant cu ţesutul adipos (bula Bichat)
Numeroase cavităţi (nazală, bucală, sinuzală) (risc crescut de leziuni deschise penetrante şi complicaţiii)
Organe vitale (creier, organe de simţ al văzului, auzului, esofag, trahee) (tulburări funcţionale, traume cu risc vital: comoţie, meningite, encefalite, contuzie,
asfixie)
Prezenţa glandelor salivare (conţin factori nespecifici de protecţie în secreţia lor, factori de coagulare şi fibrinolitici care contribuie la protecţia
antimicrobiană, formarea cheagurilor şi, respectiv, curăţirii rapide a rănilor, dar la leziunea glandei propriu-zise şi a canalelor ei pot apărea fistule salivare)
Prezenţa dinţilor (agenţi traumatizanţi secundari, surse de infecţie odontogenă, a plăgilor)
Prezenţa unei cantităţi mari de ţ. Conjunctiv slab diferenţiat ce determină activitatea regenerativă înaltă.
• Suprafaţa 9%.
• Tot timpul deschisă.
• Orientată spre agentul traumatic.
• Dereglări funcţionale multiple.
• Osul de structură, formă, duritate diferită.
• Ţesuturile moi în diferite regiuni ale feţei au diferită grosime, structură, funcţie, etc.

2. Consecutivitatea procedeelor în prelucrarea chirurgicală primară a plăgilor în terutoriul OMF.

1. Prelucrarea cimpului operator : alcool de 3 ori -pielea ; furacilina , K2MnO4 , H2O2 -mucoasa;
2. Izolarea cimpului operator cu material steril;
3. Anestezia : anestezia generala , anestezia tronculara periferica cu premediactie;
4. Lavajul plagii cu solutii antiseptice
5. Revizia :
• Hemostaza
• Inlaturarea corpilor straini
6. Repozitia fragmentelor
7. Imobilizarea fragmentelor reduse
8. Lavajul plagii repetat cu solutii de antiseptice
9. Suturarea pe straturi
• Fir atraumatic rezorbabil(catgut)- mucoasa si straturile profunde;
• Fir atraumatic nerezorbabil- pielea;
• In cazul fracturilor deschise se reduce fractura , suturam mucoasa (schimbam instrumentele si prelucram cu antiseptice plaga) si apoi suturam
celelalte tesutruri;
10. Drenarea ;
11. Infiltraera cu antibiotice ;
12. Ser antitetanic;
13. Pansament steril;
14. Recomandatii.
60. Traumatisme ale procesului alveolar: clinica, tratamentul.
*Etiologie: agresiuni, caderi, accidente rutiere, accidente de munca si sport. Muscaturile de animale, arma de foc, factorii iatrogeni, catatraumatismul,
fracturile patologice.
*Fracturile crestei alveolare dupa Clark:
-fractura procesului alveolar edentat
-fractura procesului alveolar cu deplasare neinsemnata
-fractura procesului alveolar cu deplasare majora
-fractura procesului alveolar cu depolasare majora si fractura maxilarului.
*Clinic: fragmentul fracturat prezinta mobilitate patologica, fixat de periost sau desprins complet. Hemoragie din plaga fibromucoasei gingivale. Dureri.
Echimoze labiale, ocluzia patologica. Dintii distopati pe fragmentul fracturat cit si pe arcada restanta. Dintii luxati partial sau total, avulsionati sau
fracturati.
*Examenul clinic: date subiective si obiective, ortopantomografia cu evdentierea liniilor de fractura, implicarea dintilor, a foselor nazale, sinusului
maxilar(la maxila), dislocarea fragmentului fracturat.
Tratamentul fracturilor crestei alveolare.
*Prelucrarea cimpului operator cu antiseptice, anestezia , repozitia manuala a fracturii, imobilizarea cu atela individuala, placi palatinale din acrilate.
Dintii se extrag, se fixeaza cu atele sau se trateaza endodontic.

133. Particularităţile evoluţiei clinice a leziunilor prin armă de foc a părţilor moi OMF și a oaselor scheletului facial (după regiune, zone de distrucţie,
perioade).
PARTICULARITĂȚILE FRACTURILOR PRIN ARMĂ DE FOC A
MANDIBULEI
Toate fracturile de mandibulă, după Б.Д. Кабаков și coaturii pot fi clasificate în felul următor:
— fracturi liniare;
— eschiloase cu întreruperea continuității mandibulei;
— fracturi marginale cu păstrarea continuității mandibulei;
— prin găurire;
— fracturi cu defect segmentar;
— cu ruperea unor porțiuni importante de os mandibular;
— combinarea tipurilor numite de fracturi.
Toate aceste fracturi pot fi situate în diferite segmente ale mandibulei (ram ascendent, corp, menton).
Gravitatea leziunii sepinde nu numai de tipul fracturii mandibulei, dar și de caracterul plăgii (penetrantă, nepenetrantă) și gradul afectării țesuturilor moi
adiacente și a organelor regiunii OMF (văz, auz etc.) cât și de complicațiile plăgilor și timpul trecut între traumă și acordarea asistenței medicale calificate.
O particularitate a fracturilor mandibulei prin armă de foc este multitudinea aspectelor clinice care pot fi prezente. Simptomatologia clinică a leziunilor prin
armă de foc se modifică în dependență de timpul parcurs de la momentul traumei.
Peste câteva ore după traumă, apare edemul țesuturilor moi în jurul mandibulei, care ulterior crește, iar după o zi-două plaga supurează (se acoperă cu
depuneri necrotice etc.), starea generală a rănitului se agravează (febră, frisoane, dereglări de deglutiție etc.)
Fracturile prin armă de foc ale complexului zigomatic
Fracturile complexului zigomatic sunt atribuite către leziunile grave. Osul zigomatic face un tot întreg cu osul maxilar, frontal, temporal. Arcada zigomatică
este o formațiune anatomică, care reprezintă o fuziune a apofizelor osului malar și cel temporal. Toate aceste apofize și osul malar sunt unite în complexul
zigomatic. În cazul plăgilor prin armă de foc afectează în totalitate acest complex. Leziunile izolate ale osului și arcadei zigomatice sunt întâlnite rar, mai
frecvent fiind combinate cu leziuni ale maxilarului, orbitei, mușchilor masticatori și mimici, a nervilor facial și trigemen, urechii, nasului etc. Luând țn
considerație apropierea creierului, trauma acestei regiuni este țnsoțită de afecțiuni cerebrale (comoție, contuzie, hematoame). În cazul fracturilor de complex
zigomatic clinica este cea de fractură de malar (limitarea deschiderii gurii, epistaxis hipoestezia pe traiectul nervului infraorbital, epistaxis etc.). Dacă este
afectat și maxilarul, se asociază și simptomele fracturii de maxilar. Aspectul clinic este dictat de gradul leziunilor osoase și a țesuturilor moi adiacente. Pentru
precizarea traiectului liniilor de fractură se indică examen radiologic în proiecții optimale ori CT.
Fracturile de maxilar superior
Fracturile prin armă de foc a maxilarului superior frecvent sunt asociate cu fracturi ale altor oase faciale. Datorită legăturii oaselor maxilarului superior cu
oasele neurocraniului, vecinătății creierului, globului ocular, a organelor auzului mirosului simptomatologia clinică a acestor fracturi se caracterizează nu
numai prin diversitatea situațiilor, cât și prin gravitate deosebită. Se întîlnesc diferite combinații ale fracturilor de maxilar superior cu leziuni ale altor oase și
organe faciale. Din această cauză apar dificultăți în deducerea unei clasificări unice ale fracturilor de maxilar superior prin armă de foc. În cazul plăgii prin
armă de foc proiectilul traversează țesuturile moi, lezionează peretele osului maxilar și prin sinus poate pătrunde în direcția oaselor craniului, orbită,
organele ORL și alte direcții. Se apreciază gravitatea leziunii ( de obicei gravă ori extrem de gravă ), starea conștienței, prezența leziunilor asociate și
leziunilor creierului (comoție, contuzie, hematom ), prezența semnelor de licvoree ( nazală și auriculară ). La inspecție se observă semnele specifice ale
fracturii de maxilar ( scărița, simptomul ochelarilor, dereglarea ocluziei etc.), prezența defectelor țesuturilor moi.
Plagile tesuturilor moi a regiunii OMF au un sir de particularitati:
-in cazul ranilor in regiunea buzelor si obrazului permanent este caracteristic dezvoltarea unui edempronuntat,ce ingreuneaza alimentarea si dictia
-crearea ranilor cascate(datorita muschilor mimici)
-caracteristic pentru traumele buzei inferioare si coltului gurii,in special cu pierderi de tesut este scurgereapermanenta a salivei ce irita plaga si pielea
-comun pentru toate plagile tesuturilor moi a regiunii laterale este ca tesuturile au o capacitate mai mica deregenerare si o rezistenta mai scazuta fata de
infectie in comparatie cu regiunea medie a fetei-plagile regiunii laterale in majoritatea cazurilor sunt cu afectarea glandei parotide si a nervului facial,ceea
ceagraveaza tabloul clinic si poate duce la urmari severe(dereglarea mimicii ca urmare a paraliziei musculare siaparitia fistulelor salivare)
-defectele masive a obrajilor duc la dereglari functionale pronuntate(dereglarea fonatiei,alimentatiei;mirosfetid;hipersalivatie permanenta; paralizie faciala)
-plagile regiunii submandibulare permanent decurg cu prezenta edemului pronuntat, infiltratie,scurgerisanguine si tendinta spre dezvoltarea afectiunilor
inflamatorii. Pot fi insotite de leziuni a vaselor,nervilorglandei salivare submandibulare,laringelui si faringelui
-destul de variate sunt plagile nasului,permanent sunt asociate cu alte leziuni. Printre altele,toate plagilenazale au un pronostic favorabil,comparativ rar
apar complicatii infectioase
-plagile limbii au urmari foarte grave. Cel mai de sunt afectate suprafetele latrerale,apoi virful,mai rarsuprafata dorsala si radacina limbii. La ranirea
planseului bucal des este afectata ventrala a limbii. In cazuledemului lingual-pericol asfixie.
Prerioadele:
I –aproximativ 48 de ore dupa ranire,edem traumatic fara semne pronuntate de inflamatie de etiologieinfectioasa.aceasta perioada se socoate cea mai
favorabila pentru prlucrarea chirurgical primara si in unelecazuri pentru operatiile plastice primare
II –de la ziua a 3-a pina la curatirea definitiva a plagii si crearea granulatiilor vizibile. Se caracterizeaza prinprezenta in plaga a proceselor inflamatorii cu
infiltrari in plaga a tesuturilor ce o inconjoara,exudat,uneoripuroi,si in cazul plagilor penetrante in cavitatea bucala aparitia infectiei necrotice. La sfirsitul
zilelor 8-12 plaga se curata si apar granulatii vizibile. Scopul tratamentului-limitarea proceselor inflamatorii si grabirea evacuariitesuturilor necrotice
III –granularea plagii. Sunt indicate prelucrarea secundara a plagii si operatiile precoce
IV – epitelizarea si cicatrizarea plagii