Sunteți pe pagina 1din 6

Inteligenţa Emoţională – Frica,

de Viorel Hlușcu

„Curajos nu e cel ce nu are frică ci cel care știe să și-o învingă” – Nelson Mandela

Frica este anticiparea unei situații defavorabile, catastrofale sau care va aduce consecințe
negative pentru integritatea ta fizică și psihică

Trăim într-o lume unde înveți ce e frica de foarte timpuriu. Părinții te sperie cu Bau Bau-l dacă
nu ești cuminte, prietenii te intimidează cu pârâtul sau cu bătaia, profesorii cu corigența,
patronul cu concedierea, soția că te părăsește, copilul că nu te mai iubește și tot așa. Frica o
considerăm parte din viața noastră, a devenit așa de normală că nici măcar nu realizăm că
suntem manipulați și manipulăm la rândul nostru prin frică. Facem amenințări zilnic pentru a
aduce teama în sânul celorlalți și asta pentru ca ei să facă ceea ce vrem noi. Ceea ce nu realizăm
este că aceste amenințări duc la violență, pentru că dacă cineva nu ia în serios amenințarea ta
va fi necesar să o pui în practică pentru ca în viitor amenințările tale să aibă efect și să-ți aducă
supunerea necondiționată a celorlalți. Cu toții suntem sub presiunea fricii și fiecare dintre noi o
aplică pe familie, prieteni, cunoștințe sau la oricine considerăm că ține la acest șantaj
emoțional.

Ne naștem cu două frici, frica de înălțimi și frica de zgomote puternice, celelalte le adunăm ca
mecanisme de autoapărare, de cele mai multe ori impuse de ceilalți de-a lungul vieții. Frica e
un mecanism de autoconservare foarte eficient și e perfect normal să-ți fie frică atunci când
viața îți este pusă în pericol, dar este anormal să-ți fie frică continuu. Trăim într-o lume în care
frica e promovată cu insistență în media. Statistic din 100 de știri, 90 sunt pozitive și doar 10
negative, dar în media sunt prezentate 9 știri negative și doar una pozitivă. Toate acestea ne
fac să trăim într-un stres continu, într-o frică irațională, iar atacurile de panică au devenit ceva
obișnuit. Toate acestea sunt pentru ca noi toți să devenim ascultători, să ne plătim taxele în
avans dacă se poate, să nu cârcotim dacă se ia vreo decizie împotriva noastră, să nu avem
curajul să ne cerem drepturile şi să facem tot ce ni se spune ca niște roboți ascultători ce
suntem.

E absolut necesar să conștientizezi că frica e toxică pentru tine. Corpul tău e construit să
funcționeze în două stări diferite, una de dezvoltare ( vindecare, relaxare și armonie) și a doua
de autoconservare. Prima e o stare pozitivă, care stimulează sistemul imunitar, crește eficiența
mentală, aduce creativitatea, e starea în care apare bucuria și fericirea. A doua stare e o stare
negativă în care se activează starea de „luptă sau fugi”, corpul blochează oxigenul către creier
și trimite mai mult oxigen către membre , scad vizibil performanțele intelectuale şi se activează
creierul „reptilian”, cel responsabil de supraviețuirea noastră. E starea în care apar vina,
rușinea, apatia, tristețea, spaima, dorințe compulsive, furia și chiar manifestări violente.

Dacă urmărești cu atenție efectele celor două stări vei înțelege de ce se dorește ca tu să fii cât
mai mult în a doua stare. In prima stare te simți liber și te manifești independent, în a doua
simți nevoia de ajutor și te supui orbește oricui se oferă să te ajute. De ce crezi că avem atâtea
instituții de „ajutor”, care nu funcționează aproape deloc în interesul tău? Teoretic sunt făcute
să protejeze cetățeanul, practic toate lucrează împotriva lui. Poate suna puțin paranoic, dar
analizează-le pe rând și vei vedea că nici una nu te ajută cu adevărat.

In acest caz ce e de făcut? E simplu, să scăpăm de frică!

Iţi voi da câțiva pași care să te ajute să scapi de frici.

1. Conștientizează frica. Recunoaște că ți-e frică şi această acceptare va reduce


intensitatea fricii la aproape jumătate. In altă ordine de idei conștientizarea fricii va face
ca ea să nu se mai manifeste surprinzător, deoarece când te aștepți să-ți fie frică
impactul emoțional se diminuează.
2. Renunță definitiv la televizor. Impactul negativ al televizorului asupra psihicului tău e
devastator, nu permite mediei să-ți amplifice fricile deja existente.
3. Fă sport, în special un sport in care îți folosești intens membrele (sporturi de contact,
sporturi cu mingea) sportul face să se elimine adrenalina din corp și astfel dispare sau
cel puțin se diminuează intensitatea stării de „luptă sau fugi”.
4. Invață să respiri corect. O respirație superficială favorizează amplificarea fricii. Corpul
respiră superficial când facem un efort susținut sau suntem într-o criză emoțională.
Acest mod de respirație face mintea să creadă că ești într-un real pericol, ceea ce va
determina creșterea volumului de adrenalină din corp, deci o stare negativă și mai
pronunțată. Respirația corectă e cea abdominală.
5. Concentrează-ți atenția asupra respirației. Este o tehnică foarte eficientă pentru a-ți
controla orice emoție, nu doar frica. Reînvățarea respirației corecte și concentrarea
atenției pe respirație în momentele de criză, va face să dispară definitiv atacurile de
panică.
6. Confruntă frica. Pentru început stabilește care ar putea fi cel mai rău lucru posibil care ți
s-ar putea întâmpla. Odată stabilit acest lucru acceptă-l ca și cum s-a întâmplat deja. În
momentul acceptării frica va dispărea și tu te poți concentra pe problemă, căutând
soluții de rezolvare a respectivei situații. Aici îți pot da un mic pont, odată ce te vei
confrunta cu frica de moarte și o vei accepta ca fiind ceva normal, vei reuși să scapi de
toate celelalte frici.
Frica e irațională, contraproductivă și extrem de nesănătoasă. Conform noii medicine
germanice un șoc emoțional negativ care va dura mai mult de 18 secunde va duce la o boală
cronică. Cât timp ai o atitudine mentală pozitivă astfel de șocuri sunt foarte rare sau chiar pot
să nu apară deloc. Totodată să nu uităm că o emoție negativă favorizează bolile deja existente,
iar o atitudine pozitivă va favoriza vindecarea acestora. Cu alte cuvinte emoţiile negative =
iadul, iar cele pozitive = raiul. Tu ce alegi , să fii de partea răului sau a binelui ? 

Frica de moarte!

"Existența morții ne obligă fie să renunțăm în mod voluntar la viață, fie să transformăm viața
noastră în așa mod, încât să-i oferim un sens pe care moartea să nu-l mai poată răpi." - Albert
Camus

Una dintre cele mai mari frici cu care se confruntă oamenii este frica de moarte. Moartea face
parte din viață, cu toții vom avea un sfârșit, foarte posibil ca și Dumnezeu să aibe unul,
diferența dintre EL și noi este de câteva trilioane de ani. Moartea e firească și o vedem tot
timpul pe lângă noi, cu toate acestea nu ne place să ne gândim la moarte, ne ia cu transpirații
pe șira spinării iar când vorbim de ea ne şi cuprinde frica. O posibilă explicație a acestei reacții,
la auzul cuvântului moarte, e foarte posibil să vină din educația religioasă. Educația religioasă
ne invață că există iad și există rai, dacă faci bune ajungi in iad, dacă faci rele ajungi in rai (știu
că sunt invers, doar că eu nu cred in ele :D ), apoi inainte de această impărțeală veșnică a
destinului tău, se spune că există o judecată, cineva pune intr-o balanță toată faptele bune și pe
cele rele, și in care parte atârnă balanța acolo iți vei petrece veșnicia. Până aici e simplu, totuși
această poveste nu justifică frica de moarte. Dar dacă aprofundăm puțin problema observăm că
noi nu știm care sunt faptele bune și care sunt cele rele, facem fapte „bune” pe Pământ dar nu
știm dacă vor fi și interpretate la fel în cer. Aici avem mare dreptate, pentru că o vorbă de duh
spune că „iadul e pavat cu intenții bune”, adică facem „bine” nesolicitat, bine din perspectiva
noastră, care de fapt este un mare rău celui căruia îi este adresat „binele” nostru. Ca să ințelegi
asta e necesar să dezvolt puțin. Fiecare dintre noi are de invățat ceva anume, ceva care odată
învățat îi va fi mult mai bine, dacă noi venim cu ajutorul „necondiționat” din „bunătate
creștinească”, respectivul nu va mai învăța lecția respectivă și viața lui va fi la fel de rea, sau de
multe ori mult mai rea. Noi ne simțim mândri și „impliniți” că i-am făcut „voia” lui Dumnezeu,
celălalt simte că trăiește intr-un iad și cum nu conștientizează faptul că tu „binefăcătorule” i-ai
făcut un rău, se acuză pe sine pentru toate greutățile pe care le are. Aici mai există un aspect
care e necesar să fie menționat, este vorba de „binele” anticipat, adică ajuți, sau convingi pe
cineva să facă ceva anume (acea intenție de a-l aduce in „rândul lumii”, de a se insura/mărita
înainte de a ști ce înseamnă o relație, de a face copii inainte de a fi pregătit emoțional, de a-ți
face o casă înainte să te saturi de distracție, etc. ), ceva pentru care respectivul nu e încă
pregătit mental și emoțional, e ca și cum ai scoate un pui din găoace înainte de vreme, el va fi
bolnăvicios și neputincios toată viața, nimic nu il va mai putea ajuta după aceia.

Revenind la frica de moarte, cea de care ne temem cu adevărat este judecata divină, un lucru
paradoxal pentru că la a judeca pe alții suntem primii. Această frică de judecată nu se oprește
doar la ceea divină, ne e frică de orice fel de judecată, ajungem să facem lucruri care nu ne plac
doar din frica de a fi judecați, așa e de puternică această trăire.

Când scapi de frica de moarte toate lucrurile din jurul tău se schimbă, o mulțime de prejudecăți
legate de judecata și/sau părerea celolalți despre tine se vor prăbuși; vei găsi un scop in viață
care să te reprezinte (dacă nu ai deja unul); vei accepta faptul că e foarte posibil ca aceasta să
fie singura ta viață, și dacă nu faci ceva ACUM pentru tine, e foarte posibil să nu o mai faci
niciodată; vei acționa cu foarte mult curaj, iar curajul iți va aduce increderea in sine; vei incepe
să trăiești fiecare zi ca fiind ultima (pentru că-ți accepți moartea și accepți faptul că poate veni
oricând); vei depăși o altă frică extrem de răspândită, și anume frica de a vorbi in public, cât
timp nu iți mai pasă de ce spun oamenii despre tine nu va conta nici dacă vei face gafe
„monumentale”, pentru că devii conștient că doar repetând inveți.

Eliminarea fricii de moarte te va schimba radical, te va transforma complet, te vei accepta așa
cum ești fără condiții și odată cu acceptarea ta va veni și acceptarea celolalți, vei renunța să mai
lupți pentru viață, viața doar ESTE, a te lupta cu ea este ceea mai mare greșeală, nu poți invinge
și în afară de asta vei fi mereu intr-un conflict interior pentru că viaţa eşti TU. Cum scapi de
frica de moarte, asta e altă problemă, și depinde foarte mult de fiecare dintre noi, poț incepe cu
conștientizarea ei, apoi folosește-ți intuiția pentru a face pașii care ți se potrivesc doar ție, e un
fenoment atât de complex și cu implicații atât de adânci in viața fiecăruia că pur și simplu nu
există nici un reper orientativ in afară de primul pas, conștientizarea. Pentru a te stimula să faci
acest pas o să-ți spun că un om poate susține energetic orașul New York, aproape două luni de
zile, adică ai atâta energie în tine încât timp de 60 de zile 8 milioane de oameni și industria
aferentă nu vor avea nevoie de o altă sursă de energie. Dacă tu crezi că ți-e dat să mori la 80-90
sau 140 de ani (așa cum spun „specialiștii” că ar fi „programat genetic” omul), eu spun să te mai
gândești.

Pentru a te ajuta să înțelegi mai bine frica de moarte o voi diseca puțin ( ce fain sună :D , să
disecii moartea, e o imagine pe care cu toții am vrea s-o vedem :D )

Frica de moarte este frica cu cel mai mare impact asupra vieții noastre, ea aduce cu ea alte frici
cum ar fi: frica de incertitudine, frica de necunoscut, frica de schimbare, frica de vulnerabilitate,
frica de a vorbi în public și altele. Le voi lua pe rând pe fiecare pentru a vedea de unde vin
aceste frici.
Incertitudinea este lipsa de control și siguranță în desfăsurarea unei acțiuni. Ne comparăm cu
Dumnezeu și ne dorim control și certitudine când vrem să facem ceva. Nimeni nu-ți poate
garanta succesul unui lucru, mai ales când respectiva acțiune implică și alți factori independenți
de tine și/sau alte persoane, cel care-și dorește cu adevărat controlul este ego-ul, nesiguranța
lui interioară se proiectează la exterior și astfel apare frica de incertitudine. Acceptarea
incertitudinii dă incredere in tine, încredere că te poți descurca in orice situație neprevăzută.

Frica de necunoscut. Cine crezi că e dependent de cunoaștere, cine caută să acumuleze cât mai
multe date și informații pentru a se proteja? Ai gicit, tot ego-ul. Acceptarea necunoscutului îți
deschide drumul către curaj.

Frica de schimbare, are strânsă legătura cu fricile anterioare, schimbarea aduce incertitudine și
pășești intr-un teritoriu complet necunoscut, așa că frica de schimbare este o consecință directă
a celorlalte două frici anterioare. Acceptarea fricii de schimbare duce la acțiune.

Frica de vulnerabilitate, vine din dorința ego-ului de a se arăta, de a fi sau deveni puternic,
vulnerbilitatea il va face să vadă adevăraul, că toată aroganța, fala sau măreția afișată e doar
vopsea pe copac găunos. Când devii vulnerabil dispare aroganța și apare modestia, e primul
pas către smerenie.

Frica de a vorbi in public, este aproape identică cu frica de vulnerabilitate cu diferența că aici e
amplificată și de frica de a fi judecat. Îți pasă de felul cum ești văzut de ceilalți și de felul cum te
prezinți in fața lor. Acceptarea și combaterea acestei frici (odată cu frica care o determină, frica
de a fi judecat) aduce spontaneitate și creativitate. Vindecarea fricii de a fi judecat elimină
definitiv necesitatea de a fi aprobat de ceilalți, nu vei mai avea nevoie de confirmări pentru
ceea ce faci sau vrei să faci.

După cum vezi toate fricile de mai sus sunt determinate de nevoi interioare ale ego-ului, așadar
frica de moarte aparție in exclusivitate ego-ului, doar el se teme de trecerea in neființă,
conștiința nu e preocupată de astfel de probleme pentru că mereu stă in umbra ego-ului, iar
spiritul știe că e nemuritor.

Ego-ul este cel care adună informații și cunoștințe pentru propria sa devenire, tot el este cel
care iși dorește puterea și controlul de aceia nesiguranța și vulnerabilitate il fac neinsemnat și
neputincios. Și tot ego-ului îi pasă de ce spun celelalte ego-uri, pentru că știe că nu poate
ajunge „măreț” decât in ochii altor ego-uri, ființa umană in plenitudinea și frumusețea sa nu
este interesată de astfel de nimicuri.

Pentru a scăpa de frica de moarte e necesară o schimbare radicală de mentalitate și anume


diminuarea puterii ego-ului asupra ființei tale, mai ai nevoie de curaj care iți va spori increderea
in tine și de acțiune pentru a vedea că te poți descurca in orice situație, chiar și atunci când
lucrurile nu ies așa cum ți-ai dorit. Când vei reuși să faci această schimbare majoră de
mentalitate și să accesezi curajul, increderea și dorința de acționa tot mai rămâne un mic pas, și
anume acceptarea morții ca o consecință firească a vieții. Tocmai am realizat că ne tragem
dintr-un popor extraordinar, dacii nu aveau frică de moarte și nu acceptau nici o formă de
sclavie (ceea ce arăta respectul și dorința lor de libertate), sunt două trăsături extrem de
importante a unui om evoluat spiritual.

Fii asemeni strămoșilor tăi daci, liber și fără frică!

Pace și Armonie!!!