Sunteți pe pagina 1din 9

Domnilor federali,

În an centenar, în preajma primelor sărbători cu adevărat triste din lunga istorie a


rugbyului românesc, prin neparticiparea în premieră la Rugby World Cup 2019 (naționala
noastră de rugby era singura echipă din sportul românesc care se calificase fără întrerupere la
cea mai mare sărbătoare a rugbyului, Cupa Mondială), din motive bine știute de toată
suflarea rugbistică – politica deliberată dusă în ultimii ani de către federația noastră de a
naturaliza cu toptanul jucători străini, în loc de a crește și promova jucători români – este de fapt
dezastrul care confirmă fără niciun dubiu lipsa oricăror strategii din partea actualei
conduceri federale, în frunte cu președintele acesteia, Alin Petrache, de a stopa măcar regresul
constant al rugbyului nostru.
În orice colț civilizat de lume, un asemenea eșec rușinos s-ar fi lăsat cu demisii în lanț,
însă onoarea este o noțiune ce lipsește cu desăvârșire din vocabularul membrilor Biroului
Federal și în special a d-lui Alin Petrache, nimeni altul decât odrasla mogulului imobiliar
Adrian Petrache, unul din membrii trio-ului (Bittner, Cocoș, Petrache) de tristă amintire
pentru bucureșteni și cel care a intrat pe ușa din dos în lotul echipei naționale, fiind impus ca
și căpitan al echipei naționale de către cumătrul său, Octavian Morariu, prin schimbarea
regulamentului, la cererea sa expresă anulându-se prevederea ca Biroul Federal să
supervizeze în prealabil prin vot lotul lărgit de jucători.
Pentru a nu fi complici prin tăcere la distrugerea definitivă a ceea ce a mai rămas din
rugbyul românesc, iată scrisoarea deschisă adresată opiniei publice de către mine, Victor
Istrate, fost membru al Biroului Federal începând din 1985 și vicepreședinte al FRR în două
mandate, mesajul cuprins în această scrisoare fiind asumat de foștii și actualii jucători
internaționali.
După ultimele evenimente care au afectat iremediabil rugbyul românesc, în primul
rând reputațional și apoi în plan sportiv, noi, foștii oficiali ai Federației Române de Rugby
precum și foștii internaționali ai frunzei de stejar, din perioada de glorie când România a fost
cu adevărat respectată peste hotare, în spiritul valorilor morale de onestitate și fair-play pe
care acest sport formidabil le-a cultivat de la începuturile sale, dorim să informăm punctual
opinia publică, lumea sportului și mai ales suporterii rugbyului din România, despre câteva
din deciziile catastrofale pe care le-ați luat în ultimii ani și care au influențat negativ soarta
rugbyului nostru, aducându-l practic în pragul falimentului și implicit al dispariției.

1
Înainte de toate, constatând indubitabil gravitatea faptelor FRR prin încălcarea
regulamentelor sportive internaționale care au cauzat neparticiparea în premieră și într-o
manieră rușinoasă a echipei noastre naționale la cel mai important eveniment rugbystic, Cupa
Mondială, apreciem cu sinceritate justețea dar mai ales indulgența de care a dat dovadă forul
mondial de la Dublin.
Această scrisoare, cu toate riscurile pe care ni le-am asumat, nu se dorește a fi decât o
devoalare cât mai veridică a realității sumbre care ilustrează fără cosmetizări starea
deplorabilă în care se află acest sport extraordinar care de-a lungul timpului a produs
românilor momente de inegalabilă mândrie și imensă satisfacție.
Există un precept biblic care spune simplu “ferice de cei ce aleg calea cea îngustă și
poarta cea strâmtă” (Evanghelia dupa Matei). Fără niciun scrupul, ați ales metoda cea mai
ieftină și lejeră de a “importa” jucători de peste mări și țări, în loc de a construi, de a crește cu
sârguință și a promova tinerii noștri români. “Ați sădit” inconștient în nisip, iar astăzi, culegem
de peste tot, laolaltă cu voi, numai dezonoare.
Rugbyul românesc este astăzi în colaps întrucât, în locul oamenilor cu adevărat
dedicați, fie ei tehnicieni/antrenori la toate categoriile de vârstă ori conducători de
cluburi/federații, care înainte aveau drept unic scop creșterea performanțelor și implicit
competitivitatea României pe plan internațional, avem actualmente la conducere doar oameni
incompetenți care folosesc federația exclusiv în interesul lor, unul dintre aceștia afirmând cu
ceva timp în urmă, referitor la guvernarea FRR: “Nu trebuie scăpată din mână această
găină!”.
Din păcate pentru tot efortul imens depus de către generațiile de jucători și antrenori
care au performat anterior și care au promovat acest sport unic cu mari străduințe începând
cu anul 1914, efort recompensat de rezultate absolut extraordinare pe plan internațional,
rugbyul nu a scăpat neatins de stigmatul incompetenței manageriale, îndeosebi la nivelul
federației, adică tocmai al forului ce trebuie să aibă ca unic scop dezvoltarea rugbyului și
apărarea intereselor sale.
Nu este nicio teorie savantă, succesul în sport, fie că ne referim la discipline individuale
sau de echipă, a fost legat în ultimele decenii de respectarea cu responsabilitate, strictețe și mai
ales competență a planificării, organizării și punerii în practică a principiilor dinainte gândite,
adică de o metodică riguroasă.
Pe lângă capitalul de imagine consistent pe care-l câștigă țările în urma obținerii de
performanțe sportive internaționale, astăzi este luată în calcul tot mai des și mai mult
componenta comercială, federațiile/cluburile sportive câștigând din marketing și publicitate

2
fondurile necesare dezvoltării. În plus, a devenit o cutumă, conducerea oricărei federații/club
sportiv trebuie să acționeze de bună credință, în deplină transparență, informând scrupulos
opinia publică și implicit suporterii asupra bugetului de venituri și cheltuieli și modului cum se
utilizează fondurile avute la dispoziție.
Dumneavoastră domnilor actuali federali, conducători vremelnici ai rugbyului nostru
oropsit, trebuie să pricepeți că în ultimii ani ați fost doar niște administratori de o incompetență
desăvarșită, personaje total incapabile, ce ați distrus sistematic toată istoria noastră clădită cu
atâtea sacrificii, ajungând astăzi în pragul FALIMENTUL RUGBYULUI ROMÂNESC.
Realizați câtă dezamăgire ați sădit în inimile foștilor internaționali cărora li s-a cântat
imnul României pe tot mapamondul, doar cei care au plecat în lumea drepților scăpând de
rușinea prezentului penibil?
Cunoscându-se susținerea financiară constantă pe care în ultimii ani federația
internațională a oferit-o FRR pentru progresul rugbyului autohton, în mod normal sumele
virate anual trebuiau cheltuite în cadrul unor programe de dezvoltare care să fie structurate
corespunzator la nivel național. Acest lucru ar fi trebuit să se materializeze și să devină vizibil
în teritoriu, prin creșterea numărului de jucători legitimați la toate categoriile de vârsta, cu
preponderență în sectorul juvenil, a numărului de cluburi de rugby și implicit prin sporirea și
diversificarea competițiilor la toate nivelurile.
Toți știm asta, numai actuala conducere a FRR nu, în această privință, situația este mai
mult decât dramatică, iar datele pe care le avem la dispoziție ar trebui să vă înfățișeze cu
maximă veridicitate starea disperată în care se găsește astăzi rugbyul din România (a se vedea
Anexa atașată în final).
Pentru a ilustra cât mai sugestiv regresul constant al rugbyului românesc, dacă mai
aveți un dram de cinste, trebuie să răspundeți cu toții, cu maximă franchețe, la următoarea
întrebare: de ce înainte de a primi sprijin financiar din partea federației internaționale, România
avea mult mai multe structuri rugbystice/cluburi și implicit jucători legitimați decât are în
prezent, iar după ce a început să primească anual aceste fonduri de dezvoltare, performanțele
noastre internaționale au fost tot mai slabe, FRR asistând impasibilă la diminuarea drastică și
ireversibilă a numărului de cluburi precum și la reducerea brutală a numărului de jucători
legitimați?!?!?
Unde se văd, prin ce s-au materializat “investițiile” din fondurile anuale primite de la
World Rugby pentru dezvoltarea rugbyului la baza piramidei de selecție, adică la copii și juniori?
Rezultatele umilitoare “obținute” de către toate loturile naționale de juniori și tineret în
cadrul competițiilor internaționale din ultimii ani, vin să întărească fără echivoc această tristă

3
realitate, să întregească acest tablou sumbru ce pare invizibil din birourile federale, acest hău în
care se află astăzi rugbyul din România. Ultima dovadă în acest sens o reprezintă prestațiile
incalificabile ale loturilor naționale de sub 20 ani, care paradoxal, la ultimele turnee de
calificare, două dintre ele găzduite chiar de România în 2017 și 2018, au făcut doar act de
prezență pe teren. Încrederea suporterilor privind un viitor mai optimist al naționalei mari a
dispărut în totalitate.
O însemnare dezolantă de la fața locului, în ultima zi a turneului World Rugby U20 (9
septembrie 2018), găzduit la București: marcați după încă o rușine cu public a reprezentativei
noastre – prin prestație și mai ales disproporția repetitivă a rezultatului final, am asistat
înmărmuriți observând nota de amuzament afișată la premiere de către oficialii FRR și Rugby
Europe (în persoana președintelui, nimeni altul decât Octav Morariu, fost președinte al FRR
și COSR), personaje direct responsabile ale deplorabilei posturi în care se găsește astăzi
rugbyul românesc. În aceeași notă de penibil s-au comportat și tinerii noștri jucători, zâmbind
larg și participând cu mare zel la ședința foto, indiciu de necombătut că nu știu să se poarte
față de puținul public extrem de dezamăgit prezent la stadion, dar mai ales că nu au avut
parte de asistența adecvată pentru o atitudine demnă, cum se impunea după această deziluzie
colectivă.
În spiritul respectului necondiționat pentru corectitudine și adevăr, actuala conducere
FRR trebuie să-și asume neîntârziat administrarea dezastruoasă a rugbyului din ultimii ani,
principalele cauze care au stat la baza declinului său, fiind în opinia noastră următoarele:
- minciuna generalizată ridicată la rang de lege, în privința realității catastrofale în
care se găsește rugbyul, prin redactarea/publicarea de materiale complet fanteziste cu privire
la numărul de jucători legitimați, trimise permanent fără lipsă de respect către forul
internațional World Rugby;
- carierismul/tendința constantă a conducerii federale de la București de a obține prin
intermediul rugbyului avantaje strict personale (obținerea de funcții în cadrul altor instituții
ale statului), totul în detrimentul interesului comun de a sprijini dezvoltarea rugbyului,
exemple elocvente în acest sens fiind cele ale fostului președinte Octavian Morariu, precum și
ale actualului președinte, Alin Petrache;
- poziția extrem de vulnerabilă a actualului președinte al federației, cauzată de trecutul
său absolut dezastruos la nivel de competențe în ceea ce inseamnă managementul sportiv (la ce
bune atâtea masterate și doctorate?!?!), de amintit fiind rezultatele negative istorice de la
ultima Olimpiadă - Rio 2016, episodul de-a dreptul penibil și ofensator pentru campionii
noștri legat de echipamentul contrafăcut al delegației olimpice a României, demiterea sa

4
intempestivă de la conducerea clubului sportiv al primăriei capitalei, CSM București, din
motive bine știute și în fine, contribuția sa nocivă ce a dus la decăderea actuală a rugbyului
nostru. Toți acești factori au slăbit și erodat permanent poziția internațională și capacitatea
organizatorică în teritoriu a instituției federale, aceasta pierzându-și definitiv respectul în
străinătate și ținuta de autoritate națională rugbystică decidentă;
- incompetența managerială generalizată la nivel administrativ cu repercusiuni drastice
în plan sportiv, renunțarea la antrenorii cu experiență și angajarea unor tehnicieni fără
pregătire adecvată sau inventarea funcțiilor pompoase de directori zonali de dezvoltare, în
fapt o jenantă rețea de sinecuri făcută de FRR cu unicul scop de a controla votul cluburilor în
teritoriu;
- proiectul fără nicio șansă de izbândă, pe care s-au cheltuit sume importante, numit cu
emfază Academia de Rugby, prin care s-a formalizat și bagatelizat nepermis pregătirea
profesională a viitorilor antrenori, falimentar de la bun început din moment ce aceia care au
“frecventat” cursurile respective nu și-au găsit ulterior loc pe nicăieri în sistem;
- constituirea Centrelor Naționale de Juniori (CNJ-urile), spectaculoase doar prin
titulatură, însă lipsite de exigențele adecvate de selecție și pregătire, mărturie stând tocmai
numărul scăzut al participanților și nivelul sub orice critică al calității sportive a jucătorilor
selectați la loturile naționale;
- proiectul demarat la nivel național privind rugbyul fără contact (rugby tag), practicat
în școli, cu un insucces total, alt mijloc perfid de a masca penuria uriașă de copii practicanți.
Minciuna generalizată utilizată permanent în ultimii ani cu scopul clar de a ascunde pe
cât posibil situația deplorabilă în care se găsește rugbyul autohton, a fost strategia de căpătâi a
conducerii actuale a federației, dar și mijlocul descalificant prin care v-ați mascat ani în șir
incapacitatea de a gestiona și dezvolta rugbyul.
Gravitatea acestui demers nedemn de a obține cu orice preț sprijin financiar a
însemnat dezinformarea constantă a World Rugby, prin furnizarea de statistici imaginare cu
privire la apariția de noi cluburi și la creșterea numărului de jucători legitimați.
În acest context, pentru edificarea celor afirmate, considerăm extrem de oportună o
acțiune de auditare făcută de către World Rugby în scopul verificării destinației sumelor cheltuite
(analizând veridicitatea proiectelor) în ultimii ani pe așa-zisele proiecte de dezvoltare pe care
federația română le-a demarat cu sprijin financiar extern.
Pe lângă cazurile arhicunoscute ale fostului președinte Octavian Morariu și ale
actualului președinte Alin Petrache, tendința continuă a conducerii federației de a obține
avantaje personale în detrimentul interesului comun de a sprijini rugbyul, s-a concretizat prin

5
cooptarea în funcțiile de conducere a FRR a unor persoane care, pe lângă faptul că
reprezentau echipe din prima ligă, dețineau și demnități publice, fiind, spre exemplu, membri
în Parlamentul României. Prin acest gest iresponsabil, ați facilitat ani de-a rândul influențarea
pe canale politice a ierarhiei sportive finale din cadrul competiției din prima ligă, fapt care a
redus extrem nivelul de încredere a publicului și a îndepărtat puținii sponsori de fenomenul
rugbystic din România.
Am dori să aflăm de ce suprafața de teren de 5.000 mp (aflat lângă hotelul Sofitel, primit
de la Guvernul României în compensație cu terenul de 4.000 mp cedat din patrimoniul FRR
pentru construirea sediului COSR), din exploatarea căruia trebuia să se obțină venituri pentru
sprijinirea activităților sportive ale FRR, actuala conducere federală a hotărât fără aprobarea
Adunării Generale a FRR, în detrimentul propriului interes al instituției FRR, să-l cedeze în anul
2014 către Ministerul de Externe?!?!?!?
Tot influența politică ocultă a actualei administrații federale a făcut ca toate aspectele
negative ale propriilor decizii să rămână pe cât posibil nedevoalate în mass media, publicațiile
sportive din România obișnuindu-se în ultimii ani cu un adevărat embargo informațional din
partea conducerii FRR.
Incompetența managerială dovedită la nivel administrativ în cursul domniei voastre (ce
paradox, chiar lângă Arcul de Triumf), exemplificată drastic prin lipsa oricărei coerențe
referitoare la cadrul de reglementare a competițiilor de copii și juniori, a erodat permanent
activitatea rugbystică atât la nivel federal cât și la nivelul cluburilor, producând repercusiuni
dramatice în plan sportiv, competițiile interne fiind în pragul colapsului sau pur și simplu
dispărând la anumite categorii de vârstă, demotivând total puținii antrenori rămași în sistem
și deziluzionând tinerii sportivi, “abandonul” în masă al acestora după vârsta de 14-15 ani
fiind consecința principală, în acest mod federația fiind partașă la frângerea atâtor destine de
viitori mari rugbyști.
Un alt efect dăunător a fost în primă instanță dispariția unor echipe de tradiție, dar
mai ales pierderea unui fond prețios de jucători care au constituit dintotdeauna pepiniera
pentru selecția celor care au reprezentat România peste hotare. În al doilea rând, la nivelul
cluburilor de copii și juniori, imboldul/interesul pentru implicare în continuitatea activității
rugbystice a scăzut îngrijorător, elocventă în acest sens fiind statistica dură din anexa
prezentată mai jos, informațiile afișate în tabel fiind culese tocmai de pe site-ul federal.
Este de la sine înțeles că toată această incompetență și debandadă managerială de care
vă faceți vinovați nu avea cum să ocolească naționala de seniori, echipa fanion a rugbyului din

6
România în toate competițiile internaționale, singura echipă masculină din istoria sportului
românesc care s-a calificat neîntrerupt la Cupele Mondiale.
Înjositor și greu de digerat pentru iubitorii rugbyului faptul că a trebuit să disputăm
“meciul de baraj” contra Portugaliei, miza fiind rămânerea în grupa a-II-a valorică
mondială...apoi, partida jucată contra Statelor Unite pe 17 noiembrie în fața unei asistențe
extrem de reduse (maxim 200 spectatori, dintre care mulți cetățeni americani), unde
înfrângerea fără drept de apel a fost dublată de o organizare deplorabilă, delegația americană
fiind absolut siderată de condițiile oferite, puțin lipsind un protest oficial…
Ultimul meci test din 24 noiembrie, alt record negativ într-o statistică dureroasă prin
înfrângerea istorică suferită contra Uruguayului dar și maniera de joc decepționantă, precum
și eșecul incredibil al naționalei de tineret din 8 decembrie (6-70 în deplasare, contra
selecționatei similare a Spaniei), vin din păcate să întregească o perspectivă sinistră a ceea ce
va urma cu adevărat în anii ce vin.
Ca ultim amănunt, în mandatele dumneavoastră, asistența la meciurile echipei noastre
naționale a scăzut cumplit, ajungându-se sub pragul incredibil de 200 spectatori, cum a fost
anul trecut la Cluj, acesta fiind în fapt barometrul mult clamatei popularități a rugbyului în
țara noastră. Și când ne gândim că împotriva Franței, România a stabilit recordul mondial de
spectatori prezenți la un meci de rugby, mâhnirea este incomensurabilă...
Astfel, din nefericire și spre umilință totală, căci nu ați avut nicio mustrare de
conștiință față de selecta lume rugbystică internațională, ca o formă înjositoare de a vă
“cumpăra” conjunctural succesul sportiv de moment, ați decis acum câțiva ani naturalizarea
unor jucători străini, lezându-ne ireparabil mândria și devenind cu acte adevărații cioclii ai
rugbyului din România. Nu ați luat deloc în seamă pericolul imens ce plana asupra unei
federații care ființeaza de peste un secol, perioadă de timp în care destinele rugbyului nostru
au stat în mâna unor personalități sportive remarcabile, oameni de onoare, adevărați
profesioniști, responsabili dar mai ales sufletiști, care au făcut cu adevărat cinste sportului
românesc peste ani.
Astăzi, ne întrebăm cu toții ce vă mână înainte, după ce ați pus minuțios la pământ tot
edificiul rugbyului nostru clădit acum mai bine de 100 ani?!?! Răspunsul îl știm și vă evidențiază
caracterul schimonosit de rapacitate, așteptați hulpavi finalizarea noului stadion ce va fi ridicat
din bani publici, pentru a pune mâna pe miile de metri pătrați ai dependințelor noii arene: hotel,
restaurant, clinică de recuperare etc.
Este o vorbă din bătrâni care spune simplu “dă-i Doamne românului mintea de pe
urmă!”…nu vrem răul rugbyului dar, cunoscând similitudinea cu cele petrecute la Federația

7
de Box, pericolul sistării finanțării de la buget ce planează asupra FRR dacă organele de
control vor poposi în curtea federației, este imens.
Categoric, după toate mârșăviile voastre din ultimii ani, niciun guvern, indiferent de
coloratura sa politică, nu va accepta să fie partenerul FRR, nu se va implica cu absolut nimic
pentru a sprijini rugbyul, indiferent de proiectele propuse, iar motivul este de înțeles: PUR ȘI
SIMPLU, NU MAI AVEȚI ABSOLUT NICIO CREDIBILITATE ÎN SPORTUL
ROMÂNESC!!!
Un lucru este cert: în anii ce vor veni, cu voi la timonă, rugbyul românesc se va zbate din
ce în ce mai mult în nevoi financiare tot mai mari și rateuri sportive tot mai degradante și nu mai
e mult până când acesta chiar va deveni o simplă, dar atât de tristă curiozitate istorică.
Noi, cei care iubim cu adevărat rugbyul românesc, în amintirea celor care nu mai sunt
printre noi, foști colegi, antrenori și conducători ai FRR din perioada de glorie, prin această
scrisoare nu urmărim decât dezvăluirea adevărului, totul fiind urmarea stării de solidarizare
deplină care astăzi definește generațiile de internaționali ce au reprezentat cu cinste rugbyul
românesc în trecut, atunci când onoarea sportivă de a juca pentru România și sfântul nostru
tricolor a fost țelul nostru comun, cu toții simțind satisfacție inegalabilă și împlinire fără
margini când zecile de mii de suporteri vibrau în tribune alături de noi.

Lipsa unei reacții onorabile și normale din partea dumneavoatră oare vine din dorința de
a vă proteja pentru a nu fi descoperite incompetențele și eventualele ilegalități care au condus în
ultimii ani la prăbușirea drastică a rugbyului românesc??? Chiar atât de mari sunt interesele
voastre încât cu obstinație continuați să rămâneți pasivi la demisia solicitată de către milionele de
iubitori ai acestui sport care văd cum se degradează în fiecare zi în care dumneavoastră sunteți la
conducerea FRR?!?!?

Domnilor actuali federali, înțelegeți că acum, în acest al doisprezecelea ceas, plecarea


voastră din fruntea rugbyului românesc rănit și înjosit, rămâne singurul gest de onoare pe care-l
puteți face!!!

Întrucât adresăm public aceasta scrisoare și având în vedere cele semnalate în cuprinsul
acesteia, dorim ca toate instituțiile responsabile ale statului român să verifice cât mai urgent
posibil activitatea managerială și economică a FRR din ultimii ani.

Fost vicepreședinte FRR,

Victor Istrate
8
- Anexa -
SITUAȚIA CLUBURILOR DE RUGBY LA NIVEL NAȚIONAL –
AN COMPETIȚIONAL 2018/2019

Total echipe
COPII și pe
Moldova Muntenia Ardeal
JUNIORI categorie de
vârstă
U8 5 4 7 16
U10 7 8 8 23
U12 7 10 6 23
U14 5 10 5 20
U15 4 4 0 8
U16 4 5 0 9
U17 1 5 0 6
U18 1 3 2 6
U19 - - - 0
U20 - - - 0
Total echipe 34 49 28

rugby X
→ fără competitori

SENIORI Echipe
Superliga 8
DNS 9* → inițial erau 12, 3 însă s-au retras
Total 17