Miu Ionela Violeta

Anul IV

Modelarea sistemelor agricole

Continutul modelelor economice

CONTINUTUL MODELELOR ECONOMICE

In procesul cunoasterii dispunem de o multitudine de metode, de cai, de

mijloace care fac posibila identificarea, determinarea stiintifica a fenomenelor
din natura si societate. O foarte larga utilizare o are in prezent modelarea
fenomenelor cercetate.

Metoda modelelor sau a modelarii, despre semnificatia careia ofera marturie

atatea rezultate din cercetarile stiintifice, nu constituie o descoperire noua in
stiinta. Doar denumirea de model sau modelare pentru un anumit fel de
reprezentare a unor fenomene sau teorii este de data relativ recenta.

Metoda modelarii se foloseste de un anumit tip particular de analogii, modele

care reproduc anumite laturi ale obiectului studiat pentru usurarea cercetarii
sale stiintifice.

Dezvoltarea spectaculoasa a stiintei are printre trasaturile sale cele mai

semnificative, tocmai aplicarea modelarii, a metodelor statistico-matematice si
a tehnicii moderne de calcul in valorificarea informatiei. Procesul de
matematizare inceput in domeniul stiintelor naturii si al celor tehnice s-a extins
treptat la stiintele sociale, pe masura atestarii eficientei practice a metodelor
statistico-matematice noi in analiza si proiectarea economica.

Este caracteristic faptul ca insasi economia politica in generalizarile sale

teoretice, in deducerea unor teze de maxima generalitate, in analizele sale,
recurge la metode statistico-matematice, la elaborarea de modele economico-
matematice, la exprimarea numerica, riguroasa a unor procese si fenomene.

Odata cu introducerea metodelor matematice de cercetare in stiintele sociale

si in special in economie au aparut anumite probleme.
O prima problema este aceea ca sunt inca autori care pun sub semnul intrebarii
masuratorile care sunt efectuate de stiinta economica, pe fenomene
neprovocate intentionat.

In stiintele naturii modelele sunt rezultatul a numeroase experiente, prin

intermediul carora se tinde spre sesizarea si reproducerea unor procese care au
loc in natura. Ele urmaresc de regula, verificarea unor ipoteze sau teorii prin
descrierea cantitativa, numerica a fenomenelor la care se refera.

Stiinta economica, care nu are practic posibilitati de a efectua experiente,

poate efectua constient anumite masuratori pe fenomene neprovocate in
vederea verificarii unui model teoretic.

O alta problema provine din interpretarea optimului economic calculat

matematic si optimul aplicat in practica economica.

In practica, politica economica, care procedeaza la modificarea optimului in

raport cu restrictii necuantificabile, poate avea rezultate diferite de optimul
matematic, tocmai din acest motiv.

Folosirea matematicii ca instrument de politica economica este, in schimb,

limitata de variabile necuantificabile sau de necesitatea luarii in considerare a
unor factori politici si sociali specifici perioadei pentru care este intocmit
modelul matematic.

Este o problema stiintifica de prima importanta de a stabilii:

- decalajul existent intre optimul economic, calculat matematic si politica

obiectiv necesara, pentru a sti ce parghii trebuie puse in miscare in vederea
influentarii factorilor neeconomici, astfel ca acestia sa se adapteze
economicului;

- multimea solutiilor posibile, pentru a se cunoaste limitele intre care sa se

incadreze politica economica in scopul de a o ajuta sa aleaga intre alternative
corect calculate, chiar daca varianta aleasa nu este cea matematic optima.

Departe de a considera modelele economice retete pentru solutii miraculoase,

ele ofera o serie de avantaje si anume:

- o reprezentare intuitiva si totusi riguroasa a fenomenului analizat;

- permite verificarea, prin analogie, a consistentei logice a teoriei;

- faciliteaza descoperirea prin experimentarea pe model a unor legaturi si

legitati la care nu am fi ajuns usor pe alte cai;

- contribuie la verificarea corectitudinii procesului de gandire, care duce la

luarea unor decizii mai riguroase stiintific.

Definitie. Modelul este un astfel de obiect (proces sau sistem), reprezentat

material sau imaginar, care in procesul de studiere substituie originalul,
reflectand unele caracteristici esentiale ale acestuia.

Exista trei motive principale care justifica aplicarea modelelor in locul

interactiuni directe cu lumea inconjuratoare: complexitatea situatiilor reale,
necesitatea efectuarii experimentelor, necesitatea prognozarii.

Complexitatea situatiilor reale. Lumea inconjuratoare este infinita in

manifestarile si interactiunilor sale. Insa, pentru cercetarea ei, omul dispune de
mijloace limitate. Deci complexitatea situatiilor il impune pe cercetator sa
aplice modelele, dotate cu un numar adecvat de proprietati.

Necesitate efectuarii experimentelor. Experimentul cu modelul permite

obtinerea noilor informatii despre comportarea si proprietatile originalului. Aici
se manifesta eficienta aplicarii modelelor: experimentul fizic complicat,
indelungat, costisitor efectuat cu originalul se inlocuieste printr-un experiment
mai simplu, rapid si ieftin, aplicat asupra modelului. Cu un model reusit se
poate experimenta oricat si oricum, amplasandu-l in orice conditii, fiind scutit
de teama consecintelor ireversibile, catastrofale ale experimentului. Efectuarea
experimentului direct poate deveni anevoioasa sau chiar imposibila atunci cand
valorile unor parametri (dimensiunea, durata, temperatura etc.) ai entitatii
investigate sunt foarte mari (sau foarte mici). De exemplu, nu pot fi efectuate
experimente directe cu procese geologice si meteorologice, cu planetele
Sistemului Solar, pentru a obtine caracteristicile dinamice ale acestora, nu sunt
admise experimente pe seama economiei unei tari in scopuri cognitive.
Modelele frecvent se utilizeaza: ca mijloace eficiente pentru instruirea
persoanelor care trebuie sa-si formeze deprinderi in dirijarea corecta a
anumitor sisteme; pentru a verifica, estima si aproba diverse procedee si
metode de gestionare a sistemelor. Experimentarea directa in aceste cazuri nu
este admisa, intrucat exista riscul de a pune in pericol sanatatea sau chiar viata
oamenilor, de a deteriora sistemul real.

Necesitatea prognozarii. Modelele permit „anticiparea viitorului”, prognozarea

evolutiei proceselor si determinarea consecintelor eventuale ale deciziilor
adoptate. De exemplu, nu e rentabil, din punct de vedere economic, de
construit dintr-odata dupa proiect un avion reactiv supersonic. Pentru
pronosticul caracteristicilor lui de zbor mai intai se folosesc modelele, cum ar fi
machetele experimentate intr-un tunel aerodinamic, apoi dupa testarea lor, se
construieste avionul.

Modelele se aplica pe larg pentru prognozarea meteorologica, ecologica, de

dezvoltare economica.

Procesul de construire si aplicare a modelului se numeste modelare.

Scopul modelarii:

- a intelege esenta lumii inconjuratoare;

- a elabora obiecte cu proprietati predefinite;

- a invata sa dirijam sisteme (sau procese) si a determina procedee optime

de dirijare;

- a pronostica comportamentul sistemelor in conditii ipotetice.